JUNIMEA

12/10/1863 Editia:01

Criticismul junimist
 Introducere
Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob
Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti  și Titu Maiorescu. Aceasta reprezintă fondarea spiritului critic modern în
literatura și cultura română, dar și o critică adusă lipsei de echilibru între formele și fondul cultural moștenit de la pașoptiști.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de
cercetătorii acelorași influențări și subsumate acelorași idealuri Pe lângă asta , „Junimea” nu este numai un curent cultural și
literar, dar și o asociație.
Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme
în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât
o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și sociopolitice. Junimea mai înseamnă și un cenaclu literar, o tipografie
și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată
prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză
franceză potrivit căreia "Intră cine vrea, rămâne cine poate" este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.
 Cuprins
12/10/1863 Editia:01

Reprezentantii acestei Cercetarile critice ale

01 societati
03 literaturii romane

Etapele formarii Trasaturile curentului

02 04
 JUNIMEA
12/10/1863 Editia:01

01
Reprezentantii societatii Junimea
 JUNIMEA
12/10/1863 Editia:01

Titu Maiorescu (1840-1914)

 A fost un academician, critic literar, eseist, estet, filosof, pedagog, politician și scriitor român,
membru fondator al Academiei Române
 Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a „formelor fără fond”, baza junimismului politic
și „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca
Caragiale și Ioan Slavici.
 A fost unul din fondatorul societății Junimea în anul 1863 și înființează revista „Convorbiri literare”
 În anii 1860 acesta ține „prelecțiunile populare“ (conferințe asupra unor variate probleme de cultură
adresate unui public destul de larg).
 JUNIMEA
12/10/1863 Editia:01

Petre P. Carp (1837-1919)

Petre P. Carp s-a născut într-o familie boierească din Moldova.

În anul 1858 își ia bacalaureatul și se înscrie la Facultatea de
Drept și Științe Politice din cadrul Universității din Bonn.
-În anul 1862 revine la Iași și contribuie la punerea bazei
societății Junimea (primăvara anului 1864).
Adept al ideilor „junimiste”, s-a remarcat ca unul dintre
fruntașii Conservator din acea perioadă. A fost ales în
numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României.
Eugen Lovinescu, fost critic și istoric literar, spune că Petre P.
Carp și-a realizat destinul politic și mai puțin destinul în critica
literară: ,,Istoria nu judecă oamenii mari numai după rezultate, ci
și după înălțimea concepțiilor lor și fermitatea caracterului”
 JUNIMEA
12/10/1863 Editia:01

Theodor Rosetti (1837-1923)

● S-a născut pe data de 4 mai 1837 la Iași și a murit pe 17 iulie 1923 la București
● A fost un publicist și om politic român, prim-ministru al României în perioada
1888-1889 și membru de onoare al Academiei Române(1891)
● A fost fondatorul societății Junimea în anul 1863 împreună cu Petre Carp, Titu
Maiorescu, Vasile Pogor și Iacob Negruzzi
● Conduce revista sa „Convorbiri literare” timp de 28 de ani (1867-1895) în care și-a
publicat totodată și eseurile
 JUNIMEA
12/10/1863 Editia:01

Iacob Negruzzi (1842- 1932)

 A fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, professor, politician, președinte al Academiei Române
 Ca scriitor, debutează în anul 1866 în „Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”
 Acesta a scris poezii lirice, balade, idila “Miron și Floric”, satire, epistole, schițe, piese de teatru și un
volum de memorii intitulat sugestiv „Amintiri de la Junimea”
 Acest “gospodar de vieți culturale”, după cum îl numea Eugen Lovinescu, a contribuit la răspâdirea
ideologiei junimiste prin toate scrierile lui și, mai ales, a fost unul dintre cei mai acitivi susținători ai
adepților proaspăt recrutați, făcând din ei scriitori de o importantă valoare
 JUNIMEA
12/10/1863 Editia:01

02
Etapele junimii
 Etapele junimii
12/10/1863 Editia:01

La fel ca Iacob Negruzzi vom afirma și noi că „Originea Junimii se pierde în noaptea
timpurilor”. Data înființării acestei societăți nu este cunoscută cu precizie dar se știe că, în luna
februarie 1864 cinci tineri curând sosiți în Iași după finalizarea studiilor în străinătate au început
redefinirea artei românești: Titu Maiorescu, P. P. Carp, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi și N.
Burghele.
În dezvoltarea acestui grup, ce a devenit un curent prin ideile susținute, identificăm trei
etape de evoluție:
I. Etapa ieșeană
II. Etapa cu dublă desfășurare
III. Etapa bucureșteană
 Etapele junimii
12/10/1863 Editia:01

