Sunteți pe pagina 1din 17

” Cuvânt înainte ”

din lucrarea
Metodologii speciale în debutul
școlar
Ciocoi Ana-Mar” Cuvânt înainte ”
din lucrarea
Metodologii speciale în debutul școlaria
La etapa actuală de dezvoltare a sistemului
educațional, în societate, autoritățile, dar și
colectivele didactice, familiile, examinează,
discută, analizează și promovează principiul
normalizării, cultivă, deși prin eforturi ușor
armonizate – o nouă atitudine față de problemele
de dezvoltare și de educație a copiilor cu nevoi
speciale și cu dificultăți de adaptare
Conceptul normalizării, apărut încă în anii 70 în Tarile Scandinave,
s-a dezvoltat în mai multe țări ale lumii, spre sfârșitul anilor '70 și
începutul anilor '80, întâi în Marea Britanie, America de Nord li s-a
acordat prin lege, tuturor copiilor deficienți, accesul la o formă de
educație. Integrarea/incluziunea se realizează din această
perioadă ca și dimensiune a normalizării în toate aspectele și
formele identificate de cercetări în acest domeniu. In societatea
noastră conceptul integrării/incluziunii a pătruns în anii 90, odată
cu lichidarea frontierelor științifice, dar și a frontierelor de
dezvoltare umană și socială. Anume din această perioadă acest
concept este abordat și destul de mult analizat atât în cercurile
oamenilor de știință, cât și în organizații nonguvernamentale, în
instituții școlare și între părinți.
Apar și se dezvoltă instituții de asistență și ocrotire, centre de
recuperare, organizate după principiile normalizării. Se modifică
și/sau modernizează planurile de învățământ ale școlilor auxiliare,
școlilor pentru copii cu deficienți senzoriale incluzând noi terapii
educaționale complexe. Se valorifică resursele de învățare conexe,
oferite de familie, școală, mediul social. Asemenea demersuri, după
cum menționează cercetările efectuate în România, țară cu
experiență mai avansată în acest domeniu, ,,oferă o largă
deschidere spre normalizare, ceea ce (în viziunea contemporană)
înseamnă a oferi persoanelor cu CES modele și condiții de viață
cotidiană cât mai aproape de viața obișnuită. Normalizarea,
menționează autorii, ,,trebuie concepută ca un proces reciproc de
acceptare a persoanei deficiente de către comunitate și de
participare a acesteia la viață comunității"
În arealul învățământului preuniversitar din Republica Moldova se
întreprind și acțiuni de dezinstituționalizare, iar în multe cazuri - de
incluziune a copiilor cu deficiențe în învățământul obișnuit. Se poate
afirma că, practic, în Republica Moldova, acest proces (de
incluziune) a și demarat.

În ce măsură, însă este pregătit Sistemul de învățământ pentru


activitățile educaționale cu elevii ce au anumite deficiente? Ce
cunosc pedagogii din învățământul general despre copiii cu
probleme de dezvoltare? Cum vor realiza ei procesul didactic, având
în clasă și elevi cu deficiențe?
Cu certitudine, profesorii au nevoie să cunoască cât mai bine posibil
elevii cu deficiențe, luând în considerare înainte de toate:

- Experiențele trăite de copii până a nimeri în clasă/școală incluzivă;


