CURS 12

EXPLORAREA RADIOLOGICA
SI IMAGISTICA A GLANDELOR
SALIVARE

1
 In patologia glandelor salivare imagistica aduce informatii
morfologice si functionale precise in patru circumstante clinice:
 - colica salivara,
 - tumefiere glandulara si intermitenta,
 - tumefiere persistenta
 - hiposialie.
Aceste modificari pot avea ca substrat leziuni cu sediu
glandular sau extraglandular. Din punct de vedere anatomo-
patologic, pot fi :
 inflamatii acute sau cronice;
 distrofii;
 litiaza;
 boala de sistem;
 tumora
 leziune traumatica.
Numai glandele salivare parotide si submaxilarele sunt
accesibile examenului radiologic. 2
 1. PRECIZARI ANATOMICE
 Se disting 2 categorii de glande salivare:
accesorii si principale.
 Glandele salivare accesorii – sunt
situate submucos si fiecare lob izolat se
deschide printr-un microorificiu in cavitatea
bucala. Sunt glande molare, jugale,
linguale. Aceste glande nu se pot explora
radiologic
 Glandele salivare principale –
sunt voluminoase si foarte diferentiate. Sunt
glande salivare propriu-zise. Sunt perechi si
situate simetric in raport cu planul medio-
sagital, cranio-facial si, implicit, cu
articulatiile temporo-mandibulare.
 Ele sunt plasate din spate inainte, de la
suprafata catre profunzime si descresc ca
volum in ordinea: Glande parotide,
submaxilare, sublinguale. Numai glandele
parotide si submaxilare au canal excretor
care poate fi catetizat, deci accesibil
introducerii substantelor de contrast. 3
 Glanda parotida
 Este voluminoasa, are o structura acinoasa
(mucoasa) si o forma de prisma, cu marele ax situat
intre piele si marginea posterioara a mandibulei.
Este situat intr-o loja aponevrotica, in vecinatatea
conductului auditiv extern. Parotida este strabatuta
de artera carotida externa, de vena jugulara externa,
de nervul facial si auriculo-temporal si contine
ganglionii limfatici, care dreneaza in ganglionii
parotidieni. De pe marginea ei anterioara pleaca o
prelungire geniana superficiala, iar de pe marginea
posterioara se desprinde o prelungire faringiana,
profunda. Canalul excretor al glandei parotide este
canalul Stenon care are 35-40 mm lungime si 3-4
mm diametru. Pleaca de pe fata anterioara a glandei,
inconjoara muschiul maseter, perforeaza muschiul
buccinator si se deschide in cavitatea bucala printr-o
papila, la nivelul coletului celui de-al doilea molar
superior.
 Aparatul excretor este alcatuit dintr-o succesiune de
conducte prin care se dreneaza saliva, la iesirea din
acini. Acestea sunt: canalele intercalare, canalele
intralobulare, canalele interlobulare.
 Exista uneori, si un lob accesor maseterin, al carui
canal propriu se uneste cu canalul principal Stenon, 4

dupa un scurt traiect.

 Glanda submaxilara
 Este mult mai putin voluminoasa decat
parotida si este situata intr-o loja, in
vecinatatatea fetei interne a mandibulei, in
apropierea parotidei.
 Loja glandei submaxilare comunica cu
regiunea amigdaliana si spatiul maxilo-
faringian, situatie anatomica cu importanta in
propagarea infectiilor.
 Ca si parotida, glanda submaxilara este
formata din lobuli primitivi, secundari si acini,
inveliti de o stroma conjunctiva.
 Este o glanda mixta (sero-mucoasa) care
secreta continuu, iar saliva are o vascozitate
intermediara intre cea a parotidei (foarte
lichida) si cea a glandei sublinguale ( foarte
vascoasa). Glanda submaxilara dreneaza prin
canalul Wharton, care se deschide in
vecinatatea frenului lingual, dupa un traiect de
30-50 mm. Este uneori vizibila radiografic, sub
forma unei zone hipertransparente-false, prin
comparatie cu opacitatea regiuniii 5
mandibulare vecine.
 Glanda sublinguala
 Este situata pe planseul bucal,
imediat submucos, parasagital
fata de frenul limbii.
 Nu este accesibila
cateterismului.
 Dreneaza prin canalele Rivinius
si canalul Bartholin care se
deschide alaturi de orificiul
canalului Wharton.
 Uneori se deschide in canalul
Wharton, situatie in care glanda
sublinguala se poate opacifia in
cursul unei sialografii
submaxilare. 6
 2. POSIBILITATI DE EXPLORARE
RADIOLOGICA
 Ca de obicei, explorarea radiologica va fi adaptata circumstantelor clinice si
este de consemnat ca: patologia parotidiana este predominant inflamatorie
sau tumorala, litiaza fiind mai putin frecventa, iar in cazul glandei
submaxilare patologia este cel mai adesea litiazica.
In cazul patologiei parotidiene se va apela la:
 O.P.T
 Examen radiografic in incidenta ”mandibula defilata”, incidenta ”tangenta
pentru ramul ascendent al mandibulei”, axiala (pentru a pune in evidenta
lobul faringian) si incidenta Parma; este o incidenta de profil, cu ajutorul
careia se radiografiaza fiecare ATM, in pozitie gura inchisa si gura deschisa.
Articulatia de examinat este langa caseta, iar tubul radiogen se afla de partea
articulatie temporo-mandibulare opuse. In aceste conditii, ATM de langa tubul
radiogen, datorita proiectiei conice, va aparea marita si neclara, iar cea de
langa film va aparea clara, individualizandu-se elementele radioopace care o
compun;
 Sialografie, care se realizeaza prin injectare de produs de contrast dupa
cateterism al canalului Stenon, evidentiindu-se diversii timpi ai opacifierii si
evacuarii glandei.
7
In cazul patologiei glandei submaxilare se va
apela la urmatoarele posibilitati de explorare
radiologica:

