PROGRAM DE FORMARE PENTRU IDENTIFICAREA,

INTERVENȚIA TIMPURIE ȘI REFERIREA COPIILOR CU

RISC/ CU TULBURĂRI PERVAZIVE, ADHD, ANXIETATE,
DEPRESIE SAU TULBURARE DE ATAȘAMENT

Tulburarea Depresivă
Tulburarea Depresivă
1. Concepte cheie despre depresia în copilărie și adolescență

2. Prevenția depresiei în rândul copiilor și adolescenților

3. Tulburările depresive în rândul copiilor – screening, evaluare, diagnostic

1. Aspecte specifice de screening
2. Definiții și clarificări
3. Aspecte clinice particulare în funcție de vârstă

4. Psihoeducație și recomandări pentru părinți

1. Factori predispozanți sau favorizanți asociați cu apariția depresiei
2. Emoții, gânduri și comportamente ale unui copil/ adolescent cu depresie
3. Cum schimbă depresia modul în care funcționează creierul și corpul nostru?
4. Ruminațiile, mecanismul central al depresiei
5. Despre recompense, întăriri și satisfacția în ceea ce facem
6. Ce pot face părinţii pentru a reduce sau preveni depresia copiilor?

5. Psihoeducația în depresie destinată adolescentului

1. Ce este Depresia?
2. Care sunt semnele și simptomele depresiei?
3. Cauze și factori de risc
4. Cum pot primi ajutor?
5. Ce pot face dacă cineva pe care îl cunosc poate avea depresie?
Cât de frecventă este depresia în
copilărie şi adolescenţă?
Prevalenţa

Preşcolaritate 0.9%
Preadolescenţă 1-2%
Adolescenţa 3-8%, cu o prevalenţă totală la sfârşitul adolescenţei
de circa 20%.
Vârsta adultă 20%-25%

Prevalenţa simptomatologiei depresive semnificativă clinic este

chiar mai mare, 10-13% pentru băieţi şi 12-18% pentru fete
Stahl, 2008
Mecanisme explicative ale depresiei ...
sau ce se află în spatele a ceea ce se vede

Mecanism 1
Deprivarea emoțională

Explică simptome precum: retragere/ evitarea activităţilor cu valoare de

întărire, percepţia lipsei de contol asupra a aceea ce mi se întâmplă etc.
Ce lipseşte din viaţa persoanei cu depresie?

Persoana cu depresie beneficiază de o cantitate/ calitate scăzută

a experienţelor/ interacţiunilor pozitive (cu valoare de întărire)
în contextul său de viaţă:

- Părinţi cu depresie;
- Perfecţionismul părinţilor;
- Părinţi reci emoţional;
- Părinţi supraprotectori;
- Lipsa laudelor/ aprecierilor din procesul de creştere a
copilului;
- Recompensa nu este niciodată în controlul/ accesul persoanei;
Mecanisme explicative ale depresiei ...
sau ce se află în spatele a ceea ce se vede

Mecanism 2
Ruminaţiile

Explică simptome precum: capacitate slabă de a lua decizii, obsesiile pentru

anumite teme, gândurile negative de inutilitate.

Menţin disconfortul emoţional.

Despre ruminare şi ruminaţii
Funcţia ruminaţiilor = de a evalua emoţii şi situaţii problematice pentru a înţelege mai bine ce se
întâmplă.
(De ce?)

Consecinţele angajării în gândirea ruminativă :

• Emoţii negative şi simptome depresive prelungite şi severe
• Gândire biasată negativ
• Abilităţi scăzute de rezolvare a problemelor
• Motivaţie scăzută
• Inhibiţia comportamentelor instrumentale
• Cogniţie şi concentrare diminuate
• Întârzierea recuperării din depresie când se foloseşte terapia cognitiv-comportamentală
Despre ruminare şi ruminaţii
Ruminaţii Îngrijorări

Depresie Anxietate generalizată

Trecut Viitor
Valoare personală Performanţă
De ce? Cum?

Abilităţi scăzute de rezolvare a problemelor

Inhibiţia comportamentelor instrumentale

Mecanisme explicative ale depresiei ...
sau ce se află în spatele a ceea ce se vede

Mecanism 3

Funcţionarea biasată a proceselor cognitive

 Atenţia

Biasare:
Hipersenzitivitate şi preocupare pentru depistarea stimulilor negativi,
care semnalizează potenţialul de pierdere

Intervenţie:
Îmbunătăţirea controlului atenţional (mindfulness) – atenţie sporită
acordată tuturor gândurilor, emoţiilor şi senzaţiilor corporale
Memoria
Concepte fundamentale:

Memorie implicită – Memorie explicită

(amigdală) (cortex)
Amigdala este implicată în generarea răspunsului emoţional la stimuli, hipocampusul are rol în procesarea
informatiei în functie de context. Cortexul prefrontal ca sediu al functiilor cognitive executive, este responsabil
de ierarhizarea informatiilor, plasarea lor într-un context mai larg, formularea deciziilor si initierea
rãspunsurilor comportamentale.

Hipomenzie - evenimente pozitive

Hipermnezie - evenimente negative

Memorie autobiografică – “rescrisă” sub impact emoţional

Important!
Comorbiditatea anxietate – depresie: 85%

De ce persoanele cu anxietate fac şi depresie?

