Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ale
CONTROLULUI CALITATII
web www.amaniu.ase.ro
e-mail AL.ISAIC-MANIU@CSIE.ASE.RO
STATISTICA -elemente recapitulative
– Media aritmetică de sondaj
(sample average, sample mean-value)
• Raportul dintre suma tuturor valorilor x observate în
eşantionul considerat şi numărul total n al acestora:
1 n
Observaţii i 1
x
n
i
x *
1 n n
x
n
n
i 1
i xi f
i 1
i xi
în care:
n - numărul total al valorilor observate;
ni - frecvenţa absolută corespunzătoare valorii xi;
fi - frecvenţa relativă corespunzătoare valorii xi.
Dispersie de sondaj (s2)
(Sample variance)
• Moment centrat de ordinul doi:
1 n
s 2 n i (x i x) 2
n i 1
• Valoarea numerică a acestui indicator sintetic
caracterizează în modul cel mai adecvat împrăştierea
repartiţiei statistice
• Dispersia de sondaj poate fi folosită ca estimaţie
aproximativă a dispersiei din populaţia originară,
considerându-se formula corectă:
2 1 n 2
s ( xi x)
n 1 i 1
Dispersie de sondaj (s2)
(Sample variance)
n i (x i x) 2
n i x i2
n 2
s2 i 1
i 1
x
n 1 n 1 n 1
2. În cazul valorilor observate, grupate în k clase:
n n
2
n (x i
'
i x) 2
n (x i
'
i c) 2
n
s i 1
i 1
(c x ) 2
n 1 n 1 n 1
Legea normală (Gauss-Laplace)
• Una din ipotezele fundamentale in controlul calitatii fiind
normalitatea (apartenenţa la legea Gauss-Laplace) a caracterizării
investigate este necesar să discutăm despre această lege statistică.
• Modelul Gauss-Laplace uzual, din punct de vedere matematic
reprezintă o repartiţie statistică definită de
• funcţia de repartitie
1
x
x 2
2
F x; ; exp 2 2 dx
2
• unde
μ R, σ 0, x R
• Respectiv functia de frecventa
f x
1
exp
x
2
2
2 2
f x dx 1
• (ii) D
unde D este domeniul de definiţie al variabilei
X, în cazul nostru dreapta reală, R.
Scurt istoric – legea normala (1)
• Originea acestui model o găsim în lucrarea „Dialog despre cele
două sisteme fundamentale ale lumii” a lui Galileo GALILEI
(1564-1642), în care el îşi expune părerile referitoare la
măsurarea distanţelor dintre diferite corpuri cereşti:
Galilei considera că:
• erorile întâmplătoare sunt inevitabile în observaţiile obţinute cu
diverse mijloace de măsurare
• erorile mici au şanse mai mari de apariţie decât cele mari sau
foarte mari
• măsurările tind să se distribuie aproximativ egal la stânga şi la
dreapta unei valori „de referinţă”
• majoritatea valorilor observate tind să se grupeze („să se
aciuiască”) în jurul acestei valori de referinţă
• erorile aleatoare prezente în procesul măsurării/observării sunt
diferite (distincte) de cele ce pot apărea în calculele efectuate de
experimentator
(2)
• Repartiţia normală apare de fapt pentru prima oară în
1733 într-o lucrare a lui Abraham de MOIVRE (1667-
1754), matematician cunoscut mai curând prin
„formula Moivre” referitoare la numerele complexe
2
– parametrii descriptori şi au semnificaţia
mediei şi dispersia teoretice: E x
; var x 2
• Are expresia
1
x
u
2
2
F x; ; exp 2
dx
2 2
• Variabila U x / se zice variabila normală
standard (sau standardizată) şi are funcţia
de densitate respectiv de repartiţie sub
1
exp u / 2
•
f 0 u 2
2
u
1
F0 u e t 2 / 2
dt
adică variabila U are2
media O şi dispersia 1
D2k 1 x f x; ; 2 dx 0
2 k 1
1 D3 / D2
3/ 2
– coeficientul de asimetrie (Skewness) este 0
– coeficientul de exces (Kurtosis) este 2 D4 / D22 3
erf x 2 F0 x 2 1, x 0
• Funcţia eroare – erf (x) – are forma:
• şi corespunde unei densităţi de medie 0 şi dispersie ½
• respectiv
ˆ
1 n
n 1 1
xi x
2
N i , i2 xi
• Legea normală este stabilă, adică dacă sunt variabile de
tipul , atunci 2 este tot o variabilă normală, cu media si
dispersia 2
i
•
Repartiţia t (STUDENT)
• dacă
xi N , 2 sunt independente, cu parametrii
X n 1
x i
s2
1
n 1
xi x
2
• variabila
x
t
s/ n
• se numeşte variabila STUDENT (sau „t”) şi
joacă un rol important în experimentele privind
compararea a două medii normale (adică a
mediilor a două populaţii caracterizate de
legea normală )
Repartiţia t (STUDENT)
• Densitatea de tip t are forma:
n / 2
1 n / 2 t2
f t 1
n 1 n 1 n 1
2
• unde
• x 0 e dt
t x 1 t
x 4
x
coeficientul de exces
i
l2 n
x i x
2 2
care ar caracteriza legea normală. Oricum, dacă „apropierile” respective nu au loc (de ex.
x x me x m 0 e1 0, l 2 3, a 0,7979
i1 np
i
• care pentru n
2
are repartiţia cu n – 1 grade
de libertate
Echivalenţii englezeşti ai termenilor specifici ANOVA, DOE cât şi a
celor conecşi se află în recentul apărut „Dicţionar de statistică
generală”(coordonator Al. Isaic-Maniu, Bucureşti, Editura
Economică, 2003