Etapa Ieseană

Are loc între anii 1863 și 1874 și este caracterizată printr-o atitudine polemică, deoarece apar primele
numere din revista „Convorbiri Literare”, aceasta reprezentând un instrument de reformare al viziunii
societății asupra operelor. Așadar, această primă perioadă este orientată către o prezentare și stabilire a
principiilor sociale și estetice și o reformare a publicului. Ea se manifestă către limbă, literatură și
cultură, Titu Maiorescu fiind în căutarea unui model apt de urmat, pentru a inspira și forma publicul să
creadă că prin cultură se poate dezvolta societatea.
 Etapele junimii
12/10/1863 Editia:01

Începutul manifestărilor publice ale scopurilor societății fusese făcut de Titu Maiorescu în 1863,
înainte de înființarea ei, prin „Prelecțiunile” ținute în sala Băncii Moldovei. Ulterior, la decizia tuturor,
au fost continuate săptămânal, duminica, la Universitatea din Iași, în fața unui public numeros. În urma
fiecăreia, asociații se întâlneau la casa lui Pogor unde discutau ideile tratate. Cu timpul numărul
membrilor crește, alăturându-se, pe rând, Leon Negruzzi, Samson Bodnărescu, Mihai Eminescu, Miron
Pompiliu, Ioan Slavici, Vasile Conta, Vasile Alecsandri, A. D. Xenopol, Ion Creangă, I. L. Caragiale și
mulți alții. Împreună, cu două excepții Bogdan Petriceicu Hașdeu și Alexandru Macedonski, ei adună
toate valorile culturilor românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, având diverse profesii, de
la economiști, la magistrați, la profesori și filozofi, toți fiind dominați de „imperialismul cultural
întrupat în Maiorescu.”, după cum afirmă E. Lovinescu.
 Etapele junimii
12/10/1863 Editia:01

Deși numărul membrilor era atât de vast, la ședințele din casa lui Vasile Pogor nu participau mai mult de
zece persoane. Acolo discuțiile urmăreau probleme serioase dar era păstrată o atitudine veselă. Aceste
întâlniri sunt detaliate în cărțile de memorii „Amintiri de la Junimea”, de Iacob Negruzzi și „Amintiri de la
Junimea din Iași”, de G. Panu, fiind descrisă acea atmosfera prietenească în care erau discutate problemele.
Pogor, dușman al oricărei formule pedante, adopta adesea o postură glumeață, aruncând cu perne în capul
vorbitorilor anoști sau plicticoși sau cântând popește.
În anul 1865 este înlocuit alfabetul cu cel latin fără a fi stabilite normele ortografice, iar timp de un an au
loc discuții aprinse între junimiști cu această temă. Rezultatul lor a fost studiul lui Maiorescu intitulat
„Despre scrierea limbei române”, principiile stabilite în ea fiind adoptate după lungi controverse de
Societatea Academică. Aceasta este prima reușită majoră a Junimii.
 Etapele junimii
12/10/1863 Editia:01

Apoi, în anul 1866 este achiziționată o tipografie, cu scopul de a începe o revistă în care se vor publica
„toate manuscriptele originale române, a căror valoare se va fi constatat mai întâi de un comitet ales dintre
noi” și „cărți de școală la prețul cel mai modic cu putință, de a republica în edițiuni critice și portative lucrări
de valoare deja imprimate, în fine de a completa lacunele literare științifice din țara noastră prin traduceri
bune de cărți bune. Fiecare publicare va fi făcută cu litere latine”. Această revistă a primit numele „Convorbiri
literare” și începând cu 1 martie 1867, sub direcția lui Iacob Negruzzi, a fost publicată în fiecare lună. Încă de
la primul număr Maiorescu publică studiul său capital „O cercetare critică asupra poeziei române”, unde au
apărut aproape toate scrierile de valoare ale literaturii române din acea epocă.
Implicarea în viața politică a unor Junimiști printre care și Titu Maiorescu care a fost nevoit să se
stabilească la București în 1874 scindează Junimea. Astfel începe a doua etapă a existenței societății, când
activitatea ieșeană este dublată de cea bucureșteană.
 Etapele junimii
12/10/1863 Editia:01

