Hepatita virală

Hepatita este o afecţiune a ficatului, cu caracter inflamator, infecţios şi

transmisibil,de natură virală,microbiană sau tocxică,care constă în
distrugerea celulelor hepatice.
Hepatita poate avea două forme:
* Acută – infecţia care se manifestă clinic după 21 de zile până la 6 luni.
* Cronică – infecţia care durează mai mult de 6 luni.
 Cauzele frecvente ale hepatitei sunt virușii hepatici A, B,
C, D, E sau H. Cauzele neinfecțioase frecvente sunt
consumul de alcool, displidemia și efectele negative ale
medicamentelor.
Simptomele generale ale hepatitei
sunt:
• Presiune în abdomenul drept
superior
• Indispoziție generală și/sau
ferbră ușoară
• Lipsa apetitului, greață și balonare
• Îngălbenirea pielii și a albului
ochiului, dar și urina închisă la culoare
• Mâncărimi și în unele cazuri eczeme
 Hepatita A
Virusul hepatic A(VHA) cauzează boala hepatică A, a carei simptome
nu se deosebesc de alte forme hepatice virale. Virusul supraviețuiește
temperaturilor ridicate și diverselor dezinfectante. Hepatita A mai este
cunoscută și sub numele de „boala mâinilor murdare”.
Căile de transmitere frecvente sunt:
Alimente murdare și apa de băut
• Grupe sanitare insalubre
• Spălarea insuficientă a mâinilor
• Contacte sexuale, în special contacte
oral-anal
Simptomele tipice ale hepatitei pot apărea,
totuși după 15-50 zile.
 Hepatita B
Virusul hepatitei B(VHB) provoacă una dintre cele mai frecvente boli
hepatice din lume. Poți lua virusul doar dacă ești deja infectat cu
hepatita B.
 Căile de transmitere frecvente sunt:
• Contactele intime neprotejate;
• Transfuzii de sânge;
• Hemodializa;
• Utilizarea instrumentarului chirurgical,
stomatologic și a acelor de seringă nesterile;
• Utilizarea instrumentelor de manichiură sau a
aparatelor de ras, a periuțelor de dinți sau
glucometrului în comun cu persoane infectate;
• Administrarea de substanțe intravenoase;
• De la mama la făt în proporție de 100% dacă
 Hepatita C
Virusul hepatitei C (VHC) reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze
ale bolii hepatice progresive. Impactul infecţiei virale asupra ţesutului hepatic
variază de la leziuni histologice minime până la fibroză intensă şi ciroză, cu
apariţia carcinomului hepatocelular. 
Căile de transmitere frecvente sunt:
•Transfuziile de sânge și produse din sânge;
•Intervențiile medicale sau dentare, fără sterilizarea
adecvată a echipamentului;
•Tratament injectabil necorespunzător în unitățile
de asistență medicală;
•Schimbul de echipamente pentru injectarea/prizarea
drogurilor;
•Schimbul de aparate de ras, periuțe de dinți sau alte
articole de uz casnic;
•Tatuaj și piercing, dacă se face cu echipamente
nesterilizate;
•De la mamă la copil în timpul nașterii.
 Hepatita D
Hepatita D este o boală rară, însă este considerată cea mai severă
formă de hepatită virală la om. Virusul hepatic D provoacă o infecție
numai când hepatita B este prezentă și pe care o poate complica,
făcând-o mai severă.
Căile de transmitere frecvente sunt:
• Contactul cu sângele persoanei bolnave;
• Contact sexual neprotejat;
• Folosirea acelor nesterile.
 Hepatita E

Hepatita E se aseamana cu hepatita A, insa este declansata de virusul

hepatic E sau virusul HEV.
Virusul se gaseste mai ales in regiuni cu acces limitat la apa potabila,
igiena si servicii medicale, asa cum sunt zonele de razboi sau taberele
pentru refugiati.
Caile de transmitere frecvente sunt:
• O igiena deficitara;
• Contact cu obiecte și alimente
Contaminate;
• Contact cu materii fecale;
• Expunerea la sânge.
Hepatita G
Hepatita G – este cauzată de virusul hepatic G, numit si GBV-C.
Majoritatea persoanelor infectate sunt asimptomatice. Poate
cauza infecții cronice și complicații ale unor afecțiuni ale ficatului.
Prezența virusului hepatic G, alături de hepatita B, nu pare a
agrava severitatea bolii. Se transmite prin sânge, contact sexual
neprotejat și, foarte rar, prin placenta. Au risc de imbolnavire
persoanele care primesc transfuzii sau organe, cele care isi
administreaza droguri injectabile, pacientii de hemodializa,
barbatii homosexuali. Poate aparea concomitent cu hepatita B
sau C, in 10-20% dintre cazuri.
Metode de prevenire a hepatitei virale:
• Consumul de apa din surse sigure;
• Evitarea mancarilor insuficient gatite;
• Spalarea corectă a mâinile;
• Obiectele personale nu se împrumută;
• Evitarea contactului sexual neprotejat;
• Folosirea acelor și a seringilor de unică folosință;
• Echipamete medicale sau dentare sterilizate;
• Protectie pentru persoanele care intră în contact cu
sângele pacienților;
• Evitarea călătoriile în tăriile cu rata de infectare mare.
 Diagnosticul hepatitei este de tip serologic
adică analize ale sangelui. La contactul cu
un agent patogen sistemul imunitar al
organismului reacționează încercând să
protejeze organismul prin fabricarea de
anticorpi. Testul serologic pune in evidentă
existenta acestor anticorpi.
Prin testul de sange se poate pune in
evidenta existenta anticorpilor anti-hepatita,
ceea ce arată doar faptul ca organismul a luat contact cu virusul.
Dar tot prin analiza sangelui se poate pune in evidenta existenta
unor fragmente de virus (antigene) ceea ce inseamna ca virusul
este in continuare in organism.
 Vaccinarea împotriva hepatitei
Vaccinarea antihepatita A se poate face la orice varsta, fiind mai
utila la subiectii tineri, cu frecventa mai mare a imbolnavirilor. Cele
mai frecvente cazuri sunt inregistrate la copii de varsta scolara.
Vaccinarea antihepatita B si-a dovedit eficienta, avand in vedere
complicatiile serioase ale bolii. Este si motivul pentru care multe tari
au impus-o in programul de vaccinari obligatorii.
 Hepatita C este singurul tip de hepatita care nu poate fi
prevenit prin vaccinare. 
Prevenirea hepatitei D se poate realiza prin vaccinarea
impotriva virusului hepatitei B, deoarece, in absenta acestuia, nu
se poate dezvolta hepatita D.
Momentan, nu exista un tratament general valabil pentru a trata
hepatita E. In formele acute ale bolii, infectia trece de la sine,
daca persoana se odihneste, consuma alimente usoare si bea
multe lichide.