Antifungice sistemice

Curs 3.
 Antifungicele blochează sinteza unor
constituienți esențiali

1. Integritatea
membranei celulare:
Poliene

2. Replicarea ADN
(antimetaboliți):
Flucitozina

3. 14-alfa-demetilaza
(sinteza ergosterolului): Azoli

4. Beta 1,3 glucan-sintetaza:

Echinocandine
 1. POLIENELE
• Amfotericina B deoxicolat, ABD (Fungizone) este
activă pe majoritatea fungilor (îndeosebi pe Candida
spp, Cryptococcus spp şi Aspergillus spp).

• Are acţiune fungicidă; se leagă de ergosterolul din

membrana celulară a fungilor, determinînd
dezorganizarea acesteia şi creşterea permeabilităţii
prin formarea de pori.
• Amfotericina B este depozitată în ficat şi alte organe, de
unde este eliberată lent în circulaţie; este degradată in situ,
doar o cantitate redusă fiind excretată prin urină şi bilă.

Efectele adverse:
1. toxicitatea renală (12-80%),
2. reacţiile legate de perfuzie (febră, frison, greţuri, vărsături,
erupţii cutanate, flebită, hTA etc.)
Pentru reducerea incidenţei nefrotoxicităţii se recomandă
administrarea în prealabil a unei perfuzii cu 500 ml de
soluţie normosalină.
• Este indicată mai ales în micozele profunde şi invazive
(candidoză, aspergiloză, etc); de asemenea, este utilizată
şi în tratamentul empiric al unor infecţii fungice la bolnavii
neutropenici febrili.

• Noile formulări lipidice – dispersia coloidală, ABCD

(Amphotec), complexul lipidic, ABLC (Abelcet), forma
lipozomală (AmBisome) – au o activitate similară dar
sunt mai scumpe.
 2. PIRIMIDINELE (ANTIMETABOLIŢII)

• Flucitozina (5-fluorocitozina) este singurul reprezentant al

acestei clase.
• Are un spectru antifungic limitat (Candida spp,
Cryptococcus neoformans şi unele mucegaiuri negre).
• Este convertită în interiorul celulelor fungice în
metabolitul său activ, care interferă sinteza ADN şi sinteza
proteică.

• Principala reacţie adversă este mielodepresia

(determinată de conversia flucitozinei în 5-fluorouracil),
mai frecventă în cazul asocierii cu amfotericina B
(toxicitate aditivă) .
 3. AZOLII

• Acţionează prin interferarea metabolismului

ergosterolului;

• Miconazolul şi ketoconazolul (Nizoral), deşi au o

activitate antifungică bună, nu mai sunt indicate în
tratamentul sistemic datorită toxicităţii importante şi a
interacţiunilor medicamentoase.
• Descoperirea triazolilor (fluconazolul, itraconazolul) a
avut un impact considerabil asupra tratamentului
antifungicic la imunodeprimaţi.

• Fluconazolul este absorbit foarte bine (peste 80%) din

tractul gastro-intestinal; pătrunde foarte bine în LCR, spută,
salivă şi urină (aproximativ 70% din nivelurile serice).

• Reacţiile adverse sunt rare. În cazul tratamentului

îndelungat sau cu doze mai mari de 400 mg/zi pot apărea
anorexie, cefalee, alopecie tranzitorie, la 10% dintre bolnavi
poate induce creşteri ale transaminazelor.
• Itraconazolul (Orungal) are un spectru de acţiune
mai larg (inclusiv pe Aspergillus spp) şi activitate
fungicidă mai bună decât fluconazolul, dar profilul
farmacocinetic este mai slab.

• Voriconazolul (Vfend) are spectrul de acţiune al

fluconazolului la care se adaugă Aspergillus spp; de
asemenea, are activitate îmbunătăţită pe Candida spp
şi pe Fusarium spp.

• Posaconazol: soluție orală și tablete, spectru similar.

 4. LIPOPEPTIDELE

• Echinocandinele, o nouă clasă de agenţi antifungici,

sunt lipopeptide derivate din produşii de fermentaţie
naturală ai fungilor.
• Sunt active pe toate speciile de Candida, Aspergillus,
Histoplasma, Fusarium spp.
• Au activitate fungicidă şi toxicitate redusă.
• Pot fi administrate doar parenteral.
• Caspofungina (Cancidas) acţionează pe Candida spp,
Aspergillus spp şi pe alți fungi.
• Toxicitate şi interacţiuni medicamentoase reduse,
• Indicat în cazuri refractare de aspergiloză și în formele
severe de candidoze (sistemică, esofagiană etc.).

• Micafungin și Anidulafungin au un spectru îmbunătățit.