MODULUL 14-

NURSING GENERAL 1

Mediul de muncă al asistentului

medical
Mediul de muncă al asistentului medical

 Calităţile unui mediu sigur de muncă

 Riscuri / noxe / boli profesionale, evaluare
 Măsuri de protecţia şi securitatea sănătăţii: spălarea
mâinilor, igiena corporală, purtarea echipamentului de
protecţie, evaluarea stării de sănătate la angajare şi
periodic, colectarea deşeurilor medicale şi igiena
spaţiilor de lucru, respectarea circuitelor funcţionale
 Calităţile unui mediu sigur de muncă

 Modul de viata sanatos are in vedere:

 ~ Alimentatie rationala, echilibrată.
 ~ Ritmicitate in activitătile zilnice, intre muncă și odihnă.
 ~ Activităti sportive zilnic.
 ~ Călirea organismului prin folosirea factorilor naturali - aer, apd, soare – asigură cresterea rezistentei
organismului.
 ~ Autocunoasterea limitelor fizice si psihice favorizează comportamentul echilibrat,demn, profesional.
 ~ Odihnă activă si pasivă, somn recuperator suficient cantitativ si calitativ.
 ~ Se fac consultatii medicate periodice —* radioscopie pulmonară, examen serologic, exsudate faringian si nazal.
 ~ Imunizări active prin vaccinări specifice.
 ~ Se asigură amenajarea igienică a locului de muncă si a locuintei.
 ~ Inlăturarea obiceiurilor dăunătoare —> excluderea nicotinei, consumului excesiv de alcool, automedicatiei.
 ~ Participarea la activităti plăcute, preferate, care cresc randamentul profesional.
 ~ Se recomandă inlocuirea emotiilor negative cu emotii pozitive.
 
 Noxele profesionale în unitățile sanitare Norme de
protecție și securitate în muncă
 Îngrijirea bolnavilor nu este lipsită de pericol. Pe de o parte,
bolnavii prin bolile de care suferă, pe de altă parte, aparatura
şi materialele cu care se lucrează pot avea repercusiuni
grave - uneori chiar fatale - asupra personalului. Personalul
de îngrijire îşi asumă acest risc din momentul în care se
dedică profesiunii alese. Volumul şi intensitatea riscului pot
fi însă foarte mult reduse printr-un comportament corect la
locul de muncă, precum şi printr-o serie de măsuri de
protecţie, menite să evite efectele dăunătoare ale muncii cu
bolnavul.
Riscuri profesionale
 Riscurile profesionale includ:
 infecțiile cu agenții biologici profesionali
(microorganisme, virusuri) cauzate adesea prin
rănirile cauzate de ace de seringă,
 suprasolicitarea osteo - musculo - articulară
 intoxicarea cu substanțe chimice
 riscurile radiologice
 munca în schimburi
Rănirile cauzate de ace de seringă

 Infecțiile asociate/intraspitalicești sunt o problemă majoră. Rănirile

cauzate de ace de seringă au consecințe atât de ordin emoțional cât și
fizic, deoarece personalul poate fi infectat în acest mod cu virusuri având
cale de transmitere sanguină, cum ar fi virusul HIV sau hepatita B și C.
Măsurile preventive:
 eliminarea utilizării acelor de seringă ori de câte ori este posibil
 utilizarea unor instrumente dotate cu dispozitive de securitate
 modificarea procedeelor de muncă care comportă risc de rănire cu ace,
pentru a le face mai sigure;
 interzicerea repunerii capacelor pe ace
 instruirea angajaților privind utilizarea și îndepărtarea acelor de seringă
după utilizare, în condiții de deplină securitate, în containerele
corespunzătoare obiectelor ascuțite
Suprasolicitarea osteo~musculo~articulară

Suprasolicitarea osteo - musculo - articulară include:

• ridicarea istovitoare de greutăți, manevrarea manuală și pozițiile de lucru vicioase
sunt tipice pe timpul asistării pacienților
• manevrarea rufelor, a produselor, a mobilierului de diverse feluri etc., la manevrarea
cărucioarelor, a paturilor, a containerelor de gunoi etc., sau în cursul efectuării
curățeniei.
• poziții obositoare pot de asemenea fi prezente în sălile de chirurgie sau în
laboratoarele medicale

Măsurile preventive:
 evitarea pozițiilor de lucru vicioase
 utilizarea mijloacelor tehnice auxiliare sau echipamentele reglabile
 instruirea salariaților
 asigurarea de supraveghere medicală și servicii de reabilitare
 
Substanțele chimice

 Substanțele chimice cum ar fi dezinfectante, gaze de

anestezie, antibiotice, soluții pentru curățenia
spațiilor, latex, por fi:
 nocive pentru piele sau pentru aparatul respirator.
 pot avea acțiune cancerigenă asupra organismului
Riscurile radiologice

 Expunerea la o doză foarte mare de radiații poate

conduce în scurt timp la arsuri ale pielii, stări de
vomă și hemoragii interne. Expunerea îndelungată
la doze mai mici de radiații poate cauza apariția cu
întârziere a cancerului. Protecția se face prin
folosirea echipamentului de protecție adecvat.
Munca în schimburi

 Munca în schimburi, cu gărzi de noapte, poate cauza o serie de probleme

de sănătate și se adaugă stresului în muncă. Măsurile de ținere sub
control și de prevenire vor include ameliorarea programului de lucru:
 schimburile sunt organizate prin rotație, de la cel de zi la cel de seară și
apoi de noapte;
 există suficient timp liber pentru a permite angajaților să recupereze
deficitul de somn, după nopțile de muncă;
 schimburile sunt planificate și anunțate personalului cu suficient timp
înainte;
 modificările neplanificate ale schimburi sunt menținute la un nivel
minim.
Violența din partea publicului

