ROLUL LITERATURII ÎN PERIOADA

PAŞOPTISTĂ

Proiect realizat
de:
Cucu Cosmin
Curteanu
Andreea
Filimon
 Cuprins

Atmosfera Reprezentantii
01 epocii
03 pasoptismului

Dacia
02 04 Romantismul
Literara
 Cuprins

Opere
05 reprezentative

06 Concluzii
• Pașoptismul este o mișcare de emancipare social-politică,culturală și națională
dintre anii 1830-1860,având în centru revoluția de la 1848.
Cuvântul ,,pașoptism” este un derivat cu sufixul „ism” de la cuvantul „pașopt”
(48).În perioada pașoptistă se pun bazele culturii moderne prin dezvoltarea
teatrului,a învățământului,a presei,a științelor și a literaturii.

• La bază a stat un program politic animat de luptă pentru unitatea nationala a

românilor. În această epocă,literatura română cunoaște o dezvoltare deosebită
prin contribuția unor scriitori pătrunși de idealul eliberării.
• Literatura pașoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului european și
parcurge un drum sinuos. Scriitorii români ai epocii asimilează rapid manifestul
romantismului francez și aplică principiile acestuia, cu particularitățile curentului
național-popular de la revista Dacia literară.
Scriitorii epocii respective au câteva trăsături caracteristice comune:
❑ Majoritatea au început învăţătura cu dascăli particulari, în limba
greacă, şi apoi au continuat studiile în Franţa;
❑ Majoritatea au participat la Revoluţia de la 1848 şi apoi au fost
obligaţi să ia calea exilului (pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic,
constând în obligarea unei persoane de a părăsi țara);
❑ Fiind parcitipanţi activi la viaţa social-politică, au scris opere literare
cu un conţinut patriotic şi militant, exprimând idealurile luptei pentru
emanciparea sociala.
Scriitorii generației pașoptiste au cultivat teme și motive romantice, au
ales istoria ca sursă de inspirație pentru o lirică a patriotismului ardent și
natura - coordonată a sufletului românesc, au valorificat literatura
populară și mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de
creație, aspirația spre absolut, spiritul rebel și contestatar sunt câteva
trăsături ale scriitorilor pașoptiști.
 Atmosfera epocii
-Contextul istoric-
Perioada paşoptistă a reprezentat pentru literatura română o
epocă de afirmare, de renaştere şi de progres, fiind
caracterizată prin eforturile scriitorilor paşoptişti de
sincronizare cu Occidentul şi de modernizare a structurilor
epice, lirice şi dramatice.

În acest context, scriitori precum Mihail Kogălniceanu, Vasile

Alecsandri, Costache Negruzzi, Ion Heliade Rădulescu sau
Gh. Asachi se vor impune nu numai în calitate de autori de
texte literare, ci şi ca iniţiatori ai unor proiecte culturale
importante, dintre care amintim crearea teatrului românesc ca
instituţie şi ca repertoriu naţional, înfiinţarea unor societăţi
culturale şi nu în ultimul rând crearea şi diversificarea presei
româneşti.
• Prima jumătate a secolului al XIX-lea este, în istoria modernă a
românilor, o perioadă agitată și, poate, cea mai bogată în transformări
care au pregatit, printr-o mișcare social-culturală largă, evenimentele
revoluționare de la 1848.
• Rezultatele mișcării de eliberare națională s-au regăsit și în conținutul
tratatului de la Adrianopol (1829), prin care Moldova și Țara
Românească au căpătat autonomie administrativă și libertatea
comerțului, intrând în circuitul economic european.
• Lupta pentru emancipare socială și națională, în preajma anului
revoluționar 1848, devine, în cele trei provincii românești, o constantă
a opiniei publice ,o amplă manifestare a conștiintei naționale.
Tratatul de la Adrianopol
● Pentru a întelege politica în
perioada pașoptistă, iată un citat
din Mihail Kogâlniceanu:
„Politica a ajuns a fi astăzi
sufletul lumii moderne; ea este
puternica circulatie ce
stimulează toată gândirea și
toată ideea.”
 Societățile culturale
Un rol deosebit în desfășurarea activității culturale îl joacă, în
perioada pașoptista, societățile culturale, precum:Societatea
Filarmonica (înființată în 1833 de Ion Câmpineanu, împreună cu
Ion Heliade-Rădulescu), ea slujind idealurile social-politice ale
revoluției și răspunzând nevoii de progres în sfera culturii.

