ALIMENTATIA

FACTOR DE SANOGENEZA
Nutritia este stiinta alimentatiei si ea studiaza digestia
alimentelor, nevoile nutritionale, stiinta alimentelor,
comportamentul alimentar, adica cea mai importanta
necesitate fiziologica.

Substantele nutritive asigura functii vitale:

plastica- de dezvoltare si renovare a celulelor
energetica- asigurand energia in repaus si in miscare
biologica- formand substante active ca enzime,
hormoni si de reglaj a proceselor metabolice.
 Componentele de baza ale hranei sunt: proteinele, lipidele,
glucidele, substante absolute indispensabile organismului,
neputand fi produse de acesta

O alimentatie corecta asigura metabolismul substantelor

necesare vietii, functia si structura tuturor celulelor,
tesuturilor, organelor, dezvoltarea normala a organismului in
crestere, sanatatea si rezistenta la factorii exteriori ai mediului
in care traim, capacitate intelectuala si fizica, longevitate
active.
Ratia alimentara trebuie sa asigure:
-valoare energetica, energie produsa prin oxidare,
-valoare biologica reflectata prin calitate, compozitie,
digestibilitate, cu sens mai larg substante biologic active ca
vitamine, microelemente, acizi grasi esentiali.
O alimentatie echilibrata asigura totalitatea substantelor
nutritive necesare pentru dezvoltarea si functionarea
organismului, distribuite dea lungul unei zile, ore, numar de
mese, conditii de ingerare a hranei.

O alimentatie care nu respecta cele de mai sus conduce la

dereglari ale organismului si de regula la imbolnaviri, diabet,
obezitate, boli cardiovasculare, anemii. Tendinta de a inlocui
alimentele complete traditionale conduce deasemenea la
dezechilibre nutritionale si ca urmare la maladii specifice
civilizatiei contemporane.
Pentru o mai buna intelegere trebuie sa definim unii
termeni, si o ordonare a lor in scopuri practice.

 Pentru scopuri practice se clasifica:

a) Alimente functionale destinate prevenirii unor boli
b) Alimente functionale destinate tratamentului pentru corectia
unor boli metabolice, evitarea aparitiei unor boli sau chiar
recidiva unor boli.

 “Functional” este definit un aliment daca actioneaza benefic

asupra unor functii tinta, pe langa scopul nutritional. Nu
sunt alimente functionale: pastilele, capsulele, prafurile.
 Alimentatia constituie cea mai importanta necessitate fiziologica a omului.

1.Prin aceasta se asigura dezvoltarea si continua renovare a celulelor si

tesuturilor.
2.Furnizeaza energia necesara organismului in repaus si in depunerea unui efort
fizic.
3.Constituie sursa unor substante biologic active absolut indispensabile ca :
aminoacizi esentiali, vitamine, minerale, acizi grasi polinesaturati.

Astfel, pentru o buna asimilare a hranei si o functionare optima a organismului este

necesara o buna asimilare a hranei si o functionare optima a organismului uman.
Aceasta inseamna aprovizionarea acestuia cu toate substantele nutritive in proportii
stabilite.

O importanta deosebita o are echilibrul componentelor indispensabile pentru care

alimentele constituie singura sansa a omului si care are variate implicatii metabolice
de mare finite.
In ultimul secol insa, ca urmare a industrializarii, a
migrarii in centre urbane, s-a ajuns la o mare uniformizare
a alimentatiei, ponderea avand-o alimentele prelucrate,
conservate, rafinate si din ce in ce mai putin proaspete.

 Toate tehnologiile alimentare, in prezent reduc continutul in

substante nutritive, prezentand insa forme atragatoare si aspect
senzorial, astfel ca omul prefera alimentul care produce maximul
de senzatii placute. Cateva exemple:
preferinta pentru painea alba produsa de faina care a pierdut prin
prelucrare 70-80% din substantele initiale, vitamine (mai ales B si
E) si saruri minerale.
preferinta pentru zahar, produs rafinat sec pentru aspectul nutritiv si
dezechilibrant pentru organism.
rafinarea cerealelor, fructelor, legumelor elimina celuloza
provocand astfel afectiuni intestinale, cardiovasculare si provocand
instalarea cancerului colorectal in cele mai multe cazuri.
Problema interactiunii dintre alimentatie si sanatate este
deosebit de actuala si in atentia specialistilor in nutritie si
alimentatie.