 O.P.T
 Radiografii in incidenta “mandibulara defilata”
 Filme ocluzale: ortoocluzal inferior si
disocluzal postero-anterior.

8
 3. ASPECTE SIALOGRAFICE NORMALE
Indicatiile sialografiei
Se considera ca sialografia da relatii importante de diagnostic privind
urmatoarele situatii clinice:
 atrofia si hipertrofia glandelor salivare;
 procesele inflamatorii
 procesele tumorale
 leziunile traumatice
 anomalii ale sistemului canalicular
 precizarea raporturilor glandelor cu structurile vecine
 aprecierea activitatii functionale a glandelor salivare
 constatarea aspectelor regenerative, de vindecare.
 Sialografia are si o valoare terapeutica.
Contraindicatii ale sialografiei
 Acestea sunt legate de intoleranta la iod, cu posibila aparitie a reactiilor
alergice, mai ales in cazul pacienilor cu :
 antecedente de reactii adverse la substante de contrast iodate
 alergii polivalente (rinita alergica, astm bronsic)
 Un risc crescut al aparitiei reactiilor adverse exista in cazul:
 hipertiroidiei latente 9

 insuficineta cardiaca
 Tehnici sialografice
 Sunt multiple si folosesc ca substante de contrast substante
iodate, liposolubile si hidrosolubile. Se introduc 15-25 ml de
substanta de contrast, urmarindu-se umplerea corecta a
sistemului canalicular. Radiografiile se realizeaza in
incidentele frontale, sagitale, tangentiale, axiale si se urmareste
evitarea suprapunerilor osoase peste canalul Stenon. Primele
radiografii se fac la 5-8 minute, si se iau imagini pana la 20-30
minute, urmarindu-se contrastarea canalului principal, a
canalelor eferente, a parenchimului glandular.

10
 Sialograma parotidiana
 canalul lui Stenon se proiecteaza pe
imaginea de profil sub forma unei linii
radioopace, de aproximativ 2 mm
grosime, cu margini paralele, care se
intinde de la molarii superiori pana
catre marginea posterioara a ramului
ascendent al mandibulei.
Are urmatoarele segmente.
 un segment anterior (jugal si
maseterin), practic extraglandular, care
se dirijeaza oblic postero-caudal, si
poate primi un canal accesor situat
deasupra canalului lui Stenon.
 Un segment posterior, submastoidian,
relativ vertical, in directie craniala,
situat in vecinatatea imediata a ramului
ascendent al mandibulei.

