Alexandru Lăpuşneanu

de Costache Negruzzi
 Costache Negruzzi

 Constantin (Costache) Negruzzi (n. 1808, satul Hermeziu, județul Iași – d. 24 august
1868) a fost un om politic și scriitor român din perioada pașoptistă.
 Născut în Trifeștii Vechi (astăzi Hermeziu), din apropierea Prutului, lângă Iași, este
fiul lui Dinu Negruzzi, de origine răzășească, ajuns în rang de paharnic, și al Sofiei
Hermeziu. Și-a început învățătura în greaca cu unul din dascălii greci mai cu
renume pe atunci în Iași, iar românește învăță singur dintr-o carte a lui Petru Maior
, precum însuși mărturisește într-un articol intitulat Cum am învățat românește,
foarte interesant pentru detaliile pe care le dă asupra metodelor întrebuințate de
profesorii din acea vreme.
 Izbucnind revoluția din 1821, a fugit în Basarabia cu tatăl său. La Chișinău face
cunoștință cu poetul rus Pușkin, care-i deșteaptă gustul pentru literatură, și cu un
emigrant francez de la care ia lecții de limba și literatura franceză. Din această
perioadă datează primele sale încercări literare: Zăbavele mele din Basarabia în anii
1821, 1822.
 Dupa moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viața politică, cum făceau toți fiii de
boieri pe atunci.
 În acest timp publică câteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel), și
câteva nuvele, care au facut mult efect. Îndemnat de scrierile patrioților de peste munți, studiază
istoria și dă la lumină Aprodul Purice ca un fel de protestare indirectă la adresa domnului și boierilor
din timpul său.
 Ales, în 1837, deputat de Iași în Obșteasca obișnuită adunare, instituită de Regulamentul Organic, apoi
ca funcționar superior, și ca director al teatrului (alături de Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri),
se arată pătruns de idei liberale și doritor de progres. În 1840 este ales primar al orașului Iași.
 Negruzzi nu ia parte la mișcarea din 1848 și mult timp rămâne retras din afacerile statului, reintrând
mai târziu ca judecător, membru în Divanul domnesc (1857) și apoi, sub domnia lui Cuza, ca director
al departamentului finanțelor, deputat și epitrop la Sf. Spiridon.
 Se stinge din viață la 24 august 1868, și este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi.
 Adevărul istoric despre Alexandru Lăpuşneanu
 Alexandru Lăpuşneanu, pe numele său de botez Petru,
a fost fiul lui Bogdan al III-lea cel Orb. Este detronat
din prima domnie de un venetic crescut la curtea sa,
Iacob Eraclid, poreclit Despotul.
 După ce Despot este ucis în 1553 de către Ştefan
Tomşa, care domneşte pentru scurt timp, Lăpuşneanu
reuşeşte să redobândească tronul Moldovei cu ajutor
turcesc. Întâmpinat de solii lui Tomşa, Lăpuşneanu ar fi
replicat: De nu mă vor, eu îi voiu pre ei şi de nu mă
iubescu, eu îi iubescu pre dânşii şi tot voiu merge, ori cu
voie, ori fără voie. (Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării
Moldovei).
Alexandru Lăpuşneanu
1552-1561
1554-1558
Adevărul istoric despre Alexandru Lăpuşneanu
 Acelaşi cronicar notează că, vrând să-i pedepsească pe boieri pentru vicleşugul lor, domnitorul
i-a chemat la curte, iar slujitorii (…) închis-au poarta şi ca nişte lupi într-o turmă făr̛ de nici un
păstor, au intrat într-înşii, de-i snopea şi-i înjunghiia (…) Şi au pierit atunci 47 de boieri…
 Despre moartea voievodului, Grigore Ureche relatează: Zic unii că şi moartea lui Alixandru
vodă au fost cu înşelăciune, că el mai nainte de moartea lui, văzându-să în boală grea(…) au lăsat
cuvântu episcopilor şi boierilor, de-l vor vedea că ieste spre moarte, iar ei să-l călugărească. Decii
văzându-l ei leşinându şi mai multu mort decât viu, după cuvântul lui, l-au călugărit şi i-au pus
numele de călugărie Pahomie. Mai apoi, dacă s-au trezit şi s-au văzut călugăr, zic să fie zis că de să
va scula, va popi şi el pre unii. Mai apoi episcopii şi boierii şi mai cu denadinsul Roxanda,
doamnă-sa, temându-se de un cuvântu ca acesta (…) l-au otrăvit şi au murit. Şi cu cinste l-au
îngropatu în mănăstirea sa, Slatina, ce ieste de dânsul zidită. Acestu Alixandru vodă, zic cum că
au fost scoţându ochii oamenilor şi pre mulţi au sluţit în domniia lui.
 Nuvela Alexandru Lăpuşneanu

