Ludwig van Beethoven

Ludwig van Beethoven(n. 16 decembrie 1770,

Bonn – d.26 martie 1827, Viena) a fost un
compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai
mari compozitori din storia muzicii. Este considerat
un compozitor de tranziție între perioadele clasică și
romantică ale muzicii.
 “Educația lui Beethoven nu a
fost neglijată cu totul, dar
nici deosebit de îngrijită. A
învățat să citească, să scrie,
să socotească și ceva latină
într-o școală publică, iar
muzica a învățat-o acasă sub
supravegherea necontenită și
severă a tatălui său”, ne
relatează Franz Gerhard
Wegeler.
 Wegeler confirma că ”la școală a
învățat numai să scrie, să socotească
și puțină latină... Adevarul este că,
Beethoven nu a frecventat niciodată
un liceu, nu cunoștea în limba latină
decât câteva fraze și vorbea penibil
de greu limba franceză. Când au avut
loc la Viena lecțiile despre zocsky,
medicul Gopfert s.a., Beethoven a
refuzat să asiste măcar o singură dată,
cu toate insistențele mele. Simțea în
el un alt imperativ categoric” decât
acela al filozofului de la Konigsberg.
Știința ce-i era proprie era să creeze.”
 În 1792 tatăl lui Beethoven moare
iar în acel moment Ludwig se afla
la Viena.
 ”Dădea lecții de pian și de cânt la
fetele și la baieții însărcinaților cu
afaceri ai Angliei, Franței și ai
Imperiului, ca și la marea
burghezie; avea de lucru mai mult
decat putea face; primea numeroase
cadouri, căci toata lumea îl iubea...
Autorizaseră maitres d’hotel ce
aveau să-i dea cina, ori de câte ori
avea nevoie... Beethoven uza însă
cu discreție de această permisine”,
ne relatează Fischer.
Ultimele cvartete

 După un eșec la Viena, Beethoven, chiar în

zilele când scria marele cvartet Galitin, îi spuse
prietenului său Johann Andreas Stumpff ”Nu
mai există aici simțul pentru ceea ce este bun,
puternic, pentru adevarata muzică! Da, așa e,
Vienezi! Nu mai vreți nimic de la mine! Din
când în când Schuppanzigh mai da la iveală
vreunul din cvartetele mele; nu mai au timp și
pentru simfoniile mele și nu le mai trebuie
Fidelio. Rossini uber alles! Poate că
zdrăngănelile voastre(Geklimper) și cântecele
voastre fără suflet, cârpăcelili cu care ruinati
arta adevărată - ăsta o fi gustul vostru, o,
Vienezi!”
 Tânărul nepot al lui Beethoven
ne relatează (la 25 ianuarie
1824): ”Zadarnic am încercat
să zugrăvim impresia
manifestată la toți... Sala era
arhiplină. Oamenii erau nevoiți
să stea în picioare la usă...
Execuția era minunată. Ei nu
executau, ci cântau din
instrumentele lor. Era un cânt
de o frumusețe fără margini.
Schuppanzigh a fost deseori
întrerupt în mijlocul execuției
de aplauzele sălii...”
 În vara anului 1824, Beethoven este
vizitat de un tânăr artist, A. Von
Zuccalmaglio, care ni-l descrie:
”Nici un pictor nu pare sa îi fi
redat, nici măcar pe departe focul
din privire care m-a strapuns...”, el
adaugă(și impresia lui se potrivește
cu a lui Stumpff) că Beethoven n-
avea pe atunci nicidecum expresia
unui om izolat și închis cu tristețe
în sine însuși cum ni-l reprezentam;
ci dimpotrivă, toată înfățișarea lui
respira o bunăvoință extraordinară;
și prietenia se exprima în toate
cuvintele și manifestarile lui. ”
 În primavara anului 1825,
Beethoven ținea în mână
cele trei cvartete Galitin și la
1 mai 1825 îi scrie lui
Schott: ”Cvartetul (în mi
bemol) va fi predat zilele
acestea... Al doilea cvartet
(în la minor) este pe
sfârșite”... Și în aceeasi zi,
lui Charles Neate: ”Am
terminat primul cvartet;
compun acum pe al doilea,
care, ca și al treilea, va fi
gata peste puțin timp.”
 Însă, în aprilie 1825 Beethoven
va trebui să se lupte cu o boala, dar
când sănătatea i se va îmbunătăți, în
septembrie îi va trimite o scrisoare
lui Vincent Hauschka și una lui
Schott cu următoarele rânduri:
”Apolo și Muzele n-o să-l lase pe
omul cu coasa să mă ia, căci le mai
sânt încă atât dator! Înainte de
plecarea mea spre Câmpiile Elizee
trebuie să las ceea ce spiritul îmi
inspiră și-mi poruncește să
împlinesc. Este ca și cum de abia aș
fi scris până acum câteva note…”
(Ist es mir doch als hatte ich
kaum einige Noten geschrieben)...
După ce boala lui Beethoven se
înrăutățește și nu mai lasă pe nimeni să
îl viziteze un timp, poartă o conversație
cu Rellstab într-un moment în care se
simte mai bine, după ce a terminat
Cvartetul op. 127: ”Un fulger de
lumina i-a însuflețit privirea ostenită.
Dar n-a fost decât o clipă. Apoi a spus
ca și cum s-ar fi mustrat: <<E atât de
greu! Va fi prost executat>>.”
Rellstab spune ca a fost executat
îngrijit de două ori. Beethoven spune:
”E bine. Trebuie auzit des!”
După care el întreabă:”Și cum vă
place?”, moment în care nu mai
primește răspuns.
În septembrie 1825, Beethoven îi scrie fiului său:
”Sper cel puțin pentru mâine un cuvânt de la tine!
Nu mă neliniști! Și gândește-te la suferința mea!...
Câte n-am suferit până acum!...”
În ziua următoare îi trimite urmatoarea scrisoare:
”Pentru Dumnezeu, întoarce-te azi acasă -
aleargă, aleargă!,,, Fiul meu scump... Nici o altă
vorbă!... Numai vino în brațele mele, n-ai să auzi
nici un cuvânt aspru... vei fi primit cu aceeași
dragoste... despre ce va fi de făcut în viitor, vom
vorbi cu dragoste, pe cuvântul meu de onoare,
nici o mustrare! N-ar mai servi la nimic, n-ai de
așteptat de la mine decât grija și ajutorul cel mai
iubitor. -Vino îndată! -Vino la inima credincioasă
a tatălui tau!... Vino, de cum primești scrisoarea.”
Beethoven a primit răspuns ca fiul său va veni.
Bibliografie:
-Ludwing van Beethoven
Viata in Imagini de Richard,
Petzoldt
-Copilaria unor mari muzicieni
de Theodor Balan
-Beethoven, Marile Epoci
Creatoare de Romain Rolland
Editura celor trei cărți este:
Editura Muzicală a Uniunii
Compozitorilor din Republica
Socialistă România
Elev: Straca Mihail, clasa
a 6-a A, Scoala
Gimnazială“Nicolae
Popoviciu” Beiuș, Bihor
Coordonator: Profesor
Rada Daniela