Arhetipuri plautine

Plaut – Ulcica/Moliere - Avarul

 Sursa bogăției:
 Ulcica revelată de către zeul Lar grație pietății Phaedriei/cămătăria
 Modificare caracterială - zgârcenie/ confirmare caracterială – avariție
 Frica de a nu rămâne fără ulcică/fără casetă
 Suspiciune generală asupra sclavilor, cunoscuților/+ asupra fiiului
 Ipostaza paternă singulară/dublă ipostază paternă
Tipuri de comic

 COMICUL DE SITUAȚII: qui-pro-quo (Euclio vorbește despre ulcică, iar

Lyconides despre necinstirea Phaedriei/Harpagon vorbește despre caseta cu bani
pierdută, iar Valere despre iubirea sa pentru Elise
 Amplificarea situațiilor: dublarea numărului de copii
 Travestiul - Harpagon are același servitor – bucătar și birjar. Intră în roluri prin
schimbarea vestimentației.
 Adăugirea rivalității amoroase: tată – fiu
 (didascalii, gestică (mimica – disprețul, stereotipii), practicarea înșelătoriei, a
confuziilor sau a minciunii voluntare, șantaj, recunoașteri neașteptate (recunoașterea
lui Lyconides drept rudă a lui Megadorus)
 COMICUL DE CARACTERE: crearea de tipologii: zgârcitul capabil de umanitate
Comicul de limbaj

 COMICUL DE LIMBAJ: dialog incandescent, inserarea unor replici

repetate:Nugas agis.- „Vorbești prostii!ˮ (Men., v. 621 et passim)
Invenții lexicale: ridibunda - „râzătoareaˮ, construcția de superlative pentru
substantive: patrue mi, patruissime - „unchi al meu, cel mai unchiˮ , calambururi
hilare: ferte ope minopiae atque exemplum pessumum pessum date - „daţi ajutor
neajutoratului şi nimiciţi-l pe nemernic!ˮ (Rud., v. 617), termenilor compuși după
model grec: multiloquium - „extrem de locvaceˮ (Merc., v. 31), dentifrangibula -
„spărgătoarea de dințiˮ (Bacc., v. 596)
Harpagon: vă împrumut cuvântul meu în loc de vă dau cuvântul meu.
Imaginea lui Harpagon în ochii celorlalți, aflată de la Maitre Jacques
Comicul onomastic

 Comicul onomastic - preferința pentru numele de sclavi terminate în –io și –lus,

precum: Acanthio, Ballio, Messenio, numele de curtezane în –ium, ca: Planesium,
Adelphasium, Phronesium.
 La Fleche – carnea – viziune pragmatică asupra existenței
 Absent Comicul de moravuri, de vreme ce Plaut nu este un moralist. „Constatările
moralizatoare sunt enunțate, așa cum aprecia Eugen Cizek, de personaje, ele
însele ridicole, (…) rostite într-un peisaj răsturnat și saturnalic. Universul
imaginar plautin nu este satiric sau educativ, ci farsesc, de factură manifest
expresionistă.ˮ (I, 1994, p. 77)
Farsa comică

 Stârnirea râsului prin abaterea de la normal (furtul ulcicăi – efecte tragicomice

asupra lui Euclio, modificarea anatomiei umane – 3 mâini, pierderea încrederii în
divinitățile tradiționale
 Euclio leagă burduf la gură ca să nu risipească răsuflarea, își strânge unghiile pe
care i le taie bărbierul, a dat în judecată o pasăre care i-a furat o bucată de carne
 Messenio/La Fleche – tipologia sclavului/a servitorului mai inteligent, descurcăreț
decât stăpânul.
 Climax ascendent la Moliere: de la zgârcit la avar – tezaurizarea banului și
sporirea lui prin cămătărie
 Umanitatea lui Euclio/dezumanizarea lui Harpagon
 Cedarea ulcicăi la căsătoria Phaedriei / leit-motivul: fără zestre în cazul celor 2
căsătorii
 Discuția contradictorie dintre tată și fiică, însoțită de reverențe
 Evoluție tragi-comică a lui Harpagon: dezumanizat, considerarea copiilor săi drept
buruieni care îl sufocă.
 Cruzime paternă: promisiunea de a i-o da în căsătorie pe Marianne dacă admite
Cleante că este îndrăgostit de ea, dar apoi de dezice.
Plaut – Menaechmi/Shakespeare –
Comedia erorilor
 Tema dublului – o pereche gemelară/dublarea perechii stăpâni/sclavi
 Climaxul comic
 Separarea - rătăcirea/furtuna
 Plaut: doi fraţi gemeni (Menaechmus şi Sosicles), separaţi la naştere, reuniți peste ani în
Epidamnus. Shakesp: 2 perechi de frați:Antifolus din Siracuza/Efes, Dromio din Siracuza și
Efes. Comedia engl. – ciclică, ducele în incipit și final, condamnarea lui Egeon/iertarea lui
Egeon
 Aventura lor - şir de evenimente confuze şi neaşteptate, cauzate de izbitoarea lor asemănare
fizică.
 Jocul identităților/al reflexiilor duble
 nu inventivitate a subiectului, ci reciclarea structurilor comice
Comicul de situații

 Dinamica dintre cele două perechi de gemeni dictează o bună parte din comicul de
limbă şi de situaţie al piesei.
 Piesa lui Shakes. - deznodământ romantic, nu doar prin reîntâlnirea celor doi fraţi
gemeni, ci şi regăsirea dintre Egeon şi Emilia, părinţii celor doi Antifolus, separaţi
unul de altul de o furtună puternică la scurt timp după naşterea fiilor lor.
Diferențe Plaut /Shakespeare

 Înlocuirea locației originale Epidamnus – cu Efes (un spaţiu al aparenţelor

înşelătoare,al magiei, al misterului.) propice fanteziei creatoare.
 Piesa plonjează in media res cu sentinţa capitală pronunţată de Ducele Efesului la
adresa negustorului din Siracuza. Capul de acuzare îl constituie încălcarea
interdicţiei de a călători în Efes.
 Violența celor 2 tabere: efesienii şi străinii, localnicii şi outsiderii.
 Problematica străinului la Shakespeare este una complexă şi tratată extrem de
variat de‑a lungul carierei sale. The doom of death („destinul fatal”), la care
Egeon face referire încă de la începutul Actului I, fixează un cadru dramatic
solemn, sistematic subminat de farsa comică ce domină acţiunea.
Umorul

 umorul - turnură absurdă, nonsensul.

 Antifolus din Efes este lăsat pe din afară de soţia sa Adriana şi
 De partea cealaltă a porţii se află Dromio din Siracuza, ajuns, printr ‑un joc al
întâmplărilor, în slujba fratelui său geamăn.
 Dialogul „orb” dintre cei doi reflectă fractura de limbaj ce afectează interacţiunea
dintre personaje.
 comedia shakespeariană oferă momente de tensiune în ierarhiile sociale tradiţionale
(de sex sau de clasă), însă acestea tind să se rezolve în favoarea raporturilor clasice de
forţe. (este pusă sub semnul întrebării libertatea de care se bucură numai bărbatul
(dialogul Adriana/Luciana) sau egalitate dintre clase sociale: cei 2 servitori Dromio
fiind mereu țapii ispășitori.
 Raporturile de egalitate se stabilesc în cadrul fiecărui grup social