Sunteți pe pagina 1din 47

1.

) TRAUMATISMELE
LUXAŢIILE:MEMBRULUI TORACIC
a.) Claviculei,
b.) Braţului,
c.)
Antebraţului,
d.) Mâinii.
2.)
FRACTURILE:
a.) Scapulei,
b.) Claviculei,
c.)
Humerusului,
d.) Oaselor
ntebraţului,
Luxaţiile acromio-claviculare

• Frecvenţa - mai
frecvente la persoane
tinere.
• Mecanismul de
producere – indirect,
cădere pe umăr.
Clasificarea
luxaţiilor acromi-claviculare
C.Rockwood CH.A, Green P. (1984)

• Tipul 1- entorsă acromio-


claviculară
• Tipul 2- subluxaţia calviculei
cu lezarea totală a lig.
acromio-claviculare şi parţial
al celor carocoid-calviculare
cu spaţiul coroco-lavrular
largit pînă la 25% faţă de
normă
Clasificarea
luxaţiilor acromi-claviculare
C.Rockwood CH.A, Green P. (1984)
• Tipul 3- luxaţie tipică a
claviculei cu ruptura lig.
acromio-claviculare, caraco-
claviculare cu creşterea spaţiului
de la 25% la 100% de la normă
• Tipul 4- ruptură lig. acromio-
claviculare,muşchii deltoid şi
trapezoid detaşaţi de pe
claviculă distale, spaţiul caraco-
clavicular este cu 100%-200%
în comparaţie cu norma
Clasificarea
luxaţiilor acromi-claviculare
C.Rockwood CH.A, Green P. (1984)
• Tipul 5- clavicula deplasată
spre bază gătului,rupte toate
legamentele, spaţiul caraco-
clavicular mărit faţă de
umarul normal la 200%-
300%
• Tipul 6 - clavicula luxată
sub acromio, lig. acromio
claviculare rupte, cele
caraco-claviculare intacte
sau rupte, interspaţiul
caraco-clavicular micşorat.
SIMPTOMATOLOGIA
tipul I - edem şi dureri în articulaţia acromio-claviculară;
tipul II - tumefacţie, dureri importante,
– uşoară ascensiune a claviculei.
tipul III - atitudinea de „umilinţă",
– dereglare funcţională,
– deformitatea „treaptă de scară".
– semnul „clapă de pian".
tipul IV - extremitatea distală a claviculei este deplasată
posterior şi cranial.
tipul V - semnele ca tipul III însă mai accentuate,
– pot fi tulburări neurologice.
tipul VI - umărul aplatizat, -acromionul proeminat.
Tratamentul
Ortopedic în luxaţiile de tipul I –II :
imobilizare în pansament Desault sau în
bandaj cu bretele
Chirurgical în celelalte tipuri de luxaţie:
LUXAŢIA UMĂRULUI
Frecvenţa - 50 - 60% din totalul luxatiilor;
Mecanismul de producere:
• indirect - căderea pe mână, cot în abductie;
• direct - cădere pe umăr.

Clasificarea:
1. Luxaţia antero - interne (95%)
Variante:
♦ extracoracoidiene (ca
subluxaţie, rară);
♦ subcoracoidiană (capul
humeral deplasat intern);
♦ subclaviculară (capul
humeral se găseşte la
nivelul subclavicular);
Clasificarea:

2. Luxaţiile posterioare - capul


humeral se deplasează postglenoidal
(rare);
a) subacromiale
b) subspinale

3. Luxaţiile anterio - inferioare:


a.) subglenoidale (axilare);
b.) subscapulară (erecta).
SIMPTOMATICA
 dureri şi dereglări funcţionale,
 poza de „umilinţă",
 braţul în uşoară abducţie,
 umărul „în epolet" (dispare
convexitatea umărului),
 semnul „lovitură de topor",
 palparea unui gol subacromial,
 palparea capului humeral subclavicular,
 manifestările pe radiograme, etc...

Complicaţii recente:
 leziunea n. circumflex,
 elongarea ramurelor plexului brahial,
 compresia arterei axilare,Nu trebuie să apună soarele deasupra unei
luxaţii de umăr nereduse !!!
 compresia, ruptura venei axilare,
TRATAMENTUL
Nu trebuie să apună soarele deasupra unei luxaţii
de umăr nereduse !!!
 reducere în urgenţă sub anestezie generală;

Procedeul Hipocrates Procedeul Mottess

Procedeul Kocher
TRATAMENTUL

 imobilizarea ghipsată 4-6 sâptămîni


LUXAŢIILE COTULUI
Mecanismul de producere - căderea pe mâna în
extenzie
Clasificarea
1.) Convergente - ambele oase antebraţ se
deplasează în aceiaş direcţie.

Variante:  posteriaore,  anterioare  (cu fractură de olecranon),


 postero - mediale,  postero - laterale,
LUXAŢIILE COTULUI
Clasificarea
2.) Divergente – oasele
antebraţului se luxează în
diverse direcţii
Tratamentul – reducerea de
urgenţă sub anestezie generală.

Imobilizarea în atelă gipsată – 2 săptămîni.


FRACTURILE SCAPULEI
Frecvenţa – rare, mai puţin de 1% din toate fracturile scheletului.
Mecanism de producere:
• Mai frecvent direct
• Rar prin zmulgire a unghiului superio-intern de muşchiul elevator scapulae.
Clasificarea:
1 – fracturi a corpului scapulei :
a) a fosei supraspinoasei
b) a fosei subspinoasei
c) a spinei scapulei
2 – fracturi a unghiurilor:
a) a unghiului intern
b) a unghiului inferior
c) a unghiului extern (glenei):
 Ale colului anatomic
 Ale colului chirurgical
 Ale glenei
FRACTURILE SCAPULEI
Clasificarea:
3 – fracturi ale proceselor:
a) acromion
b) corocoid

Tratamentul:
– ortopedic – imobilizarea
Desault 3-4 săptămîni
– chirurgical – în fracturi cu mari deplasări
• în fracturi intraarticulare de glenă
FRACTURILE CLAVICULEI
Frecvenţa - 10 - 12% din
fracturile scheletului;
Mecanismul - indirect, prin
cădere pe umăr sau cot (80%);
- direct, acţiunea agentului
mecanic direct.

Clasificarea
♦ fracture 1/3 interne (foarte
rare),
♦ fractura 1/3 medie (80% din
fracturile claviculei)
♦ fracturile 1/3 externe (rare)
♦ fracturile complexe
Aspecte clinice
• dereglarea funcţiei,
• deformaţie angulară cu
vîrful superior,
• dureri în punct fix,
• întreruperea continuităţii
osoase palpabilă,
• capătul fragmentului
intern bombează sub
piele,
• poza „de umilinţă"
Tratamentul

1.) Conservator:
a. Bandaj forma de „8"
b. aparat ghipsat Desault.
2.) Chirurgical:
a. Osteosinteză cu broşe,
b. Osteosinteză cu placă
înşurubată,
c. Osteosinteză prin
„hobanaj"
FRACTURILE EXTREMITĂŢII
PROXIMALE ALE HUMERUSULUI
Frecvenţa:
• 7,6% din fracturile scheletului,
• 45% din fracturile humerusului,
• frecvent la persoanele de vîrstă
înaintată.
Clasificarea anatomică:
• colului anatomic,
• colului chirurgical,
• marea tuberozitate,
• mica tuberozitate.
Calsificarea Neer G(1970)
a fracturilor entremifatii superioare de humerus

Este bazată pe
descrierea lui E. A.
Codman (1934), care a
apreciat ca fracturile
humerusul proximal pot
apărea de-a lungul
vechilor cicatrice epifzare
ce separă supafaţa
articulară, diafiza, mare şi
mică tuberazitate în cele 4
segmente distincte.
Calsificarea Neer G(1970)
a fracturilor entremifatii superioare de humerus
În funcţie de traectul, linia de
fractura a unor de cele 4 segmente
Neer le diviziază în:
I - cu o parte – fractura fără
deplasare sau cu minimă deplasare,
indiferent de numărul segmentelor
inplicate;
II - Fractura cu două părţi cu
deplasare izolată ale capului humeral
cu linia de fractură la nivelul colului
anatomic; ale segmentului diafizar cu
linia de fractura la nivelu colului
chirurgical şi fracturile cu deplasare
ale micii şi marii treberazitaţi;
Calsificarea Neer G(1970)
a fracturilor entremifatii superioare de humerus

III - Fractura cu 3 păarţi cu


deplasarea a 3 segmente majore:
capul humeral, diafiza şi o
tuberozitate;
IV - Fractura cu 4 parţi -
fiecare segment major este
deplasat, vascularizarea capului
humeral este compromisă.
Fracturile extremitatii
proximale a humerusului
indiferent de numărul de segmente
pot fi cu şi fără luxaţia umărului.
CLASIFICAREA A O

Humerus - 1
Extremitatea proximală - 1
Tipul fracturii – A, B, C
Diagnosticul – 1.1.A.B.C
FRACTURILE EXTREMITĂŢII
PROXIMALE ALE HUMERUSULUI
Aspecte clinice
• dureri,
• dereglări funcţionale,
• atitudine „de umilinţă"
• deformaţia regiunii sub „lovitură de
topor"
• axul braţuilui prelungit în sus cade
sub apofiza coracoidă,
• echimoză masivă a regiunii lezate
(24-48 ore).
Asistenţa medicală:
• antidoloranţi
• imobilizarea cu atela Kramer, bandaj
toracic Velpeau, Desault.
FRACTURILE EXTREMITĂŢII
PROXIMALE ALE HUMERUSULUI
Tratamentul:
A) Conservator:
a.) fracturi fără deplasare,
b.) fracturi cu 2 părţi - reducere
cu imobilizare ghipsată
(toracobrahial), sau gipsul de
atîrnare Caldwell
B.) Chirurgical:
a.) osteosinteza cu placă în „T",
b.) osteosinteza în „hobanaj",
c.) osteosinteza cu broşe,
d.) cu şurub
FRACTURILE DIAFIZEI HUMERALE
Frecvenţa:
1,4% din fracturile scheletului.
Mecanismul:
a) Direct – lovituri pe braţ,
agresiuni, striviri, etc.
b) Indirecte – cădere pe mînă,
cot, răsuciri.
Aspectele clinice – comune pentru
fracturile diafizare,
Complicaţii – lezarea nervului radial.
Clasificarea A O – 1.2.A.B.C.
FRACTURILE DIAFIZEI HUMERALE
Tratamentul:
a) Ortopedic:
- Aparat ghipsat toracobrahial în fracturile fără
deplasare;
- Reducere şi imobilizare ghipsată;
- Aparat ghipsat Caldweel în fracturile
instabile;
b) Chirurgical:
- Reducerea deschisă şi osteosinteza:
 Centromodulară (tije blocate, elastice Ender);
 Placă înşurubată;
 Fixatoare externe (broşat – Илизаров, tijat).
FRACTURILE EXTREMITĂŢII DISTALE
ALE HUMERUSULUI
Frecvenţa :
- frecvent la copil, rar la adulţi,
- 2% din toate fracturile.
Mecanismul - căderea pe cot sau pe mână în
extenzie.
Clasificarea anatomică:
1.) Fracturi supracondiliene
– prin hiperextenzie;
– prin hiperflexie;
2.) Fracturi intercondiliene cu traiect în
„T", „Y", „V".
3.) Fracturi izolate ale condililor humerali;
4.) Fracturile epitrohlei;
5.) Fractura prin decolarea epicondilului;
6.) Fractura diacondiliană.
Clasificarea AO-1.3.A.B.C
FRACTURILE EXTREMITĂŢII DISTALE
ALE HUMERUSULUI
Aspecte clinice:
 impotenţă funcţională totală la
nivelul cotului;
 cotul în semiflexie şi susţinut;
 dureri vii la palpare şi în funcţie;
 olecranonul proeminează
posterior;
 la tracţiune proeminenţa dispare;
 semnele triunghiului Nelaton şi
linia Malgaine;
 echimoza liniară transversală
deasupra plicii cotului.
FRACTURILE EXTREMITĂŢII DISTALE
ALE HUMERUSULUI
TRATAMENTUL
a) Ortopedic:
– în cazuri fără deplasare -
aparat ghipsat,
– în deplasări - reducerea cu
aplicarea aparatului ghipsat
b) Chirurgical:
Este tratamentul de bază şi este
urgent
 osteosinteza cu plăci
înşurubate;
 fixarea cu şuruburi;
 fixarea cu broşe Kirshner sau
cu compresie în „hobanaj".
FRACTURILE OASELOR
ANTEBRAŢULUI
Clasificarea
1.) Fracturile extremităţii proximale a
ulnei;
2.) Fracturi ale extremităţii proximale ale
radiusului;
3.) Fracturile diafizare izolate ale oaselor
antebraţului;
4.) Fracturi ale ambelor oase ale
antebraţului;
5.) Fracturi - luxaţii ale oaselor
antebraţului;
6.) Fracturi epimetafizei distale ale
oaselor antebraţului.
FRACTURILE OLECRANULUI
Frecvenţa - 1% din fracturile scheletului
Mecanismul:
– indirect - căderea cu sprijinul pe palmă
– direct - lovitură pe olecranon
Clasificarea:
1.) Fracturi fără deplasare;
2.) Fracturi cu deplasare:
a.) fracturi prin avulsie,
b.) fracturi oblice şi transversale,
c.) fracturi cominutive,
d.) fracturi - luxaţii.
FRACTURILE OLECRANULUI
Tratamentul:
a.) Conservator - fără deplasarea
fragmentelor (Imobilizare în atelă
gipsată - 21 zile):
b.) Chirurgical - hoban, şurub, placă.
FRACTURILE CAPULUI ŞI COLULUI
OSULUI RADIAL
Frecvenţa - 1,4% din fracturile
scheletului (mai frecvent la copii)
Mecanismul: indirect prin căderea pe
mână.

Clasificarea fracturilor capului


radial la adulţi (Masson M., 1954):
Tipul I – fractură marginală fără
deplasare,
Tipul II – fractură marginală cu
deplasare,
Tipul III - fractură comutivă .
FRACTURILE CAPULUI ŞI COLULUI
OSULUI RADIAL
Clasificarea fracturilor colului osului
radial (R. Judet şi I. Judet, 1964):
Gr. I – fără deplasare;
Gr. II – deplasare liniară sub ½
şi angulară sub 30°;
Gr.III – deplasare liniară peste
½ şi angulară 30-60°;
Gr. IV – pierderea contactului
între fragmente, deplasarea angulară la
90°.
FRACTURILE CAPULUI ŞI COLULUI
OSULUI RADIAL
Tratamentul:
a.) Conservator - fracturile tipul I - atelă
ghipsată (2 săptămâni,)
b.) Chirurgical - fracturi tipul II - III
excizia fragmentului sau rezectarea
Protezarea capului osului radial cu
proteza Swanson.
c.) La copii - reducearea fragmentelor
colului radial şi osteosinteza cu broşe.
FRACTURILE DIAFIZARE
ALE OASELOR ANTEBRAŢULUI
Delimitare - proximal tuberozitatea bicipitală şi
distal 4 cm proximal de linia articulară.
Mecanismul de producere:
a.) indirect - căderea cu sprijin în mână,
b.) direct - lovitură pe antebraţ (de apărare),
căderea cu lovitură de corp dur.
Clasificarea:
a.) după nivel: 1/3 proximală, 1/3 medie, 1/3
dispală,
b.) după nivelul amplasarea planurilor
fracturilor: la acelaş nivel, nivel diferit.
c.) După planul fracturii: transversal, oblic,
spiroid, cominutiv.
Aspecte clinice - comune fracturilor diafizare.
FRACTURI-LUXAŢII A
ANTEBRAŢULUI
1. Fractură - luxaţie
Monteggia-Stănciulescu:
- fractură deplasată a ulnei cu
luxaţia capului radial (4 tipuri
– anterior, posterior, lateral şi
medio-anterior)