Evitare  Scăderea întăririlor pozitive  Depresie

Simptomatologie

• Deşi criteriile necesare pentru diagnostic sunt aceleaşi pentru

adulţi, adolescenţi şi copii, prezentarea clinică a depresiei este
diferită în funcţie de vârstă. Aceasta înseamnă că la anumite
vârste unele simptome sunt mai vizibile sau se manifestă diferit
Simptomatologie
SIMPTOME LA ADULT SIMPTOME LA ADOLESCENT SIMPTOME LA COPIL

Dispoziţia depresivă Certăreţ, agresiv, hipersensibil Iritabil, certăreţ, agresiv, plânge sau
emoţional se smiorcăie

Interes scăzut pentru Izolat, renunţă la activităţi, nu Mai puţin motivat, nu mai are chef
lucruri, incapacitate de a se manifestă iniţiative, plicitisit, de joacă, nu mai este curios, nu mai
bucura de lucrurile care scăderea performanţelor şcolare explorează, plictisit, scăderea
înainte îi făceau plăcere performanţelor şcolare

Modificarea neintenţionată Modificarea neintenţionată în Modificarea neintenţionată în

în greutate greutate greutate sau nu atinge greutatea
corespunzătoare vârstei

Modificări de somn Dificultăţi de adormire sau în a Dificultăţi de adormire sau în a

rămâne treaz, somn neodihnitor, stă rămâne treaz, somn neodihnitor
treaz toată noaptea

Mai lent sau mai agitat Dificultăţi de concentrare, în a sta Dificultăţi de concentrare, în a sta
liniştit, impulsiv, sau mai puţin activ, liniştit, impulsiv, sau mai puţin activ,
relaţionează mai puţin cu ceilalţi, relaţionează mai puţin cu ceilalţi,
dezorganizat dezorganizat, hiperactiv
Simptomatologie
SIMPTOME LA ADULT SIMPTOME LA ADOLESCENT SIMPTOME LA COPIL

Stare de oboseală şi Refuză să participe la activităţi, Are nevoie de odihnă, spune că

epuizare petrece mult timp în pat, doarme vrea să doarmă, se plânge când
ziua, se simte mereu bolnav este rugat să facă anumite lucruri,
se simte bolnav
Se simte vinovat şi fără Face comentarii negative despre el / Face comentarii negative despre el /
valoare ea: „Sunt urâtă”, „Sunt grasă”, „Sunt ea: „Tu nu mă iubești”, „Sunt prost”
prost”, „Nimănui nu-i place de mine”

Capacitate scăzută de Capacitate scăzută de concentrare, Capacitate scăzută de concentrare,

concentrare, nu poate lua uşor de distras, dezorganizat uşor de distras, dezorganizat
decizii

Gânduri despre moarte şi Este obsedat de teme morbide, Vorbeşte despre moarte, spune că
sinucidere afirmă că ar vrea să moară, spune ar fi dorit să nu se fi născut
că se gândeşte cum să se sinucidă, niciodată, că ar vrea să moară
încearcă să se sinucidă
Aude voci sau vede lucruri Suspicios, vede imagini Frică exagerată pentru siguranţa
care nu sunt reale înfricoşătoare, îşi aude numele personală, vede imagini
strigat înfricoşătoare, aude monştri
Simptomatologie
• Copiii mici sunt mai predispuşi către simptomele fizice (dureri de cap, stomac),
agitaţie extremă, pe când adolescenţii au mai mult gânduri lipsite de speranţă,
modificări în greutate, somnolenţă marcată în timpul zilei.
• Simpla prezenţă ocazională a unora din simptomele de mai sus nu este suficientă
pentru a pune un diagnostic. Simptomele sunt considerate problematice dacă:
• reprezintă o schimbare în viaţa copilului – o modificare faţă de nivelul anterior
de funcţionare;
• persistă – apar timp de cel puţin două săptămâni;
• cauzează dificultăţi semnificative în relaţionarea cu alţi copii, cu familia, scade
performanţa şcolară;
• sunt „nemotivate” sau „slab motivate” – nu se datorează consumului direct de
medicamente sau droguri, unor boli, sau unor evenimente de viaţă cum ar fi
pierderea unei persoane dragi;
 Tulburarile depresive - DSMV

• Disruptive Mood Dysregulation Disorder (simptomatologie

Depresie + ADHD + Tulb de opoziționism + Tulb de conduită)
• Tulburarea depresiva majora
• Tulburarea depresiva persistenta (distimia+depresie cronică)
• Tulburarea disforica premenstruala
• Tulburarea depresiva indusa de substante/medicatie
• Tulburarea depresiva datorata unei alte conditii medicale
• Alte tulburări depresive specificate (depresia scurta recurenta,
depresia scurta, depresia fara simptome suficiente)
• Tulburări Depresive nespecificate
Doliu vs Depresie
DSM 5
 Afirma ca doliul dureaza 2 luni, desi in functie de cultura si alti
factori, durata poate fi de 1-2 ani;
 Doliul este un stresor psihosocial sever care poate precipita un
episod depresiv major la persoanele vulnerabile, de ex. depresie
in trecut;
 Depresia majora in contextul doliului poate induce ideatie
suicidara sau duce la o evolutie spre doliul complex;
 Raspund la acelasi tratament;
Doliul vs Depresie
Simptome Doliu Depresie

Afecte Gol interior si pierdere Tristete si anhedonie

Tipar Intensitatea disforiei scade si revine Persistenta si nu este

in valuri asociind amintiri si ganduri legata de ganduri,
despre disparut(a). Durerea este preocupari sau amintiri
asociata cu umor si emotii/ganduri specifice.
pozitive legate de disparut(a)

Idei/ Ganduri si amintiri legate de Idei autocritice. Ruminatii

ganduri disparut(a) sterile. Pesimism

Stima de Pastrata Lipsa de valoare

sine
Ganduri Cand sunt prezente, privesc Idei suicidare
legate de disparutul(a).
moarte
Factori de risc și protecție în depresie

