PROTEZE DENTARE. DESCRIERE.

CLASIFICĂRI. SCOPUL ȘI
METODELE DE TRATAMENT
 Noțiune de proteze dentare, aparate și aparate-proteze.

 Protezele dentare sunt corpuri fizice, confecționate din diverse

biomateriale, cu scopul restaurării integrității morfofuncționale a
sistemului stomatognat.
 Clasificarea protezelor dentare după
Rumpel, Oksman, Betelman.
 După Rumpel:
 În funcție de destinație:
 ·Deprofixie
 · Curative
 
 În funcție de modul de transmitere a presiunii masticatorii:
 · Fiziologice
 · Semifiziologice
 · Nefiziologice
 
 După Oksman:
 Proteze utilizate la restaurarea leziunilor tesuturilor odontale coronare
 Proteze utilizate la restaurarea breselor partiale ale arcadelor dentare
 Proteze utilizate la restaurarea arcadelor dentare la maxilarele edentale total
 Proteze dento-maxilo-faciale

 După Beteleman:
 Supradentare
 Supragingivale
 Dentogingivale
Clasificarea protezelor dentare după material, după metoda de realizare,
după metoda de fixare, după aspectul fizionomic.
 După material:
Metalice
Acrilice
Din compozite
Din porțelan
Mixte

 După metoda de realizare:

Prin ștanțare
Prin turnare
Din două bucăți
Prin polimerizare 
Prin ardere

 După metoda de fixare:

Protezele cu sprijin dento-parodonatal.
Protezele cu sprijin muco-osos.
Protezele cu suport mixt.

 După aspectul fizionomic:

Fizionomice
Semifizionomice
Nefizionomice
Protezele cu sprijin dento-parodonatal.
 Sunt construcțiile protetice care transmit
presiunea masticatoare pe cale fiziologică,
adică asupra parodontului dinților stâlpi.

 De exemplu: incrustațiile, coroanele de înveliș,

coroanele de substituție, dispozitive corono-
radiculare, punți dentare; acestea sunt fixate
prin cimentare de pereții șlefuiți ai dintelui.
 Protezele cu sprijin muco-osos.

 Sunt construcțiile protetice care transmit

presiunea masticatoare pe cale nefiziologică,
adică asupra fibromucoasei și substratului osos
al cîmpului protetic.

 De exemplu: protezele totale și parțiale

mobilizabile; acestea sunt fixate pe cîmpul
protetic prin fenomenul de adeziune (datorită
salivei) și presiunii negative dintre baza
protezei și mucoasă (succiune).
 Protezele cu suport mixt.

 Sunt construcțiile protetice care transmit o

parte a presiunii masticatorii pe cale
fiziologică, asupra parodontului dinților stîlpi
(elemente de agregare ale punților, sistemele de
menținere, sprijin și stabilizare ale protezelor
scheletate) iar cealaltă parte pe cale
nefiziologică, pe fibromucoasă și substratul
osos (șaua protezei mobilizabile)
 Metodele de tratament protetic.

 Deosebim tratament protetic imediat și tardiv.

 
 Tratamentul imediat presupune confecționarea protezei pînă
la intervenția în zona maxilo-facială și este ajustată pe cîmpul
protetic îndată sau timp de 24 de ore după înterven ție.
 Acest tratament se numește protezare postoperatorie iar
protezele utilizate în acest scop se numesc immediate.

 Tratamentul tardiv presupune confecționarea și fixarea

protezei pe cîmpul protetic după mai mult de 3-4 luni după
intervenția chirurgicală.