Sunteți pe pagina 1din 17

PSIHODIAGNOZA APTITUDINILOR SI

INTELIGENTEI
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

Inteligenţă versus raţionalitate

• Robert Sternberg (1995): Coeficientul mediu de corelaţie dintre abilităţile


cognitive la teste şi măsura performanţelor profesionale este de 0,2 (acest
coeficient ia valori ȋntre 0 şi 1, iar corelaţiile sunt acceptate ca semnificative
dacă sunt peste 0,6).
• La acest nivel al validităţii, doar 4% din performanţa profesională este
acoperită de abilităţile la testele de inteligenţă.
• Coeficientul mediu de validitate dintre abilităţile cognitive măsurate de teste
şi măsura performanţei în programele de training profesional este însă
dublă (0,4), ceea ce sugerează că predicţia are valoare mai ridicată dacă
intervine variabila “şcolarizare” (sau aptitudini pentru învăţare)
• Cercetările au arătat că gândirea raţională este disociată de inteligenţă.
Oamenii cu IQ mare nu sunt mai raţionali decât oamenii cu IQ mai mic
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

• Să luăm următoarea problemă: Ion se uită la Ana, dar Ana se uită la George.
Ion este ȋnsurat iar George nu este. Ȋntrebarea este: se uită vreo persoană
căsătorită la una necăsătorită?
• Răspunsurile posibile sunt Da, Nu şi Nu se poate stabili. Voi ce aţi răspunde?
• Mai mult de 80% din oameni aleg să răspundă Nu se poate stabili.
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

• Ȋnsă răspunsul corect este Da.


• Iată cum ar trebui să gândim: Ana este singura persoană al cărui statut nu
ȋl ştim, deci trebuie să luăm ȋn considerare ambele posibilităţi. Dacă Ana e
măritată, răspunsul este Da – ea ar fi persoana căsătorită care se uită la
una necăsătorită, respectiv la George. Dacă Ana nu e măritată, răspunsul
este tot Da - ȋn acest caz Ion este cel căsătorit iar el se uită la Ana, cea
necăsătorită.
• Acest gen de raţionament se numeşte disjunctiv – el ia ȋn considerare toate
posibilităţile.
• Majoritatea oamenilor nu recurg la acest gen de raţionament decât dacă li
se spune ȋn mod explicit să o facă. Şi chiar şi la cei care o fac spontan,
această tendinţă nu corelează cu IQ-ul lor
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

• Daniel Kahneman a luat premiul Nobel ȋn 2002 tocmai pentru că a descoperit


cum gândirea şi deciziile cotidiene se bazează ȋn mare măsură pe mecanisme
iraţionale!
• Iată un alt exemplu de gândire iraţională, descrisă de Kahneman (Kahneman,
2011). O bâtă de baseball şi o minge costă ȋn total 1,10 $. Bâta costă 1 $ mai
mult decât mingea. Cât costă mingea?
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

• Cei mai mulţi oameni răspund 10 cenţi.

• Ȋnsă nu e corect. Dacă ar costa 10 cenţi, atunci bâta ar costa 1.10 $ iar
ȋmpreună ar costa 1.20 $, ceea ce contrazice datele problemei.

• Raţionamentul corect este următorul:

x = preţul mingii,
(x+1) = preţul bâtei
(x+1) + x = 1.10
2x = 1.10 - 1
2x = 0.10
x = 0.10 / 2
x = 0.05

Deci mingea costă 5 cenţi.


Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

Iată o altă problemă:

Să presupunem că Ministerul de interne a descoperit că o anume maşină


germană este de 8 ori mai probabil să fie mortală pentru ocupanţii ei, decât o
maşină normală de familie. Guvernul se gândeste să restricţioneze vânzarea
acestei maşini.
Ȋntrebările sunt următoarele: 1. Credeţi că vânzarea acestei maşini ar trebui
interzisă? Şi 2. Credeţi că aceste maşini ar trebui să nu aibă voie să iasă pe
stradă?
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

• Oamenii răspund ȋn proporţie de 78% că ar trebui interzisă vânzarea maşinii


germane, şi ȋn proporţie de 73% că ar trebui să i se interzică accesul pe stradă.