• Modelul vulnerabilitate – stres susţine faptul că în apariţia unei boli (inclusiv depresie) sunt
implicate mai multe componente:
• Vulnerabilităţile – biologice, sociale, psihologice, culturale (factori de risc)
• Contexte care activează aceste vulnerabilităţi (factori precipitanţi)
• Rezilienţa – Factori de protecţie care facilitează adaptarea persoanei la situaţiile stresante,
modificând astfel impactul contextelor negative.
Factori de risc și protecție în depresie
Domeniu Factori de risc
Nivel individual
Biologic Genetici
Probleme în timpul sarcinii
Probleme la naştere
Probleme de sănătate
Temperament
Psihologic Deficienţe cognitive,
instrumentale şi de limbaj
Abuz fizic, sexual, emoţional,
neglijare
Norme de gen
Factori de protecţie
Dezvoltare fizică normală
Stare bună de sănătate
Temperament
 
Funcţionare cognitivă
normală
Abilităţi socioemoţionale şi
comportamentale
Stimă de sine crescută
Autoeficacitate crescută
 Factori de risc și protecție în depresie
Domeniu Factori de risc Factori de protecţie
Nivel social

Familie Psihopatologia părinţilor Ataşament securizant

Lipsa îngrijirii sau îngrijire inconsistentă (inclusiv Implicarea copilului în viaţa familiei
schimbare frecventă de domiciliu, lipsa rutinelor de Atitudini parentale funcţionale
familie)
Conflicte în familie, violenţă domestică
Nivel socioeconomic scăzut
Separare neexplicată (moartea unui părinte,
abandon, divorţ)
Metode disfuncţionale de disciplinare

Şcoală Bullying Implicarea copilului în activităţile şcolii

Eşec şcolar Performaţă academică
Abandon şcolar Programe de promovare a sănătăţii
Servicii educaţionale necorespunzătoare / Lipsa mintale şi de prevenţie a tulburărilor de
oportunităților de angajar sănătate mintală
Loc de muncă stabil și satisfăcător /
carieră

Comunitate Mediu nesigur, expunere la violenţă Implicarea copilului în activităţile

Comunitate dezorganizată comunităţii
Suport social scăzut Voluntariat
Modele sociale pozitive
Existenţa reţelelor comunitare
Factorii biologici de risc - Factorii genetici

• Depresia este moştenită în proporţie de 40 – 65% (restul de 35 – 60% se explică prin

factori nongenetici).
• Depresia cu debut la adolescenţă are o componentă ereditară mai mare decât cea
cu debut în copilărie.
• Studiile au arătat un risc crescut pentru depresie la copiii părinţilor deprimaţi.
Încărcăturile genetice familiale mari, cum ar fi prezenţa depresiei la două generaţii şi
tulburări anxioase la părinţi, au fost asociate cu un risc crescut de apariţie a
depresiei la copiii încă de la vârste mici, precum şi cu apariţia tulburărilor anxioase la
aceştia.
• Studiile sugerează că depresia şi anxietatea au o componentă genetică comună
estimată la 61 - 65%.
• Cum influenţează factorii genetici apariţia depresiei? Genele care cresc riscul de
anxietate şi depresie determină:
• fenotipuri „depresive” - modalităţi persistente de a se comporta, gândi şi simţi,
adică anumite trăsături de temperament care predispun la depresie
• sensibilitate crescută la evenimentele de viaţă, inclusiv la cele depresogene
 Factorii biologici de risc - Temperamentul

• Temperamentul include diferenţele individuale în afect, activitate, atenţie şi autoreglare, cu o bază biologică
modelată de experienţe şi maturizare. Un model al trăsăturilor de temperament care se menţine relativ
stabil din copilărie până în viaţa adultă este cel al celor cinci mari trăsături:
• Extraversie – tendinţa de a se angaja viguros, activ şi prompt în lumea din jur, sau predispoziţia de a
experimenta emoţii positive. Opus introversie
• Neuroticism – susceptibilitatea la emoţii negative şi distres general, eficienţa autoreglării acestor emoţii
negative
• Conştiinciozitate – capacitatea de a-şi planifica comportamentul, a-şi inhiba răspunsurile nepotrivite, a-
şi concentra atenţia, a găsi plăcere în situaţii de intensitate scăzută şi de a percepe stimuli externi subtili
• Agreabilitate – disponibilitatea se a se acomoda la dorinţele celorlalţi mai degrabă decât a-şi impune
dorinţele şi intenţiile proprii
• Deschiderea la noi experienţe VS Inhibitie comportamentala
Factorii biologici de risc - Temperamentul
Numeroase studii au identificat asociaţii între diferite trăsături de temperament şi depresie şi
anxietate:
•Nivele crescute de neuroticism - tendinţe crescute la înfricoşare şi distres, învinovăţire, toleranţă
scăzută la frustrare, insecuritate în relaţiile cu ceilalţi; copiii cu emoţionalitate negativă crescută
tind să considere evenimentele negative de viaţă drept ameninţătoare şi să folosească strategii
evitante pentru a face faţă acestor evenimente, ceea ce duce la adaptare mai slabă
•Inhibiţia comportamentală este o trăsătură de temperament asociată neuroticismului care
cuantifică tendinţa de se retrage şi de a-şi exprima frica în faţa unor situaţii noi şi stresante
•Nivele scăzute de extraversie, cu predispoziţie scăzută de a experimenta emoţii pozitive.
•Controlul atenţional slab ar putea fi un factor de risc semnificativ pentru depresie atunci când
apare împreună cu neuroticismul crescut, deoarece duce la biasări cognitive în legătură cu
informaţiile ameninţătoare şi la eforturi inadecvate de a controla emoţiile negative.
•Agreabilitatea excesivă, cum ar fi empatia şi complianţa în exces, poate fi asociată cu
dezvoltarea depresiei, mai ales la fete.
Factorii biologici de risc
• Factorii de dezvoltare – pubertatea timpurie la fete manifestată prin modificări fizice
poate intensifica aşteptările de gen şi stereotipurile din partea celorlaţi, pot primi
atenţie sexuală nepotrivită nivelului lor de maturitate emoţională.
• Boli medicale asociate – bolile interferă cu activităţile plăcute pe care le poate
desfăşura copilul sau cu activităţile la care acesta “se pricepe”; lipsa acestor activităţi
predispune la depresie. Există boli cronice cum ar fi diabetul, epilepsia, astm al căror
curs sau tratament au efecte sistemice care predispun la depresie.
• Factori neuroendocrini:
• ACTH (hormon direct implicat în producția și secreția cortizolului) este crescut la
copiii depresivi cu istoric de abuz.
• Creşterea secreţiei de cortizol la adormire apare la adolescenţii depresivi şi
prezice recurenţa depresiei şi abuzul de substanţe la vârsta adultă.
• La copiii deprimaţi, atât în timpul episodului cât şi în perioada de recuperare, s-a
constat o scădere a hormonului de creştere;
 Factorii biologici de risc

