Coloniile grecești pe litoralul

Mării Negre- centre de

conexiune a civilizației grecești
cu civilizația geto-dacică 
Rotaru Vladimir
 Colonizarea greaca
Colonizarea greacă s-a desfășurat între
secolele VIII-VI î.e.n. și a fost un proces
organizat, dirijat și complex. 
Cauzele colonizării sunt diverse: de la
creșterea numărului populației în polise
și incapacitatea lui de a asigura cu hrană
pe toți, nemulțumirea unor cetățeni față
de conducerea plisului, până la
progresele navale și descoperirea unor
noi centre și căi comerciale. 
Direcțiile colonizării grecești sunt destul
de clare: primul val de colonizatori s-a
stabilit în Sicilia, Sudul Italiei, țărmurile
Franței și Spaniei. Ulterior, grecii au
colonizat Nordul Africii și țărmurile Mării
Negre (Pontul Euxin)
Coloniile grecești de la Marea Neagră 

  Coloniile grecești de la Marea Neagră erau destul de cunoscute: Histria, Callatis, Tomis ș.a. Populația
locală și grecii au stabilit relații economice și comerciale reciproce. Geto-dacii ofereau grecilor grâu,
pește, piei de animale, miere, ceară, lemn, metale, iar grecii vindeau geților - ceramică de lux, ulei de
măsline, vin, podoabe, arme. Coloniile grecesti de la tarmul Marii Negre sunt importante atat pentru
istoria noastra, dar si pentru turism. 
  Procesul cunoscut in istorie sub numele de „marele val al colonizarii grecesti”, s-a materializat, de-a
lungul a circa doua secole, incepand cu jumatatea sec. Al VII-lea i.e.n., sub forma unei stramutari
masive a semintiei elene catre tarmurile Marii Mediterane si dincolo de acestea.
  Este vorba despre un fenomen care avea la baza un decret de intemeiere a noi asezari (apoikia), dupa
modelul metropolelor grecesti de origine, cu care se mentineau de altfel legaturile stranse si relatiile
amicale, fara inregistrarea unei subordonari, asa cum ar putea sa sugereze intrucatva termenul de
„colonie”.
HISTRIA –          Numele Histriei deriva din vechea terminologie greaca, cu referire la
apele Dunarii de azi, cunoscuta odinioara in lumea elena sub denumirea

CEA de „Istros”.
         Izvoarele istorice dezvaluie intemeierea primei colonii grecesti de pe

DINTAI malul Marii Negre la Histria, asa dupa cum se precizeaza in „Cronica” lui
Eusebiu din Cezareea (265 e.n. – 339 e.n.). Vestigiile cetatii servesc drept
marturie si azi pentru infloritoarea aglomerara urbana de odinioara, care
COLONIE si-a adjudecat un rol important in principalele evenimente istorice ale
vremii. 

GREACA          Organizata minutios si cu o identitate bine definita, Histria ar putea

detine recordul la capitolul dezvoltare sustenabila, cunoscand o perioada

DE LA
de circa 1300 de ani de continua prosperitate, pana in miezul epocii
bizantine. 

PONTUL
         Aici au fost batute primele monede de argint, turnate in forme
speciale, dupa modelul arhaic al faurarilor greci, prezentand pe una din
fete simbolul orasului: un vultur si un delfin – doua elemente cu rol

EUXIN emblematic pentru amplasamentul coloniei. 