• Dacă prezentăm problema ȋn sens invers, cu o maşină românească mai


periculoasă, doar 51% din oameni consideră că maşina românească ar trebui să
fie interzisă la vânzare, şi doar 39% cred că ar trebui să fie interzisă pe străzi.

• Acest exemplu de iraţionalitate ilustrează subiectivitatea pe care o demonstrăm,


analizând problemele din punctul nostru de vedere şi nu rational
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

• Acum să vedem cum stăm la gândire probabilistică. Se dă următoarea


problemă:

• Să ne imaginăm că boala XYZ este o boală virală gravă ce poate afecta o


persoană din 1000. De asemenea, să ne imaginăm că testul necesar
diagnosticării ei indică ȋntotdeauna ȋn mod corect cine are boala. Ȋn fine,
să presupunem că acest test ȋn 5% din cazuri indică greşit cum că virusul
XYZ ar fi prezent. Acum să ne imaginăm că alegem aleator o persoană şi
ȋi administrăm testul iar acesta ȋi iese pozitiv. Presupunând că nu ştim
nimic despre această persoană din punct de vedere al istoricului ei
medical, care este probabilitatea ca aceasta chiar să aibă boala?
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

• Cel mai frecvent răspuns este 95%.

• Dar este greşit. Oamenii tind să ignore prima parte a problemei care
spune că doar o persoană din 1000 poate avea boala. Dacă sunt testaţi
ceilalţi 999, procentul de 5% falşi pozitivi ȋnseamnă 50 dintre aceştia.
Astfel, pentru fiecare 51 de persoane testate pozitiv doar una are de fapt
boala. Datorită acestei rate mici a bolii dar şi a ratei falşilor pozitivi, cei
mai mulţi oameni testaţi pozitiv de fapt nu au boala. Pentru a răspunde la
problemă corect, trebuie să spunem că probabilitatea ca o persoană
testată pozitiv să şi aibă boala este de una din 51, adică aproximativ 2%
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

Iată un alt exemplu.

Un experiment este demarat pentru a testa eficienţa unui nou medicament.


Să ne inchipuim o matrice 2x2 care arată rezultatele după cum urmează:

Ȋnsănătoşiţi Nici un rezultat


Tratament administrat 200 75
Fără tratament 50 15

După cum se vede, 200 de pacienţi au primit medicamentul şi s-au


ȋnsănătoşit, 75 l-au primit şi nu s-au ȋnsănătoşit, 50 nu au primit tratament şi
totuşi s-au făcut bine, iar 15 nu au primit tratament şi nici nu s-au făcut bine.
Ȋntrebarea este: medicamentul este eficient?
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

• Cei mai mulţi oameni spun că da. Ei se axează pe numărul mare de


pacienţi (200) pe care medicamentul a avut efect, comparativ cu cei la
care nu a avut (75). Pentru că probabilitatea de ȋnsănătoşire pare ridicată
(200 din 275 trataţi, adică 0,727) oamenii tind să creadă că medicamentul
e bun.
• Dar aici este o eroare – nu se ia ȋn considerare grupul de control. Ȋn
grupul de control au apărut ȋnsănătoşiri, deşi nu au primit tratament (50
din 65, adică 0,769). Adica o probabilitate chiar mai mare a ȋnsănătoşirii
fără tratament decât cu tratament.
• Deci, medicamentul nu este eficient
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

O altă dovadă de iraţionalitate apare atunci când testăm ipoteze. Ȋncercaţi


să rezolvaţi următoarea problemă:

