ANATOMIA

ȘI FIZIOLOGIA SÂNGELUI

1. Rolul sângelui în organism. Funcțiile

2. Proprietățile fizico-chimice
3. Elementele figurate ale sângelui.
Hematopoieza.
ROLUL SÂNGELUI
ÎN ORGANISM. FUNCȚIILE
Sangele este un țesut conjunctiv,
de consistență lichidă și are
importanță vitală pentru om și
animale.
Sângele împreună cu limfa și
lichidul interstițial formeaza
mediul intern al organismului.
El se caracterizează prin: culoarea
roșie, mirosul sau specific prin
gustul sărat, printr-o slaba reactie
(Ph) alcalină. Este vâscos și irigă
toate organele și țesuturile.
 COMPOZIȚIA
SÂNGELUI
 Plasma + elemente figurate - he
matii (globule rosii / eritrocite),
leucocite (globule albe) și
trombocite (plăcuțe sanguine).

Sângele poate fi descompus in 2 moduri:

•Prin coagularea naturală a sângelui ⇒cheag + ser 
•Cu ajutorul anticoagulanților ⇒ plasmă + elementele figurate
La centrifugare elementele figurate se aranjează în partea de jos a eprubetei.
Anticoagulanții uzuali sunt:
 Heparina -  anticoagulant natural, puternic, se va administra numaii în doze mici
și dese, înainte de recoltare
Citratul si oxalatul - anticuagulanți sintetici, care pot fi amestecați cu sângele și
după recoltare. Ei se utilizează în condiții de laborator.
Plasma care nu mai conţine factorii de coagulare este numită ser sangvin - acesta
se obţine prin centrifugarea sângelui după coagulare. Conţine 90 % apă, factori de
creştere care nu sunt prezenţi în plasmă, 7% proteine, restul sunt electroliţi şi
hormoni. Culoarea galbenă a serului se datorează bilirubinei.
 Funcţiile sângelui
 Prin mişcare asigură mediul constant al lichidului tisular,
care irigă celulele
 îmbogoţeşte celulele cu O2 şi ea de la ele CO2
 Transportă substanţele nutritive care nimeresc în sânge
prin întreg organismul
 elimină din celule şi produsele de dezintegrare
 aduce spre rinichi, glandele sudoripare, plămâni
produsele de dezintegrare care apar în rezultatul
metabolismului spre a fi eliminate din organism
 participă la procesele de termoreglare a corpului
 îndeplineşte şi funcţia de protecţie
 prin intemediul hormonilor participă la reglarea activităţii
organismului
 împreună cu sistemul nervos sângele realizează
legătura dintre diferite organe, datorită cărui fapt
organismul funcţionează ca un tot întreg
 PROPRIETĂȚILE FIZICO-CHIMICE
1. Greutatea specifică (densitatea) 
La femei de 1057 iar la barbati - 1061.
La nou-nascut valorile sunt ceva mai crescute decât la adult.
Valoriile densitații sunt determinate de nr. eritrocitelor.  
Fiziologic
Cresteri ale densitatii peste valorile normale se intâlnesc la
altitudine, în efort, deshidratări prin transpirație (hemoconcentrații).
Micșorarea densității - la gravide, după ingerări masive de
lichide (hemodiluții).
Patologic
creșterea - în diaree, vomă, poliglobulii primare sau secundare,
șoc.
micșorarea – anemii, hemoragii.
                                                             
 2. Vâscozitatea (in raport cu apa) variaza in mod normal între 3,5
si 5,4, condiționată de prezența proteinelor și eritrocitelor, ea
determina scurgerea sângelui prin vase,
Cresterea vascozitatii peste anumite valori este un factor de
îngreunare a circulației.Variațiile vascozități sunt determinate de
variația numarului de elemente figurate și in funcție de o serie
de parametrii fizici: precum:
- temperatura – fiind mai mare în vasele de la periferie (la rece)
decât în vasele profunde;
- viteza de curgere a sângelui - in condițiile vitezelor mari
eritrocitele se dispun în lungul axului central al sensului de
curgere si forța de frecare internă este minimală. Odata cu
scaderea vitezei, forța de frecare interna crește și deci, crește
vâscozitatea;
- diametrul vascular - vâscozitatea relativă a sângelui scade
proporțional cu raza în vasele cu calibru mai mic de 300; scaderi
ale vâscozității determina scaderi ale presiunii arteriale.
 3. Volumul sanguin (volemia) cantitatea de sânge din organism
reprezinta 7-8% din greutatea corpului.
Variaza în condiții fiziologice:
în funcție de sex (este mai mare la barbați), 
vârstă (scade cu înaintarea în vârsta), 
mediul geografic (este mai mare la locuitorii podișurilor înalte).
Volumul normal de sânge din corp se numește normovolemie și
organismul sănătos are mecanisme specifice pentru menținerea ei.
În unele stări patologice:
scade (hipovolemie) - în cazuri de hemoragie, în anemii, mixedem etc;
crește (hipervolemie) - în hipertiroidism, leucemie etc.

