GENUL STAPHYLOCOCCUS

Dr. Cristina Cutulab

medic rezident Microbiologie medicala – anul I
 Taxonomie
• Familia Micrococcaceae:
- Staphylococcus
- Micrococcus
- Stomatococcus
- Planococcus
• Genul Staphylococcus cuprinde 45 specii si 21 subspecii;
• Specii de interes medical:
- S. aureus (grup S. aureus);
- S. epidermidis;
- S. lugdunensis;
- S. haemolyticus (grup S. epidermidis); SCN (patogeni oportunisti)
- S. schleiferi (grup S. intermedius);
- S. saprophyticus (grup S. saprophyticus);
 Caractere morfologice
• coci Gram-pozitiv (prin imbatranirea culturilor – Gram variabili/negativi);
• celule sferice (diametru = 0,5-1,5 microni);
• dispusi izolat, in diplo, in lanturi scurte, tetrade, gramezi neregulate (in “ciorchine
de strugure”); intra- / peri- / intercelular
• imobili;
• nu sporuleaza.
Caractere morfologice
 Caractere de cultura
• catalazo-pozitivi;
• nepretentiosi nutritiv, cresc pe medii uzuale;
• aerobi / facultativ anaerobi (exceptie: S. aureus, specia S. anaerobius si S.
saccharolyticus – cresc anaerob si sunt adesea catalazo-negativi);
• pH: 7,0 – 7,5;
• mezofili (temperatura de incubare: 18-40°C, cu dezvoltare optima la 37°).
• cultura apare dupa 18-24 de ore;
• tolereaza si se multiplica la concentratii >5% NaCl (unele specii sunt halofile →
tolereaza concentratii de 10-15% NaCl) – favorizeaza izolarea lor din produse
plurimicrobiene;
• metabolism respirator si fermentativ;
 Caractere de cultura
• Pe medii solide:

- colonii rotunde, 2-3 mm (dupa 24 ore), Mediu geloza-sange

“S”, cremoase, convexe, lucioase/opace,
cu margini regulate, pigmentate auriu
(80%), galben-citrin, alb (S. aureus);
- coloniile tinere sunt incolore.
 Caractere de cultura
Mediu
Mediu geloza-chocolat
CLED
(lactozat)
 Caractere de cultura:
Medii selective cu caracter diferential:
Mediu Chapmann
(7,5% NaCl, manitol, agar)

S. aureus – fermenteaza manitolul → virarea culorii

din roz in galben din cauza indicatorului de pH;
S. epidermidis – nu fermenteaza manitolul
 Caractere de cultura
Mediu Baird-Parker

(peptone, extract de carne de vita, extract de drojdie)

- mediu selectiv diferential pentru izolarea

S. aureus din produsele alimentare si din mediu;

- colonii negre cu halou clar

 Caractere de cultura
- Tulpinile de stafilococi cu deficiente ale peretelui celular, provenite din probe care contin
substate antimicrobiene sau supuse unor tratamente termice → colonii “G” sau ”G-R”
mici, cu margini imperfecte, granulate, fara hemoliza;
- Rar: colonii “M” (in culturi provenite din produs patologic) → tulpini capsulate.
 Caractere de cultura
• Pe mediu geloza-sange:
- hemolitici (zona de hemoliza ingusta, completa/incompleta)
- hemolizina alfa a S. aureus → hemoliza completa, cu clarificarea totala a mediului
- hemolizina beta → hemoliza tip “cald-rece” (incompleta la 37°C, devine completa dupa
cateva ore la 4°C).
 Caractere de cultura
• Medii lichide:

- turbiditate uniformă in bulion, cu

depozit granular in partea inferioara a tubului;
(tulpinile cu deficiente ale peretelui
celular nu tulbura mediul lichid; apar doar ca un depozit
granular in partea inferioara a tubului).
 Proprietati biochimice
• catalazo-pozitivi;
• oxidazo-negativi;
• fermentează glucoza, manitolul, lactoza, zaharoza - cu producere de acid.
• hidrolizează proteinele animale native: hemoglobina, fibrina, cazeina, gelatina;
• descompun fosfolipoproteinele;
• nu produc indol;
• reduc nitratii la nitriti;
• S. aureus se caracterizeaza prin producere de:
- coagulaza libera (fibrinogen → fibrina);
- coagulaza legata (leaga fibrinogenul neenzimatic → agregarea bacteriilor);
- nucleaza termostabila (enzima care desface AND-ul sau ARN-ul; test de difuziune in
agar).
 Structura antigenica
• Peretele celular:
- strat bazal de mureina (caracteristic pentru bacterii Gram-pozitive), de care sunt legati
acizii teichoici;

・ Coagulaza legata (clumping factor) → fibrinogen-fibrina

- enzima legata de peretele celular;
- se fixeaza de fibrinogenul din tesuturile lezate,
catetere,
proteze etc.
- prezenta la majoritatea tulpinilor de S. aureus.

