Anestezia conductoare a mandibulei

pe tuberozitatea mandibulei
(ANESTEZIA TORUSALĂ)
Această tehnică permite anestezierea nervilor: alveolar
inferior, lingual, buccinator.

• Eminența mandibulei este localizată pe

suprafața internă a bazei procesului coronoid
al mandibulei, în locul de confuență a două
creste osoase care pornesc din apofiza
coronară și articulară, ceva mai sus și
anterior de orificiul mandibular

Posterior de tuberozitate este

localizat:-nervul alveolar inferior.
Median- nervul lingual.
Anterior- nervul buccinator.
 Tehnica efectuării
Bolnavul deschide larg gura.
Acul se introduce în marginea laterală
a plicii pterigo-palatine, la hotar cu
învelișul mucos al obrazului și cu
0,5cm inferior de suprafața masticatorie
a molarilor superiori, fiind plasat
perpendicular mucoasei obrazului , și
se propulsează pînă la os.
Se introduc pînă la 1,5ml soluție de
anestezic
După extragerea acului cu cîțiva mm se
introduc încă 0,5ml anestezic pentru
blocajul n. lingual
Anestezia conductoare
a n. alveolares
superiores anteriores
la nivelul orificiului
infraorbital
ANESTEZIE
INFRAORBITALĂ
Poate fi efectuată prin 2
metode:
Aceste metode instalează anestezia:
incisivilor, caninilor, premolarilor.

Metoda intrabucală
(infraorbitală)

Metoda extrabucală
(infraorbitală)
Metoda intrabucalĂ (infraorbitalĂ)
• Este cea mai răspîndită metodă în practica stomatologică
Tehnica efectuării:
Cu degetul arătător se fixează pe piele sectorul ce corespunde
amplasării orificiului infraorbital.
Cu policele se deplasează proximal buza superioară.
Acul este introdus în plica de trecere a fornixului superior între
incisivul central și lateral, după care se propulsează în direcția
orificiului infraorbital pînă cînd vîrful acului nu se oprește în os sub
degetul arătător.
Se introduce în țesuturi o cantitate mică de anestezic pentru o
continuare indoloră a introducerii acului.
După care se pătrunde în canal la o adîncime de 5-10 mm și se
introduce 1 ml de anestezic.
Odată cu introducerea anestezicului în canal are loc, de obicei, și
blocada ramurilor alveolare medie și superioară.
 Metoda extrabucalĂ
(infraorbitalĂ)
• Este utilă în diverse procese inflamatorii din
regiunea plicii de trecere a maxilei, în
prezența chisturilor, tumorilor.
Tehnica efectuării:
Se identifică proiecția orificiului infraorbital
Acul se introduce la o adîncime de 0,5cm cu orientare inferioară și internă
de mijlocul marginii inferioare a orbitei, unde poate fi palpată rugozitatea-
locul de fuzionare a maxilei cu osul zigomatic
Inferior cu 6-8mm de acest loc se găsește orificiul infraorbital care poate
fi proiectat pe linia verticală trasată prin al doilea premolar.
De aici acul este propulsat superior și lateral către canal și se introduc
pînă la 0,5ml de anestezic
Apoi cu prudență se pătrunde cu acul în canal la o adîncime de 2-3 mm și
se introduc 1,5-2 ml de anestezic.
 ComplicaȚii
• Cel mai des poate apărea: hematomul, în urma traumării vaselor la
introducerea acului în canal
• Luînd în considerare posibilitatea traumării nervului, durerea la
pătrunderea în canal, este suficient depozitarea anestezicului în fosa
canină la nivelul orificiului infraorbital
ANESTEZIA CONDUCTOARE A N. ALVEOLARES
INFERIORES ÎN ORIFICIUL MANDIBULAR
(anestezie mandibulară)
 Există două metode de anestezie a nervului
alveolar inferior: intra-bucală și extrabucală. Metoda
intrabucală.
La început, cu degetul arătător al mâinii stângi, se
palpează conturul marginii anterioare a ramurii
mandibulei, după care intern de ea se palpează fosa
retromolară, iar posterior creasta temporală (crista
temporalis)
 Tehnica.
Gura bolnavului trebuie să fie larg deschisă. Seringa se
plasează superior pe suprafața masticatorie a
premolarilor sau molarilor de pe partea opusă.
Deplasând acul de la al 2-a premolar pe aceeași parte se
introduce acul intern de creasta temporală şi cu 0,5–1 cm
superior de suprafața masticatorie a molarilor.
Propulsând acul cu 0,75 cm (până la os) se introduc 0,5
ml soluție de novocaină pentru blocada nervului lingual.

