STOMATOLOGIA COMUNITARĂ

INTRODUCERE, PRINCIPII ŞI PRACTICĂ ÎN STOMATOLOGIA

COMUNITARĂ;

ÎNGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE;

PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII ORALE;

SOCIETATEA ŞI SĂNĂTATEA ORALĂ;

EVALUAREA NECESITĂŢILOR DE SĂNĂTATE ORALĂ;

PRINCIPII DE BAZĂ ŞI METODE DE EPIDEMIOLOGIE ORALĂ;

STOMATOLOGIA COMUNITARĂ (cont.)

ASPECTE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ALE AFECŢIUNILOR ŞI

MODIFICĂRILOR ORALE;
STRATEGII COMUNITARE DE PREVENŢIE A CARIEI DENTARE
PRIN METODE DE FLUORIZARE;
TENDINŢE ÎN SĂNĂTATEA ORALĂ;
IMPLICAŢIILE NUTRIŢIEI ŞI ALIMENTAŢIEI ASUPRA STĂRII DE
SĂNĂTATE ORALĂ;
EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATEA ORALĂ - COMPORTAMENTUL
SANOGEN;
PRINCIPII DE ECONOMIE SANITARĂ;
PRINCIPII DE ORGANIZARE ŞI MODELE DE PRESTARE ALE
SERVICIILOR DE SĂNĂTATE ORALĂ.
INTRODUCERE, PRINCIPII ŞI
PRACTICĂ ÎN STOMATOLOGIA
COMUNITARĂ
INTRODUCERE, PRINCIPII ŞI PRACTICĂ
ÎN STOMATOLOGIA COMUNITARĂ

SĂNĂTATEA PUBLICĂ
“ştiinţa şi arta prevenirii bolii, a prelungirii vieţii şi promovării
sănătăţii prin efortul organizat al societăţii” (Acheson, 1988) .

STOMATOLOGIA COMUNITARĂ
“ştiinţa şi arta prevenirii bolilor cavităţii orale, promovării
sănătăţii orale şi îmbunătăţirii calităţii vieţii prin efortul
organizat al societăţii” (Downer, 1994).
 INTRODUCERE, PRINCIPII ŞI PRACTICĂ ÎN
STOMATOLOGIA COMUNITARĂ

SCOPURILE STOMATOLOGIEI COMUNITARE

îmbunătăţirea stării de sănătate orală a membrilor comunităţii

promovarea sănătăţii prin antrenarea tuturor sectoarelor comunităţii;

ocrotirea sanătaţii prin prevenirea bolilor;

controlul morbidităţii prin tratamentul bolilor şi a consecinţelor lor;

redobândirea sănătăţii cu concursul întregului sistem sanitar.

 INTRODUCERE, PRINCIPII ŞI PRACTICĂ ÎN
STOMATOLOGIA COMUNITARĂ

STUDIUL STOMATOLOGIEI COMUNITARE impune

implicarea şi colaborarea cu alte discipline:
• sociologia;
• psihologia şi comportamentul individului legat de sănătate;
• epidemiologia,
• economia sanitară;

dar şi aplicarea unor concepte:

• promovarea sănătăţii;
• aplicarea metodelor de organizare a serviciilor de sănătate
în comunităţi.
 STOMATOLOGIA COMUNITARĂ:

• Punerea unui diagnostic de sănătate orală

într-o populaţie;

• Stabilirea cauzelor şi efectelor problemelor de

sănătate orală;

• Planificarea intervenţiilor efective.