Neurotransmiţătorii şi circuitele de neurotransmisie în depresie

•Trei neurotransmiţători sunt în mod clasic implicaţi atât în mecanismul cât şi în
tratamentul depresiei: noradrenalina, dopamina şi serotonina, alcătuind ceea ce
este numit uneori sistemul de neurotransmisie „trimonoaminergic”.
•Aceste trei monoamine acţionează frecvent împreună, iar multe dintre
simptomele depresiei se crede că apar ca urmare a disfuncţiei acesora în diverse
combinaţii în diferite circuite cerebrale.
Factorii psihologici de risc în depresie –
Factorii cognitivi

Primul model cognitiv al depresiei a fost descris de Beck, iar modelul propus are trei
componente: gânduri automate negative, erori cognitive şi scheme cognitive
dezadaptative

1. Gândurile automate negative – gândurile sau imaginile involuntare şi automate ne

apar în minte atunci când ne aflăm într-o situaţie, în funcţie de relevanţa pe care
situaţia respectivă o are pentru fiecare din noi (ce îmi doresc eu, ce vor ceilalţi, cum să
obţin ce îmi doresc). În depresie, gândurile automate negative sunt:
•Gânduri negative despre sine (nu fac nimic bine, nu sunt bun de nimic, nu-mi reuşeşte
nimic din ceea ce fac, este vina mea că lucrurile nu merg bine, mă urăsc pe mine);
•Aşteptări negative de la ceilalţi (copiii cred lucruri urâte despre mine, mă gândesc că
or să râdă de mine);
•Aşteptări negative de la viitor (nu o să îmi rezolv niciodată problemele, nu voi fi
niciodată la fel de bun ca ceilalţi copii, mi-am distrus viaţa, viaţa nu merită trăită);
Factorii psihologici de risc în depresie –
Factorii cognitivi

2. Erorile cognitive – erori în procesarea informaţiei care apar în depresie:

•Accentuarea aspectelor negative ale evenimentelor de viaţă (numai mie mi se întămplă
toate lucrurile rele)
•Preocuparea constantă cu privire la posibilele efecte adverse ale evenimentelor (nu o să
iau notă bună la teză)
•Supraresponsabilizarea pentru problemele care apar (eu sunt de vină pentru că părinţii
mei au divorţat)
3. Schemele cognitive dezadaptative – schemele cognitive sunt teorii despre sine, ceilalţi
şi viaţă pe care fiecare copil şi le dezvoltă în primii ani de viaţă, în urma interacţiunilor cu
persoanele importante din viaţa lui şi a experienţelor de viaţă pe care le-a avut. De
exemplu, dacă un copil este des criticat şi primeşte mesaje de genul „Iar nu ştii”, “De ce
nu eşti atent” îşi poate dezvolta o schemă cognitivă de tipul „Sunt incompetent”.

Schemele cognitive dezadaptative predispun la erori cognitive prin care apar gândurile
automate negative.
Factorii psihologici de risc în depresie –
Factorii cognitivi
4. Ruminaţiile - lanţurile lungi de gânduri persistente, ciclice, depresive, orientate spre sine ce
apar ca răspuns la dispoziţiile negative („de ce sunt aşa un ratat?”, „mă simt atât de rău”, „de ce
reacţionez atât de negativ?”, „pur şi simplu nu pot face faţă la nimic”, „de ce nu am chef să fac
nimic?”).
Ruminaţiile determină persoana deprimată să se concentreze în mod repetat pe faptul că e
deprimată, pe simptomele de depresie, pe cauzele, semnificaţiile şi consecinţele simptomelor
depresive. Ruminaţiile nu sunt direcţionate spre un scop, nu motivează adolescentul să facă
planuri pentru a schimba ceva şi nu îi permit acestuia să le împărtăşească celorlalţi cât timp e
ruminativ. Funcţia ruminaţiilor este de a-i ajuta pe oameni să se concentreze pe lumea lor
internă şi să-şi evalueze sentimentele şi situaţiile problematice astfel încât să înţeleagă mai bine
ce se întâmplă. Cu toate acestea, ruminaţiile nu sunt benefice, iar la o persoană deprimată
consecinţele angajării în gândirea ruminativă sunt:
• Afect negativ şi simptome depresive prelungite şi severe
• Gândire biasată negativ
• Abilităţi scăzute de rezolvare a problemelor
• Motivaţie scăzută
• Inhibiţia comportamentelor instrumentale
• Cogniţie şi concentrare diminuate
• Întârzierea recuperării din depresie când se foloseşte terapia cognitiv-comportamentală
Factorii psihologici de risc în depresie –
Factorii cognitivi