 Opera “Alexandru Lăpuşneanu” de

Costache Negruzzi este prima nuvelă
romantică de inspirație istorică din
literatura română. DACIA LITERARĂ
 Publicată în revista Dacia literară în anul
1840 şi inclusă ulterior în volumul Păcatele
tinereţelor ( 1857 ), nuvela Alexandru
Lăpuşneanu este apreciată ca o culme
artistică a prozei istorice, dăinuind ca o
PĂCATELE TINEREŢELOR
valoare permanentă a literaturii române.
 De ce este nuvelă?

 Această operă este o nuvelă în primul rând datorită faptului

că este o creație epică, în proză cu acțiune amplă.
 Un alt argument care susține apartenența acestei scrieri la
specia numită nuvelă este dimensiunea acesteia, Alexandru
Lăpușneanul este mai întinsă decât povestirea și schița însă
mai redusă decât romanul.
 Această creație pune accentul pe caractere și pe conflicte, spre
deosebire de povestire care este caracterizată de epicul pur.
 Nuvela istorică

 Sursa de inspirație a lui Negruzzi este istoria, astfel, această operă

literară dovedește că este o nuvelă istorică încercând să reconstituie
artistic o serie de evenimente relatate în cronica lui Grigore Ureche,
și cea a lui Miron Costin. O altă caracteristică a nuvelei istorice
întâlnită în această creație este faptul că, spre deosebire de textul
istoric a cărui singură menire este relatarea faptelor așa cum au
avut loc, nuvela istorică uneori prezintă adevărul prin intermediul
talentului artistic al autorului, sacrificând astfel adevărul istoric
pentru a-l salva pe cel artistic.
 Faptul că Alexandru Lăpușneanul este o nuvelă istorică este indicat
și de atenția deosebită pe care Negruzzi o acordă detaliilor care
oferă culoarea locală și atmosfera epocii respective. Utilizarea STEMA
LUI ALEXANDRU LĂPUŞNEANU
arhaismelor în scopul unei reconstituiri cât mai izbutite a epocii
MĂNĂSTIREA PUTNA
relatate reprezintă un bun exemplu în acest sens.
 Elemente romantice

 Această operă literară este inspirată din trecutul istoric al țării, autorul ascultând
sfaturile oferite de Kogălniceanu în Introducție la „Dacia Literară”.
 Caracterul puternic al lui Alexandru Lăpușneanu reprezintă un alt element
romantic deoarece personalitatea excepțională este de factură romantică.
 Opera este romantică datorită urmatoarelor trăsături: tema, conflictul, narațiunea
liniară, personajele excepționale puse în situații excepționale, personajele
construite în antiteză.
 Elemente clasice

 Specificănuvelei este și o construcție echilibrată care amintește de

structura operelor clasice, fiecare capitol având un moto specific,
de asemenea echilibrul compoziţiei, construcţia simetrică, aspectul
verosimil, credibil al faptelor, caracterul obiectiv al naraţiunii
arătând clasicismul operei.
 Elemente realiste

Partea realistă este constituită din :

Descrieri amănunţite realiste care dau o imagine verosimilă şi veridică a acelei epoci:- descriere de
costumaţii (costumul Doamnei Ruxanda, lui Lăpuşneanu)- descriere de obiceiuri de la curte (desfăşurarea
slujbei, a unui ospăţ domnesc)- descrieri interioare;
Atitudinea autorului în raport cu evenimentele şi personajele: atitudinea auctorială este aceea a unui
scriitor obiectiv care relatează evenimentele dinafară (nu se implică şi nu cunoaşte despre personajele sale
decât atât cât exprimă chipul şi faptele acestora).
Întâlnim scene de masă, magistral realizate (omorârea lui Moţoc de către mulţimea înfuriată). Negruzzi
creează pentru prima dată în literatura română personajul colectiv (masa de ţărani) prezentat într-o
manieră realistă şi surprinde psihologia acestuia: deruta, conturarea motivaţiilor pentru care mulţimea
este adunată, găsirea motivaţiei care face ca mulţimea să se comporte ca un personaj, acţiunea propriu-
zisă care dovedeşte forţa mulţimii ca personaj unitar. 
 Tema și subiectul