 PRACTICA STOMATOLOGIEI
COMUNITARE

• Crearea şi utilizarea oportunităţilor cu

scopul de a implementa soluţii
eficiente pentru sănătatea orală în
rândul comunităţilor (Chappel, 1996);

• Promovarea sănătăţii orale la nivel

comunitar.
 OBIECTIVELE CURSULUI
Evaluarea corectă a pacienţilor prin înţelegerea
specificului problemelor stomatologice, medicale,
psiho-comportamentale şi socio-economice ale
colectivităţii din care fac parte;

Folosirea tuturor noţiunilor, metodelor şi tehnicilor

medicale, la nivel populaţional pentru a putea
participa la acţiunea de obţinere şi menţinere a unei
stări de sănătate optime în colectivităţi;

Conştientizarea asupra relaţiilor şi responsabilităţilor

faţă de profesie şi populaţie pentru a fi capabili să
anticipeze nevoile şi solicitările pacientului,
colectivităţii şi populaţiei.
PRACTICA MEDICALĂ INDIVIDUALĂ ŞI COLECTIVĂ - ASEMĂNĂRI
MEDICINA INDIVIDUALĂ MEDICINA COMUNITARĂ
Practică clinică individuală Sănătate publică dentară

Examen clinic Evaluarea nevoilor

Diagnostic Analiza datelor

Plan de tratament Planificarea programului de sănătate

orală

Obţinerea consimţământului Probleme etice şi aprobarea

pacientului pentru tratament programului

Prevenţie şi tratament curativ Implementarea programului

PRACTICA MEDICALĂ INDIVIDUALĂ ŞI COLECTIVĂ - DEOSEBIRI
MEDICINA INDIVIDUALĂ
Pacienţi
Bolnavi
Medic izolat
Tratament individual
Aplicabilitate individuală
Preocupare secundară pentru mediu
Planificare redusă
Prioritar: Tratamentul bolii
MEDICINA COMUNITARĂ
Comunitate bine definită
Sănătoşi şi bolnavi
Echipa interdisciplinară
Îngrijiri integrate
Aplicabilitate generală
Preocupare principală pentru mediu
Planificare cu participarea utilizatorilor
Prioritar: menţinerea sănătăţii
CARACTERISTICILE STOMATOLOGIEI
COMUNITARE
îngrijirea unei comunităţi definite geografic şi
populaţional;

acordă îngrijiri globale atât persoanelor bolnave

cât şi celor sănătoase;

acordate de către echipe interdisciplinare care

studiază mediul fizic, biologic, psihologic, social,
economic;

se bazează în special pe acţiuni preventive şi

educaţionale;

acţiuni planificate şi realizate cu concursul

utilizatorilor;
 PERSPECTIVA ISTORICĂ A
MEDICINEI COMUNITARE
Prima etapă (1840-1900)
caracterizată prin industrializare şi urbanizare rapidă;
introducerea reformei sanitare;
înregistrarea unor progrese în domeniul medical şi
epidemiologic prin identificarea cauzelor malnutriţiei,
insalubrităţii şi bolilor infecţioase.

Etapa a doua (1880-1930)

caracterizată prin progrese remarcabile în domeniul
bacteriologiei şi imunologiei;
progrese privind bunăstarea mamei şi copilului.
 PERSPECTIVA ISTORICĂ A
MEDICINEI COMUNITARE
Etapa a treia (1930-1974) ETAPA TERAPEUTICĂ
caracterizată prin creşterea complexităţii actelor terapeutice şi a
serviciilor medicale în spitale;
eradicarea principalelor boli infecţioase.

Etapa a patra - “noua sănătate publică” (Athson, 1993)

