Comportamentul

lingvistic al generatiilor
de vorbitori ai limbii
romane
Pirogan Dumitrita
Obiectivele cecetarii

Obiectivele cercetării au vizat: examinarea

documentelor de politici lingvistice şi
educaţionale; studiul practicii şcolare pentru
determinarea nevoilor de consultanţă şi
asistenţă metodologică a cadrului didactic în
formarea vorbitorului cult de limbă română.
Problemele dezvoltarii culturii
comunicarii
In condiţiile specifice ale Republicii Moldova, au fost determinate mai multe
probleme, între care evidenţiem următoarele:
• Deşi generaţia nouă de curricula şcolare profilează aspecte de modernizare a
strategiei de predare-învăţare ,se constată totuşi o ineficienţă metodologică în
formarea vorbitorului cult de limbă română, generată de un nivel profesional
insuficient.
• Sistemul educaţional european recomandă modele şi metodologii eficiente de
dezvoltare a competenţelor comunicativ-lingvistice şi a culturii lingvistice, care însă
nu au fost dezvoltate suficient la nivelul învăţământului naţional.
• Evaluarea constituie elementul soft pentru dezvoltarea competenţelor
comunicativ-lingvistice, iar referenţialul de evaluare dezvoltat prin livretul de
competenţe va îmbunătăţi motivaţia actorilor educaţionali implicaţi în a vorbi
corect limba română.
Documentele Europene de politica
lingvistica
 Demersul investigaţional a debutat în 2015 cu analiza mai multor documente
europene de politică lingvistică şi educaţională cu referire la formarea-
dezvoltarea competenţei de comunicare, între care: Memorandum privind
învăţarea permanentă; Cadrul european comun de referinţă pentru
învăţarea, predarea şi evaluarea limbilor; Portofoliul European al Limbilor;
Recommendation of the European Parliament and of the Council on Key
competences for lifelong learning ş.a. Drept urmare, s-a constatat că la nivel
european a fost determinat optimul lingvistic al cetăţeanului european, care
se exprimă în formula: limba maternă + 2 limbi străine, competenţele de
comunicare în limba maternă / în limbi străine figurează pe primele două
poziţii în lista competenţelor-cheie europene, iar stăpânirea mai multor limbi
străine este considerată baza comunicării eficiente
Solutiile posibile ce se impun pentru formarea
vorbitorului cult de limba romana

 • La nivel de stat, ar trebui elaborată în regim de urgenţă o strategie

naţională sau o lege privind promovarea şi ocrotirea limbii române (de
influenţa nefastă a limbii ruse, aşa cum în Franţa, de exemplu, există o lege
de ocrotire a limbii franceze), care să fie urmată de un plan de acţiuni
concrete privind formarea vorbitorului cult în limba română la toate nivelurile
şi prin toate mijloacele posibile.
 • La nivel de curriculum, se impune abordarea transdisciplinară, prin toate
disciplinele şcolare, a formării-dezvoltării competenţei-cheie comunicarea în
limba română, care este una transversală, deci această competenţă trebuie
formată prin toate disciplinele de învăţământ, astfel încât toţi profesorii,
indiferent de materia predată, să fie, în acelaşi timp, şi „profesori de limbă”,
îngrijindu-se şi de exprimarea corectă a elevului în cadrul fiecărei discipline
în parte.
Concluziile cadrelor didactice
 Analiza răspunsurilor cadrelor didactice la întrebările din chestionarele aplicate în cadrul sondajului
a permis formularea următoarelor concluzii:
 • În condiţiile R. Moldova, problema formării vorbitorului cult în limba română trebuie examinată nu
doar din perspectivă pedagogică şi apreciată nu doar ca un rezultat al activităţii didactice, ci într-un
context mult mai larg, general, incluzând aici toţi factorii educaţionali (de la nivelul familiei până
la cel al politicii statului), dat fiind că vorbitorul cult este un produs general al culturii comunicării
din familie, comunitate şi societate.
 • La nivel de curriculum disciplinar se impun intervenţii serioase în ceea ce priveşte revizuirea
curriculumului de limba şi literatura română, care este perceput în continuare ca unul
supraaglomerat, astfel încât ar trebui să ne întrebăm: cum se întâmplă totuşi că eforturile
repetate, la diferite perioade de timp, adesea costisitoare, consumatoare de resurse pedagogice
întreprinse special pentru „descongestionarea curriculumului” au efecte atât de minore?
 • La nivel de formare iniţială şi continuă, se impune reconsiderarea demersului didactic
monodisciplinar de formare a competenţei de comunicare şi deschiderea spre perspective integrate
dezvoltate în interiorul ariei curriculare Limbă şi comunicare: or, analizând cerinţele curriculumului
disciplinar de limba şi literatura română, limbile minorităţilor (ucraineană, rusă, găgăuză, bulgară
etc.), limba străină (engleză, franceză, italiană, germană etc.) şi descriptivul competenţelor-cheie –
comunicarea în limba română / comunicarea în limba de stat / comunicarea în limbi străine – ne
dăm seama că cele două documente oficiale pun învăţarea şcolară într-o abordare transversală
Profilul unui vorbitor cult

 Un alt rezultat important al cercetării realizate îl constituie conceptul de

vorbitor cult de limba română, prin care a fost conturat profilul unui vorbitor
cult: o persoană care are un nivel înalt de cultură; este bine instruit; care
este corect informat; cu opinii proprii în raport cu valorile socioculturale şi
general-umane; care are cunoştinţe corecte, adecvate, diverse; care posedă
competenţe de vorbire contextuală; care vorbeşte plăcut auzului şi care
respectă normele limbii literare. O definiţie matematică a conceptului de
vorbitor cult poate fi extinsă din perspectiva explicaţiei că un vorbitor cult
este acela care vorbeşte şi scrie corect, coerent şi convingător
(argumentativ), axându-se pe lexic, gramatică funcţională, limbaje verbal,
nonverbal, paraverbal
Directiile actiunilor strategice
 Funcţionalitatea entităţii de vorbitor cult al limbii române poate deveni realitate în
cazul în care vor fi luate ca reper pedagogic direcţiile acţiunilor strategice ce urmează
să fie întreprinse pentru a fi realizate dezideratele curriculare ale disciplinei şcolare
respective, şi nu numai:
 Direcţia 1: Ştiinţa pedagogică, în colaborare cu cea lingvistică, urmează să propună
şcolii, reperele pedagogice ale unei lingvistici a vorbirii în şcoală, în acord cu
necesităţile imediate şi condiţiile predării.
 Direcţia 2: A preda şi a învăţa limba română nu ca o constrângere, ci ca un angajament
liber consimţit pentru a putea vorbi în această limbă, ca o atitudine a elevului vorbitor
faţă de limbă: dacă vorbeşti incorect, aceasta înseamnă că te dispreţuieşti în primul
rând pe tine.
 Direcţia 3: A studia limba orizontal şi a învăţa limba vertical.
 Direcţia 4: A dezvolta vorbitorul cult al limbii române pornind de la normele vorbirii, ca
normativitate didactică a limbii, ca primă dimensiune a vorbitorului cult.
 Direcţia 5: A pune în valoare, atunci când formăm vorbirea elevului, cunoaşterea lui în
general. Experienţa cognitivă a elevului este un factor al vorbirii elevului.
 Direcţia 6: A învăţa în şcoală nu atât limba, cât faptul cum poţi să creezi în această
limbă, cum poţi să semnifici lumea ta şi lumea în general.