ETAPA CU DUBLĂ DESFĂȘURARE SAU APOGEUL

Această etapă se petrece din anul 1874 până în 1885, redacția revistei desfășurându-se la Iași, iar ședințele
la București. O dată cu intrarea lui Mihai Eminescu în „Junimea” , acesta îl va invita pe un alt reprezentat al unei
noi epoci în cultură, Ion Creangă. În primii 20 de ani, „Junimea” atinge apogeul faimei sale, pe paginile edițiilor
din „Convorbiri Literare” făcându-și apariția, pe lângă ceilalți clasici amintiți I. L. Caragiale și Ioan Slavici. În
această vreme se realizează o consolidare a stilului impus de „Junimea” cu ajutorul lucrărilor expuse. De
asemenea se renunță la teoretizarea criticismului în favoarea judecăților de valoare, Titu Maiorescu devine
fondator al criticii literare moderne și susține utilitatea îmbogățiri vocabularului limbi române prin neologisme de
origine romanică.
 Etapele junimii
12/10/1863 Editia:01

ETAPA BUCUREȘTEANĂ SAU DECLINUL

Începe din 1885, când este mutată la București revista Convorbiri literare și întreaga societate Junimea.
Această etapă are un caracter preponderent universitar, prin cercetările istorice și filosofice. Apariția
revistei se prelungește până în 1944, dar cu toate acestea ea nu va mai atinge gradul de popularitate din
primii 20 de ani. Dacă până în 1900 revista își păstrase caracterul ei literar și filozofic, o dată cu intrarea
lui Ioan Bogdan în comitetul de redacție și apoi cu trecerea lui la direcția revistei, „Convorbiri Literare”
devin o arhivă de cercetări istorice, în paginile căreia se disting, alături de propriile studii ale lui Ioan
Bogdan, acele ale lui Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga și alții.
 JUNIMEA
12/10/1863 Editia:01

03
Cercetări critice asupra literaturii
române
 Cercetări critice
12/10/1863 Editia:01

Cercetări critice asupra literaturii române

Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu în cadrul societății „Junimea” impunându-se ca adevăratul ei
conducător, iar în cadrul epocii drept îndrumător cultural și literar. Domeniile spiritului critic
maiorescian se manifestă în: limba română, literatură, cultură, estetică și filozofie.
„O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867” din volumul „Critice” a lui Titu Maiorescu
După cum afirmă și criticul George Coșbuc despre prima lucrare critică a lui Titu Maiorescu, aceasta
conține „didactic și limpede estetica maioresciană, rămasă neschimbată pe toată întinderea activității
criticului”. Maiorescu susține faptul că poezia nu are un material specific de lucru, așa cum toate celelalte
tipuri de artă au, evidențiind faptul că poezia cere, ca o condiție materială „imagini sensibile”. Criticul
susține de altfel și că sensibilizarea cuvântului este esențială în munca poetului, deoarece acesta tinde către
abstractizare. Acesta oferă în studiul său modalități de a sensibiliza cuvântul: „epitetele, personificările și
comparațiunile juste”.
 Cercetări critice
12/10/1863 Editia:01

Ideile lui Titu Maiorescu sunt argumentate cu exemple din operele scriitorilor universali, cum
ar fi Victor Hugo, Shakespeare și Horațiu. Acesta pune accentul pe estetică precizând faptul
că „niciodată estetica nu a creat frumosul, precum niciodată logica nu a creat adevărul”,
prin acest citat criticul accentuează faptul că nu tot ce e frumos este realizat de poeți ce-și
merită numele pe care-l uzurpă, unii având „o inimă goală de simțiri adevărate”.
Criticul realizează o distincție clară între politică „product al rațiunii” și poezie „product al
fanteziei”, criticate de către acesta fiind poeziile politice pentru că sunt „lipsite de
sensibilitate poetică”.
 Cercetări critice
12/10/1863 Editia:01

„Comediile d-lui Caragiale”