In repaus o parte din masa sangvină a corpului stagneaza în vasele din

ficat, splina și țesutul subcutanat = volumul sangvin stagnant sau de
rezervă =2 litri, restul, 3 litri - reprezintă volumul circulant.
 Raportul dintre volumul circulant  și volumul stagnant nu
este fix, ci variază în funcție de condițiile de existență. În cursul
efortului fizic sau termoreglator are loc mobilizarea sângelui
de rezervă, crescând volumul circulant. Mentinerea volumului
saqnvin în limite constante, în ciuda ingerări unor cantități
variabile de lichide, se datorează existenței unor mecanisme de
reglare pe cale reflexă și umorală.
4. Reacția sângelui - conditii fiziologice pH plasmatic fiind între
7,35-7,40.
Scaderile PH sub valorile normale = acidoză (diabet)
Cresterea PH peste valorile normale = alcaloză (hipotensiune
arterială, căderea activității sistemului respirator).
5. Culoarea rosie a se datorează hemoglobinei din eritrocite.
Poate varia în condiții fiziologice sau patologice. Sânge arterial
este de culoare roșu deschis (datorita oxihemoglobinei) iar
sângele venos - are culoare roșu închis (datorita hemoglobinei
reduse).
6. Presiunea osmotica - depinde de numarul particolelor
suspendate din sange si nu de marimea lor . Este de 290 –
300 mOsm / l
În toate compartimentele organismului exista aceeași
P ostmotica.
Soluțiile care are aceeași P osm ca și lichidele din organism,
se numeste izotonă (ser fiziologic). Solutiile care au o P ost
mai mare ca a sângelui = hipertone, mai mica ca a sangelui =
hipotone.
7. P coloidală osmotică depinde de numarul proteinelor din
vase si este cea care reține apa. Valoarea normală a P
coloidale osmotice = 25 mm Hg.
In sectiunea arterială a capilarelor, P osm hidrostatică = 35
mm Hg⇒trimiterea apei si a substantelor nutritive catre
tesuturi. În sectiunea venoasa =15 mm Hg,
permitand intrarea substantelor catabolice spre excretie.
ELEMENTELE FIGURATE ALE SÂNGELUI

 eritrocitele (hematii, globule roşii),

 leucocitele (celule albe),
 trombocitele (plachete sanguine).
Toate elementele figurate ale sângelui se formează la
nivelul măduvei osoase hematogene, din celula stem
pluripotentă care se diferenţiază, sub acţiunea unor
factori de diferenţiere şi creştere, în toate liniile celulare
(hematopoeza).
 ERITROCITELE
(globulele roșii)

4,5-5,0 mil. femei;

5,0-5,5 mil. bărbaţi

- au forma de disc biconcav

-sunt anucleate la maturitate
-au culoare roşie dată de hemoglobină
-transportă gaze respiratorii
-durata medie de viaţă este de aproximativ 120 de zile
-procesul de distrugere se numeşte hemoliză şi se realizează
în: ficat, splină, maduva oaselor.
-procesul de formare a eritrocitelor se numeste eritropoieză
şi se realizează în maduva roşie.
DEVIERI AI PARAMETRILOR ERITROCITELOR
VARIAŢII
De număr  numărului de eritrocite = anemie
 numărului de eritrocite = poliglobulie