11
 Parenchimul acino-canalicular
 Cand este suficient injectat, realizeaza
imagine de nor. Pe incidenta de profil,
imaginea parenchimului are forma relativ
triunghiulara, cu varful situat inaintea
mastoidei, putin sub gonion.
 Lobulatia zonei glandulare nu apare decat
foarte discret, conturul lobulilor fiind estompat,
difuz.
 In regiunea posterioara a glandei,
suprapunerea lobilor superficial si profund
explica prezenta unei zone mai opace.
 Pe incidenta de fata, glanda parotida se
proiecteaza ca o suprafata ovalara, cu marele
ax vertical la jumatatea inferioara a mastoidei
si pe gonion. Pe incidenta axiala Hirtz se
constata bine partea profunda a glandei.
 Stiind ca nu exista o glanda salivara normala
fara o evacuare normala, este de retinut ca
evacuarea incepe dupa 15 minute si este
completa dupa 24 ore.
12
 Sialograma glandei submaxilare
 Canalul Wharton este putin mai
gros decat canalul lui Stenon si
are un prim segment care se
intinde de la regiunea retro-
incisiva catre zona preagulara a
marginii bazilare mandibulara.
Poate primi un canal al glandei
sublinguale
 Un al doilea segment,
intraglandular are directie
verticala si in el dreneaza canalele
de prim ordin; acestea sunt scurte
si primesc canale de ordin doi,
care colecteaza saliva din cele de
ordinul trei. 13
 4. IMAGINI SIALOGRAFICE
PATOLOGICE
 Aceste imagini sunt dependente de procesele lezionale care le determina,
iar aspectele evocatoare intalnite mai frecvent sunt urmatoarele:
 opacifierea anormala a parenchimului acino-glandular;
 dilatatii caniculare;
 imagini de calcificari;
 imagini de difuzare a substantei de contrast;
 imagini lacunare;
 imagini de amputatii
Imaginile sialografice pot evidentia:

 accentuare, in masa, a desenului glandular, datorita unei impregnari

acinoase persistente. Acest aspect se intalneste mai frecvent in caz de
hiposialie functionala, in cursul tratamentelor medicale cu psiholeptice;
 aspect punctat al imaginii sialografice ca rezultat al dilatarii canaliculelor se
intalneste in infiltratele inflamatorii limfocitare si in afectiuni cronice
 opacifiere parenchimatoasa slaba, neomogena. 14
 aspecte de lacuri de substanta de contrast, bine delimitate.
Comparatia cu impuscatura de alice –microabcese este
semnificativa, cand cresc este comparat cu portocal cu fructe.
Procesele inflamatorii cronice care determina modificari ale
arborelui canalicular, sugereaza un pom uscat.
 Imagini cu picaturi radioopace diseminate sunt date de ectazii
chistice ale sistemului canalicular
 Dilatatii ale canalelor se intalnesc si in procese distrofice de
cauze generale, in cadrul unei parotidomegalii bilaterale
 Dilatatii ale sistemului canalicular de cauza reflexa dischinezii
 Aspect de stenoza a canalului principal si/sau a canalelor
aferente de prin ordin, cu opacitatea intrerupta, se intalneste,
frecvent, in boala litiazica.

15
 Concretiunile salivare
 in cazul canalului unic, dilatatia este in amonte fata de acesta
Acestea obiectiveaza formarea litiazei in sistemul excretor
glandular si pot fi radioopace sau transparente, vizibile mai
bine in timpul evacuarii glandulare. Majoritatea concretiunilor
se formeaza in sistemul canalicular, dar se pot constata si
intraparenchimatos.

16
 Imaginile lacunare
 reprezinta un defect de opacifiere a unei zone a
parenchimului acino-glandular, cu dimensiuni variabile, iar
cand sunt de cauza extraglandulara realizeaza o amprenta pe
conturul glandei.
 Lacunele de cauza intraglandulara sunt realizate de
tumori bine delimitate, care deplaseaza sistemul glandular
canicular din vecinatatea lor. Este cazul tumorilor benigne si
dintre acestea cele mai frecvente sunt adenolimfoame sau
chisturi. Cand sunt strict intraglandulare, sugereaza aspectul
unei mingi tinute in mana.
 Lacunele rau delimitate pledeaza pentru un proces
malign, cu infiltrarea sistemului canalicular. Rareori poate
fi vorba de o tuberculoza nodulara.
 imagini de amputatie , reprezentate de absenta opacifierii in
mai multe zone ale glandei respective, pot fi determinate de
un proces tumoral, pseudotumoral, inflamator cronic si
distrofic; fistula salivara traumatica realizeaza imagine de
amputatie, mai ales cand fistula intereseaza canalul principal
al glandei. 17
 De reţinut :
 abcesele dau imagini conturate, hiperdense
central
 chisturile şi mucocelele-imagini hipodense, bine
delimitate, cu peretele subţire
 conţinutul de o densitate variabilă (±lichidiană )
Tumorile benigne:
- sunt net conturate, omogene
-frecvent hiperdense

