Istoria contemporană

universală
Tema 1: b) Conferința de Pace
de la Paris (1919-1920)

Coordonator: Ghelețchii Ion dr.conf.univ

Cuprins
1. Rolul şi organizarea Conferinţei de pace de la
Paris
2. Obiectivele “Celor patru mari”
3. Principalele prevederi ale tratatelor de pace
4. Problema germană la Conferinţa de pace de la
Paris
5. România la Conferinţa de pace de la Paris
6. Bibliografie selectivă
Conferinţa de Pace de la Paris ( 1919 – 1920 )

1. Rolul şi organizareaConferinţei de Pace • Conferinţa de Pace de la Paris

şi-a deschis lucrările în ianuarie 1919. • Au participat 27 de state, 4 dominioane şi
India. Conferinţa a reunit peste 1000 de delegaţi, fiecare delegaţie fiind alcătuită
din sute de colaboratori ( militari, diplomaţi, jurişti, istorici, oameni de ştiinţă şi
tehnicieni ) • Nu au fost invitaţi nici reprezentanţii ţărilor învinse ( Germania,
Austria, Ungaria, Bulgaria, Turcia ), nici cei ai Rusiei unde fusese instalat
regimul comunist.
Practic, Conferinţa era gândită şi organizată de “Consiliul celor Zece”, format
din şefii de guvern şi miniştrii de externe ai celor cinci puteri: SUA, Marea
Britanie, Franţa, Italia şi Japonia. Prin amploare şi durată, Conferinţa de Pace
de la Paris amintea de Congresul de la Viena din 1815. Ca şi atunci se punea
problema reconstrucţiei europene şi găsirea bazelor necesare acestui proces.
Organul principal de decizie era “Consiliul celor patru”, format din: a) Thomas
Woodrow Wilson b) George Clemenceau c) David Lloyd George d) Vittorio
Emanuele Orlando
Au fost criticate multe aspecte legate de desfăşurarea Conferinţei: •
diplomaţia secretă; • decizia şefilor de stat ai ţărilor aliate de a participa personal
la negocieri; • faptul că reprezentanţii ţărilor învinse şi ai Rusiei au fost excluşi
din procesul încheierii păcii; • dominarea micilor ţări de către marile puteri; •
alegerea Parisului ca loc de întrunire a fost comentată: resentimentele pricinuite
de război erau mult mai puternice decât în altă parte;
2. Obiectivele “Celor patru mari”
Principalele prevederi ale tratatelor de pace
Problema
germană la
Conferinţa de
pace de la
Paris
 Prevederi militare: - efectivul armatei germane era fixat la 100
000 de oameni, iar corpul de ofiţeri era limitat la 4000; - serviciul
militar obligatoriu era interzis; - se interzicea Germaniei să aibă
artilerie grea, tancuri, submarine, aviaţie militară;
Art. 231 din Tratatul de la Versailles stabilea că:“Guvernele aliate şi
asociate afirmă, iar Germania acceptă răspunderea Germaniei şi
a aliaţilor săi pentru toate pierderile pe care le-au suferit guvernele
aliate şi asociate precum şi compatrioţii lor ca urmare a războiului
de agresiune îndreptat împotriva lor de Germania şi aliaţii
ei”.Această aşa-numită clauză a vinovăţiei de război a reprezentat
baza morală pentru pretenţiile aliaţilor ca Germania să plătească
reparaţii de război.
Principala dificultate era să se stabilească cât poate şi cât
trebuie Germania să plătească, şi cum se vor împărţi aceşti bani
între aliaţi. • Wilson se pronunţa pentru stabilirea unor reparaţii
care să ţină cont de resursele Germaniei de a le putea achita. • Dar,
opinia publică din Franţa şi Marea Britanie dorea “să stoarcă
lămâia germană până încep să-i chiţăie sâmburii.” Acest lucru avea
un dublu scop: să ajute ţările aliate să acopere cheltuielile de război
şi să reducă Germania pentru ani buni la o situaţie precară din
punct de vedere economic.
S-au lansat cifre astronomice ca reparaţii de război. În cele din
urmă, la sugestia lui Lloyd George, s-a constituit o Comisie pentru
Reparaţii pentru a stabili cifra reală. • În anul 1921 Comisia
pentru Reparaţii a recomandat în sfârşit cifra de 132 miliarde
mărci-aur. Încercările de a determina Germania să plătească aveau
să marcheze relaţiile internaţionale pentru următorii zece ani. • De
asemenea, tratatul obliga Germania la “restituiri”, prin care
trebuia să înapoieze operele de artă luate din Franţa şi Blegia în
perioada 1870 – 1871 şi 1914 – 1918.
Sala Oglinzilor din Palatul Versailles
Semnarea tratatului de pace de la Versailles
b) Tratatul cu Austria de la Saint Germain ( 10 septembrie 1919 ) •
Austria recunoştea graniţele tuturor statelor vecine ( Cehoslovacia,
Polonia, Iugoslavia ); • Boemia, Moravia şi Slovacia formau
Cehoslovacia, Polonia a primit Galiţia, Slovenia, Dalmaţia, Bosnia
şi Herţegovina au intrat în componenţa statului sârbo-croato-
sloven, Italia primea Tirolul de sud fără portul Fiume, Zara şi
câteva insule din apropierea coastei dalmate; • demobilizarea
armatei; • reducerea forţelor armate până la 30 000 de soldaţi; •
Austria nu putea să mai deţină aviaţie militară, tancuri, artilerie
grea, flotă de război; • se interzicea Anschluss-ul ( art. 88 );
Palatul Saint Germai
 Fragmente din tratatul de pace cu Austria • “… Art. 59. Austria renunţă, în ce-
o priveşte, în favoarea României la orice drepturi şi titluri asupra părţii din fostul
ducat al Bucovinei aflată dincolo de frontierele României, aşa cum vor fi fixate
ulterior de către principalele Puteri aliate şi asociate” • “…Art. 88. Independenţa
Austriei este alienabilă numai cu consimţământul Consiliului Societăţii Naţiunilor…
Austria declară de pe acum că recunoaşte şi acceptă frontierele Bulgariei, greciei,
Ungariei, poloniei, României, ale Statului sârbo-croato-sloven şi ale Statului
cehoslovac, aşa cum aceste frontiere vor fi stabilite de către principalele Puteri aliate
şi asociate…”
“…Art. 120. Numărul total al forţelor militare în armata austriacă nu va
trebui să depăşească 30 000 de oameni, inclusiv ofiţeri şi trupe auxiliare…” • “…
Art. 177. Guvernele aliate şi asociate declară, şi Austria recunoaşte, că Austria şi
aliaţii săi sunt răspunzători – pentru a le fi cauzat – de pierderile şi pagubele
suferite de Guvernele aliate şi asociate şi naţionalii lor, ca urmare a războiului ce le-
a fost impus prin agresiunea Austro – Ungariei şi a aliaţilor săi…”
Dezmembrarea imperiului austro-ungar
c) Tratatul cu Bulgaria de la Neuilly ( 27 noiembrie 1919 ) • Bulgaria
ceda Greciei Tracia occidentală, pierzând astfel ieşirea la Marea Egee; •
Graniţa româno-bulgară era stabilită potrivit clauzelor înscrise în tratatul de
pace de la Bucureşti din 1913, Cadrilaterul ( partea de sud a Dobrogei )
revenind României; • armata nu putea depăşi 20 000 de oameni; • serviciul
militar obligatoriu a fost interzis; • Bulgaria nu mai putea deţine aviaţie
militară sau flotă de război;
Fragmente din tratatul de pace cu Bulgaria • “… Art. 21. Bulgaria
recunoaşte că asociindu-se la războiul de agresiune pe care Germania şi
Austro – Ungaria l-au întreprins contra Puterilor aliate şi asociate, a pricinuit
acestora din urmă pierderi şi sacrificii de tot felul a căror completă
reparaţiune ea ar trebui să o asigure. Pe de altă parte, Puterile aliate şi
asociate recunosc că resursele Bulgariei nu sunt îndestulătoare pentru a o
pune în măsură de a asigura o completă reparaţiune. ( … ) În consecinţă,
Bulgaria se obligă a plăti şi Puterile aliate şi asociate se obligă a accepta suma
de două miliarde două sute cincizeci de milioane ( 2.250.000.000 ) de franci
aur, ca reprezentând reparaţiunea a cărei sarcină Bulgaria este capabilă de a
o lua asupra ei. Plata acestei sume se va face, sub rezerva dispoziţiunilor de
mai jos prin plăţi semestriale a căror scadenţă va fi la 1 ianuarie şi la 1 iulie a
fiecărui an. Prima scadenţă va fi la 1 iulie 1920.”
 d)Tratatul cu Ungaria de la Trianon ( 4 iunie 1920 ); • Ungaria recunoştea graniţele şi independenţa noilor state care se constituiseră
sau îşi desăvârşiseră unitatea de stat ca urmare a prăbuşirii Imperiului Habsburgic; • Art. 45 din tratat confirma unirea Transilvaniei,
Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România; • demobilizarea armatei; • interzicerea serviciului militar obligatoriu; • menţinerea
unei armate de numai 35 000 de oameni; • Ungaria nu putea deţine aviaţie militară, tancuri, artilerie grea, flotă de război;
Fragmente din tratatul de pace cu Ungaria • “…Art.45. Ungaria renunţă, în ceea ce o priveşte, în favoarea României, la toate
drepturile şi titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare, situate dincolo de fruntariile Ungariei, astfel cum sunt fixate la
articolul 27, Partea II ( Fruntariile Ungariei ) şi recunoscute prin prezentul Tratat sau prin orice alte tratate încheiate în scop de a regla
afacerile actuale, ca făcând parte din România.” • “…Art. 46. O comisiune compusă din şapte membri, din cari cinci vor fi numiţi de
principalele Puteri aliate şi asociate, unul de România şi unul de Ungaria, de faţă pentru a fixa la faţa locului traseul liniei de fruntariile
descrise la articolul 27, Partea II ( Fruntariile Ungariei )”
Palatul Trianon
e) Tratatul cu Turcia de la Sevres ( 10 august 1920 ); • Potrivit tratatului de la Sevres strâmtorile Bosfor şi Dardanele ( care făceau
legătura între marea Neagră şi Marea Mediterană) erau declarate libere pentru trecerea vaselor comerciale şi militare ale tuturor statelor,
atât în timp de pace, cât şi pe timp de război. • Respectarea regimului strâmtorilor era încredinţată unei Comisii Internaţionale formată
din reprezentanţii Angliei, Franţei, Italiei, Japoniei, SUA ( în cazul şi la data când ele vor dori să ia parte ), Rusiei, Greciei, României,
Bulgariei şi Turcia. • Rusia, Bulgaria şi Turcia urmau să-şi trimită delegaţii în Comisie numai în cazul intrării lor în Societatea Naţiunilor.
Turcia a fost redusă la Asia Mică şi la litoralul european al Constantinopolului. • Teritoriile arabe stăpânite de Imperiul Otoman au
revenit sub mandat Marii Britanii şi Franţei ( Franţei i-au revenit teritoriile de azi ale Siriei şi Libanului iar Marii Britanii i-au revenit
actualele teritorii ale Israelului, Iordaniei şi Irakului ). • Zona de est a Traciei, peninsula Gallipolii, Smirna şi mai multe insule din Marea
Egee au revenit Greciei. • Revoluţia naţională condusă de Mustafa Kemal Ataturk va impune anularea tratatului de la Sevres şi
încheierea unui alt tratat de pace la Lausanne ( 1923 ). Noul tratat a fost prima revizuire semnificativă a tratatului de pace. • În urma
războiului cu Grecia, Turcia a redobândit Tracia de est, Smirna şi insulele din Marea Egee.
44.f) Europa după modificările teritoriale Menţionează: - ţările desprinse din fostul imperiu
ţarist; - statele succesoare ale imperiului austro – ungar; - statele nou apărute în 1918; - statul
refăcut în urma împărţirilor din secolul al XVIII-lea; - teritoriile care s-au unit cu România în
1918;
45.g) Care dintre “cele 14 puncte” ale lui Wilson s-au aplicat ? Iată rezumatul celor 14 puncte
ale preşedintelui Wilson: • Renunţarea la diplomaţia secretă. • Libertatea navigaţiei comerciale
în timp de pace şi de război. • Reducerea înarmărilor. • Rezolvarea problemelor coloniale. •
Eliberarea teritoriului rusesc de către Germania. • Restabilirea Belgiei. • Retrocedarea Alsaciei
şi Lorenei către Franţa. • Rectificarea graniţelor Italiei conform cu principiului naţionalităţilor.
• Libertatea comerţului internaţional. • Autonomia popoarelor din Austro-Ungaria. • Acces la
mare pentru Serbia. • Crearea statului polonez independent cu acces la mare. • Deschiderea
strâmtorilor pentru toate vasele. • Crearea Societăţii Naţiunilor.
46.g) Exerciţiu de sistematizare şi sistematizare a cunoştinţelor: Ce doreau “cei patru” de la
Conferinţa de pace şi ce-au obţinut ?