5. Metacogniţiile despre ruminaţii – credinţele pe care le are o persoană

despre ruminaţii, care pot fi pozitive („trebuie să meditez la ce mi se
întâmplă, pentru a înţelege depresia mai bine”, “ruminarea despre depresie
mă ajută să mă concentrez pe lucrurile importante”, „ruminarea despre trecut
mă ajută să-mi înţeleg greşelile şi eşecurile”) sau negative („ruminarea ar
putea să mă facă să-mi fac rău”, “când ruminez, nu pot face nimic altceva”,
„doar oamenii slabi ruminează”).
Metacogniţiile pozitive despre ruminaţii şi despre avantajele acestora
motivează indivizii să se angajeze în ruminaţie susţinută. Odată procesul
declanşat, oamenii îl percep drept incontrolabil şi dăunător şi cred că va avea
consecinţe rele pe plan interpersonal şi social (metacogniţiile negative).
Activarea acestor metacogniţii negative contribuie la experienţa depresiei.
Prin urmare, cercul vicios al ruminaţiilor, depresiei şi metacogniţiilor despre
ruminaţii poate fi răspunzător de menţinerea experienţei depresive.
Factorii psihologici de risc în depresie
Abilitățile socio - emoționale
1. Abilităţile emoţionale – se referă la recunoaşterea şi exprimarea adecvată a emoţiilor (să
identifice propriile emoţii şi emoţiile celorlalţi în diverse situaţii, să exprime verbal şi nonverbal
mesajele afective), înţelegerea acestora (să identifice cauzele şi consecinţele emoţiilor într-o
situaţie) şi reglarea emoţională (să folosească strategii de reglare emoţională).

Emoţiile sunt factori de reglare a comportamentului interpersonal. Scopul dezvoltării emoţionale îl

reprezintă reglarea emoţională, adică procesul prin care reacţiile emoţionale sunt monitorizate,
evaluate şi modificate astfel încât copilul să poată funcţiona normal în viaţa de zi cu zi.
Abilitatea scăzută de reglare emoţionaţă este asociată cu apariţia frecventă a emoţiilor negative
şi cu o funcţionare inadecvată intelectuală și socială.
Factorii psihologici de risc în depresie
Abilitățile socio - emoționale
2. Abilităţile sociale – dezvoltarea socială presupune achiziţionarea comportamentelor care ne fac să
fim eficienţi în interacţiunile cu ceilalţi astfel încât să ne atingem scopurile personale stabilite.
Competenţele sociale de care are nevoie un copil pentru a face faţă în mod adecvat vieţii de zi cu zi sunt
iniţierea şi menţinerea unei relaţii (ceea ce presupune să iniţieze şi să menţină o interacţiune cu
alt copil, să asculte activ, să ofere şi să primească complimente, să rezolve în mod eficient conflictele
apărute)
integrarea în grup (ceea ce înseamnă să respecte regulile aferente unei situaţii sociale, să
coopereze cu ceilalţi în rezolvarea unei sarcini şi să ofere şi să ceară ajutorul atunci când e nevoie).
Dificultăţile interpersonale sunt un factor de risc în apariţia depresiei, iar un nivel ridicat de retragere,
furie şi dependenţă emoţională faţă de ceilalţi sunt predictori ai apariţiei simptomelor depresive.

Copiii depresivi petrec mai mult timp singuri şi manifestă mai multe comportamente negative faţă de
ceilalţi, au dificultăţi în a menţine o interacţiune pozitivă de durată, sunt mai puţin creativi şi activi în a
găsi soluţii la situaţiile sociale.
Copiii cu abilităţi sociale scăzute devin victime ale agresiunii celorlalţi sau agresori la rîndul lor. Ambele
ipostaze se asociază cu rate crescute de depresie.
Evaluarea simptomelor în depresie
(adaptare după Schedule for Affective Disorders and Schizophrenia for School age Children, Present and Lifetime version KSADS-PL,
Dr. J. Kaufman)

Simptom Întrebări de evaluare (exemple)

Stare Te simți trist / deprimat / dezamăgit / gol pe dinauntru? Iți vine
depresivă des să plângi? De când se întâmplă asta? Dar acum, cum te
simți? Ți s-a mai întâmplat vreodată să te simți astfel?
Insomnie Ți-e greu să adormi? Cât timp îți ia să adormi seara? Ți se
întâmplă să te trezești în timpul nopții? Cât de des? Cât timp îți
ia să readormi? Ți se întâmplă să te trezești mai devreme decât
o făceai înainte? Te simți odihnit când te trezești dimineața?
Hipersomnie Dormi mai mult decât de obicei? ți se întămplă ca, după ce te
trezești dimineața, sa te duci iar în pat să dormi?
Iritabilitate Ți s-a întâmplat vreodată să te enerveze/ irite lucruri mărunte?
Ți s-a întâmplat vreodată să îți pierzi cumpătul? Când? În ce
context? Dar acum? Ce te face să îți pierzi calmul?
Evaluarea simptomelor în depresie
(adaptare după Schedule for Affective Disorders and Schizophrenia for School age Children, Present and Lifetime version KSADS-PL,
Dr. J. Kaufman)

Simptom Întrebări de evaluare (exemple)

Stimă de sine Ce părere ai despre tine? Îți place cum ești? Cete face mandru/mandra? Ce te nemultumeste? Ce ai
negativă vrea sa schimbi? Ce te face sa spui/crezi că nu ești drăguț/ă? Urât/ă? Inteligent/ă? Prost/proastă? Îți
place felul tău de a fi? Ai vrea să fi altfel? Cum? Cât de des te gândești la tine în acești termeni?