・ Coagulaza libera:
- secretata in exteriorul celulei bacteriene;
- caracteristica speciei S. aureus.
 Structura antigenica
・ Proteina A:
- acopera peptidoglicanul la majoritatea tulpinilor de S. aureus;
- leaga (nespecific) anticorpii prin fragmentul Fc → proprietati antiopsonizante.

・ Capsula:
- prezenta doar la unele tulpini;
- creste proprietatile antifagocitare ale stafilococilor;
- factor de virulenta.
 Habitat si epidemiologie
• Staphylococcus aureus
- Colonizeaza:
- principal - vestibulul nazal (rata portajului: adulti sanatosi 20-40%;
personalul din spital 40-70%) → sursa pentru infectiile invazive si/sau nosocomiale;
- tegumentul;
- mucoasele organelor cavitare cu comunicare la exterior (tract
gastrointestinal, urogenital).
- Prefera mediile cu umiditate crescuta (axile, perineu, spatiile interdigitale etc);
- Cai de transmitere: direct (de la pacient la pacient, de la personalul medical
colonizat) / indirect (haine, lenjerie, alimente, praf etc)
 Habitat si epidemiologie
• SCN
- Fac parte din flora normala a organismului;
- S. epidermidis – comensal obisnuit al tegumentelor umane, devine accidental patogen;
- S. lugdunensis – colonizeaza materiale de implant, catetere, tuburi de dren;

Factori favorizanti:
- Imunosupresie;
- Diabet zaharat;
- Arsuri, plagi chirurgicale/traumatice;
- Coinfectii (in special virale);
- Boli cronice, alcoolism;
- Prezenta de corpi straini (fire de sutura, proteze, catetere).

Risc crescut:
- ATI;
- sectii de chirurgie, arsi, nou-nascuti, oncologie.
 Rezistenta la factori fizici si chimici
- Rezistenti la caldura si mediu uscat;
- La t = 60°C → distrusi dupa o ora;
- In puroi / sputa → cateva saptamani;
- In produse patologice uscate si praf → cateva luni;
- Supravietuiesc timp indelungat in medii umede;
- Sunt sensibili la antisepticele uzuale (fenol 2%, hexidina 3%);
- Alcoolul 70° → distruge stafilococii dupa o ora;
 Factori de virulenta
Enzime si toxine responsabile de manifestarile clinice ale infectiilor stafilococice.
Enzime:
• Coagulaza:
- marker de virulenta pentru S. aureus;
- coagulaza libera – reactie cu un factor globulinic din plasma →
staphilotrombina → fibrinogen (solubil) – fibrina (insolubila).

• Catalaza:
- enzima protectiva;
- catalizeaza conversia peroxidului de hidrogen (toxic) in apa si oxigen
molecular.
 Factori de virulenta
• Dezoxiribonucleaza (DNA-za):
- hidrolizeaza ADN-ul;
- factor de difuziune in tesuturi;
- valoare de diagnostic pentru S. aureus.

• Lipazele:
- secretate de S. aureus si 30% din SCN;
- rol in hidroliza lipidelor / tropism pentru glandele sebacee;
- responsabile de invazia stafilococului la nivelul tesuturilor cutanate si
subcutanate (implicate in patogenia furunculelor si carbunculelor).
 Factori de virulenta
• Hialuronidaza: rol in diseminarea infectiei;

• Fibrinolizina:
- lizeaza stratul de fibrina → difuziune in tesuturi;

• Beta-lactamazele:
- rol in inactivarea beta-lactaminelor (desfac inelul beta-lactamic al penicilinei);
- mecanism de rezistenta la peniciline.
 Factori de virulenta
Toxine:
Exotoxine:
• Leucocidina: lizeaza PMN neutrofile si macrofagele → rezistenta crescuta la fagocitoza;

