Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
din lucrarea
Metodologii speciale în debutul
școlar
Ciocoi Ana-Mar” Cuvânt înainte ”
din lucrarea
Metodologii speciale în debutul școlaria
La etapa actuală de dezvoltare a sistemului
educațional, în societate, autoritățile, dar și
colectivele didactice, familiile, examinează,
discută, analizează și promovează principiul
normalizării, cultivă, deși prin eforturi ușor
armonizate – o nouă atitudine față de problemele
de dezvoltare și de educație a copiilor cu nevoi
speciale și cu dificultăți de adaptare
Conceptul normalizării, apărut încă în anii 70 în Tarile Scandinave,
s-a dezvoltat în mai multe țări ale lumii, spre sfârșitul anilor '70 și
începutul anilor '80, întâi în Marea Britanie, America de Nord li s-a
acordat prin lege, tuturor copiilor deficienți, accesul la o formă de
educație. Integrarea/incluziunea se realizează din această
perioadă ca și dimensiune a normalizării în toate aspectele și
formele identificate de cercetări în acest domeniu. In societatea
noastră conceptul integrării/incluziunii a pătruns în anii 90, odată
cu lichidarea frontierelor științifice, dar și a frontierelor de
dezvoltare umană și socială. Anume din această perioadă acest
concept este abordat și destul de mult analizat atât în cercurile
oamenilor de știință, cât și în organizații nonguvernamentale, în
instituții școlare și între părinți.
Apar și se dezvoltă instituții de asistență și ocrotire, centre de
recuperare, organizate după principiile normalizării. Se modifică
și/sau modernizează planurile de învățământ ale școlilor auxiliare,
școlilor pentru copii cu deficienți senzoriale incluzând noi terapii
educaționale complexe. Se valorifică resursele de învățare conexe,
oferite de familie, școală, mediul social. Asemenea demersuri, după
cum menționează cercetările efectuate în România, țară cu
experiență mai avansată în acest domeniu, ,,oferă o largă
deschidere spre normalizare, ceea ce (în viziunea contemporană)
înseamnă a oferi persoanelor cu CES modele și condiții de viață
cotidiană cât mai aproape de viața obișnuită. Normalizarea,
menționează autorii, ,,trebuie concepută ca un proces reciproc de
acceptare a persoanei deficiente de către comunitate și de
participare a acesteia la viață comunității"
În arealul învățământului preuniversitar din Republica Moldova se
întreprind și acțiuni de dezinstituționalizare, iar în multe cazuri - de
incluziune a copiilor cu deficiențe în învățământul obișnuit. Se poate
afirma că, practic, în Republica Moldova, acest proces (de
incluziune) a și demarat.