         Asezarea era strabatuta de strazi pietruite, cu aspect ordonat si trainic
si se mandrea si cu edificii dedicate activitatilor artistice, culturale si
sportive, deopotriva, cunoscute sub denumirile de gymnasion sau
museion, in functie de destinatia lor. 
 CALLATIS –      Coloniei greacesti de la Callatis ii corespunde
azi orasul Mangalia, dar toate ctitoriile mai
O COLONIE vechi sau mai noi din acest perimetru sunt
INTEMEIATA suprapuse pe vatra vechii asezari trace,
cunoscuta sub numele de Acervatis sau
PE VATRA Cerbatis.
     Grecii au botezat colonia dupa numele paraului
VECHII Cales – dulce omagiu adus apelor ce scaldau
metropola Heracleea, in urma prezicerilor
ASEZARI oracolului care a prorocit construirea unei cetati
TRACE puternice, bogate si prospere, tocmai intr-un
teritoriu care nu promitea prea mult la prima
ACERVATIS vedere.
         In ciuda faptului ca istoricii nu au reusit sa identifice date
graitoare cu privire la momentul intemeierii sale, cetatea Tomis
se afla pe teritoriul de azi al orasului Constanta, presupunandu-
se ca data aproximativa a nasterii sale ar fi fost in anul 500
i.e.n..
TOMIS – O         Informatiile despre Tomis se regasesc in exclusivitate abia
CETATE CU incepand cu secolul al III-lea i.e.n., ceea ce nu l-a impiedicat sa
devina o autentica „perla a Pontului Euxin” – atribut confirmat
TRADITIE pe deplin de marturiile arheologice descoperite in perimetrul
actual al orasului.
CRONOLOGI         Dar pentru poporul nostru, cea mai intensa atestare a culturii
CA AMBIGUA infloritoare care a existat in timpuri de mult apuse la Tomis,
este reprezentata de exilul marelui poet latin Publius Ovidius
Naso (43 i. e.n. – 17 e.n.) pe aceste meleaguri, indepartat de
Augustus din patria mama, din pricini misterioase.
       In luna august a fiecarui an la Tomis (Constanta) se desfasoara
un Festivalul antic Tomis la care au loc reprezentatii artistice.
 Influența culturală elenă
        In conditiile in care istoria reuseste sa ne surprinda prin succesiunea
evenimentelor care influenteaza soarta omenirii de mii si mii de ani, coloniile
grecesti de la Pontul Euxin au exercitat la randul lor o serie intreaga de „efecte
colaterale”, ce si-au pus amprenta pe procesul evolutiv al intregii regiuni.
        Amestecul de traditii, culturi, apartenente religioase si obiceiuri atat de diferite –
provenind din sanul populatiei tracilor, grecilor, scitilor, romanilor, tatarilor si
turcilor – toti cei ce au calcat pentru perioade mai lungi sau mai scurte aceste
teritorii, si-a transmis pana in zilele nostre caracterul multietnic.
        Coloniile grecesti au contribuit insa intr-o maniera de necontestat la dezvoltarea
fluxurilor economice si comerciale la gurile Dunarii si de-a lungul litoralului Marii
Negre, favorizand accelerarea pasajului de la oranduirea arhaica a populatiei
bastinase, la un alt gen de viata, fara indoiala, marcata de progrese in multiple
planuri.
        Influenta culturala elena reprezinta la randul sau un element considerabil pentru
modul in care a fost transformata „materia prima” regasita in zonele colonizate,
favorizand aparitia in aceste arii, a celor dintai posezii lirice si implantarii primelor
notiuni filozofice si stiintifice detinute de populatia Greciei Antice, cu elaborarea
unor lucrari literare si descriptiv-geografice de o valoare deosebita. 
    Histria, Tomis si Callatis constituie numai trei perle din coroana coloniilor
grecesti care au contribuit la schimbarea infatisarii teritoriilor dobrogene –
puncte de referinta pentru o magnifica evocare a caracteristicilor unei
civilizatii de mult apuse, dar care a reusit sa transmita pana in zilele noastre
ecoul unor realizari remarcabile, atat in domeniul politic si cocial al vremii
sale, cat si in cel al culturii, artelor, strategiilor de razboi, arhitecturii si chiar
al medicinei.
   Coloniile grecesti au contribuit insa intr-o maniera de necontestat
la dezvoltarea fluxurilor economice si comerciale la gurile Dunarii si de-
a lungul litoralului Marii Negre, favorizand accelerarea pasajului de
la oranduirea arhaica a populatiei bastinase, la un alt gen
de viata, fara indoiala, marcata de progrese in multiple planuri.
         Acest gen de expansiune greceasca a inregistrat efecte similare si in alte
zone ale lumii, respectiv pe tarmurile Siciliei si in sudul Tarii Cizmei, spre
nordul Marii Egge si apre sud, pe tarmul Africii, in ciuda impresionantei
rezistente intampinate aici din partea populatiilor pre-existente (grecii au
reusit sa intemeieze o singura colonie in delta Nilului: Naucratis).
   E dificil de presupus cum ar arata azi harta
lumii fără aceasta masiva infuzie greceasca in
teritoriile altor popoare, dar mărturiile valului
colonizator elen din perioada de rascruce a
doua ere, istorisesc despre nevoia ancestrala a
omului de a explora taramuri noi, de a-si
diversifica paleta de cunostinte si de a savarsi
astfel, un nou pas inainte, pe traseul sau
evolutiv, care l-a purtat catre realizari cu
adevarat uimitoare.