47.4. Problema germană la Conferinţa de Pace de la Paris. • Prin condiţiile tratatului de la Versailles, Germania trebuia să devină
un stat incapabil de a mai declanşa un nou război. • Tratatul de la Versailles a fost considerat de germani un dictat impus prin
forţă. Germania a trebuit să semneze tratatul de la Versailles fără a-l discuta, ceea ce a rănit profund orgoliul naţional. •
Revizionismul german se va manifesta în forţă după venirea lui Adolf Hitler la putere ( 1933 )
48.Comentaţi următoarea afirmaţie a lui Georges Clemenceau la 27 martie 1919 “America este atât de departe, protejată de ocean.
Nici măcar Napoleon nu a reuşit să ajungă în Anglia. Amândoi sunteţi protejaţi, noi nu suntem.”
49.Comentaţi replica dată de premierul englez Lloyd George atunci când a fost întrebat în legătură cu ceea ce reuşise să facă la
Conferinţa de pace de la Paris “Destul de bine, având în vedere că am stat între Iisus Hristos şi Napoleon”.
50.Comentaţi următoarele cuvinte ale preşedintelui american Wilson “Victoria înseamnă pacea impusă cu forţa celui ce a pierdut
războiul; condiţiile victoriosului impuse învinsului vor fi acceptate cu umilinţă, sub constrângere, ca un sacrificiu intolerabil şi vor
lăsa resentimente graţie cărora termenii păcii nu vor exprima permanenţa, ci fragilitatea.”
 5. România la Conferinţa de Pace de la Paris Participarea României la Conferinţa
de la Paris a fost o adevărată “aventură” diplomatică. Acest lucru este susţinut numai dacă
avem în vedere că, pe parcursul lucrărilor, România a schimbat patru guverne: a) ( 29
nov.1918 – 12 sept. 1919 ) – a semnat tratatul cu Germania; b) ( 27 sept. -28 nov. 1919 ); c)
( 1 dec.1919 – 13 martie 1920 ) – a semnat tratatele cu Bulgaria şi Austria; d) ( 13 martie
1920 – 13 dec. 1921 ) – a semnat tratatul cu Ungaria; Ion I. C. Brătianu Arthur Văitoianu
Al. Vaida-Voevod Al. Averescu
Guvernul Ion I. C. Brătianu( 29 nov.1918 – 12 sept. 1919 ) • Un prim moment care a
dus la încordarea raporturilor României cu marile puteri a fost legat de semnarea tratatului
de la Versailles cu Germania. • Documentul a fost remis delegaţiei române cu numai 5
minute înainte de intrarea în sala Conferinţei, ceea ce a pus-o în imposibilitatea de a-l studia
cu atenţie. • Brătianu a semnat documentul deoarece România “nu era prea interesată în
problema Germaniei”. Referitor la România, tratatul de la Versailles anula prevederile păcii
de la Bucureşti din 1918.
Tratatul cu Austria cuprindea condiţii care afectau independenţa politică şi economică
a României, motiv pentru care Brătianu a refuzat să-l semneze. Ca reacţie la atitudinea
negativă a Conferinţei în problema tratatului cu Austria, Brătianu a decis să plece de la
Paris. • La 10 septembrie 1919, Puterile Aliate au semnat tratatul cu Austria, dar fără
semnătura delegaţiei române. • La 12 septembriei 1919, Brătianu şi-a dat demisia.
 Arthur Văitoianu ( 27 sept. -28 nov. 1919 ) • După o lună de criză politică, la 27
septembrie 1919 s-a constituit guvernul de militari şi tehnicieni prezidat de generalul Arthur
Văitoianu. • Aflat sub influenţa lui Ion I. C. Brătianu, noul prim ministru a declarat că
guvernul său nu este abilitat să semneze tratatul de pace cu Austria, aşa cum cereau marile
Puteri Aliate şi Asociate.