18
 Aspecte radio-imagistice in
leziunile glandelor salivare
Sialoadenita acuta
 Frecvent de origine virala la copii de 2-14 ani, frecvent
virusul urlian.
 Sialoadenita bacteriana afecteaza glanda parotida, in
infectiile cu stafilo-stafilococ si poate abceda.
Ecografia ajuta la diagnostic. Sialografia este
contraindicata.
Sialoadenita cronica
 – rezultatul unei inflamatii acute netratate care apare
in infectiile datorate prezentei calculilor pe canalele
salivare care determina obstructie si infectie. 19
 Litiaza glandelor parotide
 se evidentiaza prin: OPT, incidente de
“ mandibula defilata”, incidente axiale.
 Pentru calculii situati in canalul Stenon se
recomanda: incidenta tangenta A – P pe ramul
ascendent al mandibulei + / -; o incidenta cu film
muscat (ocluzala); ecografie Doppler color pentru
a evidentia o hipervacularizatie tumorala.

20
 Radiografic :
 calculii apar ca mici opacitati neomogene (sau o opacitate), net conturate,
situate intre marginea bazilara a mandibulei si osul hioid.
 Litiaza canalului Wharton se evidentiaza prin incidente cu film ocluzal in
incidenta Bellot sau Simpson.
 o opacitate, sau mai multe situate posterior de fata interna a corpului
mandibular
 cand simptomatologia pledeaza pentru calcul salivar dar care nu apare
vizibila radiografic se recomanda o explorare sialografica in care calculul
apare ca o radiotransparenta inconjurata proximal si distal, de catre
substanta de contrast

  

21
 Sialodochitele

 Dilatatii ale canalelor excretoare provocate de

calculi sau corpuri straine, asociata cu o
infectie ascendenta
Sialografic:
 diametrul canalului este crescut uniform;
 lumenul canalului poate fi ingustat,
 aspect moniliform cu dilatari si ingustari. 

22
 Chisturile glandelor salivare
 Aceste leziuni sunt rare putand fi:
 cele mucoase sunt de retentie – obstructia glandelor salivare
accesorii
 cel mai cunoscut chist de retentie datorat obstructiei
conductului sublingual este ranula, care poate sa apara la
varste diferite.
 Congenitale sau dobandite, mai mult unilaterale in glanda
parotida

23
Ranula cu dimensiuni variate vizibil la inspectia clinica
Chist in lobul superficial al glandei
parotide stangi

24
 CT:IRM:
CT:
 ranula apare ca o leziune hipodensa, bine
circumscrisa, cu perete care prinde contrast
 chistul parotidian este o leziune hipodensa bine
circumscrisa cu perete fin, moderat iodofil
IRM:
 in cazul unor pacienti cu HIV putem intalni chisturi
parotidiene multiple cu hipersemnal in secventa
T2 cu pereti fini cu priza moderata de contrast si
limfadenopatii cervicale.
25
Chisturi limfoepiteliale parotidiene benigne recidivate in lobul
superficial si profund al glandei parotide drepte, sectiuni IRM

26
 Tumori benigne ale glandelor
salivare.
 Sunt rare si in 80% din cazuri sunt in
glanda parotida.

27
 Adenomul pleomorf
 mai mult la adult ( femei ), unilaterală, încapsulată
 are la origine celule din epiteliul ductal
 1.Sialografic- o imagine lacunară, prin deplasarea uniformă a
canaliculelor, cu aspect de, “minge ţinută în mână’’
 2.C.T.- rotundă, contur net, omogenă, cu o densitate ceva
mai maredecât restul ţesutului glandular
 3.!Sialografie-C.T.

28
Diagnosticul diferential al adenomului
pleomorf se realizeaza cu :

 tumora Warthin
 carcinom adenoid chistic parotid
 carcinomul mucoepidermoid parotidian

29
 Tumora Warthin
 este o leziune benigna rara, multipla si
bilaterala. Este frecventa la barbati in lobul
inferior al glandei parotide.
 CT, IRM, - mase chistice sau solide cu ingrosari
ale peretilor, cu ingrosari nodulare ale peretilor
chisturilor, cu semnal intermediar in T1 si
hipersemnal T2.
 Scintigrafia – o zona calda bilaterala.
30
 Hemangiomul
 cea mai frecventa tumora la copil la nivelul parotidei.
 Radiografic - leziunea prezinta fleboliti ca opacitati neomogene
cu centrul transparent care determina marirea glandei.
 CT, ITM- leziune bine delimitata izosemnal T1, hipersemnal T2,
cu aspect „sare piper” datorita structurii vasculare.
 Ecografic – zona hipoecogena cu arii hiperecogene datorita
flebolitilor.