Pierderea interesului Care sunt lucrurile pe care le faci atunci când vrei să te distrezi, să te simți bine? Înainte ți se întâmpla
pentru activități să te simți plictisit? Când? Dar acum? Te simți plictisit tot timpul? De obicei așteptăm cu nerăbdare să
plăcute (apatie, facem lucrurile care ne amuză și ne relaxează. În cazul tău cum este? Când faci aceste activități, te
ahedonie, plictiseală, simți la fel de bine ca atunci când le făceai înainte? Nu te mai relaxează la fel ca îainte? Deloc?
deficit motivațional

Vinovăție De obicei, când oamenii fac lucruri bune, se simt bine; alteori, când greșesc, se simt rău. În cazul tău
cum este? Te simți vinovat pentru diferite lucruri pe care le-ai făcut? Cum este? Cât de des te gândești
la asta? Când? Ce crezi că înseamnă când cineva spune că se simte vinovat pentru ceva? Tu cât de
frecvent te simți astfel?

Pierderea speranței Ce crezi că se va întâmpla cu tine? Crezi că te vei simți din nou bine? Crezi că te poate ajuta cineva?
Cum?
Ce vrei să faci când vei fi mare? Crezi că vei reuși? De ce nu? Ți-ai pierdut speranța cu privire la
viitorul tău?
Evaluarea simptomelor în depresie
(adaptare după Schedule for Affective Disorders and Schizophrenia for School age Children, Present and Lifetime version KSADS-PL,
Dr. J. Kaufman)

Simptom Întrebări de evaluare (exemple)

Oboseală, lipsa Te-ai simțit obosit în ultima vreme? Cât de des? Când ai început să te simți atât
energiei de obosit? Simți nevoia să dormi în timpul zilei? Îți simți mâinile și picioarele
grele? Simți constant nevoia de odihnă?
Dificultăți de Uneori copiii au dificultăți în a se concentra. De exemplu, trebuie să citească o
concentrare și la pagină dintr-o carte dar nu le stă mintea la asta și sunt nevoiți să o ia de la capăt
nivelul procesului pentru a înțelege ceva. Tu ai trecut vreodată prin situați asta? Când? Ți se pare
decizional câteodată că mintea ta funcționează mai lent? De exemplu, îți ia mai mult timp
decât de obicei să îți finalizezi temele? Sau când încerci să te concentrezi la ceva
anume, mintea ta zboară în altă parte? Ai dificultăți în a fi atent la școlă?

Tulburări de apetit Cum stai cu pofta de mâncare? Ți-e foame des? Mănânci mai mult sau mai puțin
alimentar decât înainte? Ai pierdut în greutate de când ai început să te simți rău? Cum îți
dai seama de asta? Ai luat în greutate de când ai început să te simți rău? Cum îți
dai seama de asta?

Agitație psihomotorie În ultima vreme, de când te simți rău, ai avut dificultăți în a sta liniștit? Simți
nevoia să te miști tot timpul, să faci constant câte ceva? De exemplu, de fâțâi
încoace și încolo, fără un scop anume…
Evaluarea simptomelor în depresie
(adaptare după Schedule for Affective Disorders and Schizophrenia for School age Children, Present and Lifetime version KSADS-PL,
Dr. J. Kaufman)

Simptom Întrebări de evaluare (exemple)

Lentoare În ultima vreme, de când te simți rău, ai observat că nu mai poți să faci lucrurile
psihomotorie cu aceeași viteză? De exemplu, vorbești mai puțin decât înainte?

Ideație suicidară, Uneori, copiii care se supără sau se simt foarte rău se gândesc la moarte și chiar
tentative de suicid își doresc să se sinucidă. Ai avut vreodată astfel de gânduri? Cum ai face asta?
Te-ai gândit la un plan? Ai încercat vreodată să te sinucizi? Când? Ce anume ai
făcut? Ai cerut ajutor după aceea?

Gânduri de moarte Uneori, copiii care se supără sau se simt foarte rău își doresc să moară sau cred
ca ar fi mai bine dacă nu s-ar fi născut. Ai avut vreodată astfel de gânduri? Când?
Dar acum? S-a întâmplat vreodată să gândești astfel?

Comortamente de Ai încercat vreodată să îți faci rău? (ars cu chibrituri/ brichetă; zgâriat cu ace/
auto-mutilare cuțit/ unghii). Cum s-a întâmplat? Cât de frecvent? Sunt copii care fac astfel de
lucruri pentru că își doresc să moară. Alții o fac pentru că se simt mai bine după-
aceea. Tu de ce o faci?
Evaluarea riscului de suicid
• Obligatoriu în interviul iniţial;
• Atitudine adecvată a terapeutului în adresarea întrebărilor;
• Se recomandă utilizarea întrebărilor directe, indiferent de
răspunsurile bifate de copil/ adolescent în completarea
inventarelor (CDI, BDI);

50% dintre copiii cu o tentativă de suicid în istoric, repetă

comportamentul;
16-30% dintre copiii cu ideaţie suicidară vor avea o tentativă de
suicid;
Riscul scade după vârsta de 17 ani.
Întrebări / Afirmaţii
• Te-ai gândit vreodată să-ţi faci rău?
• Ţi-ai dorit vreodată să fi fost mort?
• Ţi-ai dorit vreodată să nu te fi născut?
(frecvenţă, durată, contextualizare)

Afirmaţii care “ascund” ideaţie suicidară/ lipsa de speranţă:

