Oscilatii si unde electromagnetice

Elev Micu Marisa Sorina

Cuprins

1. Circuitul oscilant. Producerea oscilatiilor

electromagnetice libere
2. Perioada si frecventa oscilatiilor electromagnetice
libere
3. Campul electromagnetic. Unda electromagnetica
4. Producerea undelor electromagnetice libere.
5. Antena. Tipuri de antene
6. Clasificarea undelor electromagnetice
7. Aplicatii
1.Circuitul oscilant. Producerea
oscilatiilor electromagnetice libere
Se numeşte circuit oscilant circuitul închis format dintr-un condensator şi o bobină
grupate în serie. Inițial condensatorul C se încarcă de la sursa de energie electrică E, iar
apoi, prin schimbarea poziției unui comutator (K), condensatorul C se descarcă prin
bobina L. Rezistenţa activă a circuitului este suma dintre rezistenţa conductorilor de
legătură şi a conductorului din care este confecţionată bobina. Descărcarea
condensatorului prin bobină poate fi:
a) Aperiodică (dacă rezistența activă este mai mare decât dublul impedanței
caracteristice);
b) Periodică. Descărcarea periodică a condensatorului prin bobină presupune, de fapt,
un proces de conversie a energiei câmpului electric dintre armăturile condensatorului
în energie a câmpului magnetic din bobină. Fiind străbătută de un curent variabil,
bobina devine sursă de tensiune electromotoare variabilă, ca urmare a fenomenului
de autoinducție.
 Tensiunea la bornele condensatorului şi intensitatea curentului i prin
circuit au aspectul unor oscilaţii armonice amortizate, defazate una față de
alta cu un sfert de perioadă. Fiecare proces de reconversie se face cu
pierdere de energie sub formă de căldură, ceea ce explică amortizarea
oscilațiilor electromagnetice. Amortizarea va fi cu atât mai mare cu cât Rt va
fi mai mare. Energia totală a unui circuit oscilant ideal, la un moment dat,
este dată de suma dintre
energia câmpului electric dintre armăturile condensatorului și energia
câmpului magnetic din bobină.
Oscilaţiile tensiunii şi curentului se produc fără acţiunea vreunei surse
de energie din exterior, numai datorită excitaţiei iniţiale, ca urmare a
încărcării condensatorului. Oscilaţiile de acest fel se numesc oscilaţii
electromagnetice libere.
2.Perioada si frecventa oscilatiilor
electromagnetice libere
Perioada oscilațiilor electromagnetice libere este dată de formula lui Thomson:

Pentru a forța circuitul să oscileze cu amplitudine constantă este necesar să-i

furnizăm, periodic, energia pe care acesta a pierdut-o sub formă de căldură. Acest
lucru s-ar putea face introducând în circuit o sursă de tensiune electromotore
alternativă. Problema este că, în acest caz, circuitul nu va mai oscila cu frecvența
proprie, ci cu frecvența, perioada și amplitudinea sursei.
3.Campul electromagnetic.
Unda electromagnetica
Electricitatea și magnetismul s-au dezvoltat separat până în 1820 când Hans
Cristian Oersted a observat legătura dintre cele două domenii și anume că un
conductor străbătut de curent electric deviază un ac magnetic.
Câmpurile electrice și magnetice statice (care nu variază în timp) pot fi studiate
independent, dar câmpurile dinamice trebuie analizate ținând cont de acțiunea
reciprocă dintre ele.
James Clerk Maxwell a sistematizat legea inducției electromagnetice a lui Faraday și
expresiile câmpului magnetic indus de curenți în 4 ecuații care stau la baza analizei
câmpului electromagnetic
Definiție: Câmpul electromagnetic electromagnetică.
este ansamblul celor două câmpuri,
electric și magnetic, care oscilează și Definiție: Unda electromagnetică este
se generează reciproc. fenomenul de propagare a câmpului
electromagnetic.
Rezolvând ecuațiile lui Maxwell în
absența sarcinilor electrice, s-a ajuns Ecuațiile lui Maxwell (1864):
la concluzia că o perturbație
electromagnetică constând din
câmpuri electrice și magnetice
oscilatorii se propagă în spațiu, chiar și
în lipsa unui mediu material. Forma de
propagare a acestei
perturbații se numește undă
Din teoria lui Maxwell rezultă că vectorii 𝐸 și 𝐵 oscilează în plane
perpendiculare și de asemenea că undele electromagnetice sunt unde
transversale, vectorii 𝐸 și 𝐵 fiind perpendiculari pe direcția de
deplasare.
Viteza de propagare:

Pentru:

Rezultă:

Frecvența undei:

Viteza de propagare a undelor electromagnetice într-un mediu depinde de

proprietățile electrice și magnetice ale acestuia, adică de permitivitatea electrică
(ε) și permeabilitatea magnetică (μ):
James Clerk Maxwell
Lucrarea sa "Pe linii fizice de forță", scrisă
de-a lungul a doi ani (1861-1862) și
publicată în cele din urmă în mai multe
părți - a introdus teoria sa pivot a
electromagnetismului. Printre principiile
teoriei sale au fost (1) că undele
electromagnetice călătoresc cu viteza
luminii și (2) că lumina există în același
mediu ca și fenomenele electrice și
magnetice.
Cele mai importante descoperiri ale teoriei sale electromagnetice - că lumina este
un val electromagnetic, că câmpurile electrice și magnetice călătoresc sub formă de
valuri la viteza luminii, undele radio pot călători prin spațiu - constituie moștenirea
cea mai importantă. Nimic nu rezumă realizarea monumentală a vieții lui Maxwell,
precum și aceste cuvinte de la Einstein însuși: "Această schimbare în concepția
realității este cea mai profundă și cea mai fructuoasă pe care a experimentat-o ​fizica
de la vremea lui Newton".
Michael Faraday
Realizările lui Faraday au fost strălucite. A avut o contribuţie de bază în
electromagnetism. El a întocmit şi prezentat la Royal Society prima serie de
„Cercetări experimentale” într-un memoriu ale cărui capitole sunt intitulate :
„Inducţia electromagnetică”, „Producerea electricităţii prin magnetism”, „O nouă
stare electrică a materiei (spaţiului)”, „Fenomenul magnetic al lui Arago”.
Legea inducției electromagnetice formulată în 1831 de Faraday este una din
cele mai importante legi ale electromagnetismului. Fenomenul numit
inducție electromagnetică constă în apariția tensiunii electromotoare induse
de un flux magnetic variabil în timp. Acest fenomen permite conversia
diferitelor forme de energie în energie electrică.
4.Producerea undelor electromagnetice
libere
• Pentru producerea unei unde electromagnetice este necesar un generator de
oscilaţii electromagnetice
• Cel mai cunoscut circuit folosit pentru a radia în spaţiu unde electromagnetice este
circuitul oscilant deschis(dipol) alimentat de un generator de oscilaţii
electromagnetice
• În jurul dipolului se generează și dispar,alternativ,câmp electric și câmp magnetic
 5.Antena
• Este un dipol folosit pentru a emite sau pentru a capta unde electromagnetice de o
anumită frecvenţă

• Antena, ca orice circuit oscilant are o frecvenţă proprie , iar pentru ca energia undelor
electromagnetice să aibă valori mari, trebuie ca frecvenţa oscilaţiilor cu care este
excitată antena să fie egală cu frecvenţa ei proprie

• În antenă, se formează unde staţionare de curent și de tensiune electrică, cu ventre și

noduri.

• Oscilaţiile electrice se propagă de-a lungul antenei, se reflectă la capete și interferă

• Cea mai simplă antenă numită dipol semiundă este un fir conductor liniar în
care se induc curenţi intenși de înaltă frecvenţă și se formează unde staţionare,
iar firul are lungimea egală cu jumătate din lungimea de undă proprie λ

• Intensitatea curentului variază în lungul antenei și se formează unde staţionare

de curent

• La capetele antenei se formează nod pentru intensitatea curentului și ventru

pentru tensiunea electrică
Acordarea antenei
• Dacă antena trebuie să funcţioneze pe diferite lungimi de
undă, este
necesară acordarea ei, adică să fie modificată corespunzător
lungimea
de undă proprie.

• Pentru a mări lungimea de undă proprie a unei antene, se

introduce în
circuitul ei o bobină care are același efect ca și mărirea lungimii
ei;

• dacă se conectează în serie cu antena un

condensator,capacitate totală
a circuitului de antenă va scădea, lungimea de undă proprie a
antenei se
va micșora, ceea ce este echivalent cu scurtarea antenei

În practică se introduce în circuitul antenei un condensator

variabil pentru a acorda antena pe frecvenţa dorită
 Tipuri de antene
1. Antene pentru internet wireless
2.Antene pentru televizor