În 1885 criticul lansează cel de-al doilea studiu realizat de el în volumul său „Critice”. De asemenea, și în
acest studiu criticul își propune să explice din punct de vedere estetic raportul dintre artă și realitatea
socială, dând astfel și răspuns la întrebarea „Are sau nu arta o misiune moralizatoare?”.
Maiorescu afirmă despre lucrările d-lui Caragiale că sunt originale „Lucrarea d-lui Caragiale este
originală; comediile sale pun în scenă câteva tipuri din viața noastră socială și le dezvoltă cu semnele lor
caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfățișării lor în situațiile anume alese de
autor.”. Însă criticul se oprește asupra unuia dintre reproșurile aduse față de comediile lui Caragiale, faptul
că ar urmări scopuri politice, acesta susținând că „o comedie nu are nimic a face cu politica de partid.”
„Comediile d-lui Caragiale, după părerea noastră sunt plante adevărate, fie tufiș, fie fire de iarbă, și dacă au
viața lor organică, vor avea și putere de a trăi.”, este ceea ce afirmă Titu Maiorescu într-un final despre
lucrările lui I. L. Caragiale.
 Cercetări critice
12/10/1863 Editia:01

„Eminescu și poeziile sale”

Studiul „Eminescu și poeziile sale” de Titu Maiorescu publicat în anul 1889, când Eminescu și-a încheiat
existența, este primul studiu critic scris în țara noastră despre marele poet.
Maiorescu pornește de la constatarea că tânăra generație „se află astăzi sub influența operei poetice a lui
Eminescu". În prima parte Maiorescu analizează personalitatea poetului explicând-o prin firea lui „Ce a fost și
a devenit Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut". În partea a doua criticul examinează cultura poetului
arătând că: „Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individuală stă la nivelul culturii europene de
astăzi". Tendința de a cunoaște cultura europeană nu era însă la Eminescu „un simplu material de erudiție
străină" ci era primită și asimilată în chiar „individualitatea lui intelectuală".
Poeziile lui Eminescu exprimă „o intuiție a naturii sub formă descriptivă, o simțire de amor uneori
veselă, adeseori melancolică". O altă constatare pe care Maiorescu o face asupra poeziei lui Eminescu privind
latura ei erotică este că „el nu vede în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil".
 Cercetări critice
12/10/1863 Editia:01

Sub aspectul perfecțiunii „cuprinsul poeziilor lui Eminescu nu ar fi avut atâta putere de a lucra asupra
altora dacă nu ar fi aflat forma frumoasă sub care să se prezinte". Maiorescu socotește că prin creația sa
Eminescu nu rămâne o voce individuală care se exprimă numai pe sine pentru că „el îi rezumă pe toți și
are mai ales darul de a deschide mișcării sufletești cea mai clară expresie", „poezia lui devine o parte
integrantă a sufletului lor și le trăiește de acum înainte în viața poporului său".
În studiul „Eminescu și poeziile lui" toată ființa lui Eminescu este adunată într-o formulă memorabilă:
„Poetul e din naștere, fără îndoială". Prin obiectivitate, rigoare, clarviziune și detașare, autorul ne oferă o
imagine convingătoare a personalității celui mai mare poet român concluzionând că literatura secolului al
XX-lea se află sub influența liricii eminesciene: „Pe cât se poate omenește prevedea literatura poetică
română va începe secolul al XX- lea sub auspiciile geniului lui și sub forma limbii naționale, care și-a
găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată
dezvoltarea viitoare a sentimentului cugetării românești".
 JUNIMEA
12/10/1863 Editia:01

