Sunteți pe pagina 1din 26

OCLUZOLOGIE-

TERMINOLOGIE,DATE DE
MORFOLOGIE OCLUZALA
►Aparatul dentomaxilar (ADM) este unul dintre
sistemele complexe din organismul uman, atât din
punct de vedere morfologic cât și funcțional.

►Ocluzia dentară definește relațiile mandibulo-


maxilare concretizate prin diverse poziții și mișcări
mandibulare, cu și fără contacte dento-dentare.

►Ca disciplină de studiu în cadrul medicinei


dentare, ocluzia dentară are ca repere tematice
morfofiziologia și patologia sistemului articular în
ansamblul său.
Conceperea unui plan terapeutic corect și
complet vizează nu numai restaurarea
morfofuncțională a dinților, refacerea
continuității arcadelor dentare, alinierea
dinților, etc ci și menținerea sau refacerea
unor relații ocluzale care să asigure sănătatea
structurală și funcțională a ADM.
Studiul ocluziei dentare implică încă de la început
cunoașterea și înțelegerea unor noțiuni de anatomie
funcțională, care se referă la componentele
sistemului articular descris de Gray. Aceasta implică
structuri anatomice reprezentate de dinți și
parodonțiul marginal, articulația temporomandibulară
(ATM) și musculatura aferentă (implicit coordonarea
nervoasă).

27.10.2022
Dinții. Arcadele dentare.
Noțiuni de morfologie
ocluzală.
Dentiția umană este alcătuită din 32 dinți permanenți, repartizați
în mod simetric și egal la maxilar și mandibulă. Totuși, există și excepții
reprezentate de indivizi cu anodonție (molar de minte, incisiv lateral maxilar,
primul premolar, ), fenomen tot mai frecvent la omul contemporan, la fel ca și
incluzia dentară, cu referire mai ales la molarul de minte și caninul maxilar.

Arcade dentare complete. Vedere frontală Arcadele dentare. Vedere laterală.


Arcada maxilară cicumscrie arcada
mandibulară în plan orizontal.
27.10.2022
Dintele este alcătuit din coroană,vizibilă în cavitatea bucală, situată
supragingival și rădăcină (una sau mai multe) situată (e) în osul alveolar.
Menținerea și fixarea dinților la nivelul procesului alveolar este realizată de
parodonțiul marginal prin elementele sale constitutive os alveolar, ligamente
parodontale, cement radicular. Ligamentele parodontale, prin modul lor de
dispunere spațială, contribuie la disiparea forțelor exercitate asupra osului
alveolar în timpul contactelor între dinți antagoniști, fiind un veritabil absorbant
de șocuri. Astfel, protejează osul alveolar, preluând forțele de presiune și
transformându-le în forțe de tracțiune, benefice pentru controlul mecanismelor
27.10.2022
de resorbție-apoziție osoasă.
REPERE LA NIVELUL DINŢILOR

27.10.2022
Noțiuni de morfologie ocluzală
RMM sunt influențate static și dinamic de unele
particularități morfologice ale dinților, pe care în
continuare le- am denumit elemente de morfologie
ocluzală.
În mod didactic, vorbim despre elemente de relief
pozitiv și negativ, la dinți frontali și laterali.
Descrierea structurilor ce urmează a fi prezentate în
continuare se referă la morfologia primară și nu
abordează variații anatomice sau modificări de
dezvoltare dentară ( acestea vor fi studiate la disciplina
de pedodonție și ortodonție)