Rolurile societăților culturale sunt următoarele:

● Acționează pentru extinderea școlilor primare la sate;
● Dezvoltă învățământul superior și pe cel artistic in limba română.
Presa românească în perioada pașoptistă
• În aceste condiții de intens avânt cultural, în toate cele trei Țări Române se dezvolta
o amplă activitate publicistică. Apar primele ziare: ,,Curierul romanesc”, la Bucuresti,
în 1829, sub conducerea lui Ion Heliade-Radulescu; ,,Albina romaneasca”, la Iași,
din inițiativa lui Gheorghe Asachi, în același an; ,,Gazeta de Transilvania”, la Brașov,
în 1838, din inițiativa cărturarului ardelean George Baritiu.

• Un moment deosebit de important în dezvoltarea publicisticii îl constituie apariția,

în 1840, a revistei Dacia Literară, care se adresează întregului neam românesc,
militând pentru ca românii să aibă o limbă comună. În anul 1848 au apărut noi ziare
purtătoare de cuvânt ale ideilor revoluției, promovând o publicistică agitatorică și
combativă, precum ,,Pruncul Roman” sau ,,Poporul Suveran”.
 CURIERUL ROMANESC ALBINA ROMANEASCA
ION HELIADE RADULESCU GHEORGHE ASACHI
 Învățământul
• Sub presiunea ideilor progresiste ale vremii si cu contribuția unor cărturari patrioți, se
pun acum bazele învățământului în limba română, înființându-se primele școli primare
în principalele centre ale țării, primele școli superioare, conservatoare dramatice și
muzicale.

• Datorită legăturii strânse cu viața, învățământul în limba națională, în special cel

superior, dobândește prestigiu, depășind repede obiectivele de început, pe care și le
propuseseră primele scoli – cea a lui Gheorghe Lazăr și cea a lui Gheorghe Asachi.

• În Țara Românească se formează "Colegiul Sfântul Sava", "Colegiul Trei Ierarhi" și în

Transilvania „Școala Comercială".
• În Țara Românească se formează "Colegiul Sfântul Sava", "Colegiul Trei Ierarhi"
și în Transilvania „Școala Comercială".

• În Transilvania pe lângă școlile de la Blaj, centru al românismului, se înființează

la Brașov în 1834 o școală comercială, condusă din 1836 de George Barițiu.Tot
la Brașov în 1850 începe să funcționeze un gimnaziu.

• Reformele lui Cuza grăbesc procesul de instituționalizare a învățământului, care

culminează cu înființarea Universităților din Iași (1860) si București (1864).

• Asachi în calitate de îndrumător oficial al învățământului în Moldova,a elaborat

programe și manuale școlare,a contribuit la dezvoltarea învățământului în limba
națională prin înființarea unor școli:o școala de ingineri,o școala
elementară,prima școala normală,Academia Mihăileană,cu trei facultăți:de
filozofie,drept si teologie.
Școlile din Blaj
Academia Mihăileană
Dacia Literara
 ● "Dacia literară" este o revistă apărută pe 30 ianuarie 1840 la Iaşi, sub redacţia
lui Mihail Kogălniceanu.
● În Introducţie ,articolul prezintă realităţile vremii în privinţa publicaţiilor
naţionale..Acesta aduce în discuţie şi celelalte ziare naţionale, Curierul
Românesc(1829, IH Rădulescu) ,Albina Românească (1829, Gh Asachi) si
Foaia Inimii(1838, G Baritiu). Acestea ,,au mai mult sau mai puţin o coloră
locală” şi includ prea multă politică fără să pună accentul necesar pe literatură.