• Hemolizine sau hemotoxine: 4 tipuri (alfa, beta, gamma, delta)

- alfa-toxina (hemolizina):
- produce o liza a eritrocitelor si lezeaza trombocitele;
- actiune puternica asupra musculaturii netede vasculare.
- beta-toxina:
- este termolabila;
- degradeaza sfingomielina;
- toxica la nivel celular (in special hematii).
 Factori de virulenta
Toxine exfoliative (epidermolitice):
• Exfoliantina A si B:
- secretata de 5% din tulpinile de S. aureus;
- toxina A - codificata cromozomal / toxina B - codificata plasmidic
(termolabila);
- rup puntile intercelulare din stratul granulos al epidermului → leziuni buloase
(sindromul pielii oparite);
- poate difuza in absenta anticorpilor → leziuni buloase generalizate;
- in prezenta anticorpilor → leziuni localizate (impetigo bulos);
- ne produc citoliza sau inflamatie.
 Factori de virulenta
• Toxina sindromului socului toxic 1 (Toxic Shock Syndrome Toxin-1; TSST-1):
- superantigen → poate stimula limfocitele T si induce producerea de TNF si IL 1 → soc toxic
(febra, rash, MODS, hTA - soc)
- produsa de 1% din tulpini, mai ales in mediu cu continut scazut de Mg++.

• Enterotoxine:
- superantigene;
- secretate de aproximativ 50% - 65% din tulpinile de S. aureus;
- produc 6 tipuri de enterotoxine solubile (A → F);
- termostabile (rezista 30 minute la fierbere);
- rezistente la enzimele digestive;
- tipurile A si B → toxiinfectii alimentare / C si D → contamineaza produsele lactate /
(enterotoxina B → enterocolita pseudomembranoasa postantibioterapie).
 Factori de virulenta
Alti factori:

• Capsula
• Proteina A
• Acizii theicoici
Factori de virulenta
Factori de virulenta
 Patogenie
• Imbolnavirea se produce in functie de:
- statusul imun al gazdei;
- doza infectanta (numarul de bacterii);
- virulenta tulpinii.

• Factori favorizanti ai infectiilor stafilococice:

- generali (deficiente ale imunitatii antiinfectioase (SIDA, DZ), imunosupresia,
granulocitopenia, agranulocitoza etc
- locali (leziuni ale tegumentelor si mucoaselor, catetere, implante etc)
 Patogenie
• Atasarea stafilococilor la piele si mucoase → mediata de adezine (acizi teichoici),
clumping factor, alte enzime care se leaga de fibrina, protrombina, colagenul din
tesuturi;
• Diseminarea → favorizata de lipaze, hialuronidază, colagenaze şi alte enzime
hidrolitice;
• Acizii teichoici si mureina activeaza complemetul → produsii secundari rezultati
(C3a, C5a) atrag PMN-uri in focarul infectios → puroiul (caracteristic infectiilor
cu S. aureus);
• Leziune focala → abces (leucocite distruse, tesut necrotic, bacterii)
 Patogenie
Staphilococcus aureus:
- germene conditionat patogen;
- prototip de bacterie piogena (majoritatea infectiilor au caracter supurativ).

• Infectii cutanate si subcutanate: celulita / foliculita / abces / furuncul / carbuncul /

orjelet / hidrosadenita / paronichie / panaritiu / mastita / impetigo / fasciita
necrozanta;
Patogenie
Patogenie
 Patogenie
• Infectii mediate de toxine:
・ Sindromul “pielii oparite” (SSSS – Staphylococcal Scalded Skin Syndrome);
- leziune localizata → impetigo bulos;
- exfoliantine A/B.
 Patogenie
・ Sindromul socului toxic:
- TSST-1 (superantigen);
- febra, rash, MODS, hTA, descuamarea pielii (palme si talpi);
- prodrom: mialgii, voma, diaree, cefalee
- mortalitate: 50%.

