CordulUNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

FACULTATEA KINETOTERAPIE
 

CATEDRA MEDICINA SPORTIVĂ

 
Cordul sportiv
 
 
 
Autorul: Orbu Vasile
 
 Conducător ştiinţific: Dudnic Eugen, conferințiar universitar, doctor în biologie

CHIŞINĂU 2021
 Definiție

 Ghidurile europene și americane actuale recomandă pentru

un adult cel puțin 150 de minute de activitate fizică
moderată pe săptămână [1,2]. Sportivii de performanță
depășesc de departe aceste recomandări, efectuând
aproximativ 20 de ore de exercițiu fizic intens (15 METS) pe
săptămână [3]. Susținerea acestor intensități ridicate de
efort se realizează printr-o creștere de 5-6 ori a debitului
cardiac pentru perioade îndelungate, conducind la
modificari adaptive – structurale, funcționale și electrice – 
cunoscute sub denumirea de „cord sportiv”.

1.O’Donovan G, Blazevich AJ, Boreham C, Cooper AR, Crank H, Ekelund U, Fox KR, Gately P, Giles-Corti B, Gill JMR, Hamer M,
McDermott I, Murphy M, Mutrie N, Reilly JJ, Saxton JM, Stamatakis E. The ABC of Physical Activity for Health: a consensus
statement from the British Association of Sport and Exercise Sciences. J Sports Sci2010;28:573 – 591;
2.US Department of Health and Social Services. Physical activity guidelines for Americans. www.health.gov/paguidelines (1
March 2015) (2008);
3.Sharma S, Merghani A, Mont L.Exercise and the heart: the good, the bad, and the ugly.Eur Heart J.2015 Jun
14;36(23):1445-53;
Scurt istoric

 Noțiunea de „cord sportiv” datează de mai bine de un secol. In anul 1899,

un medic suedez, Henschen a observat, printr-un examen clinic
rudimentar, compus din percuție și auscultație minuțioase, o creștere a
dimensiunilor cardiace la sportivii nordici ce practicau schi”.
 Câțiva ani mai târziu, radiografiile toracice efectuate la sportivi au
confirmat creșterea ariei cardiace.
 Cercetătorii din acea perioadă susțineau faptul că dilatarea și hipertrofia
cordului reprezintă o patologie de suprasolicitare, care va conduce ulterior
la disfuncție miocardică și insuficiență cardiacă. Astfel, se considera că
sportivii au o speranță de viață mai mică decât restul populației, din cauza
uzurii sistemului cardiovascular. 

Henschen S. Skilanglauf und skiwettlauf: einemedizinischesportstudie. Mitt Med KlinUpsala

(Jena). 1899;2:15–18;
 Scurt istoric

 Odată cu dezvoltarea tehnicilor imagistice moderne

(ecocardiografie, cardio-IRM), s-a reușit conturarea
caracteristicilor cordului sportiv, care reprezintă un
ansamblu de modificări cardiace fiziologice, nu
patologice, ce survin odată cu avansarea în cariera
sportivă, ca răspuns al inimii la un stimul intens
constant, reprezentat de efortul fizic.
Tipurile de sport
 Tipurile de sport
 Răspunsul acut la efortul de anduranță include creșterea substanțială a:
consumului maxim de oxigen, debitului cardiac, volumului bătaie, tensiunii
arteriale sistolice, asociate cu scăderea rezistenței vasculare periferice.
 În efortul de tip forță, are loc o creștere modestă a consumului maxim de

oxigen și a debitului cardiac, combinate cu o augmentare substanțială a

tensiunii arteriale, a rezistenței vasculare periferice și a frecvenței cardiace.
Majoritatea sporturilor combină în diferite proporții cele două componente

1.Baggish AL, Wood MJ. Athlete’s heart and cardiovascular care of the athlete: scientific and clinical
update. Circulation.2011 Jun 14;123(23):2723-35;
2.Maron BJ, Pelliccia A. The heart of trained athletes – Cardiac remodelling and the risks of sports,
including sudden death. Circulation. 2009;114:1633-1644;
Toate aceste aspecte fiziologice conduc în timp la mai multe tipuri
de modificări în cadrul cordului sportiv – structurale, funcționale și
electrice, prezentate sumar în figura de jos.
 Modificări structurale

Modificările morfologice din cordul sportiv corespund tipului hemodinamic de supraîncărcare

ventriculară specifică celor două categorii de sporturi .
 Sporturile de anduranță implică o supraîncărcare de volum a ventriculului stâng, producând un

stres diastolic asupra peretelui, urmarea fiind o hipertrofie de tip excentric, dimensiunile
ventriculului stâng crescând pe baza augmentării dimensiunii cavității sale.
 În schimb, sporturile de forță se asociază cu o supraîncărcare de presiune și cu un stres sistolic

asupra peretelui, conducând la o hipertrofie de tip concentric.

 Grosimea peretelui ventricular < 13 mm este acceptată ca normală la sportivi. Între 13-16

mm avem de a face cu „zona gri”, iar peste această limită se pune problema diagnosticului
diferențial cu cardiomiopatia hipertrofică.
1.Maron BJ, Pelliccia A. The heart of trained athletes – Cardiac remodelling and the risks of sports,
including sudden death. Circulation. 2016;114:1633-1644;
2.Morganroth J, Maron BJ, Henry WL, Epstein SE. Comparative left ventricular dimensions in trained
athletes. Ann Intern Med 2017;82:521–4;
3.Galderisi M, Cardim N, D’Andrea A. The multi-modality cardiac imaging approach to the Athlete’s
heart: an expert consensus of the European Association of Cardiovascular Imaging.Eur Heart J
Cardiovasc Imaging.2015 Apr;16(4):353;
Braunwald's Heart Disease: A Textbook of Cardiovascular
Medicine, 10th Edition
 Modificări structurale

 Peste 50% dintre sportivi

prezintă modificări cardiace
structurale, reprezentate de
hipertrofie și dilatație.
 La atleți întâlnim creșterea cu

10-20 % a grosimii peretelui VS,

dimensiunilor VS și VD cu 10-15
%, comparativ cu un subiect
sedentar de aceeași vârstă.
 Un studiu recent a aratat că

40%dintre atleți au o dilatare de

VD similară cu cea observată la
pacienții cu cardiomiopatie
aritmogena a VD.
 Modificări funționale

 În efortul fizic, debitul cardiac (produsul dintre

frecvența cardiacă și volumul bătaie) crește de 5-6 ori
față de valoarea în repaus. Acest lucru este posibil prin
activarea sistemului nervos simpatic cuplată cu
abolirea bruscă și susținută a activității parasimpatice.
 În timpul exercițiului fizic, frecvența cardiacă maximă,
este dependentă de vârstă (frecvența cardiacă maximă
= 220-vârsta) și care scade odată cu înaintarea în
vârstă, neputând fi crescută prin antrenament peste
această limită.

1.Baggish AL, Wood MJ. Athlete’s heart and cardiovascular care of the athlete: scientific and clinical
update. Circulation.2011 Jun 14;123(23):2723-35;
2.Maron BJ, Pelliccia A. The heart of trained athletes – Cardiac remodelling and the risks of sports,
including sudden death. Circulation. 2006;114:1633-1644;
 Modificări electrice

În anul 2010, Societatea Europeană de Cardiologie a

emis primele criterii de interpretare a
electrocardiografiei la sportivi, acestea evoluând rapid în
ultimul deceniu, conform noilor studii.
În 2012, în Seattle, Washington, un grup internațional de
experți în cardiologie sportivă și medicină sportivă au
pus bazele „Criteriilor Seattle”.
Aceeași întâlnire a avut loc și în anul 2015, experții în
domeniu actualizând standardele de interpretare a ECG-
ului la sportivi, publicând în 2017 criteriile valabile la ora
actuală .
1.Sharma S, Drezner JA, Baggish A, et al. International recommendations for
electrocardiographic interpretation in athletes. J Am Coll Cardiol 2017;69:1057-75.
2. Corrado D, Pelliccia A, Heidbuchel H, et al. Recommendations for interpretation of 12-lead
electrocardiogram in the athlete. Eur Heart J 2010;31:243–59.
3.Drezner JA, Ackerman MJ, Anderson J, et al. Electrocardiographic interpretation in athletes:
the ’Seattle criteria’. Br J Sports Med 2013;47: 122–4.
Criteriilor Seattle
Modificări ECG fiziologice
Modificări ECG fiziologice
Prevalența diverselor modificări ECG fiziologice la sportivi este
ilustrată în tabelul de mai jos.
Modificare ECG fiziologică Prevalența la sportivi

Hipertrofia ventriculară stângă 45%

Hipertrofia ventriculară dreaptă 13%

Bloc incomplet de ramură dreaptă 30%

Modificări de repolarizare precoce 50-80%

Bradicardie sinusală 80%

Aritmie sinusală < 80%

Ritm ectopic atrial 0,2%

Ritm ectopic joncțional 0,3-0,4%

Bloc atrioventricular grad 1 5-35%

Bloc atrioventricular grad 2 Mobitz I < 10%

Parry-Williams G, Sharma S. Current understanding of the electrocardiographic

manifestations of the ‘athlete’s heart’. Curr Trend in Cardiol. 2017;1(2):60-68;
 Hipertrofia ventriculară stângă
 Voltajul QRS poate fi influențat de o varietate de factori. Sexul masculin, activitatea
atletică și vârsta tânără sunt asociate cu o crestere a voltajului QRS , în timp ce obezitatea
și boala pulmonară pot scădea voltajul.
 Deși există mai multe criterii de calculare a HVS, criteriile Sokolow-Lyon sunt utilizate cel

mai frecvent, definite ca suma undei S în V1 și a undei R în V5 sau V6 (folosind cea mai
mare undă R) ca > 3,5 mV ( 35 pătrate mici cu o amplificare standard a ECG la 10 mm).
 HVS cuantificată prin indicele Sokolov-Lyon nu se corelează cu prezența unei afecțiuni

subiacente cât timp nu este însoțită de modificări patologice adiționale, precum

subdenivelarea segmentului ST, unde T negative sau unde Q patologice. Apariția acestor
modificări ridică suspiciunea de CMH.

1.Zaidi A , Ghani S , Sheikh N , et al . Clinical significance of electrocardiographic right ventricular

hypertrophy in Athletes: comparison with arrhythmogenic right ventricular cardiomyopathy and
pulmonary hypertension. Eur Heart J 2013;34:3649–56.doi:10.1093/eurheartj/eht391.
Kotecha T, Fox K. Physiological versus pathological left ventricular hypertrophy. Heart Metab. (2018)
56:3–7;
Hipertrofia ventriculului drept
 Criteriile de cuantificare a HVD sunt
calculate tot cu ajutorul indicelui
Sokolow-Lyon (unda R în V1 + cea
mai mare undă S în V5 sau V6 >
10,5 mV)
 Cel mai important de mentionat
este că, modificările de voltaj QRS
pentru HVD, când sunt prezente
izolat, nu se corelează cu patologia
de bază la sportivi, în special
cardiomiopatia aritmogenă
ventriculară dreaptă (CMAVD) sau
hipertensiunea pulmonară
 Modificări de repolarizare precoce
Repolarizarea precoce reprezintă un
pattern electrocardiografic caracterizat
prin elevația joncțiunii QRS-ST (punctul
J), cu ≥0,1 mV , sau cu aspect de
„notching” urmată de supradenivelarea
segmentului ST și unde T înalte,
ascuțite. prezente în majoritatea
derivațiilor, dar mai ales în derivațiile
inferioare și/sau laterale . Acestea sunt
întâlnite la 45% din sportivii din rasa
albă și la 63-91% la cei din rasa neagră.

1.Parry-Williams G, Sharma S. Current understanding of the electrocardiographic

manifestations of the ‘athlete’s heart’. Curr Trend in Cardiol. 2017;1(2):60-68;
2. Papadakis M, Carre F, Kervio G, et al (2014) The prevalence, distribution, and clinical
outcomes of electrocardiographic repolarization patterns in male athletes of African/Afro-
Caribbean origin. Eur Heart J 32:2304–2313;
 Concluzii

 Cordul sportiv reprezintă o constelație de modificări cardiace structurale,

funcționale și electrice asociate sportului de performanță, fiind una din
cele mai studiate și intrigante ramuri din medicina sportivă. Cunoașterea
caracteristicelor acestuia este deosebit de importantă în cadrul
programelor de screening ECG al sportivilor, în vederea diferențierii
aspectelor fiziologice de cele patologice din cadrul diverselor afecțiuni ce
pot conduce la moarte subită de cauză cardiacă.