OBIECTUL DE STUDIU

AL ȘTIINȚELOR
COMUNICĂRII
CURS NR.1

1
ȘTIINȚA SAU ȘTIINTELE
COMUNICĂRII?
Analiza procesului de comunicare:
 - din perspectiva căilor de comunicare: biologia, informatica, teoria
comunicării
 - din perspectiva conținutului informațional: istoria, sociologia,
antropologia, etnologia
 - din perspectiva constrângerilor relaționale pe care le presupune
comunicarea: psihologia, psihanaliza, semiologia.

Există însă și voci care nu sunt de acord cu plurarul “științele

comunicării” (Van Cuilenburg, O. Scholten si G.W. Noomen).
Comunicarea = obiectul de studiu al Psihologiei Sociale.

2
Definitii ale comunicarii
DEX:
1. Înstiintare, stire, veste. Aducere la cunostiinta partilor
dintr-un proces a unor acte de procedura (actiune,
întâmpinare, hotarâre) în vederea exercitarii drepturilor si
executarii obligatiilor ce decurg pentru ele din aceste acte,
în limita unor termene care curg obisnuit de la data
comunicarii.

2. Prezentare într-un cerc de specialisti a unei lucrari

stiintifice.

3. Mod fundamental de interactiune psiho-sociala a

persoanelor, realizata în limbaj articulat sau prin alte
coduri, în vederea transmiterii unei informatii, a obtinerii
stabilitatii sau a unor modificari de comportament
individual sau de grup. 3
„În sensul cel mai general, se vorbeste de comunicare de fiecare
data când un sistem, respectiv o sursa influenteaza un alt sistem, în
speta un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot
fi transmise prin canalul care le leaga.“ (Charles E. Osgood, A
vocabulary for Talking about Communication).

„Cuvântul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate

procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident,
aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci si muzica,
artele vizuale, teatrul, baletul si, în fapt, toate comportamentele
umane. (Shannon si Weaver).

4
Comunicarea: interactiune sociala prin intermediul simbolurilor si
mesajelor (George Gerbner).

Comunicarea: O sursa transmite un mesaj unui receptor, cu intentia

de a-l influenta in comportamentele ulterioare. (Gerard Miller).

Comunicarea reprezinta un proces de viata esential, prin care

animalele si oamenii genereaza sisteme, obtin, transforma si folosesc
informatia pentru a-si duce la bun sfarsit activitatile sau viata (Brent D.
Ruben).

Comunicarea: transmitere de informatie, interactiune, influenta.

5
Evolutia termenului de comunicare
 Etimologia termenului: lat. communis (a pune de acord,
a fi în legatura cu sau a fi în relatie).

 Desi termenul este de origine latina, primele preocupari,

cu deosebire practice pentru comunicare, le-au avut
grecii. Pentru acestia, arta cuvântului, maiestria de a-ti
construi discursul si de a-l exprima în agora era o
conditie indispensabila statutului de cetatean.

6
Primele elemente concrete de teoria comunicarii (sec VI, i.H.):
Corax din Siracuza, Arta retoricii.

Platon si Aristote: institutionalizeaza comunicarea ca disciplina de

studiu, alaturi de filosofie sau matematica.

Romanii: primul model al sistemului de comunicare (anul 100, i.H.).

Evul mediu: persoane specializate in comunicare.

Epoca moderna: explozia dezvoltarii comunicarii.

7
Particularitati ale procesului de
comunicare
• Oamenii sunt pusi în legatura unii cu ceilalti, în mediul
în care evolueaza.

• Prin procesul de comunicare se urmareste realizarea

anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificatii.

• Orice proces de comunicare are o tripla dimensiune:

comunicarea exteriorizata (actiunile verbale si
nonverbale observabile de catre interlocutori),
metacomunicarea (ceea ce se întelege dincolo de
cuvinte) si intracomunicarea.

8
• Orice proces de comunicare se desfasoara într-un context
(spatiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal).

• Procesul de comunicare are un caracter dinamic (se

schimba si schimba si persoanele implicate).

• Procesul de comunicare are un caracter ireversibil, în sensul

ca, o data transmis un mesaj, el nu mai poate fi „oprit“ în
„drumul“ lui catre destinatar.

• Semnificatia data unui mesaj poate fi diferita atât între

partenerii actului de comunicare, cât si între receptorii
aceluiasi mesaj.

9
Comunicare si informatie
 Informatie: ceea ce se comunica cu ajutorul semnalelor.

 Semnal: orice element purtator de informatie, produs deliberat de

cineva care se asteapta sa fie inteles ca atare.

 Semn: semnal + semnificatie (deriva din conventii sociale).

10
Principiile comunicarii

Unele din cele mai recente principii ale comunicarii au fost formulate de
reprezentantii Scolii de la Palo Alto, care au tinut sa le confere o aura de
rigurozitate numindu-le axiome ale comunicarii:
 Comunicarea este inevitabila.
 Comunicarea se dezvolta în planul continutului si cel al relatiei.
 Comunicarea este un proces continuu si nu poate fi abordat în termeni
de cauza-efect sau stimul–reactie.
 Comunicarea are la baza vehicularea unei informatii de tip digital si
analogic.
 Comunicarea este un proces ireversibil.
 Comunicarea presupune raporturi de putere între participanti.
 Comunicarea implica necesitatea acomodarii si ajustarii
comportamentelor.

11
Nivelurile comunicarii umane

 Comunicare intrapersonala
 Comunicare interpersonala
 Comunicare in grup mic
 Comunicare publica (prezentare sustinuta de catre o persoana
direct în prezenta unui auditoriu, mai mult sau mai putin numeros,
dar nu mai mic de 3 persoane)
 Comunicare de masa (producerea si difuzarea mesajelor scrise,
vorbite, vizuale sau audiovizuale de catre un sistem mediatic
institutionalizat catre un public variat si numeros)

12
Modele ale comunicarii
 Modelul lui Shannon (1952) - comunicarea reprezinta transmiterea
unui mesaj dintr-un loc in altul.

 Elementele modelului: emitator, receptor, canal de comunicare,

mesaj, codare, decodare, feed-back, zgomot.

13
Modelul lui J.P. Abric
(psihosociologic)
 Comunicarea: ansamblul proceselor prin care se efectueaza
schimburi de informatii si de semnificatii intre persoane aflate intr-o
situatie data.
 Variabile ce influenteaza interlocutorii: psihologice (mecanisme
proiective, mecanisme de aparare), cognitive (organizarea
sistemului lui cognitiv, imaginea de sine, imaginea despre celalalt,
imaginea despre situatie), sociale (rolurile si statutul social,
prejudecati, stereotipii).

14