De formă ovale = ovalocite

cu forme negeometrice, bizare = poikilocite
eritrocite sferice = sferocite
în seceră = drepanocite
cu excrescenţe = acantocite
De d  = microcite
dimensiuni d 9m (10-12) = macrocite (megalocite)
D=7,2-7.5 m d  şi grosime  = platicite
De culoare palide, slab colorate = hipocrome
intens colorate = hipercrome
E normo-, hipo-, hipercrome = anizocromie
 Proprietatile eritrocitelor
1. Plasticitatea = proprietatea de a îşi modifica forma la trecerea
prin capilare cu diametru < diametrul eritrocitar.
2. Plachetarea = proprietatea de a se deplasa în fâşicuri la nivelul
capilarelor.
3. Rezistenţa globulară (RG) = rezistenţa la solicitări mecanice,
chimice, biologice.
Uzual: RG în soluţii cu hipotonicitate progresiv crescândă.
 Normal:

RG min. (hemoliză incipientă) = 0,40-0,44 g% NaCl,

RG max. (hemoliză totală) = 0,32- 0,28 g% NaCl.
Scaderi ale rezistentei globulare sunt asociate talasemiilor, anemiei feriprive (prin
deficit de fier), siclemiei, hemoglobinopatiilor, pacientilor cu splenectomie, in
unele cazuri de policitemie vera, pierderilor importante de sange, icterului
congestiv si tumorilor maligne ale tractului gastro intestinal.
 Plasticitatea

DHAG e-
m#328
Plachetarea
Rezistenta
globulara

Normale

Fragile
 Proprietatile eritrocitelor

4. Sedimentarea = proprietatea E lăsate în repaus de a

sedimenta în virtutea gravitaţiei (recoltare pe
anticoagulant)
- Normal:
VSH = 1-10 mm/h la femei;
2-13 mm/h la bărbaţi
0,5 - 1 mm/h la nou-născut.

5. Scintilaţia = proprietatea E de a reflecta razele de

lumină
 Structura eritrocitelor
Membrana eritrocitară  asigură plasticitatea,
rezistenţa și forma eritrocitului

Compoziţie:
 60% apă
 33-35% Hb
 5-7% alte substanţe
 HEMOGLOBINA
= element esenţial pentru realizarea funcţiei respiratorii a E
= 95% din proteinele solubile ale eritrocitului
- Sinteză: în cel. tinere nucleate ale seriei roşii din MRH;  în reticulocit.
A. Structura Hb
Hb= cromoproteină porfirinică care conţine fier
– Formată din:
4 molecule de hem (cu 1 atom de Fe2+ - leagă O2, CO2)
4 catene polipeptidice (globine).
Hemul = partea fiziologic activă
= fero-protoporfirină IX: atomul de Fe  în centrul inelului
Porfirinic; - fierul heminic = Fe 2+

Globina
= tetramer din 4 lanţuri pp., două câte două identice.
- fiecare lanţ pp are ataşată o grupare hem
 Tipuri de Hemoglobină fiziologică

Hb embrionară, primitivă (HbE sau HbP)

- sintetizate din săptămâna a 3-a de viaţă embrionară
- există 3 Hb embrionare (Hb Gower 1, 2 şi Hb Portland)

Hb fetală (HbF)
înlocuieşte Hb embrionară  din luna a 3-a de
gestaţie
 la naştere alcătuiește 70-80% din totalul Hb, apoi
sinteza ei  rapid

Hb de tip adult (HbA)

- sinteza începe din perioada fetală, după naştere
înlocuiește rapid HbF
 Tipuri de Hemoglobină patologică

 peste 150 variante de Hb patologice, rezultate prin:

 substituirea unuia/mai multor aminoacizi din lanţurile
globinice
 lipsa unuia sau mai multor aminoacizi.

Anomaliile structurale ale moleculei de Hb  modificarea

proprietăţilor fizico-chimice şi funcţionale ale Hb.
Ex. înlocuirea restului glutamin cu un rest valin în poziţia 6
a lanţului  din molecula de HbA1  hemoglobina S.
Clinic: eritrocite în formă de seceră şi predispoziţie la
hemoliză (anemie falciformă sau drepanocitoză).
 Compuși ai Hb
Hb + O2 = oxihemoglobină
Hb + CO2 = carbhemohlobina

Mioglobina = Hb musculară – în activitate musculară

Methemoglobina (MetHb) = Hb+oxidanți puternici. Fe2+

trece Fe3+ în intoxicații cu medicamente, nitriți, nitrați.