Starea de sanatate este subminata cand dezechilibrul aportului

de nutrienti se accentueaza in timp si astfel se ajunge la boli de
nutritie, malnutritie, distrofii. De aici mai sunt cativa pasi si se
ajunge la boli carentiale, slabiri, hipo si avitaminoze, carente
minerale, sau de hiperconsum, obezitate, dislipidemii,
ateromatoza, diabet, guta, litiaza biliara, alcoolism cronic. De
aici nu mai este nici un pas pentru a ajunge la boli ca scorbut,
beri-beri, pellagra,, anemie pernicioasa, rahitism,
osteomalacie, anemie feripriva, gusa, carie dentara, nanism,
infantilism sexual, maladie Keshan (carenta de seleniu),
hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, accident
vascular cerebral, arterite periferice.
Greselile alimentare mai pot provoca si agrava suferinte
digestive, gastrite, ulcere, enterocolite, constipatie cronica,
afectiuni ale cailor biliare, pancreatite cornice, cancere.
Au mai ramas uitate multe boli? Nu prea!...doar denumirea de
“factor de sanogeneza”.
Sute de milioane sufera de subalimentatie si alte sute de
milioane sufera prin consum alimentar exagerat. Cele mai
frecvente dezechilibre metabolice, pe plan mondial sunt
cauzate de deficit in compusi biologici activi din alimentatie,
prin consumarea produselor rafinate. Acestea sunt accentuate
si de viata sociala, civilizatie actuala, urbanizare, diminuarea
efortului fizic, solicitari nervoase intense, poluarea mediului,
factori care maresc solicitarea de biocatalizatori, vitamine,
macro si microelemente, bioantioxidanti etc.
Totusi rolul alimentatiei este asigurarea nutrientilor necesari
finite umane, in cantitate suficienta pentru nevoile
metabolice si in particular sentimentul de placere si
satisfactie, dar si cu rolul foarte important de reducere a
riscului de imbolnavire.

Se constata ca se manifesta acum atentie privind asigurarea

sanatatii prin vitamine, calciu, acid folic, flavone, convingerea
ca printr-o atitudine corecta inclusiv in nutritie se pot evita
boli extreme de daunatoare, cancer, boli de inima, vasculare.
Deasemenea se constata existenta legaturii intre starea fizica,
psihica, longevitate si aspect fizic a alimentatiei.
  Nu sunt de neglijat nici aspectele sociale:
costul crescand al medicamentelor, ingrijiri medicale
cresterea sperantei de viata
cresterea numarului de persoane in varsta
cerinta calitatii unei vieti mai bune
politici legislative in domeniul alimentatiei si sanatatii .

 S-a recunoscut existenta unor dovezi privind

corelatia intre componenta alimentara din dieta si
anumite boli ca:
– alimente cu continut ridicat de Ca si risc redus
de osteoporoza
– alimente cu continut redus de grasimi saturate,
colesterol si boli coronariene
– alimente cu continut de fibre solubile si
insolubile, risc scazut al bolilor coronariene.
 In Europa revendicarile pentru Sanatate au fost aplicate la
inceput in Suedia 1996 si se extinde in prezent. Sunt minimum
opt corelatii dieta – sanatate:
1. obezitate – energie
2. colesterol sanguin – calitatea grasimilor
3. hipertensiune arteriala – natriu
4. ateroscleroza – hipertensiune, hipercolesterolemie, acizi
grasi polinesaturati ω-3
5. constipatie – fibre dietetice
6. osteoporoza – Ca
7. carii dentare – hidratii de carbon usor fermentescibili
8. deficienta fierului – Fe
OBIECTIVELE ALIMENTATIEI
Interrelatia dintre alimentatie si sanatate este cea mai veche
preocupare a individului, din istoria medicinii.

Hipocrate, acum 2500 de ani intelegea ca alimentatia era si pe

atunci factorul cel mai important in mentinerea vietii si
sanatatii.

Restrictiile alimentare erau concepute inca inainte in practica

egiptenilor.

Herodot considera ca “hrana era si este sursa tuturor bolilor”.