• “Aş vrea să adorm şi să nu mă mai trezesc.”
• “Îmi doresc să nu mă fi născut/ Mai bine nu mă năşteam.”
• “Îmi vine să mă ascund într-o gaură de unde să nu mai ies
niciodată.”
 A., 16 ani
T: te-ai gândit vreodată să îţi faci rău sau să te sinucizi?
A: nu
T: ţi-ai dorit vreodată să fi murit?
A: nu
T: dacă ţi-ar trece prin cap să îţi faci rău, mi-ai spune?
A: probabil că nu.
T: ar fi dificil, nu? Ce ar fi cel mai greu?
A: sunt gânduri rele; oamenii răi au gânduri rele;
T: gânduri rele? Cum adică?
A: nimeni nu ar trebui să facă chestia asta intenţionat ...
T: crezi că e posibil să te gândeşti la asta fără să îţi faci rău “de-a devăratelea”?
A: da, cred ca da ...
T: stii, dacă vorbim despre aceste gânduri ne poate ajuta să rezolvăm problema, chiar problema din cauza căreia ne dorim sau ne
gândim să ne facem rău.
A: serios?
T: e greu, câteodată e înspăimântător să vorbim despre astfel de gânduri, aşa însă găsim soluţii pentru a înceta să ne mai facem rău.
Tu te-ai gândit vreodată să îţi faci rău?
A: unoeri, când sunt foarte supărată, îmi vine să îmi fac rău.
T: crezi că ar fi ok să vorbim despre asta?
A: cred că da ...
Ce s-a întâmplat?
• Creştem gradul de confort al copilului cu privire la dezvăluirea acestor
gânduri;
• Întrebări deschise pentru identificarea credinţelor cu privire la discuţiile
despre ideile de suicid;
• Ghidarea copilului către reconsiderarea strategiei de a vorbi ca fiind una
benefică pentru el;
• Normalizarea experienţei copilului;
• Continuarea cu întrebări specifice:
• Cum te-ai gândit să îţi faci rău?
• Ţi-ai făcut vreodată rău în trecut?
• Când îţi trec prin cap aceste gânduri, cât de probabil este să te răneşti?
• Obiectiv prioritar: asigurarea siguranţei copilului – implicarea adultului;
Evaluarea nivelului de auto-control
Pe o scală de la 1 la 10, unde 10 înseamnă “cu siguranţă îmi voi face rău” iar 1
înseamnă “nicio şansă să îmi fac rău”, tu unde te afli?

Ce înseamnă pentru tine nivelul 6?

Te simţi în siguranţă şi în control la nivelul 6?
La ce nivel ai simţi că nu mai eşti în siguranţă?
Ce ar trebui să se întâmple să ajungi la nivelul 9?
Ce ai face atunci?
Ce ar trebui să se întâmple să ajungi la nivelul 2?

Pentru evaluarea corectă a nivelului de risc, avem în vedere durata,

frecvenţa şi intensitatea gândurilor de suicid.
De evaluat ce l-a împiedicat pe copil să nu aibă tentativă de suicid!
De evaluat urgenţa în fiecare sesiune – semafor pt suicid (verde – galben -
roşu).
 Intervenţie

• Controlul stimulilor – implicarea adultului;

• Contract de non-suicidalitate;
• Specific;
• Include alternative de problem solving;
• Evaluare pe asumarea contractului: Ce crezi că te-ar putea împiedica să respecţi
contractul?
• Dezvoltarea planului de siguranţă:
• 112;
• Persoana de contact;
• Motivul: de ce suicidul nu este soluţia;
• Cardul de coping:
Cardul de coping

Dacă îmi vine să îmi fac rău, voi face următoarele:

1.Vorbesc cu un adult/psi/etc. despre emoţiile mele;

2.Consemnez în jurnalul meu comportamental;
3.Îmi spun că suicidul este o soluţie permanentă la o
problemă temporară;
4.Mă întreb: ce altceva aş putea face acum;
5.Accesez nr. de urgenţă;
Proiecţii de viitor
• Lipsa de speranţă îl împiedică pe copilul cu depresie să vadă schimbările
posibile în viitor;

• Prin această tehnică le lărgim orizontul temporal astfel încât ei vor putea
anticipa schimbări în G-E-C, în decurs de 1 zi – 1 săptămână – 1 lună – 1 an
etc.


Suicidul este o soluţie permanentă la o problemă temporară.

Exemplu: A. şi despărţirea de I.
“cum crezi că moartă îi mai poţi da o lecţie?”
“cum crezi că moartă îl poţi recuceri?”
“cât crezi că va dura suferinţa lui? .... dar tu cât vei rămâne moartă?”
Pași în interevenţia în depresie

1. PSIHOEDUCAŢIE
Psihoeducaţia

Ce este psihoeducaţia?
Educaţia despre boală
Având informaţii adecvate persoana dobândeşte control asupra problemei, iar
studiile arată că acestea vor apărea mai puţin frecvent, sau la o intensitate şi
frecvenţă mai mică.
Psihoeducaţia are rolul de a ajuta pacientul să înveţe despre dificultăţile
emoţionale sau comportamentale cu care se confruntă la un moment dat, cum îi
afectează acestea viaţa şi ce strategii există pentru a le face faţă.
Psihoeducaţia

Ea poate fi realizată sub mai multe forme:

• Individual
• In grup
• Educaţional (la clasă)
• Prin materiale de self-help
Psihoeducaţia
Ce nu este psihoeducaţia?
Psihoeducaţia nu este terapie;
Ea poate fi de sine stătătoare sau poate însoţi
psihoterapia in primele şedinţe când se face
educarea clientului privind problema cu care se
confruntă.
Modelul reprezentării mentale despre boală