31
 Lipomul
 tumora cu origine mezenchimala, localizata
parotidian.
 Ecografic, cu caracter de benignitate
 CT- tumora cu densitate scazuta – (- 80UH),
fara priza de contrast

32
 Tumorile maligne
 -contur imprecis- caracter infiltrant
 -structură hiperdensă (hipervascularizată )
 -sau heterogene (cu zone de necroză)

Carcinom scuamos nediferenţiat

33
 Carcinomul mucoepidermoid

 cea mai frecventă tumoră

malignă a glandelor salivare
 50% dintre cazuri apar
dependente de glandele
salivare minore (accesorii)
 foarte frecvent interesează
glandele palatinale

34
 Alte tipuri de carcinoame:

 1. Carcinom cu celule acinare – evolutie

lenta la femei,bilaterala in 3% din cazuri
 2. Adenocarcinomul- cu evolutie lenta
dezvoltat pe adenomul pleomorf
 3.Carcinom scuamos nediferenţiat- mai rar
la femei, la varsta de 60 ani
 4. Carcinomul adenoid chistic- evolutie lenta

35
 Carcinom cu celule acinare – tumora
neomogena, inconjurata de o capsula cu priza de
contrast in parotida stg.

36
Adenocarcinom dezvoltat pe
adenomul pleomorf

37
 Diagnostic diferential al
carcinoamelor:
 Metastazele glandelor salivare
 Metastazele in glandele salivare
 Adenomul pleomorf malignizat
 Tumora Warthin
 Limfoamele glandelor salivare

38
 Sindroame glandulare salivare

 care se manifesta ca pseudotumori, tumefactie

glandulara, considerate sialadenopatii cronice-
sialoze.
 Criteriile principale de diagnostic se impart:
 sialoze sistematice: sindromul Sjogren, boala
Mikulicz, sindromul Besnier-Boeck-Schaumann;
 sialoze nutritionale, hormonale, medicamentoase,
toxice, dizenzimatice, neuro-umorale.

39
 Sindromul Sjogren
 Majoritatea pacientilor sunt femei, la varsta
modificarilor hormonale (premenopauza,
menopauza), dar sindromul poate avea si cauze
traumatice, infectioase, psihice.
 Se intalnesc asociate, urmatoarele simptome:
tumefactie parotidiana, uscarea pielii si a mucoaselor,
a mucoasei bucale, leziuni articulare.
 Glandele salivare au un volum sporit, bilateral,
simetric, modificarea fiind mai evidenta la nivelul
parotidei. Substratul lezional este reprezentat de o
hiperplazie, care are o evolutie lenta, insotita de
episoade inflamatorii, uneori cu formare de abcese.
 Modificarile articulare constau in existenta unor
leziuni de tip artric, cu artralgii.
 Se mai pot intalni: sindrom astenic, anemie
hipocroma, cresterea VSH-ului, fragilitate dentara, in
special la nivelul coletului, cu posibile fracturi,
parodontopatie, alterari ale metabolismului glucidic,
modificari psihice.
 Sialografic se constata alterari glandulare, cu retentia
substantei de contrast timp indelungat ca semn de 40
scleroza glandulara (atrofica sau hipertrofica).
 Boala Mikulicz
 Se caracterizeaza printr-o tumefiere lenta, progresiva, bilaterala a
glandelor salivare si uneori simptomatologia bolii este atribuita unor
afectiuni ca: leucemii, limfosarcoane, limfogranulomatoza,
tuberculoza. In acest context, trebuie facuta diferenta dintre boala
Mikulicz si sindromul Mikulicz, acesta reprezentand asocierea unor
manifestari salivare in cadrul unor boli de regula maligne.
 Clinic se constata: hipertrofia glandelor salivare, mai frecvent
interesand parotida, care isi dubleaza volumul, avand forma boselata.
Tumefactia este dureroasa uniform. Cu timpul apare hiposialia,
asimetrie faciala, dificultate in fonatie si masticatie.
 Sialografic, se constata o alterare a structurii normale a canalelor
intraglandulare si a acinilor. Parenchimul se impregneaza cu substanta
de contrast, de o maniera neregulata, care este retinuta mai multe zile.
 Boala poate avea perioade de stagnare, de remisie si se pot constata si
vindecari spontane.
41
 Sindromul Besnier-Boeck-
Schaumann
 Este o afectiune a sistemului reticulo endotelial care afecteaza
diverse organe, inclusiv glandele salivare.
 Mai poarta denumirea de Sarcoidoza sau limfogranulomatoza
benigna si se manifesta printr-o evolutie lenta, pseudotumorala,
a unor conglomerate nodulare limfatice.
 Aceste modificari se pot intalni la nivelul scheletului, la piele,
pot fi hepatice, pulmonare. La nivelul glandelor salivare, se
constata tumefierea acestora, si uneori, pareza de facial
pasagera si nevrite optice.
 La nivelul pielii si mucoaselor se constata sarcoizii Boeck, sub
forma unor mici noduli, iar scheletic, la nivelul degetelor,
oaselor maxialre, craniu se pot depista leziuni osteitice si
pseudochisturi
 Sialografic se constata canale rigide cu calibru sporit si
hipertrofii glandulare, iar uneori adenopatiile periparotidiene42 pot
realiza amprente.
In prezent diagnosticul in patologia
glandelor salivare se face prin
metode ca:

 radiografii
 sialografii
 ecografie
 scintigrafie
 CT si IRM

43
 Ecografia
 metoda inofensiva, rapida care orienteaza investigatiile urmatoare.
Ecografia poate depista calculi salivari (cu un diametru mai mare de 3 mm),
fiind ecogeni, dilatatiile asociate ale caniculelor salivare si unele procese
tumorale localizate superficial.
 Nu are valoare de diagnostic in sialoze, dar ofera informatii importante
privind structurile transecogene. Poate diferentia o structura
parenchimatoasa (tumorala) de o alta lichidiana (chistica).

44
 Scintigrafia
 Metoda este atraumatica, nu necesita anestezie, iar
informatiile morfologice si functionale sunt
complementare in special celor obtinute prin
sialografie.
 Principiul metodei consta in faptul ca moleculele
dintr-un anumit radiotrasor introdus intravenos se
distribuie prin sistemul vascular al glandelor salivare
in spatiul de disttributie, radioactiv.
 Scintigrafic se poate constata daca parenchimul
glandular este normal sau daca este modificat de
diverse leziuni, in ultima eventualitate depistandu-se
zone de hiperactivitate
 Trasorii (radioizotopii) folositi au anumite
caracteristici, folosindu-se preferential 99m TC
(potentat cu selenium-metionina), se mai folosesc
Iod -123;-125;-131; sub forma de iodura de sodiu sau
serum albumina iodata umana, Selenium -75 sub
forma de selenium-metionina)
 Introdus pe cale venoasa, 99mTC, disociat in diverse
medii, se localizeaza electiv in glandele tiroidiene si
salivare ( dar si in mucoasa naso-bucala si gastrica)
45
 In conditii patologice, scintigrafic, se constata:
 interesarea globala a sistemul glandular ( sinfromul
Gougerot-Sjogren) determina absenta completa a
hiperactivitatii glandelor salivare (coimparativ cu
tiroida)
 absenta unei glande (functionala sau chirurgicala)
realizeaza imagini scintigrafice asimetrice, iar aceasta
asimetrie poate fi si rezultatul unei cauze extrinseci
(neoformatie tumorala sau chistica)
 focare de hiper-sau hipoactivitate, intradlandulare se
pot constat in procese tumorale cum sunt:
adenolimfoane, tumori muco-epidermoide,
carcinoame, tumori mixte, metastaze.
46
 Computertomografia
Utilă în studiul ţesutului glandular şi al ţesuturilor înconjurătoare
- ca aspect normal- glanda parotidă are o densitate mai mare decât
grosimea din jur, şi mai mică decât muşchii vecini.
- se pot face examinări – native-densitate spontană
- cu contrast
C.T.- poate stabili diagnosticul în procese inflamatorii, abcese,
chisturi, tumori, etc.) majoritatea sporind şi volumul glandei
respective.
De reţinut :
 abcesele dau imagini conturate, hiperdense central
 chisturile şi mucocelele-imagini hipodense, bine delimitate, cu
peretele subţire
 conţinutul dă o densitate variabilă ( ±lichidiană )

47
 I.R.M. (imagistica prin
rezonanţă magnetică)
- este superioară C.T.privind aprecierea stării
ţesuturilor moi
- se evidenţă mai bine contururile formaţiunilor
tumorale (hipervascularizate) şi, în mod
special, - poziţia-topografia nervului facial,
atunci când este necesară o parotidectomie,
sau pentru aprecierea eventualei invadări
tumorale a nervului
48
49