CURSUL XI

Radiodiagnosticul in
osteopatiile specifice ale
maxilarelor

1
 SIFILISUL CONGENITAL
 Spirochetele traverseaza bariera feto-placentara doar dupa luna a 5-a
Nou nascut viu cu malformatii compatibile cu viata
 Leziuni care se manifesta precoce:
 Sifilide eritemato-papuloase, cruste palmo-plantare, pemfigus (vezicule sero-
sanguinolente mucoase), ragade peribucale, perianale, rinita sifilitica
 Epifizite mai ales la nivelul cotului, hepatosplenomegalie, limfadenopatie, anemie,
sindrom nefrotic congenital, neurosifilis congenital (retard mental, hidrocefalie)
 Leziuni care se manifesta tardiv, doar in adolescenta:
o Triada Hutchinson
 Cheratita interstitiala  orbire
 Otita medie cu interesarea nervului VIII surditate
 Dintii Hutchinson
 Incisivii centrali superiori in forma de tirbuson si cu marginea incizala asemanatoare unei
scarite de sa
 Molarii asemanatori unor mure
o Gome sifilitice
 In palatul dur → perforatie
 Vomer cu prabusirea lui  nas in sa
o Periostite sifilitice → tibie in iatagan
2
o Artrite, osteocondrite
 Sifilisul
 Poate afecta maxilarele in toate perioadele, pe cand in
perioada primara sau secundara, osul participa prin
manifestari pasagere, reversibile ce insotesc celelalte leziuni
caracteristice (sifilomul primar, sifilidele mucoase si
cutanate, adenopatiile), in perioada tertiara se produc
leziuni osoase manifeste si nereversibile.
 In general, acestea imbraca doua forme: sifilomul
circumscris (goma) si sifilomul difuz.
 Localizarile de predilectie sunt: bolta palatina, unghiul
mandibular, regiunea alveolara superioara, podeaua nazala.

3
 Examenul radiologic
 Gomele pot fi centrale sau periferice si se traduc radiografic
prin plaje de decalcifiere, uneori total radiotransparente,
rotunjite sau ovalare, cu margini perfect nete (ca taiate) dar
fara lizereu marginal, care semnifica absenta reactiei de
condensare periferica; de asemenea nu se demarcheaza
sechestre.
 Dupa vindecare, ramanand lize osoase definitive care dau
imagini radiotransparente nete ca dupa rezectiile
chirurgicale interesand un anumit sector osos (bolta palatina,
procesele alveolare, regiunea unghiului mandibular).

4
 Sifilomul difuz,
 manifestat clinic sub forma de ingrosari difuze ale osului,
care apoi imbraca aspectul osteomielitic sechestrant si
fistulizant, nu da imagini radiologice patognomonice care
sa permita diferentierea de osteomelitele banale.
 Se vad plaje de decalcifiere intinsa, neregulate,
neuniforme, neomogene, unori patate de zone radioopace
cu caracter difuz, care traduce absenta sau foarte redusa
reactie reparatoare osoasa perilezionala si periostala;
uneori apar imagini de sechestre care se pot elimina prin
fistule.

5
Sifilis congenital A-D – nas in sa , leziune litica la nivelul palatului.
Sifilis tertiar E-F – distructia cavitatii nazale
6
 Tuberculoza
 Se stie ca bacilul Koch are o mare afinitate pentru sistemul osos, in
deosebi pentru zonele spongioase si fertile ale osului, cu mare frecventa
la copii si tineri. In ceea ce priveste oasele craniului visceral, acestea
pot fi afectate in cursul unei baciloze cu focare multiple – TBC
secundar, sau prin insamantare directa, pe cale odontoparodontala, prin
leziuni traumatice osoase si mucoase, accidente de eruptie prin
contiguitate de la ulceratii ale mucoasei, etc.
 Localizarile de predilectie sunt procesele alveolare unghiul si ramul
ascendent mandibular, osul zigomatic, bolta palatina, sinusul maxilar.
 Leziunile sunt de tip osteolitic destructive-proliferativ, iar debutul lor
poate fi la suprafata osului – forma periferica, sau profund – intraosos,
forma centrala.

7
 Examenul radiologic

 Imaginile radiologice nu au caracteristici

patognomonice certe, ci doar orientative. Dintre
acestea cel mai important semn este absenta
totala, sau tendinta foarte redusa la reparatia
osoasa, perilezionala sau periostala.

8
 Astfel, in formele periferice
alveolare se vede o arie de
radiotransparenta ca un crater
adanc, cu marginile neregulate,
sterse pierzandu-se difuz spre
osul din jur, fara limita de
demarcatie; dupa pierderea
dintilor respectivi plaja
radiotransparenta ia aspectul
Leziune osteolitica
unei alveolite postextrationale
cu contur neregulat,
cu tendinta extensiva, putandu- fara linie de
se identifica si sechestre mici demarcatie
ce se detaseaza de pe margini.

