,,Dacã dragoste nu e, nimic nu e…”

Cuprins:
Legenda tragică a lui Romeo şi a Julietei
Ecranizări ale piesei lui William
Shakespeare de-a lungul timpului
Legenda tragicã a lui Romeo şi a Julietei
Originea lui “Romeo şi Julieta” se
află pentru prima dată, chiar dacă
ambele nume sunt altele, intr-o
nuvelă a italianului Tomasso
Masuccio, aparută în 1476.
În 1535 Luigi da Porto a adăugat în
acțiune balul mascat şi scena
nocturnă a balconului.
 Legenda tragicã a lui Romeo şi a
Julietei
În 1562 Arthur Brooke, pe baza operelor literare
anterioare a creat o poezie epică lungă de
3000 de versuri – “Tragica istorie a lui Romeo şi
a Julietei”.
Abia William Shakespeare a reuşit în tragedia
“Romeo şi Julieta” (1595) să scurteze perioada
povestirii la 5 zile şi să dea statură figurilor
alăturate, doica si Mercutio. Calitatea acestei
prestaţii se oglindeşte în nenumăratele
reprezentări şi adaptări ale piesei până în
prezent.
Povestea lui
Romeo şi a Julietei
În Verona existau două case
nobiliare, Montague şi
Capulet, aflate într-un etern conflict. Ura lor
era atât de puternică şi de veche, încât Romeo
Montague s-a speriat de moarte când a aflat
cum se numeşte fata de care s-a îndrăgostit:
Julieta Capulet. Şi ea a încremenit când a
aflat că tânărul este un Montague.
 Povestea lui Romeo şi a Julietei

Această iubire este interzisă…Dar

“Niciun bastion din piatră”, nicio
duşmănie dintre familii nu pot să
îi despartă pe Romeo şi Julieta. Ei
s-au găsit unul pe altul, s-au
căsătorit în secret şi trebuie să fugă atunci când
Romeo, împotriva voinţei sale, este amestecat
într-o luptă de stradă şi îl ucide Tybalt.
Povestea lui Romeo şi a Julietei

Călugărul Lorenzo, care

i-a căsătorit, îi ajută pe
amândoi, însă o veste
importantă se pierde în
marea agitatie şi Romeo nu află că Julieta nu
este într-adevăr moartă, atunci când o găseşte
în cavoul Capuleţilor.
 Povestea lui Romeo şi a Julietei

El se sinucide, deoarece fără

iubita sa nu mai poate trăi. Julieta
se trezeşte din acea stare de
moarte prefăcută, îl găseşte mort
pe iubitul ei Romeo şi alege să îl
urmeze pentru eternitate. La mormântul
copiilor, familiile adversare se împacă.
Morala: “Dragostea învinge chiar şi moartea!”
Povestea este, asemeni dramelor din Renaştere,
sângeroasă şi confuză.
În jurul lui Romeo şi al Julietei se cutremură
pământul, ofensele, intrigile, însă tinerii
îndrăgostiţi nu prea iau aceste lucruri în serios;
ei se văd, se iubesc şi luptă pentru viitorul lor.
Dar nu a fost să fie… Discordia şi violenţa îi
ajung şi pe ei, obligându-i la un şiretlic, care se
va întoarce împotriva lor.
 Tinerii îndrăgostiţi au riscat totul
pentru dragostea lor şi au ispăşit cu
viețile lor.

Romeo şi Julieta au jucat teatrul

morţii
pe nenumărate scene; de la prima
reprezentație din anul 1595, povestea
lor fiind mereu reprezentată şi
filmată.
 Ecranizarea lui Franco Zeffirelli din 1968 este
una dintre cele mai bune versiuni
cinematografice a poveştii nemuritoare a lui
Shakespeare despre tinerii îndrăgostiţi
despărţiţi de familiile lor.

Aceasta este unică prin

demersul
de a distribui în
rolurile principale
interpreţi
de 17, respectiv 15 ani.
 Shakespeare a creat un nemuritor imn
închinat iubirii cu “Romeo şi Julieta”.
La 400 de ani de la
prima publicare, în
anul 1996 turnarea
filmului cu starul
Leonardo di
Caprio în rolul lui
Romeo a făcut din
tragedie un hit
cinematografic.
 Piesa “Romeo şi Julieta” a fost turnată ca film
pentru a 30-a oară.
John Madden, în
1998 cu
“Shakespeare in
Love”
a transformat
tragedia într-
un love-story
între poetul
Shakespeare şi
o actriță de
teatru.
Cea mai de succes adaptare a lui “Romeo şi
Julieta” îi aparţine lui Leonard Bernstein cu
West Side Story în 1957.
În locul familiilor
nobiliare aici se luptă
bandele de cartier.
Scena clasică a
balconului se repetă
pe scara de incendiu a
unei case din cartierul
portorican din New
York.
 Bibliografie:
 William Shakespeare, “Romeo şi Julieta”, vol.
“Opere”, traducere de Şt. O. Iosif, E. P. L. A.,
Bucureşti, 1955
 Barbara Sichtermann, Guntram Schwotzer, “Cele
mai cunoscute 50 cupluri de îndrăgostiţi”, Editura
Aquila ’93, Bucureşti, 2001
 Cristina Ionescu, Gheorghe Lăzărescu, Ieronim
Tătaru, “Crestomaţie de literatură universală”, ed. a
2-a, Edit. Diacon Coressi, Bucureşti, 1993
 Realizat de
prof. Cătălina Corhăneanu,
Colegiul Tehnic “Petru
Poni”, Roman