Observaţia spontană
Observaţia dirijată, sistematică
Convorbirea cu elevul sau cu grupul de elevi
Analiza produselor activităţii elevului
Probele de personalitate
Probele psihosociale
Tehnicile sociometrice
· Interviul
· Teste
EVALUAREA PERSONALITĂȚII PREȘCOLARILOR /ELEVILOR
Comportament social-afectiv
PERSONALITATEA
SUBIECTULUI
MANIFESTAREA SOCIO-AFECTIVĂ
MEDIUL SOCIAL DE
DEZVOLTARE
EVALUAREA PERSONALITĂȚII PREȘCOLARILOR /ELEVILOR
TEMPERAMENTUL
APTITUDINILE
CARACTERUL
EVALUAREA PERSONALITĂȚII PREȘCOLARILOR /ELEVILOR
CARACTERUL – latura
relațional valorică
(aspectele legate de felul
în care relaționăm și
valorile după care ne
conducem)
EVALUAREA PERSONALITĂȚII PREȘCOLARILOR /ELEVILOR
-are în vedere :
• Gradul de integrare în colectivul grupei sau al clasei
Gradul de expansiune a copilului în colectivitate: uşurinţa şi rapiditatea în stabilirea
relaţiilor, numărul de copii cu care stabileşte relaţii, spontaneitatea în stabilirea relaţiilor
Receptivitatea şi disponibilitatea de a stabili relaţii referenţiale cu ceilalţi copii: cu copii de
aceeaşi vârstă, cu copii mai mari, cu copii mai mici, cu adulţii, numai cu anumiţi copii
Poziţia şi rolul copilului în grup
· Tipuri de relaţii: de comunicare /de cooperare / de dominare
· Forme de ataşament: securizat, insecurizat, organizat, dezorganizat, ambivalent (evitant)
Autonomie socială
Structurarea microgrupurilor din care face parte copilul: spontaneitate-durată-stabilitate.
„
EVALUAREA SOCIO-AFECTIVĂ A PREȘCOLARILOR /ELEVILOR
-are în vedere :
• Receptivitatea şi reactivitatea socio-afectivă
• Reactivitatea emoţională
• Reactivitatea afectivă complexă şi de mai lungă durată
• Manifestarea şi conţinutul expresiei afective
EVALUAREA SOCIO-AFECTIVĂ A PREȘCOLARILOR /ELEVILOR
ROLUL STĂRII DE BINE ÎN ȘCOALĂ
Orice copil poate avea CES, în anumite perioade, pentru că cerinţele speciale
acoperă o varietatea extrem de variată, complexă şi dinamică - de la probleme
simple (determinate de dezvoltarea tipică a individualităţii şi persoanei) până la
probleme unice care nu pot fi rezolvate decât cu intervenţii speciale şi specifice.
Scopul incluziunii şcolare în cazul unui copil cu CES NU este,
de cele mai multe ori de a ajunge la performanţe foarte mari, ci de
a-l dezvolta astfel încât ajungând la maturitate să poată trăi şi munci
împreună cu semenii săi.
În acest context, sarcina cea mai importantă a şcolii, vizavi de
copiii cu CES, este – la fel ca şi faţă de toţi copiii – să le dea acestora
cunoştinţele/ competenţele şi valorile esenţiale necesare pentru a
deveni membri activi ai societăţii (UNESCO, 1987).
Ce trebuie să înțeleagă PROFESORII:
Echipa de Echipa de
servicii
cadre sociale
didactice
Echipa de
servicii
psihologice