9
 Osteomielita tuberculoasa. OTP
evidentiaza formatiune difuz conturata si
sechestre 10
Rarefierea structurii osoase ram
drept mandidular 11
 Formele periferice, corticale –
de regula afectand periferia
mandibulara, formele
periostale difuze dau imagini
polimorfe, zona de decalcifiere
cu radiotransparenta inegala,
cu conturul flou, cu
degradeuri, uneori se vad mici Reactie periostala
pete radioopace neregulate ce
indica detasarea de sechestre
(asemanatoare cu osteomielita
banala).
12
OPT- multiple imagini radiotransparente
in unghiul mandibular drept
13
 In forma centrala apare o plaja
mai mult sau mai putin intensa,
cu contur neregulat, imprecis, al
carui fond radiotransparent este
neomogen, fiind patat de zone
mai radioopace, neuniforme ca
intensitate.
 Osteita bacilara a osului
zigomatic se intalneste mai
frecvent la copii:
simpotomatologia clinica,
tumefactie locala, infilatrativa,
dureroasa cu edem palpebral, Radiografie oblica cu
uneori cu aparitia de fistule resorbtie a unghiului
cutanate, persistente prin care se mandibular
evacueaza secretie seriopurulenta
in cantitate mica.
14
 Examenul radiografic in incidente combinate
(axiala, de profil, tangentiala) poate despista leziunea
osoasa, dand imagini de osteoliza neregulata la
nivelul placii malarului, pe marginea sa postero-
inferioara la jonctiunea fronto-zigomatica sau pe
marginea infraorbitara se vede de asemenea
diminuarea trabecularii si a densitatii osoase in jurul
focarului.
 Depistarea leziunii osoase poate fi facilitata pe
radiografie dupa cateterismul fistulei cu un stilet
butonat subtire, sau dupa injectarea unei substante de
contrast, care arata traiectul pana la zona de osteoliza.
15
 Computer tomografia poate evidentia leziunea
osoasa si a partilor moi, fara specificitate.

 CT –scan a mandibulei, imagine neregualata prin prezenta de arii

de liza si scleroza, colectie hipodensa in muschiul maseter stg

16
CT scan a mandibulei, imagine neregualata prin prezenta
de arii de liza si scleroza, colectie hipodensa in muschiul
maseter stg
17
CT scan evidentiaza leziune osteolitica care se dezvolta in
unghiul stg a mandibulei
18
 Actinomicoza
 Afecteaza destul de rar maxilarele insamantarea osoasa se produce de
obicei direct, printr-o plaga osteomucoasa – postextractionala,
traumatica, printr-o punga parodontara de la pericoronalita molarilor
de minte, sau prin contiguitate de la actinomicoza partilor moi
cervicofaciale.
 Leziunile care pot fi periferice sau central, endoosoase, imbraca fie o
forma rarefianta destructiva, terebranta, fie o forma condensate,
pseudotumorala. Acestea din urma se vad exceptional la om,
intalnindu-se mai drecvent la bovine.

19
 Examenul radiologic
Pune in evidenta cele doua aspecte:
 - In forma rarefianta, terebranta,
imaginea este polimorfa; se vad plaje
de radiotansparenta variata ca
intensitate, uneori cu zone
radiotransparente, cavitare, rotunjite
sau ovoidale, cu margini destul de bine
conturate, asemanatoare chistilor,
uneori imagini patate cu opacifieri
alterand cu zone clare, neregulate; se
pot decela chiar mici sechestre; lipseste
reactia osteogenetica perilezionala, Actinomicoza – leziune


precum si ingrosarea periostala. rarefianta

20
 In forma condensanta care afecteaza in
special unghiul mandibular, se vede acelasi
polimorfism radiologic, cu imagini de os patat,
corticala subtiata, suflata, uneori cu
intreruperi, ceea ce poate duce la confuzia cu
tumorile sarcomatoase. In aceste cazuri numai
examenul histopatologic poate preciza
diagnosticul.

21
A) OTP – aspect mixt radioopac si radiotransparent
B) CT – forma sclerotica la mandibula cu leziune litica in
ramul stg mandibular
C) Reconstructie 3D CT, cu evidentierea modificarilor CT

22
 In procesele infectioase ale oaselor maxilare imaginea
radiologica este mai tipica, mai usor de interpretat la
mandibula decat la maxilar, individualizarea si
caracteristicele sale fiind mai nescoase in evidenta
datorita contrastului cu structura comparata a osului
mandibular, pe cand la maxilarul superior structura
osoasa si diferitele superpozitii mascheaza unele
aspecte lezionare sau le modifica caracterele.
 Celelalte osteopatii specifice se intalnesc exceptional la
maxilare si dau imagini radiologice necaracteristice.

23
24