 Studiile au arătat că problemele psiho-sociale, cum

ar fi violența din partea publicului, intimidările din
partea unor colegi de lucru și alți factori de stres,
sunt frecvente în sectorul sanitar.
 Confruntarea cu durerea sau cu moartea pacienților,
lipsa de autonomie și monotonia sarcinilor de la
anumite locuri de muncă, absența lucrului în
echipă, munca în colectivități izolate, absența
sprijinului și a retro-reacției pot reprezenta factori
suplimentari de stres.
Zonele de risc

 Zonele de risc:
 Blocurile operatorii
 Medicina de urgență
 Unitățile de terapie intensivă
 Servicii de urgență și ambulanță
 Centrele de dializă
 Laboratoarele
 Unitățile de geriatrie
 Unități de anatomie patologică și medicină legală
 Băncile de sânge și plasmă, centrele de donare
Activități cu risc de infecție

 Activități cu risc de infecție:

 examinările clinice ale pacienților
 prelevare de probe de sânge, fluide corporale
 procedurile chirurgicale
 pansarea plăgilor
 îngrijirea pacienților care nu se pot descurca singuri
 activități de curățenie, dezinfecție,
 activități de transport și eliminare a deșeurilor
Noxele profesionale

 Noxele profesionale (din latină: noxă = vătămare)

reprezintă acei factori din condiţiile de muncă care
influenţează negativ starea de sănătate a angajaţilor,
determinând sau favorizând starea de boală sau
scăderea capacităţii de muncă.
  A. Cauzele generale producătoare de accidente şi boli profesionale în munca medico-
sanitară

 Cauzele generale producătoare de accidente şi boli profesionale în munca

medico-sanitară sunt:
1. Umezeala apare ca o noxă profesională, în special, în serviciile de balneologie
şi hidroterapie, precum şi în unele ramuri de fizioterapie, dar în condiţii
neadecvate de muncă pot apărea în orice serviciu medico-sanitar, acţionând
asupra personalului care se ocupă cu igiena, îmbăierea bolnavilor şi întreţinerea
curentă a spaţiului de spitalizare. Umezeala apare ca o noxă profesională în toate
unităţile spitaliceşti la spălătorii, chiar dacă acestea sunt mecanizate.

2. Curentul electric prezintă pericolul electrocutării. Energia electrică se utilizează

pe scară largă atât pentru diagnostic cât şi pentru tratament. Serviciile de
radiodiagnostic şi radioterapie, cele de explorări funcţionale, electro- şi
actinoterapie cât şi celelalte ramuri ale medicinii utilizează energia electrică
pentru punerea în funcţiune a aparaturii de specialitate cum sunt electrocauterele,
fierbătoarele şi sterilizatoarele electrice.
Cauzele generale producătoare de accidente şi boli
profesionale în munca medico-sanitară
3. Explozia gazelor este, de asemenea, posibilă. Pericolul este mai mare în
serviciile de anestezie, reanimare, fizioterapie (băi carbogazoase, aerosoli), unde se
lucrează cu oxigen, bioxid de carbon şi aer comprimat în butelii, sau diferite
substanţe anesteziante generale, ca: eter, ciclopropan, protoxid de azot şi altele,
acestea din urmă fiind şi inflamabile.
4. Efortul incorect dozat constituie, de asemenea, o noxă profesională frecventă în
activitatea de îngrijire a bolnavilor. Organizarea incorectă a serviciilor, amplasarea
lor dispersată, circuitele prea complicate, ca şi sistemele de semnalizare învechite,
lipsa ascensoarelor fac ca personalul să parcurgă în cursul unei ture de serviciu
triplul distanţei acceptabile (de 4 km) sau şi mai mult.
Ridicarea sau schimbările de poziţie a bolnavilor imobilizaţi la pat, transportul
acestora cu targa sau căruciorul necesită o tehnică corectă, pentru a nu se produce
vătămări ale sistemului locomotor al personalului (febră musculară, discopatii,
întinderi de ligamente etc).
Cauzele generale producătoare de accidente şi boli
profesionale în munca medico-sanitară

5. Substanţele toxice, caustice şi corosive, precum şi cele inflamabile prin

depozitare, etichetare, mânuire, transport şi transvazare incorectă, spălarea
recipientelor incomplet golite reprezintă surse posibile de accidente şi
îmbolnăviri profesionale. Orice substanţă utilizată în spitale pentru
dezinfecţie, dezinsecţie, curăţenie şi întreţinerea curentă, materialele
folosite pentru explorări funcţionale, ca şi medicamentele trebuie
considerate ca toxice şi deci periculoase pentru organismul uman. Munca
cu aceste substanţe necesită o atenţie deosebită, întrucât ele pot pătrunde
în organism nu numai pe cale digestivă, ci şi prin inhalare sau prin piele.
Unele dintre ele - în aparenţă complet inofensive - se acumulează în
organism şi îşi manifestă efectul toxic numai după formarea unor
depozite, în cursul bolilor intercurente sau în cursul unui surmenaj.
B. Cauzele specifice muncii medico-sanitare producătoare de
accidente şi boli profesionale