27.10.2022
Elemente de morfologie
ocluzală la dinții frontali.
Incisivii prezintă elemente de morfologie
ocluzală, cu care participă în actul masticației la
incizia alimentelor. Acești dinți prezintă o margine
liberă cu 2 muchii, una vestibulară și una linguală.
Pentru funcționalitatea ocluzală este importantă panta
incisivă a dinților maxilari, delimitată între cingulum
și marginea liberă, pantă pe care glisează marginea
liberă a incisivilor mandibulari în mișcarea de
propulsie a mandibulei, realizând ghidajul anterior.
Zona efectivă de contact ocluzal în ghidaj se
delimitează între IM-CCP (intercuspidare maximă și
cap la cap în propulsie). În funcție de înclinarea pantei
incisive și contactul în IM ghidajul anterior al
mandibulei poate fi mai lin sau mai abrupt. Din cauza
diferitelor anomalii dentomaxilare cu localizare la
nivelul incisivilor, ghidajul anterior poate fi modificat,
preluat de alți dinți (ocluzie deschisă, inocluzie sagitală
mare) sau inutil
(ocluzie labiodontă, ocluzie inversă, când nu mai este
necesară propulsia mandibulei pentru incizie)
27.10.2022
Caninul este un dinte frontal situat la graniția dintre incisivi și dinții
laterali.

 Dinte monoradicular cu rădăcina cea mai lungă,


dintre toți dinții
 Implantare în os alveolar dens,
 Parodonțiul marginal cu proprioceptori specializați în adaptarea intensității
forțelor orizontale, ce apar în
masticație.
 Forțele ocluzale resimțite de canin sunt mai mici deoarece dintele este
situat la distanță de locul de aplicare a forței musculare și locul de sprijin
al mandibulei (ATM).

27.10.2022
Acest dinte prezintă elemente de morfologie caracteristice
atât incisivilor
(margine liberă, cingulum, forma concavă a feței
linguale) cât și elemente de
relief caracteristice molarilor și premolarilor (formă de cuspid
cu vîrf, versante și pante). Caninul este practic un cuspid
cu 2 versante, unul vestibular și unul
lingual, separate printr-o creastă sagitală care este chiar
marginea în formă de V a dintelui. Fața linguală prezintă o
zonă concavă delimitată în sens axial între marginea liberă și
cingulum. Pe fața vestibulară se evidențiază o creastă
longitudinală care pornește din
vîrful caninului și împarte suprafața în 2 pante cu
orientare mezială, respectiv distală. Rolul caninului în
funcționalitatea ocluzală este deosebit de important:
1.Realizarea contactelor ocluzale în IM
2.Conducerea dentară a mandibulei în lateralitate, fiind
un dinte eficient și activ în incizia alimentelor.
Structural,caninul poate suporta forțe ocluzale excentrice
deoarece prezintă o adaptare structurală corespunzătoare
solicitărilor funcționale.

27.10.2022
Elemente de morfologie ocluzală la
dinții laterali.
CUSPIDUL DENTAR, principala formă de relief pozitiv, este alcătuit din vârf, și 2 versante. Unul
intern ce se află pe fața ocluzală de la vârf până la șanțul principal meziodistal și unul extern ce se
continuă de la vârf pe fața vestibulară sau linguală a dintelui. Versantele cuspidiene sunt delimitate de
o creastă de smalț sagitală numită și mezio-distală.

27.10.2022
27.10.2022
27.10.2022
Fiecare versant este delimitat de o creastă transversală (vestibulo-
linguală) în două pante orientate una mezial cealaltă distal. Această
structură conferă cuspidului forma de piramidă patrulateră. Din punct de
vedere funcțio nal, se disting 2 tipuri de cuspizi:

Cuspizi de sprijin, numiți și activi sau primari, reprezentați de


cuspizii vestibulari la dinții mandibulari și cei linguali la dinții
maxilari.Rolul lor principal este de a realiza RMM de ocluzie
numită intercuspidare maximă (IM). Secundar, participă la
trituararea alimentelor în masticație

Cuspizi de ghidaji, linguali mandibulari și vestibulari maxilari,


sunt cuspizi secundari, ce intervin în masticație, în triturarea
alimentelor și în menținerea la distanță a structurilor moi de
vecinătate (limbă, obraji).

