Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
) TRAUMATISMELE
LUXAŢIILE:MEMBRULUI TORACIC
a.) Claviculei,
b.) Braţului,
c.)
Antebraţului,
d.) Mâinii.
2.)
FRACTURILE:
a.) Scapulei,
b.) Claviculei,
c.)
Humerusului,
d.) Oaselor
ntebraţului,
Luxaţiile acromio-claviculare
• Frecvenţa - mai
frecvente la persoane
tinere.
• Mecanismul de
producere – indirect,
cădere pe umăr.
Clasificarea
luxaţiilor acromi-claviculare
C.Rockwood CH.A, Green P. (1984)
Clasificarea:
1. Luxaţia antero - interne (95%)
Variante:
♦ extracoracoidiene (ca
subluxaţie, rară);
♦ subcoracoidiană (capul
humeral deplasat intern);
♦ subclaviculară (capul
humeral se găseşte la
nivelul subclavicular);
Clasificarea:
Complicaţii recente:
leziunea n. circumflex,
elongarea ramurelor plexului brahial,
compresia arterei axilare,Nu trebuie să apună soarele deasupra unei
luxaţii de umăr nereduse !!!
compresia, ruptura venei axilare,
TRATAMENTUL
Nu trebuie să apună soarele deasupra unei luxaţii
de umăr nereduse !!!
reducere în urgenţă sub anestezie generală;
Procedeul Kocher
TRATAMENTUL
Tratamentul:
– ortopedic – imobilizarea
Desault 3-4 săptămîni
– chirurgical – în fracturi cu mari deplasări
• în fracturi intraarticulare de glenă
FRACTURILE CLAVICULEI
Frecvenţa - 10 - 12% din
fracturile scheletului;
Mecanismul - indirect, prin
cădere pe umăr sau cot (80%);
- direct, acţiunea agentului
mecanic direct.
Clasificarea
♦ fracture 1/3 interne (foarte
rare),
♦ fractura 1/3 medie (80% din
fracturile claviculei)
♦ fracturile 1/3 externe (rare)
♦ fracturile complexe
Aspecte clinice
• dereglarea funcţiei,
• deformaţie angulară cu
vîrful superior,
• dureri în punct fix,
• întreruperea continuităţii
osoase palpabilă,
• capătul fragmentului
intern bombează sub
piele,
• poza „de umilinţă"
Tratamentul
1.) Conservator:
a. Bandaj forma de „8"
b. aparat ghipsat Desault.
2.) Chirurgical:
a. Osteosinteză cu broşe,
b. Osteosinteză cu placă
înşurubată,
c. Osteosinteză prin
„hobanaj"
FRACTURILE EXTREMITĂŢII
PROXIMALE ALE HUMERUSULUI
Frecvenţa:
• 7,6% din fracturile scheletului,
• 45% din fracturile humerusului,
• frecvent la persoanele de vîrstă
înaintată.
Clasificarea anatomică:
• colului anatomic,
• colului chirurgical,
• marea tuberozitate,
• mica tuberozitate.
Calsificarea Neer G(1970)
a fracturilor entremifatii superioare de humerus
Este bazată pe
descrierea lui E. A.
Codman (1934), care a
apreciat ca fracturile
humerusul proximal pot
apărea de-a lungul
vechilor cicatrice epifzare
ce separă supafaţa
articulară, diafiza, mare şi
mică tuberazitate în cele 4
segmente distincte.
Calsificarea Neer G(1970)
a fracturilor entremifatii superioare de humerus
În funcţie de traectul, linia de
fractura a unor de cele 4 segmente
Neer le diviziază în:
I - cu o parte – fractura fără
deplasare sau cu minimă deplasare,
indiferent de numărul segmentelor
inplicate;
II - Fractura cu două părţi cu
deplasare izolată ale capului humeral
cu linia de fractură la nivelul colului
anatomic; ale segmentului diafizar cu
linia de fractura la nivelu colului
chirurgical şi fracturile cu deplasare
ale micii şi marii treberazitaţi;
Calsificarea Neer G(1970)
a fracturilor entremifatii superioare de humerus
Humerus - 1
Extremitatea proximală - 1
Tipul fracturii – A, B, C
Diagnosticul – 1.1.A.B.C
FRACTURILE EXTREMITĂŢII
PROXIMALE ALE HUMERUSULUI
Aspecte clinice
• dureri,
• dereglări funcţionale,
• atitudine „de umilinţă"
• deformaţia regiunii sub „lovitură de
topor"
• axul braţuilui prelungit în sus cade
sub apofiza coracoidă,
• echimoză masivă a regiunii lezate
(24-48 ore).
Asistenţa medicală:
• antidoloranţi
• imobilizarea cu atela Kramer, bandaj
toracic Velpeau, Desault.