・ Toxiinfectia alimentara
- enterotoxine
 Patogenie
• Alte infectii:
- Ale mucoaselor: otite, sinuzite, pneumonii;
- Ale tesutului osos si articular: osteomielite, artrite septice;
- Ale aparatului urinar: ITU la pacientii cu DZ, cistite, prostatite, pielonefrite,
abcese renale;
- Ale aparatului cardio-vascular: endocardite, flebite , septicemii;
- Ale aparatului genital: metrite, anexite;
- Ale SNC: meningite, abces cerebral;
- Infectii nosocomiale.
 Patogenie
S. epidermidis:
- devine accidental patogen;
- endocardite subacute pe valve native sau protetice (antrenare de pe tegument);
meningite ( în urma unor punctii lombare);
- peritonita asociata cu dializa peritoneala ambulatorie;
- formeaza biofilm → infectii ale articulatiilor protezate (sold – cel mai frecvent).

S. lugdunensis:
- colonizeaza materiale de implant, catere, tuburi de dren;
- produce infectii severe: endocardite pe valvele naturale si pe protezele valvulare,
sepsis, abcese cerebrale, infectii profunde ale tesuturilor, osteite, osteo-artrite
cronice, infectii vasculare protetice, infectii ale plagilor si tegumentelor.
 Patogenie
S. schleiferi: 
- empiem cerebral;
- infectii ale plagilor;
- osteite cu bacteriemie.

S. saprophyticus:
- ITU la femei tinere (<10.000 UFC/mL, in prezenta piuriei + simptome de infectie
urinara);
- uretrita si prostatita la barbat.
Patogenie
 Diagnostic de laborator
- Este bacteriologic;
- Consta in:
- examinarea microscopica directa;
- izolarea si identificarea stafilococilor din puroi sau alte produse patologice;
- efectuarea antibiogramei (sensibilitatea la antibiotice).
 Diagnostic de laborator
• Recoltarea produselor patologice:
- infectii cutanate si osteomielita → puroi (cu tampon steril);
- infectii ale seroaselor → lichid pleural, peritoneal (punctionare cu seringa sterila,
introduse apoi în eprubete sterile); articular, cefalo-rahidian;
- infectii urinare → urocultura;
- sepsis → hemocultura;
- toxiinfectii alimentare → materii fecale, varsaturi, resturi alimentare;
- angine + purtatori sanatosi → exudat nazal si faringian (tampon steril).

! Recoltarea produselor patologice se face inaintea initierii antibioterapiei.

 Diagnostic de laborator
Etape in identificarea stafilococilor:
1. Examen microscopic → aspectul morfologic (diagnostic de gen):
- frotiuri colorate Gram;  
- indica bacterii tipice (coci Gram pozitivi / Gram variabil, izolati, in perechi,
lanturi scurte sau in gramezi) + PMN;
- apreciere semicantitativa a tipurilor de celule;
- apreciere semicantitativa  a microorganismelor;
- relatia bacteriilor cu celulele inflamatorii
(intra-, peri-, intercelular);
Nu este posibila deosebirea S. aureus de SCN.
 Diagnostic de laborator
2. Cultivare → morfologia coloniilor (diagnostic de specie):
- pe medii uzuale: geloza-sange / CLED / geloza-chocolat;
- probele plurimicrobiene se cultiva pe medii cu 7,5% NaCl – Chapmann (inhiba
flora normala, dar nu si S. aureus);
- caracterele culturale:
- tip colonii: “S”, “G”, “R”;
- prezenta si tipul hemolizei (alfa, beta);
- prezenta si tipul pigmentului.
 Diagnostic de laborator
Identificarea: prin aspectul coloniilor si testul coagulazei sau termonucleazei

• Testul catalazei:

- Identificare de gen (diferentiere de streptococi);

- Necesar in cazul cand coloniile nu sunt caracteristice;

- H2O2 → apar bule de gaz (eliberarea de O2).

(se poate picura H2O2 pe coloniile suspecte crescute
pe geloza simpla).
 Diagnostic de laborator
• Testul coagulazei: identificarea speciei
- Testeaza producerea de coagulaza libera
(principalul marker pentru identificarea S. aureus);
(0,5ml plasma + 0,1ml din cultura, in bulion
cord-creier)

- Detecteaza coagulaza legata (clumping factor);

- 5% dintre tupinile de S. aureus nu produc coagulaza
legata;
- Reactie de aglutinare cu plasma;
- S.lugdunensis, S. schleiferi si S.intermedius pot produce
coagulaza legata.
 Diagnostic de laborator
• Teste rapide pentru efectuarea coagulazei legate (DIFCO, Bio Merieux, etc);
• Teste automate de identificare a tuturor speciilor de Staphylococcus (de tipul API
STAPH) → identificare biochimica.

