În urmă cu: Evenimente eonul Hadean

Terra se formează prin aglomerarea resturilor

4,6 miliarde nebuloasei solare, orbitând în jurul Soarelui
ani
Coliziunea cu planeta ipotetică Theia, cu
producerea de fragmente care au intrat în
coalescenţă pentru a forma Luna; înclinarea axei
4,5 miliarde terestre cu 23,5 grade; Atracţia gravitaţională a
ani Lunii stabilizează axa de rotaţie, favorizând
apariţia condiţiilor prielnice pentru apariţia vieţii

Suprafaţa Terrei se răceşte şi formează o scoarţă

solidă. Se formează oceanele şi a doua
atmosferă. Hidrocarburile aromatice policiclice
(PAH) şi produşii cu Fe-S au reprezentat probabil
4,1 miliarde precursori ai polimerilor formaţi din baze azotate
ani (lumea ARN - acid ribonucleic). Apar primele
macromolecule organice.

Apar primele forme de viaţă, posibil pe baza

moleculelor autoreplicative de ARN. Replicarea
ARN presupune energie, spaţiu şi „cărămizi” ale
vieţii – aminoacizi, glucide, lipide. Moleculele
mici se autoselectează în funcţie de capacitatea
de a participa la procesele replicative (selecţie
4,5-3,5 naturală – darwinism la nivel molecular).
miliarde ani Moleculele de ADN preiau rolul de replicator; se
dezvoltă genoame arhaice care sunt protejate de
protomembrane autoasamblate. Formarea
protocelulelor.

Ultimul Mare Bombardament cu Asteroizi.

Planetele interne sunt lovite de asteroizi. Unii
3,9 miliarde microbi supravieţuiesc în izvoarele hidrotermale
ani subterane. Posibil ca elementele vieţii să fi fost
aduse de impactul cu un meteor.

Apar celule similare procariotelor. Sunt

organisme chemoautotrofe – utilizează CO2 ca
De la Hadean sursă de carbon şi oxidează materiale anorganice
la Arhean pentru a extrage energie. Ulterior, procariotele
3,9-2,5 dezvoltă glicoliza, eliberând energia din glucoză
miliarde ani şi stocând-o ulterior în ATP. Procesul este valabil
şi azi, în toate celulele.
 În urmă cu: Evenimente eon Arhean

Existenţa celulei ancestrale, divizarea în arheobacterii şi bacterii.

Bacteriile dezvoltă primul sistem primitiv de fotosinteză care nu
produce oxigen.
3,8 miliarde ani Aceste organisme generează ATP prin utilizarea unui gradient de
protoni, mecanism existent azi la nivelul mitocondriilor.

Evoluează cianobacteriile fotosintetice, care utilizează apa ca şi

agent reducător (donor de electroni) şi generând oxigen ca
produs de reacţie.
Iniţial, oxigenul a oxidat fierul din oceane, producând minereuri
de fier.
Concentraţia de oxigen atmosferic creşte şi acesta devine toxic
3 miliarde ani
pentru majoritatea speciilor bacteriene.
Luna este încă foarte apropiată de Terra, generând valuri
mareice de 300 m înălţime. Terra este străbătută de uragane
violente.
Toate aceste „catastrofe” stimulează procesele evolutive.
 În urmă cu: Evenimente eon Proterozoic
Apar celulele eucariote, care conţin organite cu membrană proprie
şi cu funcţii diferite. Derivă probabil din procariote care se
1,85 miliarde ani fagocitează reciproc.

Apare reproducerea sexuată, ceea ce accelerează viteza evoluţiei.

Evoluţia organismelor multicelulare care formează colonii cu o
1,2 miliarde ani complexitate limitată.

850 -630 milioane ani Criogenian, glaciaţie globală, biodiversitatea se reduce

Fauna din perioada Ediacaran este prima formată din organisme
multicelulare complexe. Apar multe tipuri de animale, reziduuri
fosile în timpul „exploziei” biologice din Cambrian. Majoritatea
oxigenului acumulat în atmosferă formează stratul de ozon, care
580-543 milioane ani blochează radiaţiile ultraviolete, ceea ce permite colonizarea
uscatului

560 milioane ani Apar primii fungi

 Concepte şi modele experimentale privind apariţia vieţii pe Terra

Abiogeneza sau teoria generaţiei spontane

Teoria biogenezei – orice formă de viaţă provine dintr-una preexistentă
Teoria supei prebiotice – Oparin / Haldane (1924)

Teoria cosmozoarilor – Richter (1865)

Teoria panspermiei – Arrhenius (1906)

Concepte şi modele experimentale privind apariţia vieţii pe Terra
 Concepte şi modele experimentale privind apariţia vieţii pe Terra
Experimentul Miller/Urey – 1950
 Concepte şi modele experimentale privind apariţia vieţii pe Terra
Experimentul Miller/Urey – 1950
Din pământ am ieșit…
Izvoarele hidrotermale
Debut înghețat
Lumea ribonucleică
 Lumea ARN