• Dacia Literară  va cere,
de asemenea, şi originalitate în creaţiile publicate,
(fiecare cu ideile sale, ,,cu limba sa,
cu chipul său”),astfel promovându-
se cultura naţională şi eliminându-
se treptat puternica influenţă a operelor străine.
Mai apoi sunt ilustrate marile teme romantice, istoria, natura şi obiceiurile
româneşti,care ar trebui să slujească autorilor drept surse de inspiraţie : ,,Istoria noastră
are destule fapte eroice,frumoasele noastre ţări sunt destul de mari,obiceiurile noastre sunt
destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca sa putem găsi şi noi sujeturi de scris, fără să
avem pentru această trebuinta să ne imprumutăm de la alte natii.”
     In articolul–program, intitulat „Introductie”,M.Kogălniceanu sintetizează în patru puncte
idealurile literare ale scriitorilor paşoptişti:
1.      Combaterea imitaţiei scriitorilor străini şi a traducerilor mediocre: îngrijorat de sărăcia
literaturii române, ale cărei opere se puteau număra pe degete, Ion Heliade–Rădulescu
lansase un apel încurajator către tinerii scriitori: „Scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi!”
2.      Crearea unei literaturi de specific naţional: în loc să imite pe scriitorii străini, românii
ar putea făuri o literatură autohtonă, inspirată din istorie, natură şi folclor. 
3.      Lupta pentru unitatea limbii: „Ţălul nostru este realizaţia dorinţei ca românii să
aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi”. 
4. . Dezvoltarea spiritului critic: sperând ca prin impunerea acestor reguli să creeze un
sistem de valori pentru publicul român, M. Kogălniceanu introduce şi conceptul de critică
obiectivă, subliniind că analiza critică se va face numai asupra operei: „Critica noastră
va fi nepărtinitoare. Vom critica cartea, iar nu persoana.”
         În încheierea articolului-program, autorul anunţă structura revistei(cele
patru părţi):”În partea dintâi vor fi compuneri originale a conlucrărilor
foaiei; partea a II-a va avea articole originale din celelalte jurnaluri
românesti. Partea a III-a se va îndeletnicii cu critica cărţilor nou ieşite în
deosebitele provincii ale vechii Dacii. Partea a IV-a, numită „Telegraful
Daciei”, ne va da înştiinţări de cărtile ce au să iasă în puţin, de cele ce
au ieşit de sub tipar, relaţii de adunările învăţaţilor români, ştiri despre
literatorii noştrii şi, în sfârşit, tot ce poate fi vrednic de însemnat pentru
publicul român.” 
         Cunoscut ca istoric, om politic, prin implicarea lui în revoluţiile de
la1848 din Ţările Române, M. Kogălniceanu se bucura de suficientă
popularitate pentru ca ideile amintite să creeze în jurul lui o adevarată
mişcare literară, dovada, faptul că în 1840 în chiar primul număr al
Daciei Literare, Costache Negruzzi publică prima nuvelă istorică din
literatura noastră, ,,Alexandru Lăpuşneanul", nuvela care din punct de
vedere al speciei ramâne neegalată. De asemenea, aici publică Vasile
Alecsandri o altă nuvelă romantică, de data aceasta cu un subiect plasat
în contemporaneitate, dar desfăşurată într-un alt spaţiu geografic
– ,,Buchetiera de la Florenta". 
 Printre cei care vor continua filonul istoric impus de spiritul Daciei Literare,
se numără şi Nicolae Balcescu, în opera „Românii sub Mihai-voevod Viteazul‟, Alecu
Russo în „Cântarea României‟. Alţii merg pe linia memorialisticii, a faptului trăit ( Costache Negruzzi- Negru
pe Alb), ori pe cea a însemnărilor de călătorie, precum
Vasile Alecsandri în ,,Plimbare la munţi ", „Călătorie în Africa‟, sau Grigore Alexandrescu în „Memorial
de călătorie‟.

● În concluzie direcțiile principale ale dezvoltării literaturi române cuprinse în articolul program

sunt:unirea tuturor românilor pentru realizarea unei limbi și unei literaturi comune, crearea unor
opere originale, promovarea unei critici obiective, înlăturarea traducerilor și a imitațiilor și
păstrarea specificului național în literatură. 

Disparitia revistei ,,Dacia literară”

     Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este suspendată și va mai apărea abia
după 1859, în ediția a doua.
 Reprezentanţi ai paşoptismului

Ion Heliade-Rădulescu
Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgoviște —
d. 27 aprilie 1872, București) a fost un scriitor, poet , filolog
și om politic român, membru fondator al Academiei,
considerat cel mai important ctitor din cultura română
prepașoptistă.
Prin activitatea sa politica si culturala,el este una dintre
personalitatile proeminente ale perioadei pasoptiste,un mare
fauritor de cultura romaneasca in aceasta perioada.
El este primul care a schiţat un program teoretic având ca
scop modernizarea literaturii romane. Marea influenţă pe
care a avut-o ascupra scriitorilor epocii s-a exercitat prin
articolele din ,,Curierul românesc’’,  prima gazetă în limba
română ,prin care autorul îndeamnă la scris şi mai putin
spirit critic.
Debuteaza ca lingvist in anul 1828 cu
"Gramatica romaneasca", iar un an mai traziu
scoate ziarul "Curierul romanesc". Ion
Heliade-Radulescu este fondatorul si a altor
publicatii precum "Muzeu national", "Curier
de ambe sexe" , "Gazeta Teatrului National" ,
in care semneaza versuri originale si traduceri,
articole de teorie si critica literara.
OPERE REPREZENTATIVE:
• Balada “Zburatorul” ( baladă de
factură romantică)

• Meditatia lirica:”O noapte pe ruinele

Targovistei”

• Fabula:”Mustele si albinele”
Citate reprezentative
“Ah! inima-mi zvacneste!... si zboara
de la mine!
Imi cere... nu-s’ ce-mi cere! si nu stiu ce
i-as da:
Si cald, si rece, uite, ca-mi furnica prin
vine,
In brate n-am nimica si parca am ceva; “Dar visu-și schimbă fața, se
“ prefăcură toate
Și parcă de când lumea părinți nu
-Zburatorul am avut;
Simții cruzimea soartei în recea
străinătate
Și mă văzui în lume pustiu,
necunoscut.”

