Dreptul Instituțional al UE:

definiție, specific, izvoare și

principii
Mod.I. Lecția 4 (1). Principiile care stau la
baza funcționării UE.(Pr. Specifice)
 Subiectele
1. 1. Dreptul Instituțional al UE:definiție,
specific
2. 2. Principiile Dreptului UE
3. 3.Izvoarele Dreptului UE
Dreptul Instituțional al UE:definiție,
specific
 SPECIFIC UE îi conferă, faptul că relațiile
dintre statele membre nu mai sunt
guvernate de regulile dreptului
internațional public, ci de ansamblul
normelor de drept propriu, care totuși,
sunt stabilite prin tratate internaționale.
 Dreptul Instituțional al UE:definiție,
specific
 -Independența organelor și funcționarea
lor permanentă,
 -Deciziile insțituțiilor UE sunt obligatorii

pentru statele membre,

 -normele juridice sunt obligatorii pentru

indivizi și au aplicabilitatea directă,

 -există o protecție juridică efectivă

(competența obligatorie a instanțelor

judecătorești)
 -modul de exercitare al competențelor.
Dreptul Instituțional al UE:definiție,
specific
 Caracterul specific al UE rezultă și din
modul de exercitare al competențelor.
 Pentru prima data în istoria dreptului

internațional prin instituirea UE statele

membre au transferat către acestea
anumite prerogative ale suveranității
naționale.
Dreptul Instituțional al UE:definiție,
specific
 Competența EXCLUSIVĂ a UE
 «Articolul 2(1) TFUE

 (1) În cazul în care tratatele atribuie Uniunii

competență exclusivă într-un domeniu
determinat, numai Uniunea poate legifera și
adopta acte cu forță juridică obligatorie, statele
membre putând să facă acest «lucru numai în
cazul în care sunt abilitate de Uniune sau
pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii.»
Dreptul Instituțional al UE:definiție,
specific
 «Articolul 3

 (1) Competența Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:

 a) uniunea vamală;
 b) stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței
interne;
 c) politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;
 d) conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune
privind pescuitul;
 e) politica comercială comună.
 (2) De asemenea, competența Uniunii este exclusivă în ceea ce privește
încheierea unui acord internațional în cazul în care această încheiere
este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este necesară pentru a
permite Uniunii să își exercite competența internă, »
Dreptul Instituțional al UE:definiție,
specific
 Competența partajată – Art.2 (2) TFUE
 «(2) În cazul în care tratatele atribuie Uniunii o

competență partajată cu statele membre într-un

domeniu determinat, Uniunea și statele membre
pot legifera și adopta acte obligatorii din punct
de vedere juridic în acest domeniu. Statele
membre își exercită competența în măsura în
care Uniunea nu și-a exercitat competența.
Statele membre își exercită din nou competența
în măsura în care Uniunea a hotărât să înceteze
să și-o mai exercite.»
Dreptul Instituțional al UE:definiție,
specific
 Art.4 TFUE «Competențele partajate între Uniune și statele membre se
aplică în următoarele domenii principale:
 a) piața internă;
 b) politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;
 c) coeziunea economică, socială și teritorială;
 d) agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice
ale mării;
 e) mediul;
 f) protecția consumatorului;
 g) transporturile;
 h) rețelele transeuropene;
 i) energia;
 j) spațiul de libertate, securitate și justiție;
 k) obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică,
pentru aspectele definite în prezentul tratat.
Dreptul Instituțional al UE:definiție,
specific
 Competența de sprijin, coordonare sau
completare
 «(5) În anumite domenii și în condițiile prevăzute în
tratate, Uniunea este competenta să întreprindă
acțiuni de sprijinire, coordonare sau completare a
acțiunii statelor membre, fără a înlocui însă prin
aceasta competența lor în aceste domenii.
 Actele Uniunii obligatorii din punct de vedere
juridic, adoptate pe baza dispozițiilor tratatelor
referitoare la aceste domenii, nu pot implica
armonizarea actelor cu putere de lege și a normelor
administrative ale statelor membre.
Dreptul Instituțional al UE:definiție,
specific
 «Articolul 6

 Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire,

de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre.
Prin finalitatea lor europeană, aceste acțiuni au următoarele
domenii:
 a) protecția și îmbunătățirea sănătății umane;
 b) industria;
 c) cultura;
 d) turismul;
 e) educația, formarea profesională, tineretul și sportul;
 f) protecția civilă;
 g) cooperarea administrativă.»
 Principiile Dreptului UE
 -principii juridice obligatorii, moștenire juridică
comună vestului Europei, ca formă dreptului
natural (principii generale);
 -reguli de reglementare comună a legislației
statelor membre, care își are originea în
apropierea sistemelor lor juridice produsă de-a
lungul anilor (principii derivate din jurisprudență);
 -reguli generale inerente ordinii juridice a Uniunii
care sunt promovate independent de ordinea
juridică națională (sunt o creație a instituțiilor
uniunii ca urmare a interpretărilor legale)
 Principiile Dreptului UE
 Art.2
 «Uniunea se întemeiază pe valorile respectării
demnității umane, libertății, democrației,
egalității, statului de drept, precum și pe
respectarea drepturilor omului, inclusiv a
drepturilor persoanelor care aparțin
minorităților. Aceste valori sunt comune
statelor membre într-o societate caracterizată
prin pluralism, nediscriminare, toleranță,
justiție, solidaritate și egalitate între femei și
bărbați.»
 Principiile Dreptului UE
 «Articolul 5 TUE

 (1) Delimitarea competențelor Uniunii este

guvernată de principiul atribuirii. Exercitarea
acestor competențe este reglementată de
principiile subsidiarității și proporționalității.
Principiile Dreptului UE
 «Articolul 5 TUE

 «(2) În temeiul principiului atribuirii, Uniunea

acționează numai în limitele competențelor
care i-au fost atribuite de statele membre
prin tratate pentru realizarea obiectivelor
stabilite prin aceste tratate. Orice competență
care nu este atribuită Uniunii prin tratate
aparține statelor membre.»
Principiile Dreptului UE
 Principiul subsidiarității –Art.5 TUE
 «(3) În temeiul principiului subsidiarității, în domeniile care
nu sunt de competența sa exclusivă, Uniunea intervine numai
dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu
pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la
nivel central, nici la nivel regional și local, dar datorită
dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate
mai bine la nivelul Uniunii.
 Instituțiile Uniunii aplică principiul subsidiarității în
conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor
subsidiarității și proporționalității. Parlamentele naționale
asigură respectarea principiului subsidiarității, în
conformitate cu procedura prevăzută în respectivul protocol.»
Principiile Dreptului UE
 Principiul subsidiarității este menit să rezolve
conflictul dintre centralizare și regionalizare în
crearea unei “Europe mai aproape de cetățeni”
 Condițiile în care se aplică sunt următoarele:
 -să nu existe competența exclisivă a UE,
 -să existe competențe paralele sau concurente,
 -obiectivul să nu păoate fi realizat de statele
membre într-o manieră satisfăcătoare,
 -obiectivul datorită dimensiunilor sau efectelor
acțiunii proiectate poate fi realizat mai bine la
nivel UE
 Principiile Dreptului UE
 Principiul proporționalității- Art.5 TUE

 «(4) În temeiul principiului proporționalității,

acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu
depășește ceea ce este necesar pentru
realizarea obiectivelor tratatelor.
 Principiile Dreptului UE
 Acțiunile UE sunt proporționale numai în
măsura în care sunt potrivite și necesare
pentru atingerea scopurilor tratatului.
 Instituțiile Uniunii aplică principiul

proporționalității în conformitate «cu

Protocolul privind aplicarea principiilor
subsidiarității și proporționalității.
 Principiile Dreptului UE
 Principiul rangului prioritar al dreptului UE
față de dreptul național
 Bazele acestui principiu a pus Curtea de

Justiție UE în hotărârile: COSTA/ENEL din

1964, cazul “Internationale
Handelsgesellschaft” în 1970, cazul
“Simmenthal II” din 1978, “Factortame”1989
Principiul rangului prioritar al
dreptului UE față de dreptul național
 COSTA/ENEL din 1964
 Statul italian prin Legea nr.1643/1962, în 1964 a

naționalizat toate unitățile de producție și de

distribuție a energiei electrice punând astfel
bazele societății naționale de electricitate E.N.E.L.
Avocatul Flaminio Costa care a fost acționar la
una dintre firmele naționalizate a atacat actul de
naționalizare în fața instanței italiene care a
sesizat CJ UE pentru obținerea unei hotărâri
preliminare. Întrebarea a fost dacă legea internă
de naționalizare în fața instanței este compatibilă
a art.102, 93, 53,37 Trat.CEE
Principiul rangului prioritar al
dreptului UE față de dreptul național
 Decizia a definit relația dintre dreptul UE și
dreptul național al statelor membre arătând
că dreptul UE este o ordine juridică
independentă care are prioritate de aplicare
chiar și în fața dreptului național ulterior.
 Deși ordinea juridică a UE a luat naștere
pe tărâmul dreptului internațional public și
s-a bazat pe reciprocitatea dintre statele
membre (acord de voință) s-a născut ca o
ordine juridică autonomă.
Principiul rangului prioritar al
dreptului UE față de dreptul național
 În cazul “Internationale Handelsgesellschaft” în 1970 CJ UE a
accentuat din nou principiul susamintit.
 În acest caz firma Internationale Handelsgesellschaft din
Frankfurt am Main la 17.08.1967 a obținut o licență de
export pentru 20.000 tone mălai cu termen de derulare
până la 31.12.1967. Potrivit Regulamentului nr.120/1967
al Consiliului privind organizarea pieței cerealelor obținerea
licenței depindea de plata unei cauțiuni de 0,50 unități
de decontare/tonă. Până la data de 31.12.1967 însă firma
germană a exportat doar 11.486,764 tone, motiv pentru
care Oficiul pentru Cereale potrivit Regulamentului
nr.473/1967 emis de Comisie pentru licențele de import-
export cereale și produse cerealiere, a declarat pierdută
cauțiunea în sumă de 17.026,47 DM.
Principiul rangului prioritar al
dreptului UE față de dreptul național
 Instanța națională a considerat că în acest caz UE a
încălcat regulile, principiile fundamentale ale Constituției
germane și prin urmare regulamentele ar fi inaplicabile.
 CJ UE în decizia sa a arătat că valabilitatea unitară a
dreptului comunitar ar fi afectată dacă la aprecierea
legalității acțiunilor organelor comunitare ar fi luate în
considerare normele juridice și principiile dreptului
național.
 În fața normelor de drept comunitar nu beneficiază de
prioritate nici măcar normele de drept constituțional
naționale.
 Normele juridice interne însă nu sunt abrogate în mod
automat prin aplicarea dreptului comunitar, ci nu sunt
aplicabile în cazul concret.
Principiul aplicării directe al Dreptului
UE
 Bazele acestui principiu la fel a fost pusă
de către CJ UE în hotărârile: “Van Gend en
Loos” 1960, “Lutticke”1965, “Marshall”1986,
“Marleasing” 1990,”Luciano Arcaro” 1995.
Principiul aplicării directe al
Dreptului UE
 “Van Gend en Loos” 1960 În fapt la data de
09.09.1960 firma N.V. Algemene Transport – en
Expeditie Ondernenning Van Gend en Loos a importat
din Germania în Olanda substanțe chimice. Deși
potrivit art.25 (12) din Trat. CEE a fost instituit un
moratoriu privind neitroducerea de noi taxe vamale,
Olanda la 01.03.1960 a adoptat un nou cod vamal
care prevedea o taxă vamală de 8 % pentru
produsul importat. Întrebarea era dacă firma care
funcționa ca persoană juridică de drept intern poate
sau nu invoca prevederile art.25 din Trat.CEE, în
pofida faptului că destinatarii acestei prevederi sunt
doar statele membre.
Principiul aplicării directe al
Dreptului UE
 Potrivit acestui principiu cetățenii statelor
membre au posibilitatea de a invoca
normele juridice de drept UE chiar dacă
nu sunt destinatarii direcți ai acestora,
fără ca aceste norme să fi fost preluate
de legislativul național în dreptul intern.
Principiul certitudinii juridice
 Certitudinea juridică presupune
cunoașterea de către orice persoană a
normelor juridice care se referă la ea și
posibilitatea acesteia de a se baza pe
aceste norme date în acțiunile sale.
Aceasta face ca legislația comunitară
elaborată să fie clară și sigură, iar
aplicarea ei să fie previzibilă.
Principiul certitudinii juridice
 Potrivit practicii Curții de Justiție, principiul
potrivit cu care o măsură nu poate fi
modificată odată ce a fost adoptată de
autoritățile competente constituie un factor
esențial ce contribuie la certitudinea
juridică și la stabilirea situațiilor în ordinea
juridică a UE, atât pentru instituțiile
Uniunii, cât și pentru persoanele a căror
situație de drept și de fapt este afectată
printr-o decizie adoptată de aceste
instituții.
Principiul democrației reprezentative
 «Articolul 10 TUE

 (1) Funcționarea Uniunii se întemeiază pe principiul

democrației reprezentative.
 (2) Cetățenii sunt reprezentați direct, la nivelul

Uniunii, în Parlamentul European.

 Statele membre sunt reprezentate în Consiliul

European de șefii lor de stat sau de guvern și în

Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor
răspund în mod democratic fie în fața
parlamentelor naționale, fie în fața cetățenilor lor.»
Principiul TRANSPARENȚEI
 «Art.11 TUE
 (2) Instituțiile Uniunii mențin un dialog

deschis, transparent și constant cu asociațiile

reprezentative și cu societatea civilă.
 (3) În vederea asigurării coerenței și a

transparenței acțiunilor Uniunii, Comisia

Europeană procedează la ample consultări ale
părților interesate.
Principiul echilibrului instituțional
 Organele și instituțiile pot acționa numai
pe baza competențelor asigurate de
tratate, cu respectarea competenței
celorlalte instituții și sunt interzise
transferurile de competență în mod
orizontal și pe plan vertical.
Principiul contribuției active a parlamentelor
naționale la buna funcționare a Uniunii
 «Articolul 12 TUE

 Parlamentele naționale contribuie în mod activ la buna

funcționare a Uniunii:
 a) prin faptul că sunt informate de către instituțiile Uniunii

și prin primirea de notificări privind proiectele de acte

legislative ale Uniunii în conformitate cu Protocolul privind
rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană;
 b) prin respectarea principiului subsidiarității în

conformitate cu procedurile prevăzute în Protocolul privind

aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității;
 ;»
Izvoarele Dreptului UE

 Izvoare Dreptului UE pot fi clasificate în:

 - Dreptul primar deține cea mai înaltă

poziție în sistemul juridic al UE, celelalte

acte juridice fiind bazate și subordonate
dispozițiilor dreptului primar.
 - Izvoare secundare sunt acte normative

elaborate de instituțiile UE.

 - Izvoare complementare
 Dreptul primar
 Tratatul privind Uniunea Europeană (în
versiunea Tratatului de la Lisabona)
 Tratatul privind funcționarea Uniunii

Europene (în versiunea Tratatului de la

Lisabona)
 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene. Aceste tratate au aceeași

valoare juridică.
 Dreptul primar
 Tratatele de aderare a statelor membre,
 Alte tratate, cum ar fi Actul privind

alegerile directe în Parlamentul European,

Actul de exceptare privind Groenlanda,
tratatele bugetare.
 Principiile generale ale dreptului UE.
 Izvoare secundare
 Legislaţia secundară, care include
regulamentele, directivele şi deciziile, derivă
din principiile şi obiectivele stabilite prin
tratate.
 Obiectivele stabilite în tratate sunt realizate

prin intermediul mai multor tipuri de acte

legislative. Unele au caracter obligatoriu,
altele nu. Unele li se aplică tuturor ţărilor,
altele doar unora dintre ele.
 Izvoare secundare
 Regulamentul este un act legislativ cu
caracter obligatoriu.
 Trebuie aplicat în integralitatea sa, în toate

statele membre. De exemplu, când UE a dorit

să se asigure că
produselor importate pe teritoriul său li se ap
lică măsuri comune în materie de siguranță, C
onsiliul a adoptat un regulament
.
 Izvoare secundare
 Directiva este un act legislativ care stabilește
un obiectiv pe care trebuie să îl atingă toate
statele membre. Fiecare dintre ele are însă
libertatea de a decide asupra modalităților de
îndeplinire a obiectivului stabilit. Un exemplu
ar fi
directiva UE privind drepturile consumatorilor
, care interzice aplicarea de taxe și costuri asc
unse pe internet și extinde perioada pe care c
onsumatorii o au la dispoziție pentru a anula
un contract de vânzare.
 Izvoare secundare
 Decizia este un act legislativ direct aplicabil și
obligatoriu pentru toți cei cărora li se
adresează. Destinatarii săi pot fi statele
membre sau chiar întreprinderile. De
exemplu, Comisia a emis o decizie privind
participarea UE la acțiunile mai multor organi
zații de luptă împotriva terorismului. Această
decizie s-a referit doar la organizațiile respec
tive.
 Izvoare secundare
 Recomandarea nu este obligatorie. Când
Comisia a emis o recomandare prin care
încuraja autoritățile judiciare din țările
membre să apeleze mai mult la
utilizarea videoconferinței pentru a sprijini co
laborarea transfrontalieră a serviciilor judiciar
e, acest text nu a avut caracter obligatoriu. Pri
n intermediul unei recomandări, instituțiile își
fac cunoscută opinia și sugerează direcții de
acțiune, fără a le impune însă vreo obligație l
egală destinatarilor recomandării.
 Izvoare secundare
 Avizul este un instrument care le permite instituțiilor
să prezinte un punct de vedere fără caracter
obligatoriu, altfel spus fără a le impune vreo obligație
legală celor cărora li se adresează. Poate fi emis de
către principalele instituții europene (Comisia,
Consiliul, Parlamentul) sau de către Comitetul
Regiunilor ori Comitetul Economic și Social European.
Pe durata elaborării actelor legislative, Comitetele emit
avize care prezintă punctul lor de vedere cu privire la
aspecte regionale, economice și sociale specifice. De
exemplu, Comitetul Regiunilor a emis un aviz privind
pachetul de politici „Aer curat pentru Europa”
 Izvoare complementare

 Jurisprudența Curții de Justiție a UE

 Hotărârile judecătorești în general au

efecte numai “inter partes”, dar hotărârile

de interpretare ale normelor juridice UE
sunt obligatorii în general.
 Acordurile internaționale.