27.10.2022
27.10.2022
27.10.2022
La nivelul dinților laterali sunt descrise și forme de relief negativ, fose ocluzale, fosete , șanțuri
principale și secundare, accesorii. Importante pentru studiul ocluziei dentare sunt următoarele
elemente:
Fosele ocluzale: centrală, mezială, distală. Ele reprezintă locul de contact ocluzal cu cuspidul
antagonist, în schema de articulare cuspizi-fose, 1 dinte-1 dinte. Forma acestor fose (mai adâncă,
mai lată etc.), forma și volumul cuspidului antagonist, dictează numărul de contacte ocluzale
posibile.
Șanțul principal meziodistal este elementul de relief negativ ce separă cuspizii vestibulari de
cei linguali. Uneori contactele ocluzale sunt deplasate din fose pe traiectul acestui șanț. Împreună
cu șanțurile principale vestibulare și linguale realizează delimitarea cuspizilor dentari pe
suprafața ocluzală și au rol important prin orientarea lor pe fața ocluzală în dezangrenarea
cuspizilor în mișcările excentrice ale mandibulei, de propulsie și de lateralitate, mișcări efectuate
în timpul masticației și fonației.

27.10.2022
Componentele scheletale ale ADM sunt:
1.Maxilarul
2.Mandibula
3.Osul temporal.

27.10.2022
Osul maxilar, os pereche, participă la realizarea scheletului facial. Limitele
anatomice sunt reprezentate superior de podeaua orbitei și inferior de podeaua cavității
nazale. Cele 2 oase maxilare alcătuiesc cea mai mare parte a zonei superioare a
scheletelui facial și sunt unite median prin sutura medio-palatină. La nivelul proceselor
alveolare sunt situați dinții maxilari, componenta anatomică fixă a sistemului articular
al ADM.

27.10.2022
Mandibula, os mobil nepereche, reprezintă
partea inferioară a scheletului facial, unde se
află dinții mandibulari. Particularitatea
anantomică și funcțională rezidă în faptul că
acest os este mobil, nefiind fixat prin suturi de
alte componente osoase. Integritatea structurală
a acestui os mobil suspendat este obținută prin
mușchi, ligamente și alte structuri moi. Forma
caracteristică a literei U rezultă prin extinderea
posteroinferioară a corpului osos și constituirea
ungiului sau gonionului mandibular iar
posterosuperior prin formarea ramului
ascendent.

Zona terminală a ramului ascendent este reprezentată posterior de condilul mandibular și anterior
de apofiza coronoidă.În cadrul ADM condilul mandibular este cel care realizează legătura cu
maxilarul și respectiv baza craniului. Anatomic se distind două porțiuni ale condilului: polul
medial și lateral.

27.10.2022
Osul temporal, cea de a treia componentă scheletală din structura ADM este zona cu care
articulează condilul mandibular, respectiv, porțiunea scuamoasă, unde se constiuie o depresiune
concavă inferior numită fosa mandibulară/glenoidă/articulară. Fosa este delimitată posterior de
fisura scuamo-timpanică iar anterior prezintă o proeminență osoasă numită proeminența
articulară (EA).
Convexitatea acestei porțiuni este variabilă individual limitele inclinării pantei articulare
situându-se între abrupt și lin. Acest detaliu anatomic influențează dinamica mandibulară,
respectiv direcția de deplasare a condilului mandibular pe panta articulară. Tavanul posterior al
fosei glenoide este subțire și nu este structurat să suporte forțe de presiune mari, în timp ce EA
este reprezentată de os gros, dens, adaptat la forțe de intensitate mari.

27.10.2022
Articulația temporomandibulară (ATM)
Reprezintă zona de articulare a mandibulei cu osul temporal. Structural și funcțional
ATM este o articulație complexă și unică în organismul uman. Ea asigură mișcări de
pendulare (rotație) ale mandibulei într-un sigur plan, fiind astfel o articulație
ginglimoidă, și simultan de glisare (translație) ceea ce îi conferă caracterul artroidal.
În consecință ATM este o articulație ginglimo-artroidală.

Elementele anatomice care compun ATM sunt: condilul mandibular, fosa


mandibulară și discul articular. Din acest punct de vedere ATM este o
articulație compusă , deoarece discul joacă rolul celui de al treilea os.

27.10.2022
27.10.2022
27.10.2022
27.10.2022