Apoi seringa se deplasează pe incisivi, iar acul se propulsează la

o adâncime de 2 cm și se introduc încă 4 ml de anestezic pentru
blocajul nervului alveolar inferior. Pentru o anestezie eficientă
este necesar și blocajul n. buccalis care asigură inervația
mucoasei din partea externă de la mijlocul celui de al doilea
premolar până la mijlocul celui de al doilea molar.
Pentru obținerea acestei anestezii se va injecta
anestezic în fornixul vestibulului bucal la
nivelul dintelui care urmează a fi înlăturat.
Metoda extrabucală este utilizată în cazurile
când localizarea și caracterul procesului
patologic nu permit aplicarea metodei
intrabucale.
Tehnica.
Acul este introdus pe marginea inferioară a mandibulei (cu 1,5 cm
anterior de unghiul ei) și se propulsează pe fața internă a ramurii
mandibulei, paralel marginii posterioare în așa mod ca pe parcurs să
fie percepută alunecarea pe os a acului, la o adâncime de 4-5 mm.
După parcurgerea distanței se conectează seringa și se introduc 2–3
ml de anestezic.
 Anestezia conductoare a N.
nazopalatin (anestezia lui Scarpa)

.
 Aria anesteziată:
Gingivo-mucoasa palatinală este inervată în zona anterioară de
nervul nazopalatin al lui. Scarpa care iese în boltă prin orificiul
canalului nazopalatin, profund de papila interincisivă, la 1 cm
posterior de uvula interalveolară interincisivă centrală.

 Anestezia determină insensibilizarea mucoasei palatinale de la

nivelul liniei mediene până la caninul de partea respectivă
inclusiv. Caninul superior se găsește, din punctul de vedere al
inervării mucoasei palatinale, la intersecţia zonei de acţiune a doi
nervi: nazopalatin Scarpa şi palatin mare (anterior), astfel încât
pentru extracţie va fi necesară anestezierea ambilor nervi.

 La nivelul cavităţii orale, papila incisivă acoperă gaura incisivă situată pe linia mediană, imediat înapoia
incisivilor centrali. Cele două canale incisve care se unesc la nivelul găurii incisive sunt apoi despărţite printr-o
lamă osoasă subţire şi iau o direcţie oblică în sus, înapoi şi înafară, deschizându-se pe planşeul foselor nazale, de
o parte şi de alta a septului nazal, imaginea pe secţiune frontală fiind „V" sau „Y".

 Teritoriul anesteziat se referă la treimea anterioară a fibromucoasei palatine, demarcaţia posterioară fiind o
linie transversală de la canin la canin.
 Puncţia anestezică se face la nivelul papilei incisive care acoperă gaura incisivă, aceasta fiind
situată:
- pe linia mediană, palatinal, între incisivii centrali superiori.
- la 0,5 cm înapoia şi deasupra coletului incisivilor centrali superiori.
Acest procedeu anestezic este destul de dureros datorită inervaţiei bogate de la nivelul papilei,
aderenţei fibromucoasei palatine şi a lipsei ţesutului conjunctiv de la acest nivel. În scopul
combaterii durerii provocate de puncţia anestezică este necesară anestezia de contact, puncţia pe
marginea papilei şi injectarea cât mai lentă.
Tehnica (calea endobucala):
- Calea endobucala e cea mai frecvent folosita.
- Pacientul are gura larg deschisa, se dezinfecteaza fibromucoasa cu alcool.
- Locul de intepatura: varful acului se plaseaza in marginea papilei retroincisive de partea opusa partii pe care
intervenim chirurgical, se introduce incet, se injecteaza lent cateva picaturi, apoi se orienteaza acul paralel cu
axul incisivilor centrali, si se patrunde 5-6 mm in canalul nazo-incisiv, fara a ajunge insa in fosa nazala. Se
injecteaza 0,2 ml AL. Deoarece papila incisiva are o bogata inervatie si vascularizatie, punctia directa a acesteia
poate ocaziona hemoragie si dureri, chiar si postanestezic, de aceea se evita intepatura sa.
- Directia acului: in sus, inapoi si usor in afara spre partea pe care se intervine chirurgical. - Precautii: nu se
inteapa papila incisiva, ci marginea ei, anestezicul se va depune lent si in cantitate mica, se va patrunde
obligator in gaura incisiva si in canalul nazo-palatin.
Tehnica (calea exobucala):
- Locul de intepatura e la 1,5 cm inapoia pragului narinar, la
baza septului nazal, in planseul nazal. Se patrunde cu acul 2-3
mm in profunzime si se lasa anestezicul la nivelul orificiilor
nazale.