caracterizată prin conştientizarea continuă a limitelor terapiei
în stăpînirea bolilor cronice datorate stilului de viaţă;
problema centrală a sănătăţii publice a devenit calitatea vieţii şi
nu doar supravieţuirea;
deschiderea unei noi perspective a sănătăţii publice (Lalonde,
1974) urmat de conceptul de sănătate pentru toţi (OMS).
 ETAPA ACTUALĂ A SĂNĂTĂŢII PUBLICE
se caracterizează prin producerea unor schimbări remarcabile în ultimii 20
de ani (Dean, 1994);
1981, 1985 OMS a avut politici sanitare cu ţeluri specifice;
politici şi strategii sanitare care au vizat reducerea mortalităţii infantile şi
creşterea duratei de viaţă;
accentuarea diferenţelor dintre clasele sociale (bogaţi şi săraci), cu
discrepanţe mari în starea de sănătate;
rezoluţia din 1997 a OMS a adăugat scopurilor sale acela al sănătăţii pentru
toţi în anul 2000, astfel încît fiecare cetăţean al planetei să atingă un nivel de
sănătate care să-i permită să ducă o viaţă productivă din punct de vedere
social şi economic;
crearea unui mediu sanogen în rîndul comunităţilor;
sănătatea publică este privită ca un complex dominat de conceptul de calitate
a vieţii şi nu doar de cel de supravieţuire;
perspective OMS pentru sănătate în 2010 şi 2025;
ORIENTAREA SPRE PROMOVAREA SĂNĂTAŢII

Presupune:
realizarea unui echilibru între populaţie şi mediu;
stabilirea responsabilităţilor;
asigurarea resurselor;

Necesită:
sistem de asigurări publice;
societate civilă dezvoltată;
înscrierea în statutul cultural al deprinderilor
sanogene;
reorientarea serviciilor de sănătate spre medicina
comunitară;
 OBIECTIVE PENTRU SĂNĂTATE ÎN
NOUL MILENIU
1. Eradicarea sărăciei şi foametei;
2. Realizarea unei educaţii universale;
3. Promovarea egalităţii între sexe;
4. Reducerea mortalităţii infantile;
5. Îmbunătăţirea stării de sănătate a mamei;
6. Combaterea HIV/AIDS, malariei şi altor boli;
7. Asigurarea unui mediu sănătos;
8. Formarea unui parteneriat global pentru
dezvoltare.
Programele OMS pentru sănătatea orală

Obiectiv esenţial: stimularea cercetării în ţările

dezvoltate şi în curs de dezvoltare pentru:

reducerea factorilor de risc şi suferinţelor

create de bolile cavităţii orale;
îmbunătăţirea serviciilor de sănătate orală;
îmbunătăţirea eficienţei programelor de
sănătate orală în comunitate.

(Peresen şi Kwan, 2004)

CERCETARE ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII
ORALE ÎN NOUL MILENIU
Influenţarea factorilor de risc pentru sănătatea orală: nutriţia şi
dieta, fumatul;

Sănătatea orală – sănătatea generală – interrelaţii;

Implicaţiile psihologice asupra stării de sănătate şi boală şi

asupra calităţii vieţii;

Inechităţi în starea de sănătate orală – impactul factorilor de risc

socio-comportamentali;

Identificarea manifestărilor orale in HIV/AIDS;

Studii populaţionale asupra leziunilor de mucoasă în HIV/AIDS;

Suferinţele create de traumatismele dentare, în special în ţările

în curs de dezvoltare şi analiza factorilor de risc;
CERCETARE ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII
ORALE ÎN NOUL MILENIU

Dovezi ştiinţifice în sănătatea orală în clinică şi în practica

sănătăţii publice dentare;

Translarea cunoştinţelor în clinică şi în practica sănătăţii

publice dentare – cercetare operaţională asupra eficienţei
programelor alternative de sănătate orală comunitară;

Cercetare a sistemelor de sănătate în vederea reorientării

serviciilor de sănătate orală spre prevenţie şi promovarea
sănătăţii;

Cercetare de calitate cu ajustarea programelor în ţările

dezvoltate şi în curs de dezvoltare;

Monitorizarea permanentă a stării de sănătate orală a

populaţiei din ţările în curs de dezvoltare.
 EVALUAREA PRACTICĂ A
SĂNĂTĂŢII PUBLICE