04
Trăsături
 Trasaturi
12/10/1863 Editia:01
Deși din cele relatate este subliniată seriozitatea asociației, ironia este o importantă trăsătură a Junimii.
Provenită din dorința de a evidenția lipsa de artificialitate și aroganță a acțiunilor culturale este utilizată
împotriva exceselor de orice fel. În timpul întâlnirilor erau utilizate și structuri deloc academice precum
„faul!”, rostită după auzirea unei anecdote neamuzante. În formarea acestei atmosfere aproape familiale,
Vasile Pogor are principalul rol, el manifestând o stare de opoziție pentru orice reguli de funcționare a
societății și compunând devize glumețe ca cea menționată la început și porecle precum „pudicul Naum”,
„bine hrănitul Caragiani” și „carul cu minciuni Negruzzi”.
De asemenea, o altă trăsătură a Junimii este gustul pentru clasic și academic, membrii preferând valorile
canonice în favoarea inovației. Ei nu acceptau noile curente precum simbolismul și naturalismul în literatură
și impresionismul în pictură și muzică. Aceștia aveau o solidă cultură universitară, ce le încuraja totodata și
spiritul filozofic, aceasta fiind a treia caracteristică definitorie a lor. Predominant, membrii Junimii nu erau
specialiști în domenii precise ale științei, ci aveau doar idei generale, fiind totuși interesati de filozofie și
metafizică. Își doreau să încurajeze formarea tinerilor filozofi în facultățile străine și să construiască o solidă
bază teoretică, în care aplicațiile sunt o urmare a raționamentului.
 Trasaturi
12/10/1863 Editia:01
Spiritul oratoric, născut din opoziția împotriva retoricii exagerate, lipsite de echilibru a pașoptiștilor și din
respingerea demagogiei politice specifice timpului, reprezintă o altă trăsătură importantă. Rigoarea, măsura,
stăpânirea de sine trebuiau să fie emanate de către vorbitor, fiind dovedite de la vestimentație până la dicție.
Cu scopul îmbunătățirii literaturii, Titu Maiorescu a purtat o campanie împotriva poeziei neinspirate și a limbii
artificiale. Astfel, ultima trăsătură și cea mai importantă este emblematicul spirit critic. Manifestat prin
respectul față de istoric în studierea trecutului și prin cultivarea simplității, are ca scop combaterea falsei
erudiții deoarece în acea perioadă numeroși cărturari utilizau o limbă artificială considerată potrivită pentru a
evidenția diferența față de omul de rând. De asemenea, membrii resping „formele fără fond” și doresc așezarea
vieții politice și culturale pe baze autentice, reperele permanente ale junimiștilor fiind nevoia de claritate,
rigoarea și rațiunea.
Asadar, acțiunile Junimii aveau scopuri ce nu puteau fi îndeplinite fără seriozitatea și determinarea membrilor,
dar, chiar și în aceste circumstanțe ei glumeau. Precum spune și Ioana Pârvulescu: „Societatea Junimea n-a fost
un loc, n-a fost un grup, n-a fost o instituție plicticoasă, o lecție de manual, a fost o lecție de viață și o stare de
spirit: aceea care-i însuflețea pe tinerii întorși de la studii din străinătate cu gândul de a umple un loc gol pe
harta treburilor românești.” 
 Concluzia
12/10/1863 Editia:01

Astăzi se poate afirma că teoria „formelor fără fond“ elaborată de Maiorescu, atât de controversată
în perioada postbelică, a răspuns, în timp, necesităților obiective de respingere a mediocrității și a altor
forme de impostură manifestate în artă.

Junimea și „Convorbiri literare” au avut un rol decisiv în cultura și literatura română. După cum este
unanim recunoscut și după cum au subliniat cei mai reprezentativi monografi și exegeți ai
activității Junimii, trebuie să recunoaștem că, spiritul junimist a făcut să triumfe ideea conform căreia, în
evaluarea operei de artă, este imperios necesar să primeze valoarea estetică, indiferent de ideea tematică.

Interesante și instructive Memorii de la Junimea au lăsat doi dintre participanții la lucrările

societății, Ioan Slavici și Iacob Negruzzi, fiul lui Costache Negruzzi. Evident un alt material foarte bogat
se găsește în Însemnările zilnice, jurnalul intim al lui Titu Maiorescu.
 Concluzia
12/10/1863 Editia:01

Puterea extraordinară a lui Maiorescu de a construi o teorie a culturii, demonstrează autonomia artei
si explică principiile valorice și au făcut posibilă apariția marilor clasici ai literaturii române:
,,Când o mișcare culturală, in afară de mortarul câtorva generații de oameni culți, privind unitar și
serios problemele vieții românești, a dat politicei Petre Carp, criticei teoretice pe Titu Maiorescu,
poeziei pe Mihai Eminescu, prozei pe Ion Creangă, teatrului pe I. L. Caragiale, istoriei pe
Alexandru Xenopol, filozofiei pe Vasile Conta –ace mișcare nu poate fi decât ca un fenomen de
mare însemnătate’’. (E. Lovinescu )
 Multumim pentru atentie
12/10/1863 Editia:01

Studiu realizat de:

CREDITS: This presentation template was

created by Slidesgo, including icons by
Flaticon, and infographics & images by
Freepik

Please keep this slide for attribution