ACTUL JURIDIC CIVIL

Dobre Cristina
Cartis Catalin
Minda Adrian
 Definitia actului juridic civil
Expresia de act juridic este întrebuinţată în două sensuri:

 Primul sens este acela de operaţiune juridică. Pentru acest sens se foloseşte şi
formula negotium iuris sau, mai simplu,negotium.
Ca negotium, prin act juridic civil înţelegem manifestarea de voinţă a
subiectelor de drept, făcută cu intenţia de a produce efecte juridice civile, respectiv
de creare, modificare sau stingere a unor raporturi juridice civile în temeiul dreptului civil
obiectiv.

 În cel de-al doilea sens, prin act juridic se poate înţelege şi înscrisul constatator al
operaţiunii juridice, sau suportul material al manifestării de voinţă a subiectului de drept.
Atât în legislaţie, cât şi în doctrină sau în jurisprudenţă, prin „act" (uneori
chiar prin sintagma „act juridic") se desemnează şi înscrisul constatator al manifestării
de voinţă, adică suportul material care consemnează sau redă operaţiunea
juridică. Pentru acest sens, se foloseşte şi expresia instrumentum probationis
sau, mai simplu, cuvântul instrumentum. Intr-o exprimare riguros exactă, pentru
cel de al doilea sens ar trebui să se folosească termenul de înscris.
 Din definiţie rezultă că elementele ce caracterizează actul juridic civil sunt:

 manifestarea de voinţă a subiectului de drept civil –persoană fizică sau juridică;

 manifestarea de voinţă exprimă intenţia de a produce efecte juridice;

• efectul manifestării de voinţă constă în naşterea, modificareasau stingerea unor

raporturi juridice civile.
 Clasificarea actelor juridice civile
Pornind de la multitudinea actelor juridice civile si avand in vedere o mai buna
cunoastere a acestei institutii principale a dreptului civil, in literatura de specialitate s-au propus mai
multe criterii de clasificare a acestora.
In cele ce urmeaza, vom enunta criteriile cele mai importante de clasificare a actelor
juridice civile:

1. După numărul părţilor, distingem acte unilaterale, acte bilaterale sau acte multilaterale.

 Actul juridic unilateral este rezultatul voinţei unei singure părţi.

După cum formarea sau producerea efectelor impune sau nu comunicarea manifestării de voinţă către
destinatarul direct al actului, actele juridice unilaterale se
subclasifică în acte supuse comunicării (oferta, promisiunea publică de recompensă) şi acte nesupuse
comunicării(de exemplu, testamentul).
 Actul juridic bilateral reprezintă voinţa concordantă (acordul de voinţă) a două
părţi. Sunt acte juridice bilaterale: contractul de vânzare-cumpărare, contractul de donaţie,
contractul de locaţiune, contractul de mandat etc.

 Actul juridic multilateral este rezultatul acordului de voinţă a trei sau mai multe
părţi. Un asemenea act este contractul de societate civilă, dacă a fost încheiat de cel
puţin trei asociaţi, dar si convenţia de împărţeală atunci când sunt trei sau mai mulţi copărtaşi,
contractul de tranzacţie încheiat de cel puţin trei părţi, contractul de joc sau prinsoare dintre trei sau
mai multe persoane
2. Dupa scopul urmarit la incheierea lor, actele juridice civile pot fi cu titlu oneros
sau cu titlu gratuit.
 Actul juridic cu titlu oneros este acela în care, în schimbul folosului patrimonial
procurat de o parte celeilalte părţi, se urmăreşte obţinerea altui folos patrimonial.
Actele juridice civile cu titlu oneros se subclasifică în acte comutative şi acte aleatorii.
a) Actele comutative sunt acele acte juridice civile cu titlu oneros în care părţile au
cunoştinţă despre existenţa şi întinderea obligaţiilor asumate, încă din momentul
încheierii lor. De exemplu: contractul de asigurare, contractul de rentă viageră,
contractul de antrepriză, contractul de schimb etc.
b) Actele aleatorii sunt acele acte juridice civile cu titlu oneros în care părţile nu
cunosc la încheierea lor existenţa ori întinderea prestaţiilor sau numai a unora dintre
ele, datorită unor împrejurări viitoare cu caracter incert.
De exemplu, contractul de asigurare,contractul de rentă viageră, contractul de
întreţinere
 Actul juridic cu titlu gratuit este acela în care se procură un folos patrimonial fără a
se urmări obţinerea altui folos patrimonial în schimb. Ca exemple de acte juridice
civile cu titlu gratuit cităm: donaţia, comodatul (împrumutul de folosinţă),
împrumutul de consumaţie fără dobândă, mandatul gratuit, depozitul neremunerat,
contractul de voluntariat
 3.După efectele pe care le produc, distingem: acte constitutive, acte translative şi acte
declarative

 Sunt constitutive actele juridice civile care creează raporturi juridice ce au în conţinutul
lor drepturi şi obligaţii noi, care nu au existat anterior
De exemplu: actul de constituire a unui uzufruct, amanetul, ipoteca convenţională.
 Sunt translative actele juridice civile care au ca efect strămutarea unui drept subiectiv de
la un patrimoniu la altul.
De exemplu: contractele de vânzare-cumpărare, contractul de schimb, contractul de
donaţie etc.
 Sunt declarative actele juridice civile care au ca efect consolidarea sau definitivarea
între părţi a unor drepturi preexistente.
De exemplu: partajul, împărţeala convenţională,tranzacţia
O specie aparte de act juridic civil declarativ este actul confirmativ, prin care o persoană
renunţă la dreptul său de a ataca în justiţie cu acţiunea în anulabilitate un act juridic civil,
la a cărui încheiere a fost încălcată o dispoziţie legală ce ocroteşte un interes privat. Prin
actul confirmativ este încălcată cauza de anulabilitate, actul juridic civil respectiv
devenind valabil.
Mentiuni:

 actul constitutiv şi cel declarativ produc efecte numai pentru viitor (ex
nunc), în timp ce actul declarativ produce efecte şi pentru trecut (ex tunc),
deci în mod retroactiv;
• calitatea de având-cauză o are numai dobânditorul unui drept printr-un act
translativ sau constitutiv, iar nu şi printr-un act declarativ;
 numai actele translative pot constitui just titlu pentru uzucapiunea de 10 ani
• numai actele juridice translative şi constitutive, dacă sunt contracte
sinalagmatice, sunt supuse rezoluţiunii, iar nu şi actele juridice declarative;
• numai actele constitutive şi cele declarative, în principiu, sunt supuse
publicităţii imobiliare.
4.După importanţa lor, distingem: acte de conservare, acte de administrare şi acte de
dispoziţie

 Sunt acte de conservare acele acte juridice civile care au ca efect preîntâmpinarea pierderii
unui drept civil subiectiv. Acest tip de act este întotdeauna avantajos pentru autorul
său,deoarece presupune cheltuieli mult mai mici decât valoarea
bunului salvat.
Fac parte din această categorie: întreruperea unei prescripţii prin acţiunea în justiţie,
înscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu, somaţia, punerea peceţilor etc.

 Sunt acte de administrare acele acte juridice civile prin care se realizează o normală punere în
valoare a unui bun ori a unui patrimoniu. De exemplu, culegerea fructelor, executarea unor
reparaţii de întreţinere, asigurarea unui bun etc.

 Sunt acte de dispoziţie acele acte juridice civile care au ca rezultat ieşirea din patrimoniul unei
persoane a unui drept ori grevarea unui bun cu o sarcină reală (ipotecă, gaj etc.).
De exemplu: vânzarea, schimbul, donaţia, renunţarea la un drept etc.
5.După conţinutul lor, distingem acte patrimoniale şi acte
nepatrimoniale

• Sunt acte patrimoniale acele acte juridice civile care au un

conţinut economic, adică sunt evaluabile în bani.
De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de
donaţie, contractulde împrumut.

 Sunt acte nepatrimoniale acele acte juridice civile care nu au

un conţinut economic şi nu pot fi exprimate în bani.
De exemplu, înţelegerea părinţilor unui copil din afara
căsătoriei ca acesta să ia numele unuia dintre ei, sau numele
lor reunite.
6. După modul de încheiere, distingem: acte civile consensuale,acte solemne şi acte reale

 Sunt acte consensuale acele acte juridice civile care se încheie prin simpla manifestare de
voinţă a părţilor. Cele mai multe acte juridice civile sunt cuprinse în această categorie.
Actul juridic consensual constituie regula.
 Sunt acte solemne acele acte juridice civile la a căror încheiere manifestarea de voinţă
trebuie să îmbrace o anumită formă cerută de lege, forma fiind considerată o condiţie de
valabilitate.
Fac parte din această categorie: testamentul, ipoteca convenţională, contractul de donaţie
 Sunt acte reale acele acte juridice civile care nu se pot încheia valabil decât dacă
manifestarea de voinţă este însoţită de remiterea bunului.
Fac parte din această categorie: contractul de împrumut, contractul de depozit, contractul
de gaj, darul manual

MENTIUNI:
Acelaşi act juridic civil poate fi, uneori, consensual, iar alteori, solemn. Contractul de
vânzare-cumpărare este, de regulă, un act consensual şi doar în cazul vânzării unui imobil
el trebuie să îmbrace o formă solemnă. De asemenea, un act juridic civil poate fi, de
regulă, act solemn, cum este contractul de donaţie, iar ca excepţie poate să fie act real, cum
este cazul darului manual, care este o donaţie obişnuită, cu diferite ocazii, încheindu-se
prin remiterea bunului donat de către donator, donatarului.
 7. După momentul în care îşi produc efectele, distingem: acte între vii şi acte pentru
cauză de moarte (mortis causa):

 Sunt acte între vii acele acte juridice civile care îşi produc efectele, potrivit intenţiei
părţilor, încă în timpul vieţii lor.Acestea îşi produc efectele necondiţionat de moartea
autorului sau autorilor.
Actele între vii reprezintă marea majoritate a actelor juridice civile.
 Sunt acte pentru cauză de moarte acele acte juridice civile care îşi produc
efectele numai la moartea autorului. Aceste acte juridice se încheie tocmai în
considerarea morţii. Sunt asemenea acte: testamentul, asigurarea asupra vieţii
MENTIUNI:
 actele pentru cauză de moarte sunt reglementate mai amănunţit decât cele între vii;
• actele pentru cauză de moarte sunt acte solemne, pe când actele între vii pot fi
consensuale, solemne şi reale;
 actele pentru cauză de moarte sunt enumerate expres de lege, fiind deci acte tipice sau
numite, pe când actele între vii pot fi şi acte nenumite sau atipice;
 actele pentru cauză de moarte sunt supuse, în general,unor condiţii restrictive în privinţa
capacităţii atât de adispune, cât şi de a primi, pe când în cazul actelor juridice
între vii, deşi acestea sunt supuse unor interdicţii, regula este, totuşi, capacitatea de a le
încheia.
8. După rolul voinţei părţilor în legătură cu conţinutul actului, distingem: acte
subiective şi acte condiţie

 Sunt acte subiective acele acte juridice civile în care voinţa părţilor are un rol
determinant, în sensul că părţile, prinvoinţa lor, le stabilesc conţinutul, în limitele
dreptului obiectiv.
 Majoritatea actelor juridice civile fac parte din această categorie.
 Sunt acte condiţie acele acte juridice civile în care părţile îşi manifestă voinţa ca
regulile ce dau regimul juridic unei anumite instituţii juridice să le devină aplicabile,
voinţa părţiloravând doar rolul de a accepta, sau nu, regulile respective.
 Intră în această categorie: căsătoria, recunoaşterea maternităţii sau a paternităţii etc

MENTIUNI:
 Valabilitatea actelor condiţie este apreciată mai strict decât cea a actelor subiective.
 Actele juridice condiţie sunt limitativ enumerate de lege, pe când actele juridice
subiective pot fi concepute şi de părţi.
 Conditiile actului juridic civil
Art.948 Cod civil enumeră, sub denumirea de
„condiţii esenţiale pentru validitatea convenţiilor”,
componentele structurale ale oricărui act juridic,
arătând că acestea constau în:
 capacitatea de a contracta;
consimţământul valabil al părţii ce se obligă;
un obiect determinat;
cauză licită.
Aceste componente sau elemente sunt necesare
pentru ca actul juridic civil să fie valabil şi, pe cale de
consecinţă, să producă efecte juridice.
 Clasificarea conditiilor actului
juridic civil
1. In functie de aspectul la care se refera distingem:
a) conditii de fond- cele prevazute de art.948 Codul
civil,respectiv , consimtamantul, capacitatea,
obiectul si cauza.
b) conditii de forma- cele care privesc : manifestarea de
vointa atunci cand aceasta este ceruta ad validitatem;
concretizarea manifestarii de vointa in anumite
elemente de probatiune; indeplinirea anumitor
formalitati cerute de lege pentru a face actul juridic
civil opozabil tertilor.
 2. In functie de obligativitatea sau neobligativitatea lor,
conditiile actului juridic civil pot fi:
a) conditii esentiale- sunt acelea care, daca nu sunt
indeplinite, fac ca actul juridic sa nu fie valabil
incheiat, respectiv, cele prevazute de art.948 in Codul
civil –capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza.La
acestea se mai adauga : forma ceruta ad solemnitatem ,
in cazul actelor solemne, autorizatia administrativa
prealabila pentru incheierea anumitor acte juridice.
b) conditii neesentiale (intamplatoare)- acele conditii care
pot fi prezente ori pot lipsi, fara sa puna in discutie
valabilitatea actului.
3. In functie de sanctiunea nerespectarii lor distingem:
a) conditii de validitate- sunt acele conditii a caror
nerespectare se sanctioneaza cu nulitatea actului
juridic civil.
b) conditii de eficacitate- sunt acele conditii a caror
nerespectare nu atrage nulitatea actului juridic, ci alte
sanctiuni, ca, de exemplu, inopozabilitatea fata de
terti.
 Capacitatea de a incheia actul
juridic civil.
1. Este conditia de fond si esentiala care consta in
aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni
titular de drepturi si obligatii civile, prin incheierea
de acte de drept civil.

2. Constituie o parte a capacitatii de folosinta a

persoanei- fizica sau juridica- si apare ca o premisa a
capacitatii de exercitiu a acesteia, cealalta premisa
fiind discernamantul juridic.
 
Cine nu are capacitatea de a incheia un act juridic
civil?
Potrivit art.950 din Codul civil „necapabili de a contracta
sunt: minorii, interzisii si toti cei carora legea le-a prohibit
oarecare contracte”
Cu privire la persoana juridica, regula capacitatii acesteia de
a face acte juridice isi gaseste temeiul in art.34 din Decretul
nr.31/1954, potrivit caruia „persoana juridica nu poate avea
decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin
lege, actul de infiintare sau statut”.
Capacitatea civila nu trebuie confundata cu discernamantul,
deoarece capacitatea este o stare de drept, pe cand
discernamantul este o stare de fapt a carei existenta poate fi
dovedita, tot astfel cum lipsa discernamantului poate fi
dovedita chiar la persoane majore.
 Consimtamantul

Consimtamantul este una din conditiile de fond ale actului

juridic civil si consta in manifestarea hotararii de a incheia
actul juridic civil.
Sub aspect terminologic, consimtamantul are doua sensuri:
 Consimtamantul in sens restrans, adica manifestarea
unilaterala de vointa la incheierea actului juridic civil; in
cazul actelor unilaterale, vointa unilaterala este vointa
manifestata de autor, pe cand in cazul actelor bilaterale ori
multilaterale avem de-a face cu vointa fiecarei dintre parti;
 Consimtamantul in sens larg, adica acordul de vointa al
partilor in actele bilaterale.
 Conditiile de valabilitate a
consimtamantului
Pentru a fi valabil si a produce efecte juridice,
consimtamantul trebuie sa indeplineasca, cumulativ,
urmatoarele conditii:

Sa provina de la o persoana cu discernamant;

Sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;
Sa fie exteriorizat;
Sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant;
 Consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant
– autorul manifestarii de vointa trebuie sa poate aprecia si sa aiba
puterea de a discerne cu privire la consecintele juridice ale manifestarii
sale de vointa.
Persoanele fizice cu capacitate deplina de exercitiu sunt
prezumate ca au discernamantul necesar pentru a incheia acte juridice
civile. Cazurile in care legea prezuma anumite persoane ca lipsite de
discernamant sunt cunoscute sub denumirea de incapacitati legale(ex:
minorul sub 14 ani si cel pus sub interdictie judecatoreasca sunt
considerati ca nu-si pot reprezenta cu exactitate consecintele juridice
ale actelor juridice pe care ar urma sa le incheie.Minorul intre 14 si 18
ani este considerat a avea discernamant juridic in curs de
formare).Exista si situatii in care persoanele cu deplina capacitate de
exercitiu se pot gasi , temporar, in situatii in care le lipseste
discernamantul necesar (ex:cazuri de betie, hipnoza, somnambulism,
manie puternica), acestea se numesc incapacitati naturale.
 Consimtamantul trebuie sa fie dat cu intentia de a produce efecte
juridice („Consimtamantul trebuie sa fie emis in stare de angajament
juridic”).

Se considera ca lipseste intentia de a produce efecte

juridice in urmatoarele situatii:
 cand manifestarea de vointa a fost facuta in gluma;
 cand manifestarea de vointa a fost facuta din prietenie sau
pura complezenta;
 cand manifestarea de voina a fost facuta cu o rezerva
mintala, cunoscuta de destinatarul acesteia;
 cand manifestarea de vointa a fost facuta sub o conditie pur
potestativa din partea celui care se obliga- art.1010 Codul
civil;
 cand manifestarea de vointa este foarte vaga;
 Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat.
Pentru a putea produce efecte juridice civile, vointa
trebuie exteriorizata.Vointa interna neexteriorizata nu
produce efecte juridice.Aceasta nu are cum sa fie
cunoscuta de alte persoane.
Consimtamantul nu trebuie sa fie alterat prin
vicii de consimtamant .Legea civila cere ca formarea
vointei sa fie libera, neinfluentata, nealterata prin ceea
ce numim vicii de consimtamant sau vicii ale
vointei.Viciile consimtamantului sunt:eroarea,
dolul( sau viclenia) , violenta si leziunea.
 Obiectul actului juridic
Prin obiect al actului juridic civil se intelege conduita partilor
stabilita prin actul juridic, respectiv actiunile ori inactiunile la
care sunt indreptatite ori de care sunt tinute partile. Obiectul
actului juridic civil nu poate fi confundat cu continutul sau
efectele actului juridic civil, respectiv, cu drepturile
subiective civile şi obligaţiile nascute din actul juridic.
Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie sa
indeplinească urmatoarele condiţii generale – obiectul sa
existe;sa fie in circuitul civil; sa fie determinat sau
determinabil; sa fie licit si moral –, precum si anumite
conditii speciale: cel ce se obliga sa fie titularul dreptului;
obiectul sa conste intr-un fapt personal al debitorului; sa
existe autorizatia administrativa prevazuta de lege.
 Cauza
Cauza sau scopul actului juridic este acea conditie de fond, esentiala si
generala, care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act.
În art.948 Cod civil se precizeaza „o cauza licita” ca o conditie esentiala,
iar art.966 Cod civil mentioneaza: „Obligatia fara cauza sau fondata pe o
cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect”.
Ca element esential al actului juridic civil, cauza nu se confunda nici cu
consimtamantul si nici cu obiectul, fiind element de sine statator. Cauza
împreuna cu consimtamantul formeaza vointa juridica, aceasta din urma
cuprinzand si scopul urmarit departe atunci cand si-a dat consimtamantul
la încheierea actului juridic, obligatia pe care si-a asumat-o nereprezentand
altceva decat mijlocul prin care se ajunge la realizarea scopului respectiv.
Cauza nu se confunda nici cu izvorul efectelor juridice, deoarece s-ar
confunda partea cu intregul.
 Forma actului juridic civil
Prin forma actului juridic civil se intelege modalitatea de exteriorizare a
manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea, modifica sau stinge
un raport juridic civil concret.
Expresia „forma actului juridic” este utilizata in doctrina in sens restrans
si in sens larg.
In sens restrans (stricto sensu), prin forma actului juridic se intelege
tocmai modul de exteriorizare a vointei juridice interne.Acest inteles
este carmuit de principiul consensualismului.
In sens larg (lato sensu), prin forma actului juridic civil se inteleg
conditiile de forma, care apar sub trei aspecte: forma ceruta pentru insasi
valabilitatea actului juridic civil, ad validitatem; forma ceruta pentru
probarea actului juridic civil, ad probationem; forma ceruta pentru
opozabilitatea actului juridic fata de alte persoane, fata de terti.
 Forma actului juridic civil in sens restrans –
stricto sensu – este dominata de principiul
consensualismului. Acest principiu inseamna ca simpla
manifestare de voinţa este nu numai necesara, ci si
suficienta, pentru ca actul juridic civil sa ia nastere în
mod valabil din punct de vedere al formei pe care o
imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a
produce efecte juridice.
 Clasificarea conditiilor de forma
Conditiile de forma a actului juridic civil se clasifica, in principal, in
functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor. Astfel, distingem:
 forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil, cunoscuta şi sub
denumirea de forma ad validitatem sau forma ad solemnitatem, a carei
nerespectare atrage nulitatea absoluta a actului juridic civil;
 forma ceruta pentru probarea actului juridic, care se mai numeste si
forma ceruta ad probationem, a carei nerespectare nu atrage
nevalabilitatea actului juridic civil, ci, în principiu, imposibilitatea
dovedirii lui cu un alt mijloc de proba;
 forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti, a carei nerespectare se
sanctioneaza cu inopozabilitatea. Acest lucru inseamna ca terta persoana
este in drept sa ignore actul juridic care trebuie adus la cunostinta altor
persoane prin indeplinirea formalitatii impuse de lege in acest scop.
 Forma ceruta ad validitatem

Forma ceruta ad validitatem este conditia de forma a actului

juridic civil care consta in respectarea cerintelor de forma impuse de
lege sub sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic respectiv.
Obligativitatea impusa de lege cu privire la forma necesara pentru
insasi valabilitatea actului juridic civil are la baza urmatoarele ratiuni:
pentru anumite acte juridice, forma special constituie un mijloc de
control al statului asupra unor operatiuni juridice de o importanta
deosebita atat pentru parti, cat si pentru societate; pentru alte acte
juridice, forma speciala reprezinta un mijloc de atentionare a partilor cu
privire la consecintele importante ale actelor pe care le incheie (ca, de
exemplu, cazul donaţiei, ipotecii, renuntarii exprese la succesiune etc.);
asigurarea libertatii si certitudinii consimtamantului – cum este cazul
testamentului.
 Forma ceruta ad validitatem
Forma ceruta ad validitatem este conditia de forma a actului
juridic civil care consta in respectarea cerintelor de forma
impuse de lege sub sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic
respectiv. Obligativitatea impusa de lege cu privire la forma
necesara pentru insasi valabilitatea actului juridic civil are la
baza urmatoarele ratiuni: pentru anumite acte juridice, forma
speciala constituie un mijloc de control al statului asupra unor
operatiuni juridice de o importanta deosebita atat pentru parti, cat
si pentru societate; pentru alte acte juridice, forma speciala
reprezinta un mijloc de atentionare a partilor cu privire la
consecintele importante ale actelor pe care le incheie (ca, de
exemplu, cazul donatiei, ipotecii, renuntarii exprese la
succesiune etc.); asigurarea libertatii si certitudinii
consimtamantului – cum este cazul testamentului.
Caracterele juridice ale formei ad validitatem sunt
următoarele:
 este un element constitutiv al actului juridic, lipsa acestuia fiind
sancţionată cu nulitatea absoluta a actului;
 implica manifestarea expresa de vointa, ceea ce exclude manifestarea
tacita a vointei partilor;
 este exclusiva, deoarece nu permite partilor sa opteze pentru o anumita
forma decat in situatia in care legea prevede posibilitatea unei optiuni, ca,
de exemplu, cazul testamentului, care, potrivit art.859 Cod civil, poate fi
autentic, olograf sau mistic.
 Conditiile formei cerute ad validitatem sunt urmatoarele:
 intregul cuprins al actului juridic civil trebuie sa imbrace forma solemna;
 actele juridice aflate in raport de interdependenta cu un act solemn, chiar
daca, privite separat, nu sunt acte juridice solemne, trebuie sa imbrace,
obligatoriu, forma solemna;
 actul juridic care determina ineficienta unui act juridic solemn trebuie sa
imbrace si el forma solemna – exceptie face cazul legatului, care poate fi
revocat si in mod tacit.
 Forma ceruta ad probationem
Prin forma ceruta ad probationem se intelege
acea cerinta,impusa de lege sau stabilita de parti, care
consta in intocmirea unui inscris cu scopul de a proba
actul juridic valabil incheiat.
Aceasta forma se justifica atat pentru
importanta anumitor acte juridice civile, cat si pentru
avantajul practic pe care il prezinta, in sensul ca
inlatura posibilitatea interpretarii diferite, echivoce a
contractului actului juridic si previne ivirea unor litigii
in legatura cu acele acte juridice civile.
 Caractere:
 este obligatorie, iar nu facultativa; din acest punct de
vedere, se aseamana cu forma ceruta ad validitatem;
nerespectarea ei atrage sanctiunea inadmisibilitatii
dovedirii actului juridic civil cu un alt mijloc de proba;
reprezinta o exceptie de la principiul
consensualismului, intrucat manifestarea de vointa
trebuie sa imbrace forma scrisa.
Nerespectarea formei ad probationem nu atrage
nevalabilitatea actului juridic civil, ci sanctiunea care
intervine consta in imposibilitatea dovedirii actului
juridic cu un alt mijloc de proba.
 Nulitatea actului juridic civil
Nulitatea este o sanctiune de drept civil care lipseste actul juridic civil de
efectele contrare regulilor de conduita cuprinse în norme juridice edictate
pentru incheierea sa valabila.
 priveste numai actele juridice, nu si faptele juridice stricto sensu;
 intervine atunci cand sunt incalcate normele juridice care reglementeaza
conditiile de validitate a actului juridic;
 consta in lipsirea actului de efectele ce contravin normelor juridice edictate
pentru incheierea valabila a actului juridic, deci nu priveste actul juridic in
intregul lui;
 momentul in raport cu care se apreciaza conformitatea actului juridic cu
legea este acela al incheierii actului juridic;
 actul juridic este lipsit numai de acele efecte care contravin scopului urmarit
de dispozitia legala incalcata.Nu exista o reglementare globala si compacta
a actului juridic civil. Normele juridice care alcatuiesc aceasta institutie se
gasesc raspandite in Codul civil si in unele reglementari speciale.
Functiile nulitatii

Functiile pe care le indeplineste nulitatea sunt

urmatoarele:
functia preventiva, care consta in inlaturarea intentiei
partilor de a incheia acte juridice prin incalcarea
conditiilor de valabilitate a acestora in momentul
incheierii unor astfel de acte;
functia sanctionatorie, care consta in lipsirea de efecte
a actului juridic civil incheiat in pofida regulilor
stabilite de lege.
1. Nulitate-rezoluţiune
Rezolutiunea este sanctiunea ce consta in desfiintarea unui
contract sinalagmatic cu executare dintr-o data (uno ictu)
pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre una din
parti.
2. Nulitate-reziliere
Rezilierea este sancţiunea civila care consta in desfiintarea
pentru viitor a unui contract sinalagmatic cu executare
succesiva in timp, ca urmare a neexecutarii obligatiei uneia
din parti din cauze imputabile acesteia.
3. Nulitate-revocare
Revocarea, ca sancţiune civilă, constă în înlăturarea efectelor
actului juridic civil datorită ingratitudinii gratificatului ori
neexecutării culpabile a sarcinii.
4. Nulitate – caducitate
Caducitatea este acea cauza de ineficacitate care consta in lipsirea de
efecte juridice a unui act juridic datorita unui eveniment independent
de vointa sau de culpa partilor si care survine ulterior incheierii
valabile a actului. De exemplu, legatul testamentar devine caduc daca,
la data deschiderii succesiunii, legatarul instituit este predecedat
testatorului.
5. Nulitate – inopozabilitate
Inopozabilitatea este sanctiunea civila care intervine in cazul
nesocotirii unor cerinte de publicitate fata de terti, prevazute de lege
pentru anumite acte juridice. Tot despre inopozabilitate se vorbeste si
in cazul incheierii unui act juridic prin procedeul reprezentarii, insa cu
lipsa sau depasirea puterii de a reprezenta.
6. Nulitate-reducţiune
Reductiunea este sanctiunea civila aplicabila in cazul actelor juridice
incheiate cu nesocotirea unor interdictii stabilite de lege pentru
ocrotirea unor persoane sau pentru restabilirea echilibrului
contraprestatiilor intr-un contract cu titlu oneros si comutativ.
 Clasificarea nulitatilor

Clasificarea nulitatilor poate fi facuta dupa mai multe criterii:

 În functie de finalitatea sanctiunii sau naturii interesului ocrotit, deosebim:
nulitatile absolute si nulitatile relative.
 Dupa felul conditiei de validitate care nu a fost respectata, nulitatile pot fi: de
fond şi de forma.
 În functie de întinderea efectelor sale, deosebim: nulitate partiala si nulitate
totala.
 Dupa modul de consacrare pe plan legislativ, nulitatile pot fi: exprese si
virtuale.Dupa modul de valorificare, nulitaţile pot fi: judiciare si amiabile.
 Prin efectele nulitatii actului juridic civil se inteleg consecintele care intervin ca
urmare a anularii actului juridic civil, in intregime sau partial, care a fost
incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile sale de
validitate.
 Efectele nulităţii diferă în funcţie de ceea ce s-a întâmplat după
încheierea actului juridic civil. În atare situaţie se disting următoarele
consecinţe:
 dac actul juridic civil nu si-a produs încă efectele, nefiind deci executat până în
momentul intervenirii nulitatii, el nu şi le mai poate produce după acest
moment. Ne aflam in acea situaţie în care părţile nu ar fi încheiat niciodată acel
act juridic civil;
 dacă actul juridic civil şi-a produs, total sau parţial, efectele (a fost executat),
odată declarat nul sau anulabil, acesta face ca prestaţiile executate să fie
restituite;
 dacă actul juridic a fost executat, iar până în momentul declarării nulităţii, una
din parţile acestuia a încheiat un act juridic cu o terţă persoană prin care fie s-a
transmis
 dreptul născut din actul nul, fie s-a constituit ori s-a transmis un drept în strânsă
legătură cu dreptul născut din actul nul, aplicarea sancţiunii nulităţii presupune
 desfiinţarea retroactivă a actului juridic executat (actul juridic primar),
restituirea prestaţiilor efectuate în baza acestui act, precum şi desfiinţarea
actului juridic subsecvent.
 
Bibliografie:
1. Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul
civil. Subiectele dreptului civil, Editia a VI-a Editura
Şansa S.R.L., Bucureşti, 1999;
2. G. Boroi, Drept civil. Partea generală, ediţia a II-a,
Editura All Beck, Bucureşti, 1999;
3. Dănuţ Cornoiu, Drept civil.Partea generală, ediţia a
IV-a, Editura Fundaţiei României, 2007