- Directia acului e inapoi, orizontal si usor in jos la baza septului

nazal
Contraindicații:
1. Infecții sau inflamații ale teritoriului ce urmează a fi anesteziat;
2. O arie mai mică de tratament (unul sau doi dinți)

Avantaje:
3. Minimalizează numărul de înțepări cu acul și volumul de soluție anestezică.
4. Reduce disconfortul pacientului cauzat de penetrările multiple cu acul.

Dezavantaje:
5. Nu poate fi realizată o hemostază adecvată, cu excepția unui teritoriu mic în imediata
vecinătate a locului injectării.
6. Este probabil cea mai traumatică injecție intraorală.

Alternative:
7. Anestezia plexală.
8. Anestezia tronculară bazală a nervului maxilar.
Anestezia conductoare
a n. alveolares superiores
posteriors pe tuber
maxilae
ANESTEZIE
TUBERALĂ
• Anestezia tuberală este o anestezie tronculară care se
foloseşte pentru a anestezia ramurile posterioare ale
nervilor alveolari superiori, lîngă tuberozitatea maxilară.

• Teritoriul anesteziei:
molarii superiori
osul alveolar
Parodonţiul
mucoasa vestibulară în dreptul molarilor
 peretele posterior al sinusului maxilar
şi mucoasa sinusală adiacentă inconstant
zona premoiarilor superiori.
Anestezia nervilor alveolari superiori
posteriori se poate efectua pe două căi:
orală (endobucală) şi cutanată
(exobucală). Anestezia „la tuberozitate”
pe cale cutanată se efectuează extrem de
rar . Puncţia anesteziei se face în obraz
înaintea muşchiului maseter, sub
marginea inferioară a osului zigomatic şi
distal de creasta zigomato-alveolară fără a
perfora mucoasa jugală . Procedeul
cutanat este indicat când există obstacole
la nivelul locului de puncţie pe cale orală
(abcese, tumori, trismus) . În practica
curentă, calea orală este cel mai frecvent
folosită.
Calea orală
• Este mult mai frecvent folosită în stomatologie.
• Bolnavul este poziţionat cu capul în extensie şi gura întredeschisă pentru a nu împiedica
accesul spre tuberozitate.
• Se îndepărtează părţile moi labio-geniene cu indexul mâinii stângi, când se practică
anestezia la tuberozitatea dreaptă a pacientului şi cu policele când se lucrează la partea
stângă, pulpa degetului fixând reperul osos.
• Puncţia acului se face în mucoasa mobilă, deasupra rădăcinii meziale a M2, înaintea
crestei zigomato-alveolare. Direcţia-acului este oblică superior, posterior şi medial,
făcând un unghi de 45° cu planul de ocluzie a molarilor superiori.
• După ce se ia contact cu osul se pătrunde de-a lungul tuberozităţii până la o profunzime
de 2,5-3,5 cm, injectându-se progresiv, continuu, pentru a reuşi să
anesteziem toate filetele nervilor alveolari postero-superiori care pătrund în os la nivele
diferite.
• Pe măsură ce acul avansează, se va aspira pentru a controla dacă acesta nu este într-un
vas al plexului venos pterigoidian.
• Cantitatea de anestezic este de 2-3 ml Anestezia se instalează în 5-10 minute şi durează
între 1 şi 2 ore.
Indicaţii:
Anestezia „la tuberozitate” este indicată pentru proceduri terapeutice stomatologice
sau chirurgicale la nivelul regiunii molarilor superiori , atunci când anestezia plexală
este ineficientă sau contraindicată.
Anestezia mucoasei vestibulare și a periostului distal de creasta zigomatico-alveolară;
Anestezia peretelui posterior al sinusului maxilar și a mucoasei sinusale care îl
tapetează;
Anestezia M1,M2,M3 (pentru șlefuiri, extirpări și extracții);
Anestezia osului alveolar în zona molarilor 1,2 și 3.