3.Antene auto
6.Clasificarea undelor
electromagnetice
Undele electromagnetice pot fi clasificate după fenomenul care stă la baza
producerii lor.
1. Unde herțiene generate de oscilațiile electronilor în circuitele oscilante LC sau în
circuite electronice speciale.
2. Radiații termice prin transformare energiei interne a orcărui corp în energie
electromagnetică.
3. Radiații de frânare care apar la frânare bruscă a electronolor în câmpul nuclolui.
4. Radiațiile sincron își au originea în mișcarea electronilor înr-un camp magnetic.
Înre lungimea de undă a radiațiilor și frecvență avem o relație de inversă
proporționalitate, cu cât lungimea de undă este mai mare frecvența este mai mică.
Cea mai uzuală împărțire a radiațiilor
electromagnetice se face însă după
frecvență și lungimea de undă în vid.
1. Unde radio . Domeniul de frecvețe
a acestor unde este cuprins între zeci
de hertzi până la un gigahrtz (1 GHz =
109Hz), lungimea de undă cuprinsă
între câțiva km până la 30 cm. Se
utilizează în special în transmisiile
radio și TV.
- unde lungi (30km-750)
- unde medii (750m-50m)
- unde scurte (50m-10m)
- unde ultrascurte (10m-30m)
2. Microundele . Sunt generate ca și
unde radio de instalații electrice.
Lungimea de undă este cuprinsă
între 30cm și1mm. Frecvența variază
între 109
-3·1011Hz. Se folosește în sistemele
de telecomunicații, în radar și în
cercetarea științifică la studiul
proprietăților atomilor și moleculelor,
a plasmei în sisteme ionizat.
3. Radiația infraroșie. Cuprinde
domeniul de lugimi de undă situate
între 10-3 - 7,8·10-7m și frecvența
cuprinsă între 3·1011 și 4·1014Hz.În
general sunt emise de corpurile
încălzite.
4. Radiația vizibilă. Este radiația cu lungime de undă cuprinsă între aproximativ 7,6·10-
7 m și 4·10-7m
5. Radiația ultravioletă. Lungimea acestei radiații este cuprinsă în domeniul 3,8·10-7m
și 6·10-10m. Este generată de către moleculele și atomii dintr-o descărcare electreică
în gaze. Soarele este o sursă puternică de radiații ultraviolete.
6. Radiațiile X(sau Rӧntgen) Aceste radiații au fost descoperite în 1895 de fizicianul
german Rӧntgen. Ele sunt produse în tuburi speciale în care un fascicul de electroni
accelerat cu ajutorul unei tensiuni electrice de ordinal zecilor de mii de volți,
bombardeză un electrod.
7. Radiații γ (gama) constitue regiunea superioareă (3·1018-3·1022Hz) în clasificarea
undelor electromagnetice în raport cu frecvența lor. Sunt produse de către nucleele
atomolor
7.Aplicatii
A. Radiologia
Radiologia medicală este ramura medicinei care se ocupă
cu producerea și interpretarea imaginilor radiologice în
scopuri diagnostice sau terapeutice. Se mai numește
radiologie de diagnostic sau radiodiagnostic . Acești termeni
sunt de fapt echivalenți și derivă din principiul de bază
pentru obținerea imaginilor radiologice, și anume utilizarea
radiațiilor ionizante( raze X)
În ultimii cincizeci de ani, radiologia a suferit o dezvoltare
copleșitoare în domeniul diagnostic și terapeutic și astăzi
ocupă un rol fundamental și esențial în diagnosticul și
tratamentul unui număr tot mai mare de patologii umane.
B. Radionavigatia
Sistemele de radionavigaţie sunt procedee de navigare în care se folosesc
undeleradio, adică undele electromagnetice de radiofrecvenţă (30kHz -
50GHz)
In prezent se folosesc trei categorii de sisteme de radionavigaţie:
 Sisteme de direcţionare prin radio, pentru determinarea unei direcţii în
spaţiu, tehnică în care se folosesc proprietăţile directive ale antenelor de
recepţie şi de emisie, adesea şi emiterea undelor radio sub formă de
fascicul cu deschidere foarte îngustă.
 Sisteme de poziţionare prin radio, pentru determinarea poziţiei unui
radioreceptor prin recepţionarea emisiilor mai multor emiţătoare plasate în
locuri cunoscute. Marea majoritate a sistemelor de radionavigaţie fac parte
din această categorie (inclusiv GPS).
 Sisteme Radar1, utilizate pentru determinarea poziţiei (direcţie şi distanţă)
la care se află diverse obiecte faţă de emiţător.
C. Radioastronomia
Radioastronomia este studiul fenomenelor cerești prin măsurarea
undelor radio caracteristice emise de procesele fizice care au loc în
spațiu. Undele radio sunt mult mai lungi decât lumina și, având în
vedere slăbiciunea semnalelor astronomice, sunt necesare antene
mari, numite radiotelescoape . Radioastronomia este un domeniu
relativ nou al cercetării astronomice.
Radioastronomia este parțial responsabilă de ideea că materia
întunecată este o componentă importantă în universul nostru ;
măsurătorile radio ale rotației galaxiei sugerează că există mult mai
multă materie în galaxii decât direct observabilă. Radiația cosmică
de fond cu microunde a fost, de asemenea, descoperită pentru
prima dată cu ajutorul radiotelescoapelor. Cu toate acestea,
radiotelescoapele sunt folosite și pentru a investiga obiecte mult
mai apropiate de noi, inclusiv observații ale soarelui , ale activității
solare și ale hărții radio a sistemului solar.
Webgrafie
• https://
manualdefizica.ro/wp-content/uploads/2013/03/OSCILATII-SI-UNDE-ELECTRO
MAGNETICE2.pdf?wiziapp_back=cat-10
• https://fizicaliceu.com/notiuni-teoretice/oscilatii-si-unde-electromagnetice/
• https://ro.eferrit.com/james-clerk-maxwell-maestru-de-electromagnetism/
• https://playtech.ro/2015/michael-faraday-geniul-fara-scoala-care-a-deslusit-ele
ctromagnetismul
/
• http://rf-opto.etc.tuiasi.ro/docs/files/RRCS_Navigare%20electronica.pdf
• https://koaha.org/wiki/Radiodiagnostica
• https://koaha.org/wiki/Radioastronomia