- Motivația, nivelul de aspirație, interesele și preferințele elevilor;
- Atitudinile în general și atitudinea față de învățare în special;
- Sentimentele și emoțiile care pot influența învățarea;
- Nivelul cunoștințelor achiziționate, al priceperilor, deprinderilor și
abilităților;
- Așteptările rezonabile de la ei, dat fiind cunoscut caracterul
atitudinilor, nivelului cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor
Sistemul Educațional de Stat din Republica Moldova a acumulat
o experiență impunătoare de educație specială. Fondat în anii
60 ai sec. XX, învățământul special din Republica Moldova s-a
impus prin aportul considerabil adus în educația mai multor
generații de copii cu diverse tipuri de deficiențe. Instituțiile de
educație specială au contribuit în mare măsură la
implementarea teoriilor și concepțiilor științifice despre rolul
educației în realizarea funcțiilor compensatorii ale organismului
copilului cu probleme de dezvoltare. Indubitabilă este și
influența instituțiilor școlare asupra dezvoltării generale și
profesionale a copilului cu cerințe educaționale speciale și
asupra familiei lui.
Cel mai mare merit, însă, al acestor instituții, este cel de a
fi promovat valorile educaționale ale societății în
activitatea cu copiii ce au deficiențe, care conduc la
dificultăți de înțelegere și de învățare. Merită să fie
subliniat în acest context rolul deosebit al cadrelor
didactice din învățământul special în promovarea
principiilor de educație prin compensare cu aplicarea unor
metodologii și tehnologii educaționale speciale, având
caracter de protecție și însemnătate favorizatoare pentru
dezvoltarea acestor copii.
Integrarea/incluziunea ca proces, are în vedere crearea
condițiilor de educație specială a copilului cu deficiențe în
învățământul obișnuit, alături și împreună cu semenii lui
cu dezvoltare normală. Or, crearea condițiilor de educație
specială înseamnă nu numai asigurarea copilului cu un
loc special în clasă, dar și asigurarea cu mijloace
speciale, cu suport didactic și consultativ - toate acestea -
să fie adaptate necesităților copilului, fapt, care solicită
considerabile alocări financiare pentru a se putea realiza.
Și mai mari alocări, inclusiv, morale, spirituale necesită,
schimbarea atitudinii societății civile, a comunității, a
fiecărui cetățean față de întreaga arie de probleme a
acestor copii. Observăm, deși este promovat în linii mari,
atât de stat, cât și de societatea civilă, procesul
integrării/incluziunii, acest component al normalizării, se
va realiza destul de lent. lată de ce, la etapa actuală
sistemul educațional mai păstrează în componența sa
instituțiile speciale ca formă, mijloc şi condiții de educație
a copiilor cu anumite probleme de dezvoltare.
Acest lucru se întâmplă și din cauza faptului că lucrurile sunt destul
de complexe și în ce privește structurile școlare, în care pot avea
acces și pot învăța copiii cu dificultăți de dezvoltare.
Plasarea lor în câmpul educațional s-ar putea face doar respectând
anumite criterii, și anume:
- nivelul de dezvoltare al unui anumit copil cu deficiențe ;
- dorințele si așteptările părinților (și după caz ale copilului);
-starea de pregătire a instituției, exprimată prin: deschiderea spre
adaptare curriculară, existența posibilităților de asigurare a unor
structuri și/sau servicii de sprijin în scoli obișnuite;
- proximitatea unor scoli sau clase speciale; diverse variante și
combinații (alternante) de școlarizare.
In altă ordine de idei, școlile ajutătoare, existente în
sistemul educațional la etapa actuală, se vor transforma
treptat în Centre de Resurse Didactice pentru Educația
Inclusivă. Actualmente, însă, aceste instituții sunt de un real
folos pentru societate, prin contribuția ce o aduc în
instruirea specializată, educarea, abilitarea și reabilitarea
copiilor cu dificultăți de învățare, cauzate de deficiențe
organice. Inestimabil este și rolul ce îl joacă și/sau îl vor
juca aceste instituții în pregătirea acestui contingent de
elevi pentru viața profesională și socială.
Abilitățile de învățare, în sens de acumulare a cunoștințelor,
aptitudinilor și atitudinilor cu scop de dezvoltare a competențelor,
pornesc de la posedarea principalelor instrumente ale activității
intelectuale: cititul și scrisul. Lucrarea de față vine să dezvăluie
cadrelor didactice dificultățile tipice și tipologice întâmpinate de
începători în activitatea de posedare a acestor importante instrumente
ale activității intelectuale. Înțelegând esența dificultăților, care se
manifestă în diverse forme la copiii cu deficiențe mentale, se vor găsi
mai ușor căile de ameliorare a situației didactice, se va forma o altă
atitudine în alegerea tehnicilor de muncă didactică: individuală și
diferențiată. Întrucât însușirea abilităților de învățare presupune și
dezvoltarea capacității de exprimare corectă, lucrarea prezintă și o
succintă caracterizare a limbajului elevilor cu deficiențe intelectuale,
dezvăluie cauzele dezvoltării încetinite a vorbirii lor și propune unele
modalități eficiente de sporire a activității verbale.
Sistemul Pedagogic Montessori, cunoscut în lume ca
unul din cele mai eficiente sisteme educaționale, este util
mai ales pentru copiii cucerite educaționale speciale, iar
elementele ce asigură debutul școlar al acestor copii,
sunt examinate în prezenta lucrare. Maria Montessori
este considerată un mare observator al vieții celor mici,
iar pedagogia ei este una profund filozofică, psihologică
și tehnologică. Talentul pedagogic al Mariei Montessori s-
a dezvăluit pe deplin, în sistemul de educație senzorială
și motrică a copiilor, și a strălucit mai cu seamă în pașii
de urmat pentru învățarea cititului și a scrisului.
"In Republica Moldova, menționează A. Racu (2010,p.163)această
caracteristică a ei (M. Montessori, n.n.) urmează a fi pusă în valoare,
în special după ce, la nivel de politici educaționale ales tatălui,
incluziunea copiilor cu cerințe educaționale speciale a fost decretată
drept prioritate pentru perioada imediat următoare" .Inițierea în
Sistemul Montessori., studiul acestui curent pedagogic, aplicabil și în
condițiile educației speciale, este nu numai un pas spre creșterea
profesională a celor ce se consacră copiilor privați de posibilitatea de
a se dezvolta armonios. Cunoașterea Sistemului Montessori se
transformă într-o revelație pentru pedagogii care doresc să ajute un
copil în dificultate, și devine o stare de spirit, o abordare cosmică
deosebită a copilului, dar și o oportunitate de autodezvoltare
conștientă
Așa dar, teoria și practica educației speciale din Republica
Moldova va dispune, prin această lucrare, de un demers, privind
întemeierea metodologică a activității didactice cu elevii, ce au
constituit și/sau mai constituie una din preocupările cele mai
importante ale psihopedagogie speciale.
Încheiere
Rezultatele mai multor studii arată că pe măsură ce copiii progresează într-
un sistem de învățământ Montessori autentic(deoarece există scoli care
folosesc numele dar nu au cadre didactice calificate) de la nivelul preșcolar
la gimnaziu și liceu, devin mai independenți și mai responsabili în acțiuni și
gândire. Ei desfășoară cercetări originale în toate direcțiile și depășesc
repede nivelul de cunoaștere al cadrului didactic în multe domenii. Ei intră
în societate și devin cetățeni responsabili și cu gândire critică mult mai
devreme decât s-a crezut că este posibil, organizând drumeții, proiecte și
acțiuni sociale și ecologice, ucenicie. Își dezvoltă deprinderi de studiu
excelente încât depășesc nivelul curriculum-ului din școlile tradiționale.
Cercetările longitudinale relevă lipsa oricărei forme de violență în
comportamentul adulților care au urmat un învățământ Montessori, în
special în perioada preșcolară.

S-ar putea să vă placă și