- Identifica genul;
- 21 teste biochimice.
 Diagnostic de laborator
• VITEK 2 compact → identificare biochimica + testarea sensibilitatii la chimioterapicele
antiinfectioase
 Diagnostic de laborator
• Identificare prin spctrometrie de masa (MALDI-TOF)

- Analizeaza proteinele specifice

extrase din ribozomi
 Diagnostic de laborator
• Metode imunologice:
- In toxiinfectiile alimentare → evidentierea enterotoxinelor (teste de latex aglutinare);
- In sindromul toxicoseptic → evidentierea TSST-1 (teste de latex aglutinare pasiva inversata –
RPLA, ELISA).

• Metode moleculare (PCR, PFGE, PCR-RFLP):

- detectarea rapida a stafilococilor din prelevat (focare, infectii nosocomiale);
- identificarea tulpinilor de stafilococi;
- detectarea genelor care codifica factori de patogenitate (enterotoxine, leucocidina);
- secventierea genei spa (codifica proteina A);
- identificarea genei mecA (MRSA, MRSCN), alte gene de rezistenta.
 Diagnostic de laborator
• Identificare clonala:
- biochemotipia;
- antibiotipia;
- lizotipia (metoda de testare a sensibilitatii tulpinilor microbiene la
bacteriofagi).

• Diagnostic indirect (serologic):

- se examineaza seruri pentru depistarea anticorpilor anti-stafilolizine-alfa
(titru>2UI/ml) in caz de infectii cronice sau profunde sau anti-acizi theicoici
(titru>16UI/ml) in caz de endocardite sau focare inaccesibile.
 Sensibilitatea la antibiotice
• Stafilococul este (in mod natural) sensibil la:
- betalactamine (excepţie ceftazidim)
- carbapeneme
- macrolide
- clindamicina
- fosfomicina,
- glicopeptide (vancomicină şi teicoplanina)
- rifampicina
- acid fusidic.
• Natural rezistent la: polimixine (colistin) / quinolonele de generaţia I (acid nalidixic).
 Sensibilitatea la antibiotice
• Dupa introducerea penicilinei → rezistenta (doar 10% dintre tulpini sunt
sensibile);
• Rezistenta este mediata de secreţia de betalactamaze (in cazul penicilinei -
penicilinaza) → enzime care hidrolizeaza inelul beta-lactamic al penicilinei:
- sunt codificate plasmidic
- sunt inhibate de inhibitorii de beta-lactamaze (acid clavulanic, sulbactam,
tazobactam).
• Peniciline rezistente la betalactamaze: meticilina (inlocuita de oxacilina);
• MRSA / MRSE (patogeni nosocomiali) - prezinta rezistenta si la alte antibiotice
(aminoglicozide, macrolide, fluoroquinolone)
 Sensibilitatea la antibiotice
• Mecanism de rezistenta: alterarea sediului-tinta al antibioticului prin modificarea
proteinelor de legare a penicilinei (PBP, Penicilin Binding Protein), sintetizate de
gena mec
• Toate izolatele MRSA poarta gena mecA sau mecC → confera rezistenta tuturor
antibioticelor beta-lactamice, inclusiv cefalosporinelor si carbapenemelor.

• Test fenotipic pentru prezenta genelor mecA / mecC in cazul S. aureus - testul de
difuzare a discului la cefoxitin (presupune incubarea pe MHA cu un disc de
cefoxitină (30 mcg):
- o zona de inhibare a cresterii in jurul discului de cefoxitină ≥22 mm exclude
MRSA;
- o dimensiune a zonei <22 mm → gena mecA este prezenta (confirma MRSA).
 Sensibilitatea la antibiotice
• Rezistenta la aceste clase de antibiotice (si mai ales la meticilină) = marker de
rezistenta la alti agenti antimicrobieni: eritromicina, clindamicina, tetraciclina,
cloramfenicol, gentamicina.
• Antibioticul de electie pentru MRSA/MRSE: vancomicina
- reactii adverse severe;
- se recomanda doar in infectii sistemice si in asociere cu rifampicina sau
gentamicina (ii potenteaza actiunea).

•SCN: 80% dintre tulpinile de S.epidermidis sunt rezistente la penicilina şi

oxacilina. - - majoritatea tulpinilor sunt sensibile la vancomicina /rifampicