Catedra de Igienă Generală

“Supraponderabilitatea și obezitatea la copii,,

Chișinău, 2021
• Obezitatea infantilă a atins niveluri epidemice atâ t în ​
ță rile dezvoltate, câ t și în ță rile în curs de dezvoltare. Se
știe că supraponderalitatea și obezitatea în copilă rie au
un impact semnificativ asupra să nă tă ții fizice și
psihologice. Copiii supraponderali și obezi sunt
predispuși să ră mâ nă obezi pâ nă la vâ rsta adultă și să
dezvolte boli netransmisibile, cum ar fi diabetul și bolile
cardiovasculare, la o vâ rstă mai fragedă .
• Obezitatea infantilă poate afecta profund să nă tatea fizică
a copiilor, bună starea socială și emoțională și stima de
sine.
• Obezitatea infantilă este una dintre cele
mai grave provocări de să nă tate publică
ale secolului XXI. Problema este globală și
afectează în mod constant multe ță ri cu
venituri mici și medii, în special în
mediile urbane. Prevalența a crescut într-
un ritm alarmant. La nivel global, în 2015,
numă rul copiilor supraponderali sub
vârsta de cinci ani a fost estimat la peste
42 de milioane. Aproape 35 de milioane
dintre aceștia tră iesc în țări în curs de
dezvoltare.
 Definiția obezității la copii
• Deși definiția obezită ții și excesului de greutate s-a schimbat în
timp, aceasta poate fi definită ca un exces de gră sime corporală
 Cauzele obezității la copii
• Este larg acceptat că creșterea obezită ții rezultă dintr-
un dezechilibru între aportul și cheltuiala energetică ,
creșterea echilibrului energetic pozitiv fiind strâ ns
asociată cu stilul de viață adoptat și preferințele de
aport alimentar.
• Caracteristicile familiei stilul parental, stilul de viață al
pă rinților joacă , de asemenea, un rol.
• Factorii de mediu, cum ar fi politicile școlare,
demografia și cerințele pă rinților legate de muncă
influențează și mai mult comportamentul alimentar și
de activitate.
• Genetica este unul dintre cei mai mari factori examinați
ca o cauză a obezită ții. Unele studii au descoperit că IMC
este 25–40% ereditabil.
• Factorul genetic reprezintă mai puțin de 5% din cazurile
de obezitate infantilă .
• Copiii învață modelâ nd preferințele pă rinților și
colegilor, aportul și dorința de a încerca alimente
noi. Disponibilitatea și expunerea repetată la
alimente să nă toase sunt esențiale pentru
dezvoltarea preferințelor și pot învinge antipatia
față de alimente.
• familiile care mă nâ ncă împreună consumă mai
multe alimente să nă toase.
• a mâ nca afară sau a te uita la televizor în timp ce
mă nâ nci este asociat cu un aport mai mare de
gră simi.
 Consumul de fast-food

• Creșterea consumului de fast-food a fost

asociată cu obezitatea în ultimii ani. Multe
familii, în special cele cu doi pă rinți care
lucrează în afara casei, optează pentru aceste
locuri, deoarece sunt adesea favorizate de
copiii lor și sunt atâ t convenabile, câ t și
ieftine.
• Alimentele servite la restaurantele fast-food
tind să conțină un numă r mare de calorii cu
valori nutriționale scă zute.
 Băuturi și dulciuri

• Un studiu care a examinat copiii cu vâ rste

între 9 și 14 ani , a constatat că consumul de
bă uturi dulci a crescut IMC
• Multe studii au examinat legă tura dintre
consumul de băuturi dulci și greutate și s-a
constatat continuu că este un factor care
contribuie la supraponderalitate
• Bauturile dulci sunt mai puțin să țioase decâ t
alimentele și pot fi consumate mai repede,
ceea ce duce la un aport caloric mai mare.
 Gustarile rapide

• Un alt factor care a fost studiat ca un

posibil factor care contribuie la obezitatea
infantilă este consumul de gustă ri.
Gustă rile includ alimente precum chipsuri,
produse de patiserie și bomboane.
• Au fost efectuate multe studii pentru a
examina dacă aceste alimente au contribuit
la creșterea obezită ții infantile. În timp ce
gustarea s-a dovedit că mă rește aportul
caloric general, niciun studiu nu a putut
gă si o legă tură între gustarea și excesul de
greutate
 Dimensiunea porției

Dimensiunile porțiilor au crescut drastic în

ultimul deceniu. Consumul de portii mari, pe langa
gustarile frecvente de alimente cu un grad ridicat
de calorii, contribuie la un aport caloric excesiv.
Acest dezechilibru energetic poate cauza creșterea
în greutate și, în consecință , obezitatea
 Nivelul de activitate

• Unul dintre factorii care este cel mai semnificativ legat

de obezitate este un stil de viață sedentar. Fiecare oră
suplimentară de televizor pe zi a crescut prevalența
obezită ții cu 2%.
• Vizionarea televiziunii în râ ndul copiilor mici și
adolescenților a crescut dramatic în ultimii ani.
• Cantitatea crescută de timp petrecută în
comportamente sedentare a redus timpul petrecut în
activitate fizică .
• Cercetă rile care indică numă rul de ore pe care copiii le
petrec uitâ ndu-se la televizor se corelează cu consumul
lor al celor mai promovate bunuri, inclusiv cereale
îndulcite, dulciuri, bă uturi îndulcite și gustări să rate.
 Factori de mediu

Oportunită țile de a fi activ fizic și mediile sigure în

care să fii activ au scă zut în ultimii ani. Majoritatea
copiilor din trecut mergeau pe jos sau mergeau cu
bicicleta la școală . Un studiu realizat în 2010 a
constatat că 53% dintre pă rinți și-au condus copiii la
școală .
Dintre acești pă rinți, 66% au spus că și-au condus
copiii la școală , deoarece casele lor erau prea departe
de școală .
Alte motive pe care pă rinții le-au invocat pentru a-și
conduce copiii la școală au inclus lipsa unui traseu
sigur de mers pe jos, frica de pră dă torii copiilor și
din comoditate pentru copil.
Copiii care locuiesc în zone nesigure sau care nu au
acces la trasee de mers pe jos sigure și bine iluminate
au mai puține oportunită ți de a fi activi fizic
  
Factori psihologici

• O revizuire recentă a concluzionat că

majoritatea studiilor gă sesc o relație
prospectivă între tulbură rile de alimentație și
depresie
• Totuși, această relație nu este unidirecțională ;
depresia poate fi atâ t o cauză , câ t și o
consecință a obezită ții
• Tră să turile asociate cu tulbură rile de
alimentație par a fi comune la populațiile de
adolescenți obezi, în special la fete.
• O serie de studii au ară tat o prevalență mai
mare a patologiei legate de alimentație (adică
anorexie, bulimia nervoasă și reglarea
impulsurilor) la copiii/tinerii obezi.
Consecințele obezității
• Obezitatea a fost descrisă ca fiind „una dintre cele
mai stigmatizatoare și mai puțin acceptabile din
punct de vedere social condiții din copilă rie.
• Copiii supraponderali și obezi sunt adesea tachinați
și/sau hă rțuiți pentru greutatea lor. Ei se confruntă ,
de asemenea, cu numeroase alte greută ți, inclusiv
stereotipuri negative, discriminare și marginalizare
socială
• Discriminarea persoanelor obeze a fost gă sită la
copii de pâ nă la 2 ani.
Copiii supraponderali tind să se protejeze de
comentariile și atitudinile negative retră gâ ndu-se în
locuri sigure, cum ar fi casele lor, unde pot că uta hrană
ca un confort.
Copiii supraponderali tind să aibă mai puțini prieteni
decâ t copiii cu greutate normală , ceea ce are ca
rezultat mai puține interacțiuni sociale și joacă și mai
mult timp petrecut în activită ți sedentare.
Copiii obezi sunt adesea excluși de la activită ți, în
special activită țile competitive care necesită activitate
fizică .
 Concluzie