 Tema nuvelei este constituită din lupta pentru putere în epoca medievală
(în Moldova, la mijlocul sec al XVI-lea).
 Subiectul este luat din cronica lui Grigore Ureche și alegerea lui
exprimă intenția autorului de a critica societatea feudală, de a afirma
necesitatea reformelor sociale.
 Perspectiva narativă și modurile de
expunere
 Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, detașat, predominant obiectiv, dar intervine direct prin
câteva epitete de caracterizare (“tiran”,”curtezan”,”mișelul boier”). Narațiunea la persoana a III-a (cu
focalizare zero, viziunea “dindărăt”) amintește prin obiectivitate și concizie de relatarea cronicarilor.
 Narațiunea și descrierea sunt reduse, naratorul obiectiv limitându-și interventiile. Caracterul dramatic
al textului este dat de rolul capitolelor în ansamblul textului, de realizarea scenică a secvențelor
narative, de utilizarea predominantă a dialogului și de minima intervenție a naratorului prin
considerații personale. Descrierile “au valoare documentară, nu valoare epică” și conferă culoarea
locală: "In Moldova, pe vremea aceea, nu se introdusese încă moda mâncărurilor alese. Cel mai mare
ospăț se cuprindea în câteva feluri de bucate. După borșul polonez, veneau mâncări grecești ferte cu
verdețuri care pluteau in unt, apoi pilaful turcesc, si, in sfârșit, fripturile cosmopolite. Pânza mesii și
șervețelele erau de filaliu țesute în casă. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgerile și păhărelele erau de
argint”.
 Structura operei
Nuvela este alcătuită din patru capitole, fiecare capitol având câte un moto semnificativ, care sugerează,
exprimă tensiunea capitolului respectiv.
 
I „Dacă voi nu mă vreți , eu vă vreu” 
 Începutul nuvelei Alexandru Lăpușneanu surprinde personajul ce oferă numele nuvelei intrând
în Moldova întovărășit de vornicul Bogdan și o armată numeroasă având intenția de a-și recăpăta
tronul pierdut din cauza trădării boierilor. Lăpușneanul intenționează sa facă acest lucru
înlăturându-l de la tron pe Ștefan Tomșa.
La un moment dat Lăpușneanu poposește undeva în apropierea Tecuciului unde este întâmpinat de
patru boieri: Vornicul Moțoc, postelnicul Veveriță și spătarul Spancioc și Stroici, aceștia vin din
partea lui Ștefan Tomșa și încearcă să-l întoarcă din drum pe Lăpușneanu spunându-i că poporul nu
îl vrea. Însă acesta, înțelegând că boierii doar încearcă să-l descurajeze, se înfurie și le promite
răsplata cuvenită de îndată ce își va recăpăta tronul.
După plecarea celorlalți trei boieri, Moțoc, impresionat fiind de mânia lui Lăpușneanu îi cade la
picioare și îi cere iertare acestuia și îl roagă să intre în Moldova fără armata străină deoarece va fi
sprijinit de boieri și de popor. Domnitorul nu are încredere însă în cuvintele amăgitoare ale
bătrânului vornic, rămânând neclintit în hotărârea sa.
Acest capitol constituie expozițiunea și intriga (hotărârea domnitorului de a-și relua tronul și
dorința sa de răzbunare față de boierii trădători).
 II „Ai să dai samă Doamnă...”

Cel de-al doilea capitol al nuvelei reprezintă desfășurarea acțiunii.

 Alexandru Lăpușneanu nu întâmpină niciun fel de rezistență din partea lui
Tomșa și instalându-se la tronul Moldovei începe să ducă la îndeplinire ceea ce le
promisese celor patru boieri. Astfel voievodul omora boierii la cea mai mică abatere.
 Doamna Ruxandra, îngrozită fiind de faptele soțului său îl roagă pe acesta să
înceteze și obține promisiunea că acest lucru se va întâmpla curând, Lăpușneanu de
asemenea îi promite soției sale ce îi va oferi un leac pentru frică.
 III „Capul lui Moțoc vrem”