-Visul
Teme abordate

• curgerea timpului, desertăciunea vieţii ;

• lupta împotriva nedreptăţilor sociale şi rămăşiţelor feudale;

• descoperirea folclorului: izvor de inspiraţie.

Reprezentanţi ai paşoptismului

Costache Negruzzi (1808-1868)- om

politic şi scriitor român, face parte din
a doua generaţie de scriitori din
Perioada paşoptistă. Odată cu revoluţia
din 1821, fuge în Basarabia cu tatăl
său, din această perioadă datând
primele sale încercări de a
scrie ,,Zăbavele mele din Basarabia în
anii 1821, 1822’’.
Negruzzi este un scriitor paşoptist ce
se inspiră din trecutul istoric al ţării şi
evocă frumuseţile naturii româneşti.
Opere reprezentative

Acesta a debutat in literatura prin traducerea

poeziei ,,Şalul negru’’.
Despre proză putem spune ca operele sale
sunt împărţite în 3 grupe, prima
fiind ,,Păcatele tinereţelor’’. Din a doua
grupă, cea mai însemnata lucrare
este ,,Alexandru Lăpuşneanul’’ ,publicată
în ,,Dacia Literară’’, una din nuvelele de
referinţă ale literaturii române prin
intermediul careia el a ramas in istoria
literaturii drept intemeietorul nuvelei istorice.
Din a treia grupă fac parte ,,Scrisorile’’.
Negruzzi s-a ocupat şi de teatru;a tradus din
franceză: ,, Cârlanii’’, ,,vodevil într-un act’’
şi ,, Muza de la Burdujeni’’.
 Reprezentanţi ai paşoptismului

Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacău — d.
22 august 1890, Mircești, județul Iași) a fost un
poet, dramaturg, prozator, folclorist, om politic,
ministru, diplomat, membru fondator al Academiei
Române, creator al teatrului românesc și al
literaturii dramatice în România. Acesta a avut un
rol hotarator in dezvoltarea dramaturgiei nationale.

Debutul sau sta sub semnul unui romantism tipic,

entuziast, liric: ,,Buchetiera de la
Florenta’’, ,,Doine si lacrimioare’’, dar si a unei
necrutatoare critici a ridicolului social in
ciclul ,,Chiritelor„ . Iubitor al folclorului românesc,
publica şi volumul ,, Poezii populare ale
românilor’’.
 Opere reprezentative

Romantismul tipic, caracteristic literaturii romane din perioada

pasoptista, este surprins in operele ,, Balta albastra”, ,,Desteptarea
Romaniei”.
Totodata, prin prozele calatoriei in Africa, scriitorul atinge expresia
artistica matura in pasteluri si unele legende.O alta etapa a scrierilor
sale îl face să se întoarcă spre teatru cu o viziune romantica.
Impreuna cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat
conducerea teatrului din Iaşi, unde îşi incepe activitatea de
dramaturg.
Citate reprezentative
“Pe-un picior de plai,
Pe-o gura de rai,
Iata vin in cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei,
Cu trei ciobanei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
si unu-i vrancean.”-Miorita

“Dar deodată vântul rece

Fără vreme vă coseşte
Astfel soarta crunt răpeşte
Tot ce-n lume ne zâmbeşte...
Floarea piere, viaţa trece!”-
Lăcrămioare
Teme si motive ilustrate

● teme: natura, calatoria, singuratatea eroului,

boala,iubirea, moartea, timpul ireversibil, visul,
evaziunea din real;
● motive: toamna, amurgul, orasul, ploaia, parcul, florile,
parfumurile tari, instrumentele muzicale, cimitir, cavou,
ninsoarea, cosmarul;
Alţi reprezentanţi

Ion Ghica Alecu Russo

Cesar Bolliac Grigore Alexandrescu
Romantismul
Romantismul romanesc
Romantismul Biedermeier
 Ce este romantismul?
Romantismul, numit si Perioada Romantica, a fost o miscare
artistica, literara si intelectuala aparuta pentru prima data in Germania,
Anglia si mai apoi Franta, pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea si s-a
extins mai tarziu in restul Europei si peste ocean.
A fost o miscare contra rationalismului care marcase perioada
neoclasica, care se va pierde la aparitia spiritului romantic.
Initial e doar o stare de spirit, insa mai tarziu ia forma unei
miscari. Autoriii romantici au scris din ce in ce mai mult despre propriile
lor sentimente, subliniind drama umana si iubirea tragica.
Romantismul romanesc
ROMANTISMUL ROMANESC
prezinta caractere proprii, specifice
conditiilor sociale si politice din tara
noastra.
Trebuie remarcat ca, la noi,
romantismul coexista alaturi de clasicism
si realism. La scriitori ca Alexandrescu,
Negruzzi si Alecsandri gasim, alaturi de
atmosfera romantica dominanta si
elemente clasice sau realiste.
Totodata, romantismul in tara
noastra este stimulatorul luptei pentru
eliberare si a dreptatii constiintei
nationale.
Curentul apare ca o miscare
unitara, care ridica literatura noastra de la
incercarile minore, la geniul universal al
lui Mihai Eminescu(considerat ultimul
mare romantic european)
 Specialitatea romantismului romanesc se
exprima in specii literare ca balada populara si
doina populara, meditatia si elegia, drama
legendara istorica si poemul in versuri sau in
proza se concretizeaza in opere de aparte tinuta
estetica si inalt mesaj patriotic.
Operele reprezentative pentru romantismul
romanesc sunt:
➤”Poezii populare ale romanilor” si
“Coana Chirita la Iasi” de Vasile Alecsandri;
➤”Cantarea Romaniei” de Alecu Russo;
Romantismul romanesc
Romantismul romanesc poate fi delimitat in 3 etape:

1.PREROMANTIC
2.PASOPTISTA
A
Cunoscut si ca romantism al scriitorilor Romantismul propru-zis, eminescian sau
pasoptisti sau de tip BIEDERMEIER. romantism inalt.
3.POSTPASOPTIST
A
Perioada care se lungeste pana la inceputul
primului razboi mondial.
Preromantismul - Romantismul Biedermeier
Romantismul Biedermeier este o variantă degradată a Romantismului înalt, manifestat în
Europa în perioada 1790-1815, impur şi predispus la orice compromis stilistic sau simbioză tematică.
Conceptul de romantism Biedermeier se
poate asocia produsului literar al anilor 1830-1860 ( Virgil Nemoianu, respectiv, Nicolae Manolescu)
pentru a identifica fenomenul hibridării estetice, conglomerat de forme şi motive vechi şi noi în
cuprinsul aceleiaşi opere.
Alecsandri ar putea fi
în acest sens exemplul tipic.

➤BIEDERMEIER este o denumire instituita de Virgil Nemoianu; este echivalenta cu “imblanzirea

romantismului”;
➤caracterizeaza gustul omului mediu, al burghezului;
Este domestic, ideizant, idilic, conservator, cultiva confort spiritual, pasiunile temperate si placerile simple;
➤creatiile sunt in mare parte mediocre, unii dintre reprezentanti sunt Costache Negruzzi, Mihail Kogalniceanu,
Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu;
 Romantismul propriu-zis
(Romantismul eminescian sau
inalt)

➽Dimensiunea cosmica e dezvoltata pana la exces;

➽Intalnim misticismul si ocultismul si sunt prezentate pasiuni ➽Exista un romantism „înalt” (High
inflacarate; Romantism) şi un romantism
➽exista capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative lumii edulcorat(îndulcit), decadent. În timp ce
reale; primul romantism era cumva sălbatic,
sumbru, terifiant, ca la Edgar Alan Poe,
➽reprezentantul unic este Mihai Eminescu; impactul creatiei sale
romantismul „târziu” rămâne cantonat în
asupra autorilor ce i-au urmat este incomparabil mai mare decat acela a zona lucrurilor minore, ca produs al
oricarui alt romantic din spatiul romanesc. mentalităţii unei clase mijlocii.
Este depasit la nivel tematic poezia iubirii si a naturii. Eminescu abordeaza
problematica omului de geniu in texte cu continut meditativ, ce ilustreaza
vizionarismul unui creator de pasteluri cosmice si dovedesc maturizarea
limbajului artistic.
Postpasoptismul
(Romantismul posteminescian)

In aceasta etapa se reactualizeaza teme si mijloace clasice si

romantice, conferandu-le o noua forta expresiva. Totodata se
marcheaza reaactiile lumii literare romanesti la depasirea apogeului de
creatie pentru Eminescu, sprijinind aparitia multor epigoni ce nu s-au
impus, dar si a unor autori care au purtat imaginile specifice acelui tip
de romantism, oferindu-le cu elemente ce apartin simbolismului, a
clasicismului si a semanatorismului.

Reprezentantii aceste etape sunt: George Cosbuc, Octavian

Goga, Alexandru Macedonski, Barbu Stefanescu Delavrancea
 Principalele particularitati ale romantismului

-apare ca reactie la rigorile impuse de clasicism;

-presupune inoirea limbajului poetic si modificarea discursului literar;
-aspiratia spre originalitate, incalcarea barierelor tematice si formale;
-se valorifica specificul national, trecutul istoric, folclorul, datinile, obiceiurile, credintele si miturile;
-fiinta umana apare in complexitatea ei antinomica, sfarsita de pasiuni;
-omul romantic este fiinta stranie, o natura rara(demonul, banditul generos, personajul fatal, generosul excesiv); -apar personaje
exceptionale care evolueaza in situatii exceptionale;
-personajele provin din toate mediile sociale, inclusiv de la periferia societatii;
-conditia omului de geniu este abordata din perspectiva filosofica;
-natura devine cadru sugestiv(peisaje nocturne, crepuscul misterios, departari fascinante, spatii exotice, tinuturi stranii);
-limba literara se imbogateste prin valorificarea tuturor registrelor: popular, regional, arhaic sau oral;
-specii literare promovate de romantici: meditatia, elegia, poemul filosofic, drama, nuvela istorica;
 Motive si teme
-iubirea(noaptea, luna, dorul, asteptarea);
-natura(terestra: lacul, marea, teiul, salcamul, ploaia; cosmica: calatoria printre astrii,
nasterea sorilor);
-timpul si spatiul infinite, macrocosmosul si microcosmosul;
-meditatia filosofica;
-omul de geniu si conditia acestuia in societate(singuratate, superioritatea, creatia,
nemurirea);
-obsesia idealului, aspiratia spre absolut, spre desavarsire(Floarea Albastra);
-nostalgia originilor;
-valorifiarea tiparelor mitico-magice, folclorice(Zburatorul, Lucifer, dorul, fata de imparat,
magul)
-cultivarea misterului, sondarea sufletului si a psihicului(visul, inconstientul, irationalul);
 Alexandru Lăpușneanul
• Nuvela ,,Alexandru Lăpușneanul” , de Costache Negruzzi, publicată în
nr. 1 al revistei Dacia literară (1840) sub titulatura ,,Scene istorice din
cronicile Moldaviei”, reprezintă o capodoperă a literaturii noastre de
inspirație istorică. Născută sub zodia romantismului, această scriere îşi
păstrează până astăzi caracterul exemplar. În nuvelă, Costache
Negruzzi îmbină elemente din realitatea istorică (existența personajului
principal, uciderea boierilor) cu elemente ficționale (boierul Stroici,
uciderea lui Moțoc), construind astfel o cutremurătoare creație epică.
• Inspirată din ,,Letopisețul Țării Moldovei” de Grigore Ureche, nuvela
lui Negruzzi oferă aspectul unei construcții de o mare simplitate, ca
rezultat al unei tehnici superior elaborate, prin care autorul găseşte
calea cea mai scurtă și, implicit, cea mai firească, între procedeu și
efectul presupus: un caracter puternic, evidențiat pe fondul relațiilor
sale cu oamenii din jur, o intrigă fără mari complicații, care dă
substanță dramatismului.
• Tema nuvelei prezintă zbuciumata istorie a Moldovei din perioada imperiului
otoman și a domnitorilor pământeni, undeva în secolul al XVI-lea, istorie
presărată cu lupte pentru putere politică și dorință de răzbunare.

• Întâlnirea lui Alexandru Lăpușneanul cu delegația celor 4 boieri trimiși de țară

reprezintă scena introductivă a nuvelei, moment ce reflectă determinarea
personajului dar și specificul vremurilor, pline de intrigi politice și dorință după
putere. În ciuda faptului că țara nu îl vrea și nici nu îl place, Alexandru
hotărăște să înainteze, cu voia ori fără lor,  rostind replica-motto: „Dacă voi nu
mă vreți eu vă vreu…”. Secvența uciderii celor patruzeci și șapte de boieri și
așezarea capetelor lor într-o piramidă, după funcție și rang, ilustrează dorința
de răzbunare a personajului în fața unor boieri care îl vânduseră în trecut.
Scena are suport istoric real și este creată pentru a dinamiza nuvela și a pune
în evidență cruzimea personajului principal.
• Alexandru Lăpușneanul pune în evidență un conflict fundamental, care, dintr-o
perspectivă de mare generalitate, este lupta pentru putere. Lăpuşneanul, figura
centrală, se constituie ca un personaj viu, făcut din lumini şi umbre. Ura sa
împotriva boierilor are o motivare personală: vrea să plătească pentru trădarea
acestora din prima sa domnie. Este tipul tiranului care știe să-și ascundă
gândurile sub o mască bine compusă.

• Nuvela se compune din patru părți:

I ,,Dacă voi nu mă vreți io vă vreu
II ,,Ai să dai samă Doamnă”
III ,,Capul lui Moțoc vrem
IV ,,De mă voi scula pre mulți am să popesc eu"
• Episodul în care vornicul Moțoc este
aruncat mulțimii dezlănțuite i-a fost
inspirat lui Negruzzi de un episod
din ,,Letopisețul Tării Moldovei” de
Miron Costin, în care apare scena
omorârii boierului Batişte Veveli, prin
voia domnitorului Alexandru Iliaș.