Al. Vaida-Voevod ( 1 dec.1919 – 13 martie 1920 ) • Politica externă a guvernului a fost

dominată de problema semnării trataelor de pace. Încă de la 15 noiembrie, Consiliul
Suprem al Conferinţei de la Paris trimisese o notă ultimativă, prin care cerea României să
semneze tratatul de pace cu Austria în termen de 8 zile, în caz contrar va considera că s-a
separat de Aliaţi, iar aceştia îşi vor retrage misiunile diplomatice de la Bucureşti. • În faţa
acestor presiuni, la 10 decembrie 1919, guvernul a semnat tratatul de pace cu Austria, care
confirma unirea Bucovinei cu România, dar menţinea prevederile privind minorităţile şi
liberul tranzit. • Tot la 10 decembrie 1919, România a semnat tratatul de pace cu Bulgaria,
care confirma graniţa din 1913.

Al. Averescu ( 13 martie 1920 – 13 dec. 1921 ) • Politica externă a guvernului

Averescu a fost consacrată luptei pentru recunoaşterea unirii Transilvaniei cu România şi
combaterii propagandei maghiare care milita pentru integritatea “Ungariei Mari”. • Prin
Tratatul de la Trianon, din 4 iulie 1920, s-a recunoscut unirea Transilvaniei cu România,
decisă de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
Bibliografie selectivă
1. Manualele alternative de istorie pentru clasa a X-a.
2. Emilian I. Bold, Diplomaţia de conferinţe, Ed. Junimea,
Iaşi, 1991.
3. I. Mamina, I. Scurtu, Guverne şi guvernanţi ( 1916 –
1938 ), Bucureşti, Ed. Silex, 1996.
4. Anatol Petrencu, Istoria universală contemporană. 1914 –
1918, Chişinău, Ed. Prometeu, 1991.
5. www.bbc.co.uk 6. www.historyonthenet.com 7.
www.schoolhistory.co.uk 8.
www.spartacus.schoolnet.co.uk 9. www.wikipedia.ro