Colegiul de medicina Orhei

Conferinţa de Pace de la
Paris ( 1919 – 1920 )

Elaborat:Volosciuc Sabina gr.38

Profesor: Moraru Ludmila
 Cuprins
1. Rolul şi organizarea Conferinţei de pace de la Paris

2. Obiectivele “Celor patru mari”

3. Principalele prevederi ale tratatelor de pace

4.Tratatul cu Germania de la Versailles ( 28 iunie 1919 )

5. Liga Natiunilor

6. Concluzie

8. Bibliografie
 1. Rolul şi organizarea Conferinţei de Pace

• Conferinţa de Pace de la Paris şi-a

deschis lucrările în ianuarie 1919.
• Au participat 27 de state, 4 dominioane
şi India. Conferinţa a reunit peste 1000
de delegaţi, fiecare delegaţie fiind
alcătuită din sute de colaboratori
( militari, diplomaţi, jurişti, istorici,
oameni de ştiinţă şi tehnicieni )
• Nu au fost invitaţi nici reprezentanţii
ţărilor învinse ( Germania,
Austria, Ungaria, Bulgaria, Turcia ), nici
cei ai Rusiei unde fusese instalat regimul
comunist.
 Practic, Conferinţa era gândită şi organizată de
“Consiliul celor Zece”, format din şefii de guvern şi
miniştrii de externe ai celor cinci puteri: SUA,
Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia.

Organul principal de decizie era “Consiliul celor

patru”, format din:

a) Thomas Woodrow Wilson

b) George Clemenceau

c) David Lloyd George

d) Vittorio Emanuele Orlando

 2. Obiectivele “Celor patru mari”

George Clemenceau Woodrow Wilson

David Lloyd
George

Orlando
 Thomas Woodrow Wilson
• Wilson era mai puţin interesat de pedepsirea
drastică a Germaniei; dorea ca Germania să
fie pedepsită dar nu foarte sever încât
germanii să nu aibă resentimente faţă de
tratatul de pace;

• Wilson dorea stabilirea unei “păci albe”,

adică fără învinşi şi fără învingători;

• Wilson urmărea în primul rând stabilirea

unui sistem de relaţii internaţional durabil şi
echitabil conform “celor 14 puncte”,
document pe care îl elaborase în ianuarie
1918;

• Wilson dorea crearea unui organism

internaţional ( Societatea Naţiunilor ) care
să acţioneze pentru menţinerea păcii în lume;
 Georges Clemenceau

• Clemenceau era decis pentru o

pace cu caracter punitiv.
“Tigrul” dorea ca puterea
Germaniei să fie redusă în aşa
măsură încât să nu mai poată
reprezenta o ameninţare în
viitor;

• Clemenceau urmărea să obţină

pentru Franţa securitate,
răzbunare şi reparaţii de război
din partea Germaniei;
David Lloyd-George
• Deşi Marea Britanie nu avea pretenţii
teritoriale în Europa, Lloyd George
dorea să asigure păstrarea supremaţiei
maritime şi să extindă Imperiul britanic.

• El nu dorea cu adevărat o pedepsire

cruntă a Germaniei aşa cum susţinea
Franţa deoarece se temea că dacă
Germania ar fi umilită excesiv, ea ar
putea fi împinsă în braţele comuniştilor.
De aceea a făcut tot posibilul pentru a
atenua unele dintre prevederile dure pe
care Clemenceau avea de gând să le
impună.
 Vittorio Emanuele Orlando

Dorea să obţină unele teritorii pentru Italia,

precum coasta Dalmaţiei şi oraşul Fiume.

În aparenţă mare putere, Italia a avut un rol redus

la Conferinţă. Ea a fost desconsiderată de ceilalţi
“trei mari” pe motiv că aportul ei la victoria finală a
fost minor, dar şi pentru că revendicările sale
asupra coastei Dalmaţiei şi a oraşului Fiume atacau
principiile autodeterminării, incluse printre “cele 14
puncte”

Delegaţia italiană a părăsit conferinţa timp de

aproape o lună ( aprilie – mai 1919 ) din cauză că
revendicările sale teritoriale nu erau luate în
totalitate în consideraţie.
3. Principalele prevederi ale Tratatelor de
pace

a) Tratatul cu Germania de la Versailles ( 28 iunie 1919 )

b) Tratatul cu Austria de la Saint Germain ( 10 septembrie 1919 )

c)Tratatul cu Bulgaria de la Neuilly ( 27 noiembrie 1919 )

d) Tratatul cu Ungaria de la Trianon ( 4 iunie 1920 )

e) Tratatul cu Turcia de la Sevres ( 10 august 1920 )

f) Europa după modificările teritoriale

a) Tratatul cu Germania de la Versailles ( 28 iunie 1919 )