 In cadrul celui de-al treilea capitol este atins punctul culminant al acestei nuvele
 In acest capitol Lăpușneanu îi invită pe toți boierii la un ospăț care are loc într-o zi de sărbătoare după
slujba religioasă la care domnitorul participă. Acesta se suie din nou în strană și se căiește de faptele sale
promițându-le boierilor că le va aduce pacea. Mai mult, domnitorul le cere boierilor iertare și apoi îi invită la
un ospăț. Bănuind intențiile necurate ale domnitorului, Spancioc și Stroici nu se duc la masa domnească.
 Confirmând temerile celor doi boieri, ospățul se transformă pe neașteptate într-un măcel în care sunt uciși
47 de boieri.
 Poporul vine la palat amenințând să forțeze porțile. Toate nemulțumirile mulțimii se îndreaptă împotriva
lui Moțoc, considerat a fi cauza tuturor relelor, de aceea poporul cere într-un glas capul lui Moțoc. Alexandru
Lăpușneanu îl aruncă pe Moțoc mulțimii care omorându-l, se răzbună pentru suferințele îndurate. Acest
moment constituie punctul culminant.
 După ce Vornicul Moțoc este ucis de mulțime, Alexandru Lăpușneanul poruncește să fie tăiate capetele
boierilor din care face o piramidă pe care o arată Doamnei Ruxanda pentru a-i da un leac de frică.
 IV „De mă voi scula pre mulți am să popesc și eu” 

Timp de patru ani Lăpușneanu nu mai poruncește nici o execuție însă ii

schingiuiește pe unii boieri.
 In timpul șederii sale la Hotin, Lăpușneanu se îmbolnăvește și căzând la pat,
într-un moment de delir cere să fie călugărit.
Odată revenit la realitate, Lăpușneanul, îi alungă pe cei care l-au călugărit.
Acesta o alungă și pe Ruxanda, care, la sfatul lui Spancioc și Stroici, pune otravă în
băutura soțului său care își găsește astfel sfârșitul.
Acest ultim capitol reprezintă, bineînțeles, deznodământul nuvelei.
 Personajul central

Alexandru Lăpuşneanu este personajul principal al nuvelei cu acelaşi nume.

 Acesta este un personaj cu rădăcina atestată istoric, individualitate proprie,
complex, personaj pozitiv şi totodată negativ. După criteriul social şi uman, e tipul
domnitorului tiran. După structura afectiv-intelectuală şi de caracter are un
temperament mobil, sensibilitate nestăpânită. Viziunea asupra realităţii e pragmatică
şi realistă. În capitolul I, Negruzzi utilizează dialogul ca procedeu de caracterizare.
Astfel, personajul îşi relevă propriile  trăsături prin intermediul gesturilor şi al
gândurilor. Lăpuşneanu vorbeşte în pilde, folosindu-se de exclamaţii şi întrebări
retorice. El ştie cum să îndrepte discuţia în orice situaţie. Sintagma „Dacă voi nu mă
vreţi, eu vă vreu, şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi, şi voi merge ori cu voia,
ori fără voia voastră” denotă dorinţa şi voinţa de a domni, încăpăţânare, ambiţie,
siguranţă şi hotărârea domnitorului.
 Personajul central

 Dacă în primul capitol caracterizarea şi portretul lui Lăpuşneanu este scos în evidență prin intermediul
antitezei dintre boieri și Lăpuşneanu, în al doilea capitol, caracterizarea lui reiese din antiteza romantică și
totodată conflictuală dintre domnița Ruxanda și el.
 Domnița Ruxanda e plină de înțelepciune, gingășie, pe când Lăpuşneanu e crud, nemilos și fățarnic.
Cerința domniței de a înceta omorurile îl înfurie, punând mâna pe jungher. Este o reacție necontrolată a
lui, nepotrivită pentru un domnitor. Prin această acțiune, Lăpușneanu dovedește a fi un om cu o fire
impulsivă, obișnuit să judece și să facă dreptate singur, după propriile reguli. Auzind cererea domniței,
Lăpușneanu o mustră „pentru vorbele nebune”, dar promite în final că va înceta cu omorurile, însă nu
înainte de a-i da leac de frică. În momentul de față, Lăpușneanu încearcă să fie calm și se poartă autoritar
fată de soția sa, însă și cinic pentru că în sine leacul promis o va îngrozi. Faptele lui sunt impresionante
prin cruzime și răzbunare: ospățul unde sunt masacrați 47 de boieri, scena în care Moțoc e dat pe mâinile
mulțimii, ce-l sfâșie de viu pentru ca în final să fie asasinat. Capacitatea de a-și stăpâni impulsurile violente
îl ajută să câștige în orice situație, fiind un expert în manipulare.
 Personajul central