• Problema în creștere a obezită ții infantile poate fi

încetinită , dacă societatea se concentrează pe cauze.
• O intervenție combinată de dietă și activitate fizică
desfă șurată în comunitate cu o componentă școlară
este mai eficientă în prevenirea obezită ții sau
excesului de greutate.
• Dacă pă rinții impun un stil de viață mai să nă tos
acasă , multe probleme de obezitate ar putea fi
evitate.
 Bibliografie

•1. Popkin BM, Doak CM. The obesity epidemic is a worldwide phenomenon. Nutr Rev. 1998;56:106–14. [PubMed] [Google Scholar]
•2. Gupta RK. Nutrition and the Diseases of Lifestyle. In: Bhalwar RJ, editor. Text Book of Public health and Community Medicine. 1st
ed. Pune: Department of community medicine AFMC, New Delhi: Pune in Collaboration with WHO India Office; 2009. p. 1199. [
Google Scholar]

•3. Bhave S, Bavdekar A, Otiv M. IAP National Task Force for Childhood, Prevention of Adult Diseases: Childhood Obesity. IAP
National Task Force for Childhood Prevention of Adult Diseases: Childhood Obesity. Indian Pediatr. 2004;41:559–75. [PubMed] [
Google Scholar]

•4. Raj M, Sundaram KR, Paul M, Deepa AS, Kumar RK. Obesity in Indian children: Time trends and relationship with
hypertension. Natl Med J India. 2007;20:288–93. [PubMed] [Google Scholar]

•5. Laxmaiah A, Nagalla B, Vijayaraghavan K, Nair M. Factors affecting prevalence of overweight among 12 to 17 year old urban
adolescents in Hyderabad, India. Obesity (Silver Spring) 2007;15:1384–90. [PubMed] [Google Scholar]

•6. Subramanyam V, R,J, Rafi M. Prevalence of overweight and obesity in affluent adolescent girls in Chennai in 1981 and
1998. Indian Pediatr. 2003;40:332–6. [PubMed] [Google Scholar]

•7. Chhatwal J, Verma M, Riar SK. Obesity among pre-adolescent and adolescents of a developing country (India) Asia Pac J Clin
Nutr. 2004;13:231–5. [PubMed] [Google Scholar]
•8. Khadilkar VV, Khadilkar AV. Prevalence of obesity in affluent school boys in Pune. Indian Pediatr. 2004;41:857–8. [PubMed] [Google Scholar]
•9. Panjikkaran ST, Kumari K. Augmenting BMI and Waist-Height Ratio for establishing more efficient obesity percentiles among school
children. Indian J Community Med. 2009;34:135–9. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

•10. Williams DP, Going SB, Lohman TG, Harsha DW, Srinivasan SR, Webber LS, et al. Body fatness and risk for elevated blood-pressure, total
cholesterol, and serum-lipoprotein ratios in children and adolescents. Am J Public Health. 1992;82:527. [PMC free article] [PubMed] [
Google Scholar]

•11. Flegal KM, Wei R, Ogden C. Weight-for-stature compared with body mass index-for-age growth charts for the United States from the Centers
for Disease Control and Prevention. Am J Clin Nutr. 2002;75:761–6. [PubMed] [Google Scholar]

•12. Himes JH, Dietz WH. Guidelines for overweight in adolescent preventive services - Recommendations from an Expert Committee. The Expert
Committee on Clinical Guidelines for Overweight in Adolescent Preventive Services. Am J Clin Nutr. 1994;59:307–16. [PubMed] [Google Scholar]