Carboxihemoglobina (HbCO) = Hb + CO – intoxicații cu

gazul de cahlă (CO) - fumatul
 Valorile normale
ai parametrilor eritrocitari

 Numarul de eritrocite:
la bărbaţi- 5,4 ± 0,9 milioane/mm3
la femei - 4,8 ± 0,6 milioane/mm3
 Hemoglobina:

la bărbaţi - 16 ± 2 g/dl
la femei- 14 ± 2 g/dl
 Hematocritul:

la bărbaţi – 37-47%
la femei – 42-52%
 HEMATOCRITUL
volumul stratului de globule rosii (în procente)
față de volumul total al sângelul din tubul de sticlă.
 VITEZA DE SEDIMENTARE
A ERITROCITELOR (VSH)
VSH-ul este valoarea care
exprima viteza cu care se
pot sedimenta hematiile pe
parcursuul a unei ore
(mm/oră).

La femei, valoarea normală = 6 - 13 mm/ h,

la bărbați = 3 - 10 mm/h.,
la copii = 7 - 11 mm/h

VSH-ul e mereu mărit în caz de infecție și reacții alergice

 GRUPELE DE SÂNGE

Karl Landsteiner, patolog si imunolog american, a descoperit

în anul 1901 trei tipuri de sânge uman, numite A, B şi 0. Ulterior a
fost descoperit şi tipul patru, care a primit denumirea AB. Medicii
numesc acest sistem ABO.
Sistemul AB0 cuprinde 4 grupe de sânge:
gr.0 (gr. zero) sau I,
gr. A sau II,
r. B sau III
şi gr. AB sau IV.
Acest sistem se bazează pe existența sau lipsa a aglutinogenelor A
și B în eritrocit și a aglutininelor α și β – în plasmă.
Aglutinogen – factor ce produce aglutinarea
Aglutinină – factor aglutinabil
 Grupa Aglutinog Aglutin Aglutin
enul ogenul ine
A B
O - - α, β
A + - β
B - + α
AB + + -

•Pe suprafţa hematiilor se pot afla antigene (aglutinogene) notate cu

A şi B În plasmă se pot gasi anticorpi (aglutinine) notaţi cu α sau β.
•Aglutininele nu trebuie să ajungă în contact cu aglutinogenele de
acelaşi fel deoarece se produce aglutinarea şi distrugerea hematiilor.
Moştenirea grupelor sangvine
mama tata Grupa posibilă Grupa
imposibilă
0 0 0 A,B,AB
0 A 0,A B,AB
0 B 0,B A,AB
A A A,0 B,AB
B B B,0 A,AB
A B 0, AB, A, B -
0 AB A,B 0,AB
A AB AB,A,B 0
B AB AB,A,B 0
AB AB AB,A,B 0
 Compatibilitatea grupelor sanguine
Gr. sangv. 0 (I) A (II) B (III) AB (IV)
Donator/recipient
0 (I) + + + +
A (II) + +
B (III) + +
AB (IV) +

