FACTORII PERTURBATORI ÎN

EVALUAREA ȘCOLARĂ
Studentă: BLAGA(LAZĂR) ALINA MARIA
Specializarea: PIPP
An: II
Grupa: 1
Evaluarea:
reprezintă un proces continuu formal sau
informal de apreciere a calitătii, a importanţei
sau a utilităţii activităţii de predare-învăţare,
proces desfăsurat din nevoia cotidiană de secole,
de comparare sau ameliorare a acestuia.

Pentru optimizarea procesului de

evaluare este necesară
conștientizarea erorilor subiective
care pot să apară în procesul de
evaluare.
Factorii perturbatori reprezintă
erori in evaluarea scolară.
 În apreciere și notare există o serie de distorsiuni datorită unor efecte
perturbatoare sau a factorilor de personalitate  care țin atât de profesor cât si
de elev. 

Evaluarea defectuoasă poate cunoaște mai multe ipostaze:

 notarea strategică – practicată la începutul activității pentru a ține elevii sub control, sub
amenințarea notelor slabe sau a nepromovării;
 notarea sancțiune – care nu are nimic de-a face cu achizițiile sau performanțele elevilor ci
cu anumite atitudini considerate neacceptabile;
 notarea eticheta  – prin notarea pe termen lung dupa aceleași păreri
favorabile/nefavorabile, sau în concordanță cu celelalte note ale elevului.
Cauzele care determină distorsiuni subiective în evaluare au fost
identificate de Voiculescu E. ca fiind următoarele:

 insuficiența informațiilor primare pe baza cărora se realizează evaluarea;

 alegerea eronată a metodelor și strategiilor de evaluare în raport cu
obiectul evaluării (ce se evaluează) sau cu obiectivele evaluării (ce se
dorește să se evalueze);
 unele particularități ale relației dintre profesor și elevi;
 influențele directe ale mediului psihosocial în care se face evaluarea;
 influențele datorate contextului pedagogic în care se efectuează
evaluarea.
Cei mai mulți factori perturbatori  privesc activitatea profesorului.

Situațiile cel mai frecvent întâlnite sunt:

EFECTUL HALO: Variante ale acestui efect:

Reprezintă tendinţa aprecierii unor o efectul blând: tendinţa de a aprecia mai
rezultate sau a unor abilităţi sub indulgent persoanele cunoscute de
influenţa impresiei generale asupra evaluator şi mai intransigent pe cele
subiectului sau a grupului. necunoscute;
o eroarea de generozitate: evaluatorul are
tendinţa să prezinte o situaţie mai bună
privind efectele acţiunii sale educative.
 EFECTUL PYGMALYON– anticipațiile sau predicțiile
profesorului asupra performanțelor elevilor sfârșesc prin a
se produce, datorită influențării conștiente sau inconștiente
a comportamentului elevilor. Încrederea în posibilitățile
elevilor și încrederea în reușita lor constituie un puternic
factor motivațional, care sfârșește prin creșterea
performanțelor acestora.
 EFECTUL DE ANCORARE – supraevaluarea unor
rezultate deoarece pun în lumină elemente neașteptate, mai
puțin frecvente, care vor constitui baza unor noi grile de
corectare a răspunsurilor.
 EFECTUL DE CONTAMINARE: aprecierea evaluatorului
este influenţată de cunoaşterea notelor, a rezultatelor
obţinute la alte obiecte de studiu, acordate de către alţi
profesori elevului supus evaluării.
 EFECTUL DE CONTRAST - apare atunci când un elev
primeste o nota mai buna sau mai slaba datorita comparatiei cu
rezultatul anterior. Dupa o nota slaba un rezultat bun va parea si
mai bun, sau dupa un candidat foarte bun, urmatorul care este
mediocru va parea mult mai slab. 
 EFECTUL DE ORDINE - se referă la inerția aprecierii, deși
între răspunsuri există diferențe calitative. Se datorează mai
ales factorilor ca oboseala, indispoziția etc.
 EROAREA LOGICĂ - se referă la înlocuirea parametrilor
de performanta urmariti cu alte consideratii, care în realitate
sunt elemente secundare, cum ar fi efortul depus pentru a
ajunge la rezultat, constiinciozitatea, acuratetea stilul sau
sistematicitatea expunerii etc. deși uneori acest efect se
justifica, el nu trebuie sa devin a o regula, deoarece creste
riscul de subiectivitate în notare.
 EFECTUL DE SIMILARITATE: tendinţa
unor profesori de a-şi aprecia elevii prin
raportare la sine (prin diferenţă sau prin
asemănare); normele proprii constituie
principalele criterii de judecare a rezultatelor
acestora.

 EFECTUL TENDINŢEI CENTRALE:

tendinţa profesorului de a evita extremele
scalei de notare, din dorinţa de a nu greşi
 EFECTUL DE ROL: tendinţa unor
profesori de a interioriza standarde
exterioare spaţiului normal de formare-
învăţare datorită unor presiuni dictate de
rolul pe care trebuie să-l joace (sau datorită
expectanţelor la care trebuie să se ridice
rezultatele evaluării).
 ECUAŢIA PERSONALǍ A EXAMINATORULUI: se referă la
diferenţierea realizată în evaluare datorită trăsăturilor de personalitate ale
evaluatorului, de nivelul lui de exigenţă specific şi de concepţia cu privire
la rolul şi funcţiile notelor şcolare/calificativelor.

- Unii consideră nota o modalitate - Starea sa fizică şi psihică,

de încurajare, alții de constrângere.
- O consecință neplacută a efectului
apare atunci când elevii aflați în
competiție sunt evaluați cu grade de
exigență diferita.
atmosfera creată, ritmul examinării
pot influenţa negativ obiectivitatea
notării.
Stilurile de notare/apreciere a
rezultatelor pe care le promoveaza
profesorii. pot fi grupate în trei
categorii:
 stilul sever,
 stilul generos ,
 stilul moderat.
 Stilul sever: apare atunci când profesorul pune mai mult de jumătate din note sub
nota de trecere sau la limita acesteia.
În general, pedagogii consideră că severitatea excesivă demotivează elevii fapt
care este de natură să  reducă performanța   scolară în loc să o crească. De aceea,
acest stil de notare trebuie evitat.

 Stilul generos: este situația inversa a celei de mai sus. Conform acestui model
majoritatea notelor (60% si peste) sunt situate peste nota de trecere.
Acest tip de evaluare are o funcție preponderent  motivațională, punând accent pe
toate posibilitățle intelectuale ale școlarului  și bazându-se  și pe sprijinul părinților
pentru a obține cele mai bune rezultate de la toți elevii.
 Stilul moderat sau pedagogia curbei lui Gauss, reprezintă un curent bazat
pe rezultate statistice, pedagogia practica dar  si pe teoria „învatarii
depline”, potrivit caruia 80% din populația școlară sunt capabili să- și
însușească materia din programe dacă dispun de timpul necesar iar
distribuția notelor se înscrie aproximativ în modelul gaussian.
Potrivit acestui model, factorul motivațional este asigurat prin
diferențierea notării, iar reușita  școlară obținută printr-un cumul de
factori. Practica didactica nu reuseste totdeauna sa diferentieze elevii în
mod obiectiv, de aceea învatamântul frontal trebuie completat cu cel
diferentiat.
 Dintre cauzele care generează distorsiuni subiective în evaluare,
amintim:
• alegerea defectuoasă a metodelor şi strategiilor de
evaluare în raport cu obiectul evaluării sau cu
obiectivele evaluării
• unele particularităţi ale relaţiei dintre profesor şi
elevi, cu componentele ei afectiv-titudinale
• influenţe datorate contextului pedagogic în care se
efectuează evaluarea (nivelul general al clasei,
politica şcolii în materie de evaluare,
salvgardarea ,,imaginii” şcolii, etc.)
• implicarea factorilor de personalitate,
atât cei care ţin de profesor, cât şi cei
care ţin de elevi.: starea de moment,
oboseala şi factorii accidentali pot
favoriza, de asemenea, apariția unor
erori în evaluare.
• stilul didactic deficitar (din nepricepere,
necunoaștere, lipsă de experienţă, rea-
voinţă) care îl poate caracteriza pe
profesor.
Ca și recomadări pentru anularea sau diminuarea erorilor, menționez:
 elaborarea unor bareme de notare, grile de corectare, elaborarea unor descriptori;
 cunoaşterea şi conştientizarea capcanelor în care pot aluneca profesorii atunci când
evaluează;
 extinderea evaluării externe prin proceduri presupuse de dezvoltarea reţelelor de Internet;
 correctarea unor lucrări la examene sau concursuri şcolare de către echipe de profesori;
 punerea elevilor în situaţia de a-şi construi ei înşişi criteriile sau chiar probele de evaluare.
Soluţia ar consta nu într-o desubiectivizare a evaluării (ceea ce nu este nici
posibil, nici de dorit), ci într-o ancorare responsabilă în actul evaluativ, realizând
optimizare între obiectivitate şi subiectivitate (a profesorului, dar şi a elevului),
eliminând ceea ce este eroare, deviere de la normele deontologice.     
BIBLIOGRAFIE:
1. Constantin Cucoș - PEDAGOGIE, Ediția a III – a revăzută și adăugită, Editura
POLIROM, 2014
2.
https://latimp.net/forum/thread/23385/factori-perturbatori-%E2%80%93-erori-in-evaluarea-
scolara/
3. https://edict.ro/factori-perturbatori-in-apreciere-si-notare/
4. https://www.didactic.ro/revista-cadrelor-didactice/factori-perturbatori-ai-evaluarii