 1. radiaţia cu raze ionizante: în serviciile de radiodiagnostic, radioterapie şi

radiumterapie, precum şi în cursul examinărilor şi al tratamentelor cu izotopi
radioactivi. Atât razele Roentgen, cât şi cele emanate de substanţele radioactive
au proprietăţi ionizante care se acumulează în organism şi adesea se manifestă
numai după o perioadă de activitate sub acţiunea acestora. Cantitatea maximă
de raze ionizante pe care organismul o poate tolera zilnic, timp îndelungat, fără
să-i afecteze sănătatea se numeşte doză tolerantă, care nu trebuie depăşită.
Această doză poate fi controlată cu ajutorul dozimetrelor. Pericolul razelor
ionizante este mărit de faptul că obiectele din jur devin surse secundare de raze
ionizante si pot afecta: organele hematopoietice şi glandele sexuale, ceea ce
duce la modificarea tabloului sanguin, anemii, sterilitate; frecvente sunt şi
leziunile cutanate (dermatoze, dermatite), leziunile unghiilor, căderea părului,
ulceraţii, cataracte timpurii. Razele Roentgen lezează oul fecundat şi au efect
periculos asupra embriogenezei. Razele ionizante au şi acţiune cancerigenă.
B. Cauzele specifice muncii medico-sanitare producătoare de
accidente şi boli profesionale

 2. Razele ultraviolete sunt utilizate în serviciile de fizioterapie, precum

şi pentru dezinfecţie (servicii de primire, săli de operaţii şi anexe,
saloane de nou-născuţi, saloane de bolnavi). Acestea acţionează, în
special, asupra ochilor şi tegumentelor. Efectul lor se manifestă, în
primul rând, asupra mucoaselor conjunctivale, dar, uneori, lezează irisul
şi retina. La nivelul tegumentelor, razele ultraviolete produc un eritem
difuz; iradiaţia mai puternică produce şi vezicule.
 3. Sensibilizarea faţă de medicamente, dezinfectante sau alte
substanţe chimice este, frecventă. Sensibilizarea poate fi locală şi să
intereseze numai tegumentele venite în contact cu substanţa în cauză
sau poate fi generală şi să producă erupţii generalizate, febră sau chiar
stări de şoc care pun în pericol viaţa persoanei sensibilizate.
B. Cauzele specifice muncii medico-sanitare producătoare de
accidente şi boli profesionale

 4. Munca cu bolnavii în serviciile de psihiatrie (și/sau bolnavii iresponsabili

moral şi penal) sau în mod accidental şi la alte secţii de spital cu bolnavii psihici
reprezintă un pericol deosebit pentru integritatea corporală a personalului de
îngrijire. Din acest motiv, în aceste secţii lucrează de preferinţă oameni dotaţi cu o
constituţie fizică mai robustă şi specializaţi pentru această muncă.
 5. Infecţiile nosocomiale reprezintă forma cea mai tipică a riscului profesional în
munca cu bolnavul (secţiile de boli infectocontagioase, în spitalele de tuberculoză şi
pneumologie, precum şi în secţiile şi serviciile de dermato-venerologie). Infecţiile
intraspitaliceşti se transmit pe cale aerogenă (prin inhalare), pe cale digestivă (prin
ingestie), prin contact direct sau sunt inoculate prin soluţiile de continuitate ale
tegumentelor, în special prin leziunile produse cu instrumentele folosite la bolnavi
sau sunt transmise prin vectori, mai ales de insecte: purici, păduchi, căpuşe, ţânţari
sau chiar prin bolnavi (rabia). Cunoasterea modului de transmitere al fiecărei
afectiuni, de catre personalul sanitar reduce riscul aparitiei infectiilor nosocomiale.
Boli profesionale

 Bolile profesionale includ:

 Boli infecțioase: HIV, infecția cu virus hepatic B sau C,
tuberculoză
 Boli canceroase: ca urmare a expunerii la radiații
 Boli respiratorii: astm bronșic (formol, anatomie patologică),
BPOC
 Boli dermatologice: dermatita alergică (latexul din mănuși)
 Boli osteoarticulare: suprasolicitarea articulațiilor, ortostatism
prelungit, manipularea pacienților
 Stresul: suprasolicitare, impact emoțional, ture de noapte
 Profilaxia îmbolnăvirilor profesionale și protecția muncii în unitățile
sanitare

 Cauzele care pot genera accidente sau îmbolnăviri profesionale în munca de îngrijire a
bolnavilor sunt multiple, însă pot fi evitate dacă se respectă normele generale şi speciale
de protecţie a muncii (modul igienic de viaţă, călirea organismului, purtarea corectă a
echipamentului de protecţie) la care se adauga o serie de alte măsuri prevăzute şi în
legislaţia noastră, obligatorii pentru fiecare persoană care lucrează în cadrul unităţilor
sanitare, indiferent de funcţie. Persoanele care intră prima dată sau după o întrerupere
mai lungă de 30 de zile la locul lor de muncă, precum şi cei transferaţi în alte locuri de
muncă trebuie să fie instruiţi asupra măsurilor specifice de protecţie a muncii la locul
unde vor lucra. Acest instructaj, numit introductiv, se repetă la anumite perioade care, în
funcţie de pregătirea persoanei şi locul de muncă, variază de la 1 la 6 luni şi poartă
numele de instructaj periodic. Instructajul trebuie să cuprindă şi metode de utilizare a
aparatelor electrice, iradiante, ale celor ce funcţionează sub presiune, precum şi modul
de mânuire şi transport al substanţelor toxice, caustice şi inflamabile.
 Dotarea locurilor de muncă cu pericol de incendii cu extinctoare este obligatorie.
Conţinutul lor trebuie reîmprospătat la termen.
Măsuri de protecție
 