FUNCŢIILE DE BAZĂ ALE SĂNĂTĂŢII PUBLICE

• EVALUAREA;
• POLITICA DE DEZVOLTARE SANITARĂ;
• ASIGURAREA.
 FUNCŢIILE DE BAZĂ ALE
SĂNĂTĂŢII PUBLICE

EVALUAREA - a necesităţilor acoperă trei direcţii

constatarea statusului şi pentru sănătatea comunităţii
(Rusu, 1986, Petersen şi Dănilă, 1992, 2000);

investigarea efectelor negative şi a problemelor de

sănătate lăsate pe seama hazardului;

analiza factorilor locali determinanţi ai bolilor şi a

resurselor adecvate pentru sănătate.
 FUNCŢIILE DE BAZĂ ALE
SĂNĂTĂŢII PUBLICE
POLITICA DE DEZVOLTARE SANITARĂ
• susţinerea: stabilirea reţelei de suport şi comunicare cu
organizaţii implicate în sănătate, mass media şi cu
publicul (CNAS);
• prioritarea nevoilor urgente după evaluarea nevoilor de
tratament;
• planificarea (crearea unui plan strategic de acţiune pe
termen lung pentru comunitate, cu participare largă –
ex: Programul Naţional de Clătiri Orale).
 FUNCŢIILE DE BAZĂ ALE
SĂNĂTĂŢII PUBLICE

ASIGURAREA
• este reprezentată de planul managerial;
• implementarea şi evaluarea programelor şi
serviciilor de sănătate;
• informarea şi educarea publicului asupra
statusului curent al sănătăţii, nevoilor de
tratament, comportamentelor pozitive asupra
sănătăţii
 STRATEGII PREVENTIVE
PENTRU POPULAŢIE
Geoffrey Rose (1985 ) a descris 2 strategii pentru controlul şi
prevenţia bolilor:
I. ABORDAREA “HIGH RISK” – identificarea şi protecţia
indivizilor susceptibili la o boală prin efectuarea screening-
ului populaţional;
se determină existenţa predictorilor de boală;
se monitorizeză şi se tratează preventiv potenţialii bolnavi.
Obiecţii:
transformarea unor persoane aparent sănătoase în pacienţi,
supuşi tratamentelor preventive, uneori de lungă durată;
un număr mare de persoane pot să nu dezvolte o boală, chiar
în prezenţa factorilor de predicţie;
cel mai bun predictor al unei afecţiuni majore este afecţiunea
minoră (ex. caria dentară – Beck, 1992).
 STRATEGII PREVENTIVE
PENTRU POPULAŢIE

II. ABORDAREA POPULAŢIONALĂ – are drept scop

controlul determinanţilor unei boli şi înlăturarea
cauzelor prin:
restabilirea normalului biologic prin îndepărtarea
factorilor de expunere la boală (abandonarea
fumatului, îmbunătăţirea calităţii aerului şi a apei,
reducerea consumului de grăsimi animale, zahăr, sare);
evidenţierea factorilor etiologici ai bolilor cu incidenţă
mare şi prevenirea apariţiei lor prin manopere
protective: imunizări, fluorizarea apei, etc.
„SĂNĂTATE PENTRU TOŢI ÎN SECOLUL XXI”

1. Solidaritate pentru sănătate;

2. Echitate în sănătate;
3. Un început de viaţa sănătos;
4. Tineri sănătoşi;
5. O îmbătrânire sănătoasă;
6. Ameliorarea sănătăţii mentale;
7. Reducerea bolilor transmisibile;
8. Reducerea bolilor netransmisibile;
9. Reducerea traumatismelor prin violenţă sau accident;
10. Un mediu fizic sănătos şi sigur;
„SĂNĂTATE PENTRU TOŢI ÎN SECOLUL XXI”

11. Un mod de trai sănătos;

12. Reducerea daunelor produse de alcool, tutun, droguri;
13. Bază materială pentru sănătate;
14. Responsabilitate multisectorială pentru sănătate;
15. Un sector sanitar integrat;
16. Controlul calităţii îngrijirilor;
17. Alocarea de resurse pentru sănătate;
18. Dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate;
19. Cercetare şi cunoştinţe pentru sănătate;
20. Parteneriat pentru sănătate;
21. Politici şi strategii pentru sănătate.