Transfuziile de sânge
Sângele de gr. 0 poate fi transfuzat tuturor
indivizilor, indiferent de grupa, detinatorii grupei 0
fiind denumiti si ”donatori universali”.
Gr. A - doneaza g. A şi AB si primeşte de la gr. A
sau de la 0.
Gr. B doneaza grupelor B si AB şi primeşte numai
de la grupele B şi 0;
Gr. AB pot primi sânge, fara nici un risc, de la toate
celelalte grupe, motiv pentru care sunt denumiţi ”
recipienți (primitori) universali”. Și pot dona
sânge doar persoanelor care au grupe AB.
 Sistemul Rh – factorul Rezus Rh
Este asociat sistemului ABO
Sistemul Rhesus factor - provine de la o specie de maimuţe (
Rhesus) la care s-a descris prima dată factorul Rh.
Pe baza sistemului Rh, globulele roşii umane au fost împarţite în doua
tipuri: cele care posedă antigenul sau factorul Rh (Rh pozitive) şi cele
care nu posedă acest antigen (Rh negative).
Persoanele Rh pozitive reprezintă circa 85% din populaţie, iar restul
15% - nu au acest factor se numesc Rh negative.
În mod normal nu există anticorpi (aglutinine anti-Rh) în serul uman care
să aglutinizeze propriile globule roşii ale persoanelor Rh+.
Dar în cazul unei transfuzii cu sânge de la o persoană Rh+,
la o persoană Rh negativă, în corpul acestei persoane se produc în mod
artificial anticorpi anti-Rh, care cu ocazia unei a doua transfuzii cu sânge
Rh+, produc aglutinarea globulelor roşii ale donatorului, cu complicaţii
grave. Acelaşi lucru se poate întampla şi când o femeie Rh- este însarcinată,
copilul fiind Rh+.
 Cu ocazia sarcinii, a naşterii, a avortului, sîngele copilului trece
prin placentă în sangele mamei dînd naştere la anticorpi anti-Rh.
Iar în timpul celei de-a doua sarcini aceşti anticorpi ai mamei se
combină cu globulele roşii ale fătului pe care le distruge (
hemoliza), provocandu-i icter si anemie gravă. Daca şi mama şi
soţul sunt Rh negativi nu este nici un pericol pentru copil.
De asemenea, dacă ambii soţi sunt Rh pozitivi nu se produc
anticorpi anti-Rh şi daca nu exista nici un fel de urmări neplacute
pentru copil. O mamă Rh negativă care are un soţ Rh pozitiv
poate da nastere unui copil Rh pozitiv în 85% din cazuri şi unui
copil Rh negativ în 15% din cazuri. Dacă copilul este Rh negativ,
ca şi mama, nu are nici o importanţă pentru naşterile urmatoare.
Dar dacă copilul este Rh pozitiv (ca şi tatăl) atunci el poate cu
ocazia primei naşteri să-şi imunizeze mama (Rh negativă) cu
anticorpi anti-Rh ca şi în cazul unei transfuzii cu sînge Rh pozitiv.
In acest caz, copiii Rh pozitivi nascuţi ulterior vor avea de suferit
de complicaţiile amintite. De aceea, toate femeile gravide trebuie
sa-şi facă analiza pentru factorul Rh, iar în cazul în care ele sunt
Rh negative trebuie sa-şi facă Rh-ul şi soţii.
 Daca soţii sunt Rh pozitivi, atunci ele sunt luate în evidenţă
pentru observaţie şi tratament în vederea preîntîmpinării
complicaţiilor ce ar putea apare la copii. Tot în scopul
preîntîmpinării acestor complicaţii se determina Rh-ul la fetele
care urmează sa facă transfuzie de sînge. Dacă ele sunt Rh
negative trebuie să primească un sînge identic. Pentru că
dacă primesc sînge Rh pozitiv ele vor forma anticorpi anti-Rh,
care vor actiona asupra copilului atunci cînd vor fi gravide. În
unele situaţii, mama Rh negativă cu copil Rh pozitiv poate
avea anticorpi anti-Rh nu numai în sînge ci şi chiar în lapte, în
acest caz se contraindică alăptarea.
 LEUCOCITELE
(globulele albe)
 Conținutul în 1mm3 de sânge –
6000-8000;
 celule nucleate, mobile, posedă
pseudopode

VARIAŢII ALE NUMĂRULUI DE LEUCOCITE

Leucocitoză (>10 000/mm3)

- fiziologic: la sugari, gravide
- patologic: boli infecţioase şi inflamatorii, leucemie, tumori

Leucopenie (<4000/mm3)
- fiziologic: la vârstnici, în stări postinfecţioase
- patologic: boli infecţioase (ex. febră tifoidă, parotidită epid.), afectarea măduvei
hematogene (radiaţii, medicamente, substanţe toxice)
 Clasificarea leucocitelor

În funcție de prezența sau lipsa granulației deosebim:

1. granulocite: neutrofile, eozinofile, bazofile
2. agranulocite : monocite
limfocite
Raportul procentual al diferitor forme de leucocite formează
formula leucocitară, care în stare fiziologică diferă în dependență de vârstă
Tipuri de leucocite Adult Copil - 1 an