 a.Gazele comprimate în butelii se utilizează numai cu
reductoare de presiune, a căror stare de funcţionare se verifică
lunar. Amplasarea buteliilor se face la o distanţă cât mai mare de
sursele de căldură şi, în limita posibilităţilor, în afară de clădire.
 b.Autoclavele vor fi utilizate numai de către personalul special
instruit, respectând presiunea şi temperatura pentru care sunt
fabricate. Aparatele de măsurat presiunea trebuie periodic
verificate.
 c.Aparatele de formolizare vor fi verificate înainte de punerea
lor în funcţiune privind permeabilitatea tubulaturii şi starea de
funcţionare a aparatelor de control. Ele vor fi utilizate numai
sub supraveghere.
 d. Oxigenul se înmagazinează în rezervoare tubulare de oţel, cu pereţii groşi şi rezistenţi, în care este
comprimat până la o presiune de 120-150 atm. Tuburile se ţin vertical. În partea lor superioară se găseşte
orificiul de umplere, prevăzut cu un robinet. Peste acesta se înşurubează reductorul de presiune, care
transformă presiunea înaltă din interiorul tubului într-o presiune mai scăzută, reglabilă după necesităţile
bolnavului.
 Transportul rezervoarelor în cadrul spitalului se face pe un cărucior cu roţi de cauciuc; se va evita
zguduirea sau lovirea cu ocazia transportului. Bomba se aşează în poziţie verticală. Se recomandă să fie
fixată de perete cu ajutorul unui inel de fier.
 Rezervorul se va aşeză cât mai departe de sursele de căldură. Cât timp se degajă oxigen nu se va aprinde
nici o flacără în apropierea tubului.
 Robinetele şi garniturile bombei şi ale reductorului de presiune se utilizează neunse. Contactul oxigenului
cu grăsimi sau uleiuri poate da naştere la explozii sau incendiu. Din acest motiv, se va evita manipularea
aparatului cu mâinile unse. Îmbinările reductorului de presiune se controlează numai cu săpun şi apă.
 Reductoarele trebuie verificate lunar. Robinetul buteliei trebuie deschis încet; dacă acest lucru nu este
posibil, atunci robinetul se va considera defect şi va fi dat la reparat. Din cauza pericolului de accidente,
bomba de oxigen va fi utilizată numai de cei instruiţi special.
 Este interzisă
 utilizareaaparatelor electrice care pot produce scântei sau care se încălzesc până la incandescenţă,
 sterilizareaprin flambare sau flambările de orice natură în sălile de operaţii sau în camerele anexe, în timpul anesteziei
generale cu eter sau ciclopropan şi oxigen.
 În cazul folosirii ciclopropanului se interzice folosirea lenjeriei din material sintetic, care în caz de explozie arde pielea
victimelor, şi se va asigura un înalt grad de umiditate a aerului.
 e.Pentru prevenirea intoxicaţiilor, orice substanţă chimică
sau medicamentoasă va fi ţinută în ambalaje etichetate.
 Transvazarea unei substanţe oarecare, indiferent de natura ei,
într-un recipient care poartă altă inscripţie - întrucât poate da
naştere la accidente - se pedepseşte prin lege.
 Recipientele care conţin substanţe chimice, detergenţi, acizi
sau baze utilizate în întreţinerea saloanelor, băilor, W.C.-
urilor, sălilor de operaţie etc, ca şi cele cu substanţe utilizate
la prepararea băilor medicamentoase trebuie etichetate
corect, indicând numele substanţei, concentraţia, precum şi
scopul pentru care se utilizează.
 f.Manipularea substanţelor corozive sau caustice se va face numai cu
mănuşi, şorţuri şi cizme de cauciuc şi se vor ţine la îndemână substanţe
neutralizante.
 g.Pentru evitarea efortului exagerat este bine să se utilizeze ascensoarele şi
cărucioarele, iar schimbările de poziţie ale bolnavului să se facă de către 2-3
persoane, evitându- se prin aceasta şi suferinţa inutilă a bolnavului. La
ridicarea bolnavilor trebuie avut în vedere ca baza de susţinere a picioarelor
să fie cât mai mare, genunchii să fie uşor flectaţi, corpul aplecat înainte. În
acest fel, centrul de greutate coboară, se măreşte stabilitatea corpului, iar
efortul de ridicare se execută, în primul rând, din genunchi şi în mai mică
măsură din coloana vertebrală. În vederea protejării forţei umane, se pot
utiliza instalaţii şi aparatură electromecanică pentru mobilizarea, întoarcerea,
ridicarea şi aşezarea bolnavului din pat în fotoliu sau fotoliu rulant.
 Măsurile de protecţie trebuie respectate cu o deosebită stricteţe în mediu ionizant. Izotopii radioactivi ca şi razele Roentgen şi de
radiu au acţiune puternic nocivă asupra organismului şi din acest motiv trebuie evitate.
 La serviciile de roentgen-diagnostic şi terapie, se vor purta şorţuri şi mănuşi din cauciuc, impregnat cu săruri de plumb sau de
bariu. Cu ocazia radiografiilor, în timpul expunerii filmelor, personalul va ieşi din cameră, expunerea făcându-se prin
telecomandă.
 Personalul în cursul sarcinii nu trebuie trimis cu bolnavi la serviciile de Roentgen. Asistentele cu loc de muncă permanent la
aceste servicii, în perioada sarcinii să fie repartizate în alte locuri de muncă, unde nu sunt expuse razelor.
 Stocul de radiu şi izotopi radioactivi se ţine în încăperi cât mai îndepărtate de laboratoare sau saloane, în rezervoare speciale
de plumb. Transportul lor în cantităţi mici (ace, capsule cu conţinut de radiu, utilizate la terapie) se face în rezervoare uşoare,
cu mânere lungi, cu care se pot ţine cât mai îndepărtate de corp, ştiind că intensitatea radiaţiilor scade cu pătratul distanţei.
Cantităţile mai mari de substanţă radioactivă care emite raze x se transportă în rezervoare speciale cu pereţi groşi de plumb.
 Cu aceste substanţe se lucrează numai sub protecţia paravanelor de plumb, eventual în nişe speciale cu telemanipulatoare,
operatorul rămânând în afara nişei. Dirijarea lucrărilor se face prin vizoare de sticlă groasă, iradiaţiile făcându-se cu
telecomandă, iar supravegherea bolnavilor, prin ferestre prevăzute cu sticle groase având conţinut de plumb în cazul
radiaţiilor.
 Pentru efectuarea diluţiilor de substanţe radioactive şi injectarea lor intravenoasă sau intramusculară se utilizează tunul de
injectare, confecţionat din plumb, care oferă o protecţie perfectă a personalului.
 Aspirarea soluţiilor radioactive se va face numai cu pipete automate. Mirosirea preparatelor radioactive trebuie evitată. La
anumite manopere, care pot fi însoţite de formarea de praf de substanţă radioactivă, se vor utiliza măşti cu filtre speciale. Este
bine ca aceste manopere să se efectueze în dulapuri de sticlă bine închise, în pereţii cărora se găsesc mâneci de cauciuc care
cuprind şi antebraţele introduse în dulap sau instrumente dirijate din afară .
 Substanţele radioactive care rămân pe suprafaţa pielii sau a îmbrăcămintei continuă să emită radiaţii; de aceea, poluarea pielii
trebuie evitată lucrând numai cu mănuşi de cauciuc sau mai bine de clor-vinilin. Îmbrăcarea şi dezbrăcarea lor trebuie