FRACTURILE EXTREMITĂŢII
PROXIMALE ALE HUMERUSULUI
Tratamentul:
A) Conservator:
a.) fracturi fără deplasare,
b.) fracturi cu 2 părţi - reducere
cu imobilizare ghipsată
(toracobrahial), sau gipsul de
atîrnare Caldwell
B.) Chirurgical:
a.) osteosinteza cu placă în „T",
b.) osteosinteza în „hobanaj",
c.) osteosinteza cu broşe,
d.) cu şurub
FRACTURILE DIAFIZEI HUMERALE
Frecvenţa:
1,4% din fracturile scheletului.
Mecanismul:
a) Direct – lovituri pe braţ,
agresiuni, striviri, etc.
b) Indirecte – cădere pe mînă,
cot, răsuciri.
Aspectele clinice – comune pentru
fracturile diafizare,
Complicaţii – lezarea nervului radial.
Clasificarea A O – 1.2.A.B.C.
FRACTURILE DIAFIZEI HUMERALE
Tratamentul:
a) Ortopedic:
- Aparat ghipsat toracobrahial în fracturile fără
deplasare;
- Reducere şi imobilizare ghipsată;
- Aparat ghipsat Caldweel în fracturile
instabile;
b) Chirurgical:
- Reducerea deschisă şi osteosinteza:
Centromodulară (tije blocate, elastice Ender);
Placă înşurubată;
Fixatoare externe (broşat – Илизаров, tijat).
FRACTURILE EXTREMITĂŢII DISTALE
ALE HUMERUSULUI
Frecvenţa :
- frecvent la copil, rar la adulţi,
- 2% din toate fracturile.
Mecanismul - căderea pe cot sau pe mână în
extenzie.
Clasificarea anatomică:
1.) Fracturi supracondiliene
– prin hiperextenzie;
– prin hiperflexie;
2.) Fracturi intercondiliene cu traiect în
„T", „Y", „V".
3.) Fracturi izolate ale condililor humerali;
4.) Fracturile epitrohlei;
5.) Fractura prin decolarea epicondilului;
6.) Fractura diacondiliană.
Clasificarea AO-1.3.A.B.C
FRACTURILE EXTREMITĂŢII DISTALE
ALE HUMERUSULUI
Aspecte clinice:
impotenţă funcţională totală la
nivelul cotului;
cotul în semiflexie şi susţinut;
dureri vii la palpare şi în funcţie;
olecranonul proeminează
posterior;
la tracţiune proeminenţa dispare;
semnele triunghiului Nelaton şi
linia Malgaine;
echimoza liniară transversală
deasupra plicii cotului.
FRACTURILE EXTREMITĂŢII DISTALE
ALE HUMERUSULUI
TRATAMENTUL
a) Ortopedic:
– în cazuri fără deplasare -
aparat ghipsat,
– în deplasări - reducerea cu
aplicarea aparatului ghipsat
b) Chirurgical:
Este tratamentul de bază şi este
urgent
osteosinteza cu plăci
înşurubate;
fixarea cu şuruburi;
fixarea cu broşe Kirshner sau
cu compresie în „hobanaj".
FRACTURILE OASELOR
ANTEBRAŢULUI
Clasificarea
1.) Fracturile extremităţii proximale a
ulnei;
2.) Fracturi ale extremităţii proximale ale
radiusului;
3.) Fracturile diafizare izolate ale oaselor
antebraţului;
4.) Fracturi ale ambelor oase ale
antebraţului;
5.) Fracturi - luxaţii ale oaselor
antebraţului;
6.) Fracturi epimetafizei distale ale
oaselor antebraţului.
FRACTURILE OLECRANULUI
Frecvenţa - 1% din fracturile scheletului
Mecanismul:
– indirect - căderea cu sprijinul pe palmă
– direct - lovitură pe olecranon
Clasificarea:
1.) Fracturi fără deplasare;
2.) Fracturi cu deplasare:
a.) fracturi prin avulsie,
b.) fracturi oblice şi transversale,
c.) fracturi cominutive,
d.) fracturi - luxaţii.
FRACTURILE OLECRANULUI
Tratamentul:
a.) Conservator - fără deplasarea
fragmentelor (Imobilizare în atelă
gipsată - 21 zile):
b.) Chirurgical - hoban, şurub, placă.
FRACTURILE CAPULUI ŞI COLULUI
OSULUI RADIAL
Frecvenţa - 1,4% din fracturile
scheletului (mai frecvent la copii)
Mecanismul: indirect prin căderea pe
mână.
Clasificarea:
1.) Fractura Bennet - cu fragment mic
sau cu fragment mare
2.) Fractura Rolando - fractura
cominutivă
Tratamentul - ortopedic sau chirurgical.