Legatura principala dintre organism si mediu este efectuata
in primul rand prin aportul permanent si echilibrat al
substantelor nutritive.
Lipsa unor vitamine sau minerale se insoteste de diverse boli,
dar nici una dintre acestea nu este mai grava decat lipsa
proteinelor.
Alta problema principala este cea a grasimilor si a gradului de
participare a lor in compozitia dietei. S-a observat legatura
intre tipul de grasimi si unele boli ca ateroscleroza, frecventa
infarctului de miocard cand aceste grasimi sunt de origine
animala.
S-a evidentiat actiunea preventiva a consumului de grasimi cu
continut mare de acizi grasi polinesaturati si a grasimilor
vegetale. S-a evidentiat rolul nociv al consumului de zahar si
al produselor rafinate sau suprarafinate.
Industria alimentara a epocii contemporane favorizeaza in
mod direct alimentele rafinate, suprarafinate care duc la
aparitia unor dezechilibre nutritive grave, de la simpla carie
dentara pana la bolile degenerative cronice, ateroscleroza,
diabet, hiperuricemii, dislipidemii, mai ales daca la aceasta se
adauga si folosirea aditivilor alimentari.
De specificat ca organismul uman nu stie sa isi aleaga doar ce
ii este necesar, omul civilizat si-a pierdut capacitatea de a
recunoaste absenta unui element nutritiv, dar i-a ramas
placerea de a manca un anume aliment.
Exista natiuni sau grupuri etnice care din motive religioase
sau alte obiceiuri nu consuma carne, sau consuma numai
vegetale, ceea ce va duce la aparitia unor dezechilibre
grave. Dezvoltarea lor este afectata in plan fizic, intelectual,
iar sanatatea este precara.

Subalimentatia, pe de lata parte este o problema nerezolvata.

Peste jumatate din populatia globului sufera de foame.
Aceasta este o problema sociala, rezolvabila daca stim ca din
suprafata totala 71% sunt oceane iar 21% uscat, si din acesta
doar 7-8% este destinata culturilor agricole, restul fiind 30%,
paduri 20%, ogoare si pasuni 18%, munti 32%, deserturi
tropicale sau polare. Dar daca oceanele reprezinta 98% din apa
globului, putem spera in viitor la hrana nebanuit de abundenta.
Problema principala a alimentatiei este asigurarea necesarului
energetic si nutritiv in mod echilibrat. Dar exista si contrariu,
obiectivul invers, disalimentatia datorita supraalimentatiei care
este caracterizata in special prin consumul crescut de grasimi
de origine animala, produse zaharoase, adica un regim
hipercaloric.

Obiectivul de baza este stabilirea necesarului energetic

furnizat de lipidele, glucidele si proteinele din alimentatie.
Exista determinate cantitati minime indispensabile
organismului, metabolismul bazal, cheltuiala minima de
energie a unui infivid in stare de veghe, repaus psihic si fizic
timp de 24 de ore cu regim termic ambiant neutru 20-21°C.
 Sunt intocmite tabele cu necesarul caloric al unui individ in
functie de efortul depus:
pentru repaus la pat sunt necesare 25-30 Kcal/kgc/zi
pentru exercitiu usor 30-35 Kca/kgc/zi
pentru exercitiu moderat 35-40 Kcal/kgc/zi
pentru exercitiu foarte intens 50-60 Kcal/kgc/zi
Relativ recent s-a vehiculat ideea ca alimentele trebuie sa
asigure beneficii pentru sanatate si sa aiba un rol important in
prevenirea si tratarea unor boli, inclusiv sa se cunoasca
raportul risc/beneficii. Aceasta reprezinta o suma de noi
concepte in nutritie.

Este unanim cunoscut ca rolul principal al alimentatiei este de

a furniza nutrienti corespunzatori care sa asigure nevoile
metabolice ale organismului, dar si sa fie placute, sa aiba
efecte fiziologice, sa contribuie la dezvoltarea optima,
sanatoasa, prin evitarea riscurilor de imbolnavire.
Noua conceptie in nutritie trebuie sa convinga
consumatorul ca substantele daunatore au fost
indepartate cu siguranta si alimentele asigura inclusiv
compusii care promoveaza sanatatea, antioxidanti,
vitamine, minerale etc.
Consumatorul sa aiba o atitudine corecta privind
evitarea unor boli cum ar fi cancerul, accidentul
vascular cerebral, infarctul de miocard etc.
Deasemenea sa cunoasca faptul ca alimentatia poate
fi o solutie pentru sanatate si mai putine vizite la
cabinetul medical, cu costurile aferente din ce in ce
mai mari, inclusiv concedii medicale.
 Conceptele din domeniul nutritiei trebuie sa tina seama si de
urmatoarele aspecte:
cresterea sperantei de viata
cresterea numarului de persoane cu varsta de peste 65 de ani
orientarea populatiei spre o calitate mai buna a vietii