efectuate corect. Consumul de alimente şi fumatul la locul de muncă sunt strict interzise. Unghiile se vor tăia cât mai scurt. în
nici un caz nu se va lucra cu mâinile zgâriate sau cu răni, deoarece acestea favorizează pătrunderea substanţelor radioactive
prin piele.
 Înainte de ieşirea de la locul de muncă, mâinile trebuie bine spălate şi se vor detecta eventualele poluări ale pielii,
îmbrăcămintei şi încălţămintei, luând la nevoie imediat măsurile de îndepărtare a urmelor de substanţă radioactivă.
 Purtarea hainelor de protecţie este obligatorie. Dacă acestea s-au impurificat cu substanţe radioactive trebuie
imediat schimbate. Este strict interzisă intrarea cu halatul cu care se lucrează la substanţele radioactive în
saloanele de bolnavi sau în alte încăperi ale spitalului.
 Bolnavul căruia i s-au administrat izotopi radioactivi cu scop de investigaţie sau de tratament devine şi el sursă de
iradiaţii, până când izotopul se epuizează sau se elimină din organism. De aceea, acesta va fi izolat de restul
bolnavilor. Dejecţiile şi produsele lui biologice sau patologice, conţinând de asemenea substanţe cu proprietăţi
radioactive, vor fi manipulate cu aceleaşi măsuri de precauţie ca şi însuşi izotopul.
 Aplicarea tuturor măsurilor de precauţie, întrebuinţarea izotopilor radioactivi înseamnă un risc oarecare, în special
de natură genetică. Motiv pentru care , este bine ca manipularea lor să fie evitata de către persoanele sub 40 de
ani.
 Asistenta care îşi desfăşoară activitatea în instituţii unde se lucrează cu radiu sau cu izotopi radioactivi, precum şi
în serviciile Roentgen trebuie să poarte în mod obligatoriu dozimetre prevăzute cu filtre de metal.
 Personalul sanitar se sensibilizează adesea la diferite substanţe chimice sau medicamentoase cu care lucrează. De
aceea este important să se folosească mănuşi de protecţie cu ocazia manipulării medicamentelor şi chiar la
lucrările de curăţenie şi de întreţinere efectuate cu detergenţi şi alte substanţe chimice.
 În caz de sensibilizare pe cale aerogenă, contactul cu substanţa sensibilizantă nu poate fi evitat. Dacă încercările
de desensibilizare a persoanei respective nu reuşesc, aceasta se transferă într-un alt loc de muncă unde nu vine în
contact cu substanţa respectivă.
 i. O importanţă deosebită o are evitarea infecţiilor
intraspitaliceşti. (nosocomiale) - orice infecţie care se produce
ca urmare a activităţii medico-sanitare. Profilaxia acesteia
priveşte atât personalul cât şi bolnavii. În orice spital se pot
interna bolnavi care pe lângă afecţiunea lor de bază se găsesc în
perioada de incubaţie a unei boli infecţioase. Aceştia devin
surse de infecţie atât pentru personal cât şi pentru ceilalţi
bolnavi. În instituţiile sanitare cu perioade de spitalizare de
lungă durată este bine ca bolnavii nou-internaţi să fie ţinuţi în
carantină o perioadă echivalentă cu timpul de incubaţie a
majorităţii bolilor infecţioase, evitându-se astfel apariţia unei
epidemii.
 Personalul de îngrijire va căuta să folosească tehnica
aseptică în orice manevră cu bolnavul. Îşi va ţine mâinile
curate prin spălare cu apă caldă şi săpun cât mai des, mai
ales dacă s-a atins de produsele bolnavilor cu boli
transmisibile, a lucrat în saloanele acestor bolnavi sau în
laboratoare. Va evita folosirea prosoapelor comune, după
spălarea mâinilor, utilizând prosoape de unică folosinţă.
 După evacuarea bolnavilor contagioşi se va face dezinfecţia
terminală a saloanelor, iar în timpul îngrijirii lor se vor
dezinfecta toate produsele şi materialele, lenjeria şi vesela
scoase din saloane.
 Pentru prevenirea infecţiilor aerogene în caz de epidemii, personalul de
îngrijire va intra în saloane numai cu mască, pe de o parte pentru a se feri
de contaminare, pe de altă parte - putând fi şi el purtător de germeni -
pentru a nu contamina pe bolnavi. Va căuta să se expună cât mai puţin
picăturilor Pfluge împrăştiate de bolnavul care tuşeşte, strănută sau
vorbeşte. Personalul sanitar bolnav nu va veni la lucru. Munca cu bolnavii
se va organiza în aşa fel ca să prevină difuzarea infecţiilor de la un bolnav
la altul sau de la bolnav la personal. În vederea acestui scop, saloanele de
bolnavi cu boli aerogene cu difuzibilitate mare (rujeolă, varicelă, gripă
etc.) vor fi deservite de personal separat, iar dacă acest lucru nu este
posibil, bolnavii cu afecţiuni aerogene vor fi îngrijiţi ultimii. În celelalte
saloane se va reintra numai după 25-30 min, pentru a nu duce infecţia
aerogenă şi altor bolnavi.
 Pentru prevenirea infecţiilor cu transmisie digestivă se va evita
contactul bolnavilor cu alimentele şi vesela altor bolnavi. Spălarea
veselei va fi însoţită şi de dezinfectarea ei, urmărind cu o grijă
deosebită, circuitul alimentelor din mediul aseptic spre cel septic şi
împiedicând circuitul invers. Personalul de îngrijire nu va mânca în
timpul serviciului şi va renunţa la fumat la locul de muncă, pentru a
nu duce mâinile - eventual infectate - la gură. Va evita să dea mâna
cu bolnavii şi va căuta să nu ducă mâinile la faţă sau la păr. Nu se
vor utiliza niciodată grupurile sanitare ale bolnavilor.
 Ploştile şi urinarele vor fi spălate prin procedee automate cu apă
fierbinte şi apoi dezinfectate sau sterilizate.
 Pentru prevenirea infecţiilor de contact direct, precum şi a celor de
inoculare, produsele patologice şi instrumentele utilizate vor fi
manipulate numai cu pense si cu mănuşi de protecţie. Instrumentele
vor fi utilizate numai după o sterilizare corect efectuată, şi asistentele
vor evita lezarea tegumentelor cu cioburi de sticlă, instrumente
tăioase sau alte obiecte care au venit în contact cu bolnavii.
 Purtarea obligatorie a echipamentelor de protecţie, a halatelor de
supraprotecţie, ţinerea hainelor de spital separat de cele de stradă,
îmbăierea înainte de părăsirea serviciului, trecerea prin filtrul
personalului la părăsirea locului de muncă au drept scop evitarea
îmbolnăvirii personalului sau a familiilor lor prin infecţii interioare de
spital.
 Pentru prevenirea infecţiilor transmise prin vectori, bolnavii internaţi
vor fi controlaţi şi la nevoie deparazitaţi înainte de a fi duşi în salon.
 Periodic sau la nevoie se va face dezinsecţia sau deratizarea,
distrugându-se astfel factorii transmiţători ai multor boli contagioase.
 În vederea protejării oraşului de materialului infecţios provenit din
spitale, sistemul de canalizare al acestora este prevăzut cu un tanc septic,
în care se distrug toţi germenii infecţioşi proveniţi de la bolnavi, săli de
operaţii, laboratoare. Dacă spitalul nu are tanc septic, atunci dejecţiile
provenite de la bolnavi cu boli contagioase, înainte de a fi vărsate în
reţeaua de canalizare, vor fi amestecate în părţi egale cu cloramină 10%,
var cloros sau cu un alt dezinfectant puternic pe o durată de trei ore.
 