Contraindicaţii:
Prezenţa unor procese inflamatorii sau tumorale localizate în
treimea distală a vestibulului superior sau retrotuberozitar.
la pacienţii cu risc hemoragie (hemofilici, pacienţi sub tratament
cu anticoagulante etc.), din cauza condiţiilor anatomice locale
(plexul venos pterigoidian).
Avantaje:
1.Atraumatică, în caz că este administrată tehnic corect. Pacientul nu simte o durere mare,
datorită unui teritoriu mare de țesut moale în care este depozitat
anestezicul.
2.Are o rată de succes mare (>95%)
3.Este necesar un număr minim de injectări (o injecție la tuberozitate este comparată cu
efectul a 3 injecții infiltrative)
4.Minimalizează volumul total de soluție anestezică injectată (volumul echivalent necesar a
3 injecții plexale = 1,8ml)

Dezavantaje:
1.Riscul de apariție a hematomului, care de obicei este difuz, creând disconfort și
jenă pacientului.
2.Este o tehnică oarecum arbitrară, fără contact cu osul.
3.Este necesară și o a doua injectare în cazul tratamentului primului molar (rădăcina
mezio-vestibulară) la circa 28% dintre pacienți.
 Anestezia PALATINA
Anestezia tronculară periferică a n. palatin anterior (n. palatin mare);
Anest. tronc. periferica a n.nazo-palatin al lui Scarpa
• NNP – anestezia nervului nazopalatin
• NP – blocajul nervului palatin (mare)
 Anest. tronc. periferica a n. palatin mare)
• Fibromucoasa palatinală din
regiunea posterioară (distal
de canin) este inervată de
nervul palatin mare, ram din
nervul maxilar care iese în
boltă prin gaura palatină
mare (gaura palatină
posterioară)
• Zona anesteziată: fibromucoasa celor 2/3 post. a palatului, până la linia mediană și ant. până după primul premolar inclusiv.
• Indicatii:
- intervenții chirurgicale în cele 2/3 post. ale fibromucoasei palatine.
- se asociază de obicei în completarea unei anestezii plexale sau a unei anestezii la tuberozitate, în cazul
manoperelor terapeutice în regiunea posterioară a maxilarului
Contraindicații:
1. Prezența inflamației sau infecției în zonă.
2. Un teritoriu mai mic de tratament (unul sau doi dinți).
Avantaje:
- disconfort minim al pacientului - nu e necesară pătrunderea în gaura palatină posterioară
– existența unui țesut celular lax bogat la locul injectării, evită durerea.
Dezavantaje:
1. Imposibilitatea efectuării unei bune hemostaze.
2. Potențial traumatic.
Alternative:
- anestezia prin infiltrație palatină (plexală) în dreptul dintelui;
-anestezia tronculaă bazală a n. maxilar .
Accidente și complicații: foarte rar apare ischemie si evtl. necroza fibromucoasei, atunci cand se folosesc concentrații mari de
subst. anestezice cu vasoconstrictor.
Se poate înțepa artera palatina, urmata de hemoragie. (Tratament: pansament compresiv.)
Repere:
• repere osoase pt. gaura palatina post.:
- la 0,5 cm înaintea marginii post. a palatului dur;
- la 1 cm înaintea cârligului aripei interne a apofizei pterigoide ;
- în unghiul diedru format de procesul alveolar cu lama orizontala a osului palatin;
- la 1 cm înăuntru și deasupra marginii inf. a crestei alveolare
• repere dentare pt. gaura palatina post.:
- la 1 cm spre medial, deasupra și în dreptul ultimului molar superior (sau în
dreptul molarului 2 temporar la copii) ;
- sau la 1 cm spre medial , deasupra și imediat după molarul 2 superior
• repere părți moi pt. gaura palatina post.:
- la 1 cm de festonul gingival al molarului 3 superior (sau molarului 2 temporar la
copii)
- în locul unde mucoasa se înfundă în pâlnie.
Tehnica:
1. Pacientul are gura larg deschisă, se dezinfectează mucoasa cu alcool.
2. Locul de înțepătură: în șanțul palatinal la 1 cm de marginea crestei
alveolare, în dreptul molarului 2, în locul unde mucoasa se înfundă
în pâlnie.
• Locul de intepatura mai poate fi pe linia parafrontala, care trece intre primul și cel de-al
2- lea molar sup., între sutura mediana palatina și marginea gingivala.
3. Direcția acului: înapoi, în sus și ușor în afară (seringa ajungând să fie
sprijinită pe fata ocluzală a premolarilor inferiori și spre comisura bucală din partea
opusa).
4. Nu e obligatorie pătrunderea în gaura palatina posterioara sau în
canalul ptreigopalatin, depunerea anestezicului facându-se submucos,
în dreptul găurii palatine, unde există suficient țesut celular lax.
5. Se lasă anestezicul lent, treptat, până la maxim 0,2ml.
Anest. tronc. periferica a n.nazo-palatin al lui
Scarpa
Zone anesteziate:
- fibromucoasa palatină în 1/3
ant. a bolții palatine;
- peretele alveolar palatin ant.
corespunzător;
- are anastomoze cu filetele
plexului nervos dentar antero-
superior.
Indicatii:

-interventii chirurgicale in 1/3 ant. a fibromucoasei palatine;

-in extractia incisivilor si caninului in combinatie cu anestezia tronculara sau plexala vestibulara

Dezavantaje:

-e cea mai traumatizanta si dureroasa anestezie endobucala deoarece la marginea papielei, unde e locul
de intepatura, tesutul moale e dens, f. aderent si sensibil, si pt. ca trebuie patruns (5-6 mm) cu acul in gaura
incisiva (de partea opusa partii care dorim sa o anesteziem), aici sub presiunea anestezicului durerea e f.
accentuata.

Alternative:

-anestezia plexala

-anestezia topica nazala

-anestezia tronculara bazala a nervului maxilar

Repere:
• repere osoase pt. gaura incisiva:
-pe linia mediana palatina in port. sa ant.
-la 1 cm inapoia si deasupra marginii crestei alveolare frontale
• repere parti moi pt. gaura incisiva:
-la 1 cm inapoia si deasupra festonului gingival
-papila incisiva acopera gaura incisiva
• repere dentare pt. gaura incisiva:
-la 1 cm de coletul incisivilor centrali, intre incisivii centrali, pe linia mediana palatina
• reperele traseului canalului nazo-palatin:
-canalul e paralel cu fata vestib. a crestei alveolare frontale din regiunea incisivilor centrali
-canalul e paralel cu axul incisivilor centrali
• reperele orificiilor nazale ale n. nazo-palatini:
-la baza septului nazal, bilateral
-pe planseul foselor nazale, bilateral -la 1,5 cm inapoia pragului narinar, bilateral
 Tehnica (calea endobucala):

- Calea endobucala e cea mai frecvent folosita.

- Pacientul are gura larg deschisa, se dezinfecteaza fibromucoasa cu alcool.

- Locul de intepatura: varful acului se plaseaza in marginea papilei retroincisive de partea opusa partii pe

care intervenim chirurgical, se introduce incet, se injecteaza lent cateva picaturi, apoi se orienteaza acul

paralel cu axul incisivilor centrali, si se patrunde 5-6 mm in canalul nazo-incisiv, fara a ajunge insa in fosa

nazala. Se injecteaza 0,2 ml AL. Deoarece papila incisiva are o bogata inervatie si vascularizatie, punctia

directa a acesteia poate ocaziona hemoragie si dureri, chiar si postanestezic, de aceea se evita intepatura sa.

- Directia acului: in sus, inapoi si usor in afara spre partea pe care se intervine chirurgical.

- Precautii: nu se inteapa papila incisiva, ci marginea ei, anestezicul se va depune lent si in cantitate mica, se

va patrunde obligator in gaura incisiva si in canalul nazo-palatin.

 Tehnica (calea exobucala):
- Locul de intepatura e la 1,5 cm inapoia pragului narinar, la baza
septului nazal, in planseul nazal. Se patrunde cu acul 2-3 mm in
profunzime si se lasa anestezicul la nivelul orificiilor nazale.
- Directia acului e inapoi, orizontal si usor in jos la baza septului nazal