A K 8 5

Aşa cum vedeţi ȋn imaginea de mai sus, patru cărţi de joc stau pe o masă.
Fiecare carte are pe o faţă scrisă o literă iar pe cealaltă o cifră. Două dintre
cărţi sunt cu faţa cu literă ȋn sus, iar două cu faţa cu cifră ȋn sus. Trebuie
testate următoarea regulă: dacă o carte are o vocală pe faţa cu literă, ea
are un număr par pe faţa cu cifră. Sarcina voastră este să decideţi care
carte sau care cărţi trebuie ȋntoarse pentru a afla dacă regula menţionată
este adevărată sau falsă.
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

A K 8 5

• Cei mai mulţi greşesc, jumătate dintre oameni spunând că trebuie


ȋntoarse cărţile cu A şi 8: adică o vocală pentru a vedea dacă este un
număr par pe spate şi un număr par pentru a vedea dacă este o vocală
pe spate.
• Alţi 20% aleg să ȋntoarcă doar cartea cu A şi ȋncă 20% ȋncearcă alte
combinaţii greşite.
• Per total, 90% dintre oameni greşesc.
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

A K 8 5

• Să vedem cum trebuie rezolvat. Ȋn general oamenii ale corect să ȋntoarcă


cartea cu litera A. Problema apare cu cartea cu număr: cei mai mulţi aleg
cartea cu 8.
• Să citim din nou regula: spune că o vocală trebuie să aibă un număr par
pe spate, dar nu spune nimic despre faptul că un număr par trebuie să
aibă o vocală pe spate, sau ce fel de număr trebuie să aibă o consoană
(regula nu spune nimic despre consoane, deci nu este necesar să ştim ce
este pe spatele cărţii cu K). Deci găsirea unei consoane pe spatele cărţii
cu 8 nu ne spune nimic despre regulă, nici că e valabilă nici că e falsă.
• Prin contrast, cartea cu 5 pe ea, pe care majoritatea nu o aleg, este
esenţială. Această carte ar putea să aibă o vocală pe spate şi dacă are,
regula trebuie să fie falsă deoarece ar ȋnsemna că nu toate cărţile cu
vocale au numere pare pe spate.
• Pe scurt, pentru a verifica dacă regula este falsă, trebuie ȋntoarsă cartea
cu 5 pe ea, alături de cartea cu A pe ea.
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

• Atunci când sunt puşi să dovedească dacă


ceva
  este adevărat sau fals, oamenii tind
să se concentreze pe confirmarea regulii şi
nu pe verificarea falsităţii ei. De aceea ei
ȋntorc cartea cu 8 pentru a confirma regula
observând o vocală pe spatele unei cărţi şi
cartea cu A pe a pentru a găsi numărul par
care confirmă regula
.
• Dar dacă ar judeca ştiinţific, ei ar trebui să
caute o cale de a dovedi falsitatea, ceea ce
i-ar ȋndemna să se uite către cartea cu 5 pe
ea care ar putea avea pe spate o vocală ce
ar infirma regula.

• Căutarea falsităţii este un tip de gândire


fundamental ȋn ştiinţă dar majoritatea
oamenilor nu gândesc aşa ȋn mod natural
ci doar dacă au fost ȋnvăţaţi să o facă
Psihodiagnoza aptitudinilor si
inteligentei

• De ce apar aceste iraţionalităţi?

• Atunci când abordăm o problemă, noi avem ȋn


creier la ȋndemână mecanisme raţionale foarte
performante, ȋnsă ele necesită concentrare şi
nu ne permit să facem şi alte lucruri ȋn acelaşi
timp.

• Altele deşi sunt mai slabe ca performanţă nu


necesită mare concentrare. Oamenii cel mai
des greşesc pentru că ȋn situaţiile de zi de zi
când se confruntă cu luarea unor decizii, cu
evaluarea unei situaţii sau a unei persoane, tind
automat să apeleze la mecanismele care
necesită cele mai puţine resurse, permit
rezolvarea cea mai rapidă şi trecerea la o altă
activitate.

• Ritmul alert al vieţii, fuga după plăceri şi


evitarea stresului ne afectează raţionalitatea

S-ar putea să vă placă și