 Precauțiile universale reprezintă măsurile care se

aplica în vederea prevenirii transmiterii HIV,
VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de
transmitere sangvina, în timpul actului medical.
Reguli de bază
  Considerăm toţi pacienţii potenţial infectaţi;
 Considerăm că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt
contaminate cu HIV, VHB, VHC,deoarece:
 cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, VHB, VHC sau alţi
agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria
stare de portaj;
 testarea sistematică pt. HIV, VHB, VHC s-a dovedit neeficientă
şi chiar mai mult, o încălcare a drepturilor omului la viaţa
privată.
 Considerăm că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală
sunt contaminate după utilizare.
 Scopul aplicării precauțiilor universale îl reprezintă prevenirea transmiterii
infectiilor cu cale de transmitere sanguina, la locul de munca al personalului.
Precauţiunile universale sunt măsuri fundamentale şi standard care se
referă la:
 folosirea barierelor adecvate de precauţie (mănuşi, şorţ, mască şi ochelari de protecţie) atunci când
este anticipat contactul cu sângele sau lichidele biologice ale pacientului
 schimbarea mănuşilor după contactul cu fiecare pacient
 spălarea mâinilor şi a altor suprafeţe tegumentare imediat şi insistent dacă au fost contaminate cu
sânge sau produse biologice

în resuscitări de urgenţă gură la gură se folosesc piese orofaringiene sau alte dispozitive de
ventilaţie
 personalul medical cu leziuni exudative sau dermatite supurate trebuie reţinut de la orice contact
direct cu pacientul şi obligat să poarte echipament de protecţie până când afecţiunea se rezolvă
 atenţie sporită în cazul manipulării unor instrumente ascuţite, tăietoare
 evacuarea deşeurilor infecţioase, a lenjeriei contaminate cu sânge în ambalaje etanşe, închise
 niciodată nu se vor recapişona acele, nu se va desprinde acul de seringă sau de sistemele de
prelevare sub vid cu mâna
 nu se va goli niciodată seringa după o încercare nereuşită de recoltare (se aruncă şi se utilizează o
altă seringă)
 se decontaminează imediat suprafeţele care au venit în contact cu sânge sau produse biologice.
 Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu
următoarele produse trebuie considerat la RISC:
 sânge, spermă, secreții vaginale
 lichid amniotic, pericardic, peritoneal, pleural,
sinovial, LCR;
 orice alte fluide organice vizibil contaminate cu
sânge.
 