2. Fractură - luxaţie Galeazzi:


- fractura distală de radius cu
luxaţia capului osului ulnar.
FRACTURILE DIAFIZARE
ALE OASELOR ANTEBRAŢULUI
Tratamentul:
a.) Fracturile ambelor oase:
– fractura fără deplasare - imobilizare
ghipsată,
– fractura cu deplasare se tratează
chirurgical:
 osteosinteza centromedulară + aparat
extern
 fixare cu placă înşurubată,
 osteosinteza cu placă + autoplastie osoasă
în
 fracturi cu cominuţie.
b.) Leziunile Monteggia şi Galeazzi - se
reduc şi se fixează osul fracturat cu
reducerea şi stabilizarea celui luxat.
FRACTURILE EXTREMITĂŢII
INFERIOARE A RADIUSULUI
Delimitare - 4 cm proximal de articulaţia
radiocarpiană.
Frecvenţa:
 cele mai frecvente fracturi ale membrului
toracic,
 cele mai frecvente fracturi ale radiusului,
 reprezintă 27% din totalul fracturilor.

Mecanismul de producere - căderea pe mână în


hiperextenzie sau hiperflexie.
FRACTURILE EXTREMITĂŢII
INFERIOARE A RADIUSULUI
Clasificarea anatomică:
1. Fracturile stiloidei radiale.
2. Fracturi marginale ale radiusului
(anteriaoră, posterioară)
3. Fractura Colles a metafizei
radiusului (în extenzie+1,5-2,5 cm
proximal articulaţiei).
4. Fractura Smith a metafizei
radiusului (în flexie - acelaş nivel)
5. Fracturi intraarticulare în formă
„T”, „V”, „Y”, cominutive.
FRACTURILE EXTREMITĂŢII
INFERIOARE A RADIUSULUI
Clasificarea A. Kapandji (1988) - după linia de fractură şi
deplasarea fragmentelor - 12 tipuri;
- metode de tratament specifice pentru fiecare tip
FRACTURILE EXTREMITĂŢII
INFERIOARE A RADIUSULUI
Aspecte clinice
(Fractura Colles)
 anamneză - cădere pe mână în
hiperextenzie,
 dureri la nivelul pumnului,
 incapacitatea de mişcare în
articulaţia radiocarpiană,
 deformaţia „în dos de furculiţă",
(din profil)
 în fracturile Colles - deformaţia
„în baionetă", (din faţă)
 capul ulnei bombează sub piele,
 în fracturile Smith - clinica
asemănătoare (inversată)
FRACTURILE EXTREMITĂŢII
INFERIOARE A RADIUSULUI
Tratamentul
Conservator:
a.) fracturi fără deplasare -
aparat ghipsat pentru 4-6
săptămîni,
b.) în deplasarea fragmentelor -
reducerea ortopedică în fracturile
stabile şi aparat ghipsat,
Chirirgical:
a.) broşaj în fracturi stiloidiană,
b.) broşaj intrafocal Kapandji
în fracturi metafizare.
c.) Aparat extern în fracturi
intraarticulare cominutive
FRACTURILE OASELOR CARPIENE
ŞI METACARPIENE
Mecanismul:
– direct prin lovituri cu pumnnul,
– indirect prin presiune
Clasificarea:
1. Fractura bazală,
2. Fractură diafizară,
3. Fractură de col a metacarpului
(des întîlnite la V),
4. Fracturi a capului metacarpian
(mai rare).
FRACTURILE OASELOR CARPIENE
ŞI METACARPIENE
FRACTURA BAZEI I - OS
METACARPIAN
Mecanismul - lovitură cu pumnul cu
policele în flexie

Clasificarea:
1.) Fractura Bennet - cu fragment mic
sau cu fragment mare
2.) Fractura Rolando - fractura
cominutivă
Tratamentul - ortopedic sau chirurgical.

S-ar putea să vă placă și