IDENTITATE: recunoaşterea semnelor, simptomelor, a numelui problemei

CAUZALITATE: percepţia posibililor factorilor care au declanşat boala  

EVOLUŢIE: percepţia duratei problemei 

CONSECINŢE: percepţia efectelor bolii în plan fizic, social, economic şi

emoţional  

CURABILITATE: percepţia gradului în care problema este vindecabilă şi

controlabilă
Etape în psihoeducaţie – o propunere

• Prezentarea simptomelor depresiei şi a mecanismelor

care explică apariţia şi menţinerea lor;

• Descrierea modului de funcţionare al problemei şi al

consecinţelor ei (o formulare de caz, folosind
“cuvintele” beneficiarului);

• Prezentarea consecinţelor pe termen lung, dacă

problema rămâne neadresată;

• Prezentarea duratei şi modalităţilor de intervenţie;

Pași în interevenţia în depresie

2. ACTIVAREA COMPORTAMENTALĂ

• Monitorizare activităţi (+ identificarea valorii de întărire a fiecărei activităţi);

• Planificare (reintroducerea activităţilor cu funcţie de întărire);
 Activarea comportamentală

• Monitorizare activităţii (+ identificarea valorii de întărire a fiecărei activităţi);

- jurnalul comportamental;
- de notat emoţia fiecărei activităţi pre şi post realizare (grad de plăcere
anticipat vs grad de plăcere obţinut)
• Planificare (reintroducerea activităţilor cu funcţie de întărire) – eficientă
pentru a adresa simptome precum pierderea interesului, retragere socială,
oboseală;
?
• Ce îţi plăcea să faci înainte să fii deprimat?
• Ce fac prietenii tăi ca să se distreze?
• Ce fac fraţii tăi ca să se simtă bine?
Exemplu
T: hai să ne gândim la câteva chestii distractive pe care ai putea să le faci ...
Cam ce faci tu de obicei ca să te relaxezi şi să te simţi bine?
P: nimic nu e distractiv; stau în casă toată ziua, în camera mea ... mă mai uit
la tv, dar e plictisitor ...
T: dacă te gândeşti la cum erai înainte, îţi poţi aminte ceva ce era distrctiv?
Ceva ce îţi plăcea să faci?
P: nu prea ...
T: îţi aminteşti să fi făcut vreodată şi altceva în afară de stat în camera ta şi
uitat la tv?
P: nu prea ...
T: dintre prietenii tăi, face vreunul şi altceva în afară de stat în cameră şi uitat
la tv?
P: toată lumea în afară de mine are chestii de făcut şi se distrează ...
T: ca de exemplu?
 Exemplu
P: colegii mei, verişorii mei ...
T: şi cam care ar fi chestiile astea amuzante pe care le fac ei?
P: păi verişorul meu e toată ziua cu skate-ul în parc ...
T: tu ai fost vreodată cu el la skating?
P: da ... pe vremuri ...
T: şi cum era? Cum te simţeai?
P: era distractiv ... Da’ sunt sigur că acum ar fi plictisitor ...
T: pe ce te bazezi când spui asta?
P: acum totul e plictisitor ....
T: e ceva care te-ar putea face să crezi că poate, zic poate ... nu va fi aşa de plictisitor?
P: ...hm ... păi înainte nu era plictisitor ...
T: cu alte cuvinte, e vreo şansă – minimă – ca skating-ul să nu fie chiar de tot plicitsitor?
P: da, cred ca da ....
T: Ai fi dispus să verifici chestia asta?
P: probabil ... cred ca aş putea
Important

Pentru facilitarea realizării activităţilor, se aleg:

- Activităţi pe care copilul pe poate iniţia singur;

- Activităţi realizate în contexte asupra cărora copilul are control;
De ce este importantă scorarea emoţiilor înainte şi după
activitate?
• Obţinem informaţii preţioase cu privire la dispoziţia copilului;
• Obţinem informaţii cu privire la “cele mai de succes activităţi” care au determinat
schimbări semnificative la nivel emoţional;
• Scorarea îl învaţă pe copil că emoţiile asociate depresiei sunt temporare şi pot fi
schimbate – schimbarea fiind în controlul lui;
• Se adună dovezi (prin experiment comportamental) care sprijină restructurarea
unor GAN de tipul “Nimic nu mai este distractiv”, “Totul este plictisitor”
Activarea comportamentală – training de abilităţi sociale-
emoţionale
• Management emoții
• Iniţiere de interacţiune şi răspuns adecvat în RI;
• Contact vizual;
• Expresivitate facială;
• Asertivitate;
• Cum/ primesc ofer complimente;
• Strategii de rezolvare a conflictului;

• Modelare, joc de rol;

• Terapie de grup;
Pași în interevenţia în depresie

3. INTERVENŢIE ASUPRA CONTEXTULUI /

EXPERIMENTE COMPORTAMENTALE

• Expunere la informaţii incongruente cu cogniţiile copilului;

• Manipularea contingenţelor (ABC, modificare la nivel de
antecedente şi consecinţe);
• Cresc activităţile cu valoare de întărire;
• Creez contexte în care întăririle sunt în controlul
copilului;
Pași în interevenţia în depresie
4. CONTROLUL RUMINAŢIILOR
• Monitorizare;
• Scad durata în care copilul ruminează;
• Contextualizare;
• Identificarea convingerilor despre ruminaţii (meta-
ruminaţii);

5. VALIDARE EMOŢIONALĂ
Pași în interevenţia în depresie
6. RESTRUCTURARE COGNITIVĂ

GNA
Distorsiuni/ erori cognitive
Credințe de bază

Analizate în context/ în relație cu emoția produsă

Restructurate pe baza dovezilor colectate din planul de activare
comportamentală
Pași în interevenţia în depresie

Intervenţia asupra copilului cu depresie vizează în egală măsură

- copilul
- părinţii
- contextul