Implementarea precauțiilor universale
Utilizarea echipamentului de protecție adecvat, complet, corect

 
Definiție

 “ECHIPAMENT DE PROTECŢIE” reprezinta

bariera între lucrător şi sursa de infecție, utilizată
în timpul activităţilor care presupun risc de
infecție.
 Categorii
de bariere
 CATEGORII DE BARIERE utilizate pentru aplicarea precauțiunilor universale:

 1. Halate - în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale.

 2. Șorțuri, bluze impermeabile - completează portul halatelor atunci când se
anticipeaza producerea de stropi, picaturi, jeturi cu produse biologice potenţial
contaminate, protejând tegumentele personalului medical din:
 secţii cu profil chirurgical,
 laboratoare,
 servicii de anatomie patologică,
 medicină legală,
 unele activităţi administrative şi servicii de urgenţă.
 Mănuși - purtarea mănuşilor reduce riscul de transmitere al microorganismelor
 se utilizeaza în următoarele situaţii:
 efectuarea de injecţii
 anticiparea contactului mainilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge, ţesuturi umane;
 abord venos sau arterial;
 recoltare de sânge şi alte produse biologice;
 contact cu pacienti care sangereaza, au plagi deschise, escare de decubit, alte leziuni cutanate;
 manipularea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în vederea curăţirii, decontaminarii.
 felul mănușilor
 de uz unic sterile:
 chirurgie
 examinare interna
 intervenţii care implica un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile; uneori sunt necesare manusi duble;
 abord vascular prin puncție;
 tegument pacient cu soluţii de continuitate;
 dezobstruări de urgență ale căilor respiratorii.
 nesterile curate:
 examinari curente, care implica un contact cu mucoasele, dacă nu exista o recomandare contrară;
 manipularea de materiale contaminate;
 curăţenie, îndepărtare de produse biologice contaminate.
 de uz general, menaj, de cauciuc:
 activităţi de întreţinere, care implica un contact cu sânge şi alte produse biologice considerate a fi contaminate;
 colectare materiale contaminate, curăţire şi decontaminare instrumentar, material moale, suprafeţe contaminate;
 manipularea de materiale contaminate;
 curăţenie, îndepărtare de produse biologice.
mod de folosire:
 schimbare după fiecare pacient;
 se indeparteaza, prinzând marginea primei mănuşi prin exterior aruncand-o în containerul pentru colectare şi apoi prinzand-o pe cealaltă, cu mana libera prin
interior, scoţând-o cu grija şi aruncand-o în acelaşi container aflat la indemana;

după îndepărtarea manusilor mâinile se spala, 10-15 secunde, chiar dacă mănușile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate;
 mănușile de unică utilizare nu se reutilizează, deci nu se curăță sau dezinfectează;
 mănușile de uz general se pot decontamina şi reutiliza, dacă nu prezintă semne de deteriorare (perforare, imbătrânire).
 
 ATENTIE! Mănușile nu sunt un substitut pentru spălarea mâinilor.
 Masca - protejează: tegumentele, mucoasele bucală și nazală ale personalului medical prevenind aspiraţia sau înghiţirea
lichidelor contaminate. Se utilizează în:
 contactul cu pacienţii cu meningită virală sau bacteriană, cu TBC pulmonară
 contactul cu pacienţi care tuşesc
 aspirarea secreţiilor traheo-bronsice pe canula traheală
 îngrijirea plăgilor supurate
 pregătirea perfuziilor cu chimioterapice
 pregătirea vaccinurilor pentru administrare.
 
 Măştile, chirurgicale sau de tip filtru trebuie să fie bine fixate pe faţă.
 
 Tipuri de măști:
 mască facială simplă, destinată publicului larg
 mască medicală tip I și I, formate din 3 straturi folosite în ambulatoriu și triaj
 asigură protecția celor din jur prin limitarea contaminării mediului de către persoanele care tușesc sau strănută
 mască respiratorie de protecție FFP2 și FFP3:
 formate din 4 straturi
 material moale sau semitare
 prezintă supapă de expirare care asigură evacuarea căldurii și a umidității
 asigură protecție antimicrobiană superioară
 filtrează 95% din particule
 asigură protecția purtătorului
 Bonete - simple (textile), sau impermeabile
 Protectoare faciale, protejează:
 tegumentele;
 mucoasele bucală, nazală, oculară.
 Tipuri de protectoare faciale:
 ochelari sau ecran protector. Se folosesc în activităţi care
presupun contaminare sau stropire cu diferite fluide organice.
 Echipamente de resuscitare, protejează mucoasa bucală în
timpul instituirii respiraţiei artificiale.
 Papuci, cizme de cauciuc
 

Spalarea mainilor

 Definiție
 Spălarea mâinilor reprezintă o componentă a
Precauţiunilor Universale standard şi speciale:
 este cea maiimportantă procedură pentru
prevenirea infecţiilor intraspitalicesti, deoarece
mână este principala cale de transmitere.
 este cel mai important şi uneori singurul mod de
prevenire a contaminării şi diseminării agenţilor
microbieni.
 Procedeu standardizat pentru spălarea mâinilor
 Etapa 1
 palmă pe palmă
  
 Etapa 2
 faţa palmară a mâinii drepte peste faţa dorsală a
mâinii stângi
 faţa palmară a mâinii stângi peste faţa dorsală a
mâinii drepte
 Etapa3
 palmă pe palmă cu degetele intercalate
 Etapa 4
 dosul degetelor pe palmă opusă cu degetele
îndoite
 Etapa 5
 frecarea prin rotire a degetului mare de la mâna
stângă cu mâna dreaptă şi invers
  Etapa 6
 frecarea şi rotirea prin mişcări înainte înapoi cu degetele
mâinii drepte aplicate în podul palmei stângi şi invers.
 Fiecare etapă descrisă se repetă de cinci ori înainte
de a se trece la etapa următoare.
 https://www.youtube.com/watch?v=wkMsTcuqXL
Y
Prevenirea accidentelor și a altor tipuri de expunere profesională

 Expunerea profesională:
 prin:
 inoculări percutane:
 înţepare,
 tăiere.
 contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de continuitate;
 contaminarea mucoaselor.
  