 Alexandru Lăpușneanu nu concepe să trăiască fără putere („Eu nu

sunt călugăr. Sunt domn! Sunt Alexandru-vodă). Începe să-i
amenințe pe cei din jur, în momentul în care se trezește în letargie și
observă că este călugăr („M-ați popit voi, dar de mă voi scula pe
mulți am să popesc și eu”), și ajunge să-și amenințe propriul fiul
când află că acesta este domn.
 Alexandru Lăpușneanu rămâne un personaj bine individualizat, cu
lumini și umbre, cu gesturi și cuvinte memorabile conturând
personalitatea domnului tiran.
 Alexandru Lăpușneanu nu concepe să trăiască fără putere („Eu nu sunt
călugăr. Sunt domn! Sunt Alexandru-vodă). Începe să-i amenințe pe cei din
jur, în momentul în care se trezește în letargie și observă că este călugăr
(„M-ați popit voi, dar de mă voi scula pe mulți am să popesc și eu”), și
ajunge să-ti amenințe propriul fiul când află că acesta este domn.
 Alexandru Lăpușneanu rămâne un personaj bine individualizat, cu lumini
și umbre, cu gesturi și cuvinte memorabile conturând personalitatea
domnului tiran.
 Concluzie

Prima nuvelă istorică din literatura română nu aduce în faţa contemporanilor un model de
patriotism, ci un antimodel de conducător (ca un avertisment adresat contemporanilor într-o
perioadă de efervescenţă revoluţionară) şi reconstituie culoarea de epocă, în aspectul ei
documentar.
Coexistenţa elementelor romantice cu elemente clasice într-o operă literară este o trăsătură a
literaturii paşoptiste. Fiind o nuvelă istorică în contextul literaturii paşoptiste, Alexandru
Lăpuşneanul este şi o nuvelă de factură romantică, prin respectarea principiului romantic
enunţat în Introducţie la Dacia literară - inspiraţia din istoria naţională, prin specie, temă,
personaje excepţionale în situaţii excepţionale, personajul principal alcătuit din contraste,
antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor şi al scenelor.
 Elementele romantice se împletesc cu elemente clasice: echilibrul
compoziţiei, construcţia simetrică, aspectul verosimil, credibil al faptelor,
caracterul obiectiv al naraţiunii. Interesul romantic pentru specific şi
culoare locală deschide drumul observaţiei realiste a cadrului prin tehnica
detaliului semnificativ, caracterul pictural al unor scene, revolta mulţimii.

Valoarea nuvelei este exprimată prin afirmaţia criticului G. Călinescu:

„nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanul ar fi devenit o scriere celebră ca şi
Hamlet dacă ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi
universale."(G.Călinescu).
Aprecieri critice

Şi avea numai 32 de ani!Fericită soartă a acelui care la

aşa o vârstă a făurit o operă nepieritoare, şi totodată a
pus începutul unui genliterar!… Toată proza noastră
literară izvorăşte din
 Alexandru Lăpuşneanul . Şi nu mă înşel, crezând că
mai bine nu s-a scris până astăzi, că în toată literatura
românească nu e o nuvelă mai creată pe dinăuntru, mai
severă şi maimeşteşugit clădită decât acest Alexandru
Lăpuşneanul , de care s-au lovit zadarnic alţi
scriitori…”

Eugen Lovinescu,Costache Negruzzi,înCritice, vol. IV,

1916, p. 211-215
„Pe când palatul domnesc era considerat ca un soi de templu, iar domnul ca un soi de Budă nefailibil,
C.Negruzzi avea curagiul a scoate la lumină imaginea cruntă a lui Alexandru Lăpuşneanu şi a spune
boierilor un mareadevăr: <<Poporul e mai puternic decât boierimea!>><<Proşti, dar mulţi!>>
răspunde Lăpuşneanu vornicului Moţoc, în scena măcelului din palat, atunci cândpoporul adunat la
poarta Curţii striga: <<Capul lui Moţoc vrem!>> Acel răspuns al domnului: <<Proşti, dar mulţi!
>>cuprindea în trei cuvinte o adevărată revoluţie socială. Prin urmare novela fu rău văzută la palat,
rău primită deboieri, însă ea îşi dobândi pe loc rangul cel mai înalt în literatura română, şi va rămâne
totdeauna un model perfect destil, de limbă frumoasă, de creaţie dramatică şi de o necontestată
originalitate.”

Vasile Alecsandri,Introducere la Scrierile lui Constantin Negruzzi,în Păcatele tinereţelor,

Bucureşti, 1872, p. LX
Sfârşit