Etapele clinice de realizare a

punților dentare din două bucăți
Scopul : Materializarea cunoștințelor despre cerințele către proba
elementelor de sprijin și agregare utilizate în punțile dentare din 2 bucăți,
etapele probei și amprenta.
 Planul lucrării :
1. Cerințele către protezele aplicate ca elemente de agregare
2. Examinarea contactelor coroanelor metalice ștanțate cu dinții vecini și
antagoniști
3. Examinarea conactelor coroanelor metalice ștanțate cu dinții stîlpi la
nivelul coletului și parodontului marginal
4. Tehnica medicului în caz de necorespunderii coroanelor metalice
ștanțate
5. Tehnica efectuării probei coroanei ștanțate ca elemente de agregare în
punțile dentare cu 2 bucăți
6. Cerințele către modelele pentru modelarea corpului de punte in
puntile dentare din doua bucati:
7. Tehnica efectuării probei coroanei de substituție ca elemente de
agregare a punții dentare din 2 bucăți
8. Proba preventivă și definitivă a punților dentare din doua bucăți
Definiție puntea dentară
PUNTEA DENTARă reprezintă o proteză fixă pluridentară, care restabilește
integritatea morfologică și functională a arcadelor dentare în edentații
intercalate,reduse,întinse și multiple.
Elementele principale sunt:
- suportul dento-parodontal;
- elementele de agregare şi
- corpul de punte.
 1. Cerințele către protezele aplicate
ca elemente de agregare
• Reproducerea formei și morfologiei coroanei dintelui respectiv.
• Să armonizeze cu dinții învecinați și cu dintele omolog.
• Să restabilească punctele de contact interdentare.
• În timpul mișcărilor trebuie să aibă loc o alunecare liberă fără obstacole.
• Să cuprindă strîns coletul.
• Să nu fie în supraocluzie sau în subocluzie.
• Sacrificiu minim de substanţă amelo-dentinară: se interzice total acoperirea în
cazul apropierii de camera pulpară, stratul amelo-dentinar este subţire
(se realizează devitalizarea dintelui);
 1. Cerințele către protezele aplicate
ca elemente de agregare
• nu trebuie să transmită diferenţe de temperatură preluate din cavitatea orală
către organul pulpar; pentru coroanele mixte, metalo-ceramice sau ceramice este
necasar depulparea dinţilor pentru a putea respecta morfologia anterioară
preparaţiei;
• trebuie să respecte conturul parodontal şi să realizeze o închidere marginală
perfectă;
• recuperarea morfologică: EA trebuie să aibă o morfologie corect realizată în
raport cu structura organică pe care se aplică:conturul gingival nu trebuie să aibă
nici surplusuri, nici minusuri,trebuie refacute punctele de contact, iar morfologia
ocluzală a EAtrebuie să se încadreze în parametrii optimi ai ocluziei statice şi
dinamice;
 Obiectivele principale în confecționarea
punții dentare din 2 bucăți:

Obiectivul biomecanic Obiectivul profilactic

Obiectivul biofunctional

Materialele sunt alese in Puntile dentare,

Restaurarea integritatii arcadei
dentare cu ajutorul puntilor
dentare se efectueaza in scopul
restabilirii functiilor majore ale
aparatuluidento-maxial :
1.masticatie
2.fonatie
3.fizionomie(estetica)
vederea satisfacerii
necesitatilor mecanice, dupa
urmatoarele criterii:
1.Intinderea edentatiei
2.Starea dintilor antagonisti
3.Constitutia pacientului  2.parodontiul marginal
 
conformacestui obiectiv, sunt
concepute si realizate sa nu
produca modificari patologice in
troficitatea formatiunilor
anatomice cu care prezinta:
1.organul pulpar
3.parodontiul profound
4.mucoasa care tapeteaza
cavitatea orala  relatiile ocluzale.
2. Examinarea contactelor coroanelor metalice
ștanțate cu dinții vecini și antagoniști
 Suprafața ocluzală a corpului de punte se modelează în concordanță
cu morfologia dinților antagoniști, cu un relief aplatizat și cu pantele
cuspizilor înclinate într-un unghi de 20-25°
 În caz de lipsă a dinților antagoniști se modlează inițial corpul de
punte al arcadei inferioare, apoi al arcadei inferioare superioare,
contactele dento-dentare sunt refăcute conform principiilor ocluziei
dinamice.
 Verificarea contactului ocluzal se efectuează vizual, apoi cu ajutorul
hîrtiei de articulație sau cu o folie de ceară, atrăgînd atenția la
contactul cuspizilor, și l dinții vecini.
3. Examinarea conactelor coroanelor metalice ștanțate cu
dinții stîlpi la nivelul coletului