 Pentru scopuri practice, nu universal valabile, alimentele

functionale sunt impartite in doua categorii:
alimente functionale destinate prevenirii unor boli
alimente functionale destinate tratamentului unor boli
metabolice, prevenirea progresului unor boli si recidiva
acestora.
 Alimentul functional poate fi un :
aliment natural;
aliment in care s-a adaugat un component;
aliment din care s-a eliminat un component;
aliment in care natura uneia sau mai multor
componente a fost modificata;
orice combinatie a acestor posibilitati.
Un aliment poate fi functional pentru toti indivizii
sau pentru anumite grupe de populatie, care pot
fi definite, de exemplu, prin varsta sau constitutie
genetica.
 Reglementari privind alimentele functionale
si cele nutraceutice
 Informatii pe ambalaj:
lista ingredientelor – care determina cunoasterea ingredientelor cu
proportia descrescanda referita la total
informatii privind nutrientii obligatorii sau facultative in diverse tari; cu
nutrientii listati, pe portie sau 100 g.
modificari privind continutul de nutrienti privind continutul de nutrienti cu
accentuarea asupra celui promovat “grasime redusa”, “fara colesterol”,
“multe fibre”, “energie redusa” cat si procentul acestora.
atentionari referitoare la sanatate. Sunt reglementari privind un nutrient
care previne sau trateaza unele boli si corelatia cu sanatatea.
atentionari generale. Sfaturi generale privind activitatea alimentului in
cadrul unora sau mai multor boli.
notificari specifice produsului. Mentionarea directa privind efectul asupra
unor boli protectiv sau ca reduce riscul imbolnavirii.
 EVALUAREA ALIMENTELOR
FUNCTIONALE SI NUTRACEUTICE
 In plan international s-a convenit asupra parcurgerii a 6 etape,
din care 3 esentiale:
Identificarea si caracterizarea unor principii active in plante.
Examinarea activitatii biologice si a eficacitatii unui produs -
toxicitatea.
Evaluarea produsului natural in vederea utilizarii pentru
sanatatea omului.
 Un aspect esential al alimentatiei este necesitatea
revendicarilor legate de sanatate.
Procedurile pentru obtinerea revendicarilor de sanatate sunt
complexe, costisitoare, descurajand producatorii.
In tari ca SUA, Canada, Australia, Europa Occidentala se
prefera produse “alternative” la prevenirea si tratamentul
bolilor.

In Europa exista o traditie indelungata de folosire a produselor

naturale pentru tratamentul si prevenirea unor boli.

In Marea Britanie populatia apreciaza ca produsele naturale

fac parte din medicamente, desi revendicarile de sanatate sunt
restrictionate.
In America, unele produse ca cereale de mic dejun, alimente
fortifiate cu vitamine si minerale, sucuri de portocale, ape
minerale cu succes in vanzare, fara a avea revendicari de
sanatate, consemnate pe ambalaj.
Cel mai reprezentativ este uleiul de masline care se cumpara
fara a se sti ca, contine acizi grasi mononesaturati favorabili
pentru reducerea riscului de imbolnavire coronariana. Abia
dupa 1985 s-a evidentiat faptul ca acesti acizi scad nivelul
colesterolului total din serul sanguin, lasand colesterolul
“bun”, HDL neschimbat, determinand un efect mai bun decat
acizii grasi polinesaturati care reduc atat LDL cat si HDL.
Totul fara ca producatorul sa solicite si sa plateasca un act de
revendicare.
Utilizarea revendicarilor ramane un domeniu larg de discutii
pentru stabilirea principiilor generale ale revendicarilor,
definitiile acestora, clasificarea tipurilor de revendicare, tip A
– revendicari ale “functiilor de imbunatatire” si tip B –
revendicari privind reducerea riscului de imbolnavire

Baza stiintifica pentru revendicari referitoare la alimentele

functionale, trebuie sa fie bazata pe dovezi stiintifice, solide,
experimentale, pe trei tipuri: observatii biologice-biochimice,
rezultate epidemiologice precum si probe de interventie.