• Deși, literatura română se afla pe

atunci în plin proces de
formare, ,,Alexandru Lăpușneanul”
este cea mai valoroasă nuvelă
istorică.
UN RĂSUNET
De Andrei Muresanu
Un Răsunet
Poezia “Un Rasunet” a fost publicata pe 21 iunie 1848, in
revista “Foaie pentru minte, inima si literatura”, la Brasov.
Se spune ca Rasunetul este o poezie omonima, un ecou, un
raspuns a poeziei lui Vasile Alecsandri, “Catre romani”.
Indata dupa aparitia sa, a cunoscut o larga difuzare si in copii
manuscrise si o imensa circulatie orala;
 Andrei Muresanu a fost stimult de exemplul lui Alecsandri si
de alti poeti, iar acesta simte indemnarea de a deveni si el o voce
care sa vesteasca printr-un “rasunet”, adica “sa strige” “porunca”
momentului.
Ii realizeaza poeziei lui Alecsandri o sinteza a principalelor
teme si idei regasite in scrierile Scolii Ardelene.

Idei banalizate prin uz, dar reprezentand

constante ale mentalului colectiv si ale
sentimentalitatii romanesti, se aduna in poezia
lui Mureşanu intr-un punct nodal de o densitate
exploziva, strigate parca din zecile de mii de
piepturi ale romanilor de pe Campia Libertatii.
“Un Rasunet”➨”Desteapta-te romane!”
Considerat oda, imn sau mars, “Un rasunet” a fost numit si "discurs diversificat", "poezic-manifest"
sau "proclamatie", retorismul fiind trasatura sa caracteristica, prin intentie persuasiva si prin expresivitate.

Doua dintre temele principale ale poeziei sunt libertatea si unirea, ele formand una singura, lupta unita
pentru libertate a intregii natiuni romane.

Debutul este abrupt, printr-un imperativ si un vocativ singular: "Desteapta-te, romane,!", prin care
poetul se adreseaza fiecarei constiinte in parte, dar si intregului neam romanesc.
Desteptarea trebuie sa se faca dinlr-un lung somn istoric, echivalat metaforic de poet cu moartea
impusa poporului roman de vrajmasii iui seculari, stigmatizati prin epitetele barbari si cruzi.

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
„DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
„Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
Ion Heliade
Rădulescu –
„Zburătorul”
●        Publicatăpentru prima oară în 1843, poezia "Zburătorul"
, reprezintă capodopera liricii lui Ion Heliade Radulescu.
Sursa poeziei constă într-o credinţă populară care a
generat mitul erotic al Zburătorului. În folclorul românesc ,
Zburătorul este o semidivinitate erotică,un demon
simbolizând chinurile iubirii . El este conceput sa se poata
metamorfoza în şarpe, zmeu sau sul de foc spre a pătrunde
neştiut în casă, unde se transformă într-un tânar frumos şi
pasionat, care îşi chinuieşte victima (fată sau femeie
matură), tulburănd-o până la epuizare cu senzaţia
chinuitoare a dragostei neimplinite.

● Folclorul erotic consacră Zburătorului cântece

lirice,farmece, vrăji şi descântece.

● Tema poeziei este zbuciumul sufletesc al unei tinere care

traieşte primii fiori ai iubirii.Compozitional, poeziaeste
alcatuită din trei tablouri ce pot fi considerate secvenţe
epice: monologul Floricai, tabloulînserării (pastel) şi
dialogul celor doua femei care observă pătrunderea
Zburatorului în casa fetei.
 ● În prima parte, înainte de căderea serii, pe
prispa casei, Florica îi mărturiseşte mamei o
misterioasă suferinţă care a cuprins-o şi îi
cere ajutorul: să meargă mama “la baba
Comana sau Sorica”, “la moş popa” ori “la
vrăjitor”.Suferinţa, descrisă foarte amănunţit,
nu este fizică într-atât pe cât este sufletească,
fapt relevat stilistic prin pauze şi exclamaţii,
prin propoziţii scurte, retezate, suspinate,
expresive. Criza pubertăţii, cum spune
Călinescu, “se explică mitologic şi se vindecă
magic”.

Psyhe trezită de sărutul

lui Cupidon, Antonio
Canova (1787-1793)
● Nu lipsesc nici aici semnele prevestitoare. Noaptea este “naltă-
naltă” –la modul absolut înaltă –, câinii latră “şi, cobe,
câteodată, tot cade câte-o stea”. Veştmântul cel negru
împodobit cu stele al nopţii învăluie lumea, universul, într-un
somn  misterios, de parcă “încântec sau descântec pe lume s-a
lăsat”: dorm şi apele, “dorm duse”, omeneşte, ele, care
simbolizează curgerea eternă, neadormirea, şi cu ele morile –
de apă, desigur. Acest cadru fantastic pregăteşte apariţia
Zburătorului sub formă de stea căzătoare, ca în Luceafărul lui
Eminescu.