 Contactele proximale modelate în surplus pot să împiedice inserția

completă a coroanei. În acest caz se fac retușări necesare pîna cînd
marginea coroanei ajunge peste tot la limita coletului. Este de
menționt faptul că nu se admit corectări esențiale.
 Corana metalică ștanțată nu trebuie să depășească nivelul coletului,
în aceste caz poate fi traumat parodontul marginal, ceea ce va crea
discomfort pacientului și complicații ulterioare.
3. Examinarea conactelor coroanelor metalice ștanțate
cu dinții stîlpi la nivelul parodontului marginal
 În privința raportului marginii coroanei de înveliș metalice
ștanțate cu parodontul marginal există 3 opțiuni :
a) Marginea coroanei trebuie șă pătrundă în sulcusul
dentogingival cu 0,2-0,3 mm
b) Marginea coroanei trebuie numai să ajungă la marginea
gingivală
c) Marginea coroanei să nu ajungă la cea gingivală cu 1,5-2
mm.
Raportul trebuie să fie apreciat individual reeșind din tabloul
clinic.
Marginea coroane trebuie să cuprindă strîns dintele unde ea nu
s-ar afla. În vederea respectării acestui criteriu pentru
efectuarea controlului se folosește sonda în unghi.
4. Tehnica medicului în caz de necorespunderii coroanelor
metalice ștanțate

Dezavantajele coroanelor ștanțate:

 disconfort in gura, marginea tăitoare și neermetică a coroanei sub
care intră resturile de mâncare şi nu pot fi eliminate desinestătător;
 risc ridicat de a dezvolta boli inflamatorii gingivale.
Tehnica medicului în caz de necorespunderii coroanelor
metalice ștanțate

 Reeșind din dezavantajele pe cae le prezintă coroanele metalice

ștanțate este dificil de a meza pe faptul ca coroana va corespunde
perfect cerințelor morfo-funcționale asemănătoare unui dinte natural.
Dar în caz că totuși a fost aleasă aceasta metodă ( practic istorică) se
încearca realizarea unei punți satisfăcătoare.
În caz de necorespundere a dimensiunilor coroanei, a formei acesteia,
se recurge la unele modificări în cabinetul stomatologic.
Tehnica medicului în caz de necorespunderii coroanelor
metalice ștanțate
 În primul rând se studiază cauza care a putut sa duca la confectionarea
unei coronae ce nu corespunde cerintelor. Daca dintele este preparat
corect,dar coroana stantata este ingusta,ea usor poate fi largita la nivelul
coletului cu ajutorul nicovalei si a ciocanului,cu clestel- crampon sau in
cioc. În cazul cind dintele nu a fost preparat correct,el este supus unei
preparari adaugatoare. Daca coroana nu cuprinde strins coletul
dintelui,ea poate fi conturata cu clestele crampon sau in forma de cioc.
 Dacă acestea nu au dat rezultat, lucrarea se înapoiază tehnicianului
dentar pentru corectarea neregularităților sau refacea acesteia.
Cerintele catre modelele pentru modelarea corpului de
punte in puntile dentare din doua bucati:

-efectuarea amprentei impreuna cu elementele de agregare;

-obtinerea amprentei totale a ambelor arcade sau in ocluzie;
-amprenta obtinuta trebuie sa fie integra si corecta reprezentind fidel
pozitia elementeor de agregare;
-deretentivizarea suprafetelor interne coronare ale elementelor de
agregare pentru o usoara detasare a coroanelor de pe model;
Tehnica efectuării probei coroanei ștanțate ca elemente de
agregare în punțile dentare cu 2 bucăți

 Primind coroana din

laborator medicul apreciază
dacă corespunde formei
anatomice, o prelucrează cu
alcool, cu eter și efectuează
proba în cavitatea bucală.
 În cazul cînd bontula fost
pregătit corect și coroana
corespunde tuturor cerințelor
necesare, proba coronei se va
efectua fără dificultăți.
Proba preventivă a punților dentare din 2 bucăți

• Proba preventivă presupune apreciarea corectitudinii

efectuării punții și determinarea neregularităților și
inexactiăților exitente.
• Ulterior puntea se trimite în laborator pentru unele
microcorecții și înlăturarea deficiențolor (în caz că acestea
sunt prezente).
 Proba definitive se efectueaza inainte de cementare,si
cuprinde urmatorii indici:
 1)Insertia puntii pe dintii stilpi (prevede aplicarea ei in pozitie corecta in axul vertical al
dintilor stilpi,in unele cazuri cind exista deficient de parallelism introducerea puntii se
face oblic);
 2)Examinarea contactelor elemntelor de agregare cu dintii stilpi la nivelul coletului si
contactele cu dintii vecini(se executa la fel ca si la proba elementelor de agregare);
 3) Examinarea raportului corpului de punte cu apofiza alveolara(cuprinde controlul
spatiului necesar pentru protectia papilei interdentare si se verifica cu ajutorul sondei in
unghi,verificind nisele pentru autocuratire,cit si incadrarea puntilor in morfologia
arcadei respective,corijarea acestor contacte se face prin slefurea corpului de punte);
 4)Examinarea rapoartelor cu dintii antagonisti la nivelul suprafetelor ocluzale(prevede
utilizarea hirtiei de articulatie la nivelul cuspizilor si crearea echilibrului ocluzal prin
slefuirea contactelor premature depistate).
Proba definitivă a punților dentare din 2 bucăți

 După ce lucrarea în lanorator a fost șlefuită și lustruită ea se

transmite în cabinet pentru a fi fixată în cavitatea bucală.
 Fixarea se efectuează cu ajutorul cementului fosfat preparat
într-o pastă omogenă, fără bule de aer, avînd aspectul unei
paste cremoase
 Cementul trebuie să tapeteze pereții și toată suprafața.
 Se va acorda o atenție deosebită curățirii resturilor de cement
la nivelul nișei papilei interdentare și a zonei parodontului
marginal.