  Tratatul stipula ca Germania să-și asume completa

 responsabilitate pentru declanșarea războiului și să
plătească mari compensații trupelor aliate. Germania
pierdea, de asemenea, teritorii în favoarea țărilor
vecine, suferea o severă limitare a forțelor militare și
a fost deposedată de coloniile sale africane și cele de
dincolo de ocean. Reprezentanții noului Guvern
german(Republica de la Weimar au fost obligați de
către învingători să semneze acest tratat, altfel luptele
aveau să înceapă iarăși. Ministrul de Externe al
Germaniei, Hermann Müller, a semnat Tratatul la 28
iunie 1919. Tratatul a fost ratificat de către Liga
Națiunilor la 10 ianuarie 1920. În Germania, tratatul a
cauzat un șoc, resimțit, deseori, ca o traumă sau un
complex anti-Versailles, care, în cele din urmă, a
contribuit la colapsul Republicii de la Weimar, în
1933, și la accederea lui Adolf Hitler la putere.
Semnarea tratatului de pace de la Versailles
 Liga Natiunilor
• Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată dupa
razboiul mondial in 1919 în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus
capăt Primului Război Mondial. Societatea a fost prima organizație
internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea
mondială. Filozofia diplomatică a Ligii Națiunilor a reprezentat o schimbare
radicală a gândirii politice față de ultimele sute de ani precedenți. Societatea nu
dispunea de forțe armate proprii, ci depindea de Marile Puteri pentru a-și pune
în aplicare rezoluțiile, menținerea sancțiunilor economice pe care Societatea le
impunea sau să i se ofere o armată pe care Societatea să o poată folosi când va fi
necesar. Cu toate acestea, ezitau adesea să o folosească.
 b) Tratatul cu Austria de la Saint Germain
( 10 septembrie 1919 )
• Austria recunoştea graniţele tuturor statelor vecine
( Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia );

• Boemia, Moravia şi Slovacia formau Cehoslovacia, Polonia a primit

Galiţia, Slovenia, Dalmaţia, Bosnia şi Herţegovina au intrat în
componenţa statului sârbo-croato-sloven, Italia primea Tirolul de sud
fără portul Fiume, Zara şi câteva insule din apropierea coastei dalmate;

• demobilizarea armatei;

• reducerea forţelor armate până la 30 000 de soldaţi;

• Austria nu putea să mai deţină aviaţie militară, tancuri, artilerie grea,

flotă de război;

• se interzicea Anschluss-ul ( art. 88 );

Palatul Saint Germain
 c) Tratatul cu Bulgaria de la Neuilly
( 27 noiembrie 1919 )

• Bulgaria ceda Greciei Tracia occidentală, pierzând astfel

ieşirea la Marea Egee;

• Graniţa româno-bulgară era stabilită potrivit clauzelor

înscrise în tratatul de pace de la Bucureşti din 1913,
Cadrilaterul ( partea de sud a Dobrogei ) revenind României;

• armata nu putea depăşi 20 000 de oameni;

• serviciul militar obligatoriu a fost interzis;

• Bulgaria nu mai putea deţine aviaţie militară sau flotă de

război;
 d)Tratatul cu Ungaria de la Trianon
( 4 iunie 1920 );
• Ungaria recunoştea graniţele şi independenţa noilor state care
se constituiseră sau îşi desăvârşiseră unitatea de stat ca urmare
a prăbuşirii Imperiului Habsburgic;

• Art. 45 din tratat confirma unirea Transilvaniei, Banatului,

Crişanei şi Maramureşului cu România;

• demobilizarea armatei;

• interzicerea serviciului militar obligatoriu;

• menţinerea unei armate de numai 35 000 de oameni;

• Ungaria nu putea deţine aviaţie militară, tancuri, artilerie grea,

flotă de război;
Palatul Trianon
Dezmembrarea imperiului
austro-ungar
 e) Tratatul cu Turcia de la Sevres
( 10 august 1920 );

• Potrivit tratatului de la Sevres strâmtorile Bosfor şi Dardanele

( care făceau legătura între marea Neagră şi Marea
Mediterană) erau declarate libere pentru trecerea vaselor
comerciale şi militare ale tuturor statelor, atât în timp de pace,
cât şi pe timp de război.

• Respectarea regimului strâmtorilor era încredinţată unei

Comisii Internaţionale formată din reprezentanţii Angliei,
Franţei, Italiei, Japoniei, SUA ( în cazul şi la data când ele vor
dori să ia parte ), Rusiei, Greciei, României, Bulgariei şi Turcia.

• Rusia, Bulgaria şi Turcia urmau să-şi trimită delegaţii în Comisie

numai în cazul intrării lor în Societatea Naţiunilor.
 f) Europa după modificările teritoriale

Menţionează:

- ţările desprinse din

fostul imperiu ţarist;
- statele succesoare
ale imperiului austro –
ungar;
- statele nou apărute
în 1918;
- statul refăcut în
urma împărţirilor din
secolul al XVIII-lea;
- teritoriile care s-au
unit cu România în
1918;
 Concluzii
• In concluzie, sistemul de pace de la Paris-
Versailles a urmarit mentinerea pacii in Europa,
insa a esuat. Odata cu venirea lui Adolf Hitler la
putere in 1933 in Germania, noul lider nu a mai
tinut cont de niciun principiu stipulat in cadrul
tratatului de pace si a initiat demersuri pentru a
face din Germania o noua forta europeana.
Acest lucru va fi vizibil in momentul declansarii
celui de-al Doilea Razboi Mondial.
 Bibliografie

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_
Versailles
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_Na
%C8%9Biunilor