● Partea a treia este tot un monolog, în care o „surată” vorbeşte

despre coborârea fiinţei mitologice pe coş, drept la Florica.
Portretul imaginar al acestui, “Balaur de lumină cu coada-
nflăcărat / Şi pietre nestimate lucea pe el ca foc”, care se-
ntrupează, după cum se spune, în “june cu dragoste curată”,
aminteşte tiparul folcloric al frumuseţii masculine.
● Finalul baladei conţine o ironie romantică –
vocea poetului putând fi identificată în
comentariul suratei – şi o explicaţie lirică,
imaginară a apariţiei Zburătorului, explicaţie prin
intermediul căreia Heliade se desparte de
credinţele populare – potrivit cărora “boala” iubirii
are un leac magic – şi face saltul, eminescian,
spre afirmarea atotputerniciei iubirii. “Vina” este a
fetei – a omului, în sens general – care n-a ţinut
seama de ce a zis bunica (adică păţita,
înţeleapta): “Să fugă fata mare de focul
iubit...”. Visul ei a devenit lipitură şi lipitura,
zmeu. Acum nici vrăjile, nici popii nu-i mai pot
veni în ajutor.

● Poemul il introduce pe cititor in insusi spiritul

folcloric al mitului, integrat in spatiullui genetic,
universul rural.Textul in intregime este o scriere
Cupidon și Psyhe, Edward Burne-
literara de exceptie, un model pentru ceea ce Jones (1865)
trebuie sa fie inspiratie folclorica.
 ,,Pasteluri” de Vasile Alecsandri
Alecsandri inaugureaza specia de “pastel” in
literatura romana si publica opera în ,Convorbiri
literare’’ intre anii 1868-1869. Pastelul face parte
din lirica peisagistica in care este relevata si
atitudinea poetului fata de peisajul reflectat.

Universul pastelurilor lui Alecsandri este aproape Desi pastelurile sunt publicate
intotdeauna optimist. Sunt descrise toate mai tarziu, acestea reflectă
anotimpurile cu tot ceea ce au ele specific. trasaturi definitorii pentru
Anotimpurile sunt surprinse intr-o permanenta paşoptism: coexistenta
curentelor literare (clasicism,
dinamica, autorul surprinzand in ele si activitatile si romantism), imaginea naturii ca
atitudinile oamenilor, legate de viata lor personala. forma de exprimare a
Alecsandri descrie spectacolul natural in toate patriotismului.
anotimpurile, dar se pare ca iarna a exercitat o
atractie deosebita asupra poetului.
Creatii pline de armonie, caracterizate prin impletirea fermecatoare a liricului cu epicul,
elementului popular cu cel de cult, “Pastelurile” lui V. Alecsandri definesc partea cea mai
valoroasa a poeziei sale.

In fruntea ciclului de poeme , autorul a asezat “Serile de la Mircesti” , un pastel ce exprima

personalitatea creatorului , fiind si intaia poezie ce introduce la noi motivul meditatiei la masa de
scris. Mircesti devine astfel “resedinta poeziei”, un spatiu unic, cu “un bogat si tare aer spiritual,
cu o atmosfera de o puritate aproape metafizica, fara povara.”(V. Voiculescu).

Pasteluri
● Serile la Mircești
● Sfârșit de toamnă
● Iarna
● Gerul
● Viscolul
● Sania
● Miezul iernii
● La gura sobei
● Bradul
● Sfârșitul iernei
● Oaspeții primăverii
Concluzii:
● Paşoptististi au fost primii care au venit cu o o dorinţă de a realiza
ceea ce pana atunci nu a fost posibil.Aceştia doreau sa puna în
evidenţa valorile naţionale excluzand tot ceea ce însemna nenaţional,
strain, care în acea perioadă era destul de apreciat,la fel şi astazi
asistăm la o reorientare catre occident şi mai puţin catre ţara noastra,
catre valorile ei.
● Temele abordate de scriitori pașoptiști sunt: natura, istoria, tema
conștiinței naționale și tema folclorului.Cei mai importanți susținători și
fondatori a conceptului ,,Dacia Literară” sunt Mihail Kogălniceanu,
Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi.
Bibliogarfie:

● https://octavianpaun.blogspot.com/2016/11/normal-0-false-false-false-
en-us-x-none.html
● http://lauracaltea.ro/articlesite/zburatorul-in-literatura-romana
● https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-R%C4%83dulescu
● https://ro.wikipedia.org/wiki/Dacia_literar%C4%83
● Https://literatura-pasoptista.blogspot.com/2009/12/dacia-literara.html
● https://ro.wikipedia.org/wiki/Pa%C8%99optism
● https://ro.wikipedia.org/wiki/Literatura_rom%C3%A2n
%C4%83_romantic%C4%83
 Ce spun elevii?
Echipa numarul 1 Echipa numarul 2