Neutrofile 52 – 74% 25 – 40%

Eozinofile 0 - 4% 1 – 4%

Bazofile 0 – 1% 0 – 1%

Monocite 1 – 8% 1 – 8%

Limfocite 25 – 35% 50 – 70%

 GRANULOCITELE
NEUTROFILE
= 52-74%
•Ø=10-15 m
•nucleu polilobat
•granulaţii ce devin
roz cu coloranţi neutri
• ajung primele la ţesutul afectat şi fagocitează microbii
= funcția de apărare contra infecțiilor
Neutrofilie (nr. mare)
-fiziologic: nou-nascut, gravide
-patologic: infecţii şi inflamaţii acute, leucemie, intoxicații
Neutropenie
- infecţii bacteriene şi virale,
- afectarea măduvei hematogene prin radiaţii, substanţe
chimice toxice sau medicamente
GRANULOCITE
EOZINOFILE
= 0-4%
•Ø= 10-15 m,
•nucleu bilobat,
•granulaţii în toată
citoplasma ce devin roşii
cu coloranţi acizi
•participă la distrugerea paraziţilor (se ataşează de aceştia şi
eliberează o substanţă cu puternică acţiune citotoxică (proteina
bazică majoră).

• Eozinofilie
- în boli alergice (urticarie, astm bronşic alergic, rinite alergice)
- în boli parazitare (ex. toxoplasmaoză, lambliază)
- în afecţiuni dermatologice (eczeme, psoriazis)
-în leucemia cu eozinofile
 GRANULOCITE
BAZOFILE
= 0-1%
•Ø= 10-15m
•nucleu reniform
•granulaţii mari metacromatice,
ce acoperă citoplasma şi nucleul
•granulaţiile se colorează în
albastru în prezenţa coloranţilor
bazici
• intervin în stadii tardive ale
inflamaţiilor.

Bazofilie
- în reacţii inflamatorii,
- reacţii alergice (ex. urticarie),
- leucemii acute şi cronice
 MONOCITELE
1 – 8%
- Celule lipsite de granulație
 Specializate în apărarea
organismului
 macrofage de fagocitare;

- pot parăsi vasul de sânge şi

participa la atacul agresorilor.
Monocitoza
•boli infecţioase (ex. endocardita bacteriană, tbc, febră tifoidă),
•convalescenţă după boli inf. Acute
•Neoplazii

Monocitopenie
•după corticoterapie,
•în aplazia medulară
 LIMFOCITELE
= 25-35%
= componenta celulară majoră din
ţesuturile limfatice
= dimensiuni diferite, în funcţie de
gradul lor de maturare;
 nucleul mare, rotund
 citoplasmă redusă, culoare
albastru deschis.

- Limfocite B - interacţionează cu antigenele produc 2 linii de celule -

unele care produc anticorpi altele - limfocite de memorie care prelungesc
imunitatea faţă de acel antigen. Această proprietate stă la baza vaccinării.
- Limfocite T - nu produc anticorpii ci recunosc celulele corpului care au
fost invadate şi produc şi ele 2 linii; o linie invadate de agresori şi o a doua
linie reprezentată de celule T cu memorie.
 Trombocitele
150.000-300.000/mm3 de sânge
- cele mai mici elemente figurate
ale sângelui
-fragmente citoplasmatice
anucleate cu origine în măduva
osoasă hematogenă.
Mențin integritatea vaselor
sanguine (formează agregate
celulare) => rol în hemostază,
Conțin factori ai coagulării

-Durata de viaţă = 8-10 zile

La subiectul normal: 2/3  în circulaţia generală; 1/3  în splină =
rezervor de trombocite.
La nivelul splinei:
- fiziologic, sunt distruse doar trombocitele îmbătrânite
- patologic: în caz de splenomegalie: intensificarea distrucţiei plachetare
splenice => splenectomia = manevră terapeutică
 MODIFICĂRILE PATOLOGICE
ALE TROMBOCITELOR

1. MODIFICĂRI CANTITATIVE
 Trombocitopenii- sub
100.000/mm3. Peteşii și
=> tendinţă crescută de purpură
sângerări spontane, mai ales
hemoragii cutanate (peteşii,
echimoze) şi mucoase
(epistaxis, gingivoragii)
 hipoplazie/aplazie medulară:
Rx, medicamente, toxice
 deficit de tromboproietină
 distrucţie accelerată
 Splenomegalie
 2. Trombocitoza - peste 400.000/mm3
Tromboza - fiziologică: în efortul fizic,
-patologică: după intervenţii chirurgicale
majore, în procese inflamatorii şi
neoplazice, în splenectomie
HEMATOPOIEZA