 în timpul:
 efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascuţite;
 manipulării de produse biologice potenţial contaminate;
 manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare, după utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea cu produse
biologice potenţial infectate.
 
 prin intermediul:
 instrumentelor ascuţite;
 materialului moale;
 suprafeţelor
 altor materiale utilizate în activitatea din unităţile sanitare;
 reziduurilor din activitatea medicală.

 
 Metode de prevenire
 obiecte ascuţite:

reducerea de manevre parenterale la minimum necesar;
 colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la înţepare şi tăiere, amplasate la îndemână şi marcate corespunzător conform reglementărilor Ministerului Sănătății pentru pregătirea în vederea utilizării şi
distrugere;
 evitarea recapisonarii, îndoirii, ruperii acelor utilizate.

 
 lenjerie:
 manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice potenţial contaminate cât mai puţin posibil;
 sortare şi prelucrare se face numai cu echipament de protecţie potrivit, în spaţii special destinate;
 colectare în saci impermeabili, la nevoie dubli, marcaţi în mod corespunzător
 evitarea păstrării lor îndelungate, înainte de prelucrare;
 asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare
 decontaminare.

 
 curăţenie şi decontaminare:
 folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge, alte lichide biologice sau ţesuturi;
 decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene, îndepărtarea cu hârtie absorbantă care se colectează în containere sau saci de plastic marcaţi;
 dezinfecţie cu soluţie germicidă;
 uscarea suprafeţei prelucrate;
 folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei, sterilizării, decontaminării echipamentului medical, a pavimentelor, pereţilor, mobilierului, veselei, sticlăriei, tacâmurilor, conform reglementărilor
Ministerului Sănătății
 
 reziduuri infectante
 neutralizare prin ardere sau autoclavare
 colectare:
 recipiente impermeabile, marcate pentru diferenţierea clară prin culoare şi etichetare.
 
 igiena personală:
 spălarea mâinilor
 spălarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potenţial contaminate sau cu materiale potenţial contaminate;
 evitarea activităţilor cu risc de expunere în caz de:
 existenţa de leziuni cutanate;
 prezenţa unui deficit imunitar;
 graviditate.
 Pentru prevenirea riscurilor:
 Serviciile de stomatologie utilizează:
 echipament de protecţie:
 masca,
 ochelari, ecran protector;
 mănuşi,
 halat, şort impermeabil când se anticipează producerea:
 epanşamentelor;
 sânge;
 salivă cu urme vizibile de sânge;
 alte recomandări:
 sistem de aspiraţie rapidă;
 poziţia adecvată a scaunului;
 instrumentar:
 corect utilizat;
 corect colectat, spălat, decontaminat şi/sau dezinfectat.
  
 Serviciile de anatomie patologică utilizează:
 mască, ochelari, ecran protector, mănuşi, halat, şorturi impermeabile, cizme, bonete;
 se face decontaminare după efectuarea necropsiilor a instrumentarului, suprafeţelor şi mobilierului
 Laboratoarele clinice și de cercetare
 Regulile generale de aplicare a precauţiunilor universale trebuie completate cu:
 colectarea flacoanelor care conţin produse biologice în containere marcate, care să împiedice răsturnarea, vărsarea, spargerea;
 evitarea contaminării pereţilor exteriori ai flacoanelor colectoare;
 utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile laboratorului:
 mănuşi;
 mască, ochelari de protecţie, ecran protector;
 halat, şort impermeabil, bonetă;
 spălarea atentă a mâinilor;
 utilizarea de echipamente de pipetare automate, pentru înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura;
 atenţie la utilizarea de material ascuţit în activitatea de laborator;
 curăţenia, dezinfecţia, sterilizarea în mod corect, standardizat;
 instrumentarul contaminat:
 colectare,
 decontaminare:
 chimică;
 fizică:
 ardere;
 autoclav;

aparatura defectă
 decontaminare înainte de reparare;
 la terminarea activităţii, echipamentul utilizat rămâne în laborator până la colectarea şi îndepărtarea în vederea prelucrării;
 amplasarea de afişe avertizoare asupra riscului de contaminare.
 Atitudinea în cazul expunerilor profesionale cu produse biologice care fac
obiectul precauțiilor universale


 
 
Inoculare percutanată (înţepătură, tăietură):
 spălarea la jet de apă curentă timp de 5 minute;
 aplicarea de antiseptice, dezinfectante.
 
 Expunerea mucoaselor:
 clătirea gurii cu apă curentă (gargarisme);
 clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic.
 
 Raportarea evenimentului:
 medicului personalului, imediat după expunere;
 înregistrarea datelor de identificare a pacientului-sursă (dacă este posibilă identificarea);
 înregistrarea unor date legate de personalul care s-a expus:
 momentul, felul expunerii, primul ajutor.
  
 Medicul personalului decide asupra personalului si asupra pacientului:
 testare privind statutul imunitar şi infecţios (HBV, HIV) în dinamică;
 urmărirea clinică, profilaxie (vaccin HBV), tratament complicaţii ale expunerii.
 
 Dacă pacientul refuză testarea, sau dacă sursa expunerii este imposibil de identificat:
 consiliere;
 testare în dinamică, urmărirea clinică.
 
 Persoanele expuse în timpul activităţii în unităţi private se vor adresa Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă, dacă nu au acces la
medicul personalului sanitar din unităţile de stat.