+ PI +

ATP AMP
Lumea ARN

ribozimă
Molecula mică
 Fosfogliceride

Glicocalix Fosfolipide Sfingolipide

Cap hidrofilic: grup polar
Parte hidrofobă: 2 lanţuri de acizi graşi

Cerebrozide
Glicolipide Gangliozide
Cap hidrofilic: reziduu carbohidrat
Parte hidrofobă: 1 lanţ de acid gras +
1 lanţ de sfingozină
Lipide
40%
Colesterol
Cap hidrofilic: grup OH de la C 3
Parte hidrofobă: restul moleculei de colesterol
Structura Membrană
învelişului plasmatică
celular Proteine fibrilare
Proteine În funcţie de forma moleculei
52% Proteine globulare

Proteine externe
În funcţie de poziţia în
membrana plasmatică
Proteine integrale
Carbohidraţi
8%

Citoschelet membranar
 GANGLIOZIDE
GD1 → eritrocite, măduva osoasă, testicule, splină, ficat
GM4 → rinichi
GM3 + alte gangliozide → regiuni specifice în plasmalema limfocitelor
GM2 → măduva osoasă
- prezenţa în laptele matern (sintetizate şi secretate de celulele secretorii din glanda mamară)
=> importante pentru nou născut
- creierul de la 20 – 500 ori mai multe gangliozide decât alte ţesuturi
- alte gangliozide se leagă în mod specific la virusuri şi toxine bacteriene şi mediază
interacţiunea acestora cu celulele gazde
- scopul principal al microdomeniilor membranare ce conţin gangliozide → transducţia
semnalului → concentrarea R (pentru a asigura interacţiunea cu liganzii) şi moleculelor
semnal la nivelul membranei pentru a maximiza efectul legăturii ligand – R în timpul
transducţiei semnalului şi de a preveni „comunicarea” nepotrivită între diferite căi de
semnalizare
- au roluri biologice variate datorită ascocierii cu molecule de transducţie asemnalului la
nivelul microdomeniilor membranare
-GM3 → rol în proliferare: ● prin intermediul FGF şi PDGF – reduce tirozin fosforilarea acestora
● prin prelungirea fazei G1 a ciclului celular
rol în oncogeneză prin inhibarea proliferării celulelor tumorale
 Gangliozidele
• Modulatori ai semnalizării transmembranare
prin reglarea funcției unor receptori: R-EGF, R-
PDGF, R-insulină, etcâ

• În adipocite TNFα + ↑ sinteza de GM3 → ↓

transportului glucozei influentat de insulină →
rezistență la insulină

• Depleția farmacologică a GM3 de la nivelul

membranei adipocitelor – previne efectul TNFα

• Supraexpresia TNFα în țesutul adipos + ↑

sintezei de GM3 = cauza posibilă a rezistenței la
insulină în cazul diabetului + obezitate

• GM3 crescut blochează funcționarea GLUT4

din adipocite
 Gangliozidele

• Pot inhiba sau activa transducția semnalului în cazul R pentru factorul de

creștere sau pentru anumiți hormoni – R-asociați cu tirozin-kinaza

• Supraexpresia GM3 inhibă activitatea R-FGF, R-EGF, activarea protein-

kinazei C și a fosfoenozitol-kinazei.
 Gangliozidele și sindromul Guillain - Barre
• SGB = boală autoimună –
poliradiculoneuropatie inflamatorie - Serotipuri de C. Jejuni → mimicitate
acută după o infecție gastrointestinală moleculară cu gangliozide din sistemul
(C. Jejuni, Citomegalovirus, virus E.B., nervos – mecanism imunopatogenic în
Mycoplasma Pn.) - simtomele apar la 1- SGB și câteva înrudite.
3 săptămâni după.

- Afectare teacă de mielină + teaca

Schwan de la nivelul neuronilor motori

- 60% din serul pacienților conține Ac-

antiglicosfingolipide membranare tip:
GD1A-GD1B, GD1A-GM1, GM1-GT1B,
GD1B-GT1B → uneori preced
manifestările clinice
 Gangliozidele
• Ac-anti GM2 → în infecții cu Citomegalovirus → simptome: perturbări
senzoriale + parestezii ale nervilor faciali, chiar paralizia mușchlor
respiratori.
• Joncțiunea neuromusculară – bogată în gangliozide – situs important
pentru bolile autoimune mediate de Ac-anti gangliozide.

 EX: Polineuropatiile demielinizante motorii cronice → Ac-Anti-IgM se leagă

la complexul gangliozidic format din GM2, GD1A, GM1B localizați specific
în membrana joncțiunii neuormusculare → simptomatologia specifică
acestei boli.
 Distribuţia asimetrică a lipidelor membranare

Membrană Lipide preferenţial situate la:

Suprafaţa externă Suprafaţa internă
Colesterol Fosfatidilserină
Eritrocite umane Fosfatidilcolină Fosfatidilserină
Sfingomielină
Celule bovine infestate Fosfatidilinozitol Fosfatidilserină
cu Influenza virus Sfingomielină
Membrana Fosfatidilcolină Cardiolipină
mitocondrială internă Fosfatidilserină
Reticul endoplasmatic Fosfatidilcolină Fosfatidilserină
Sfingomielină
Membrana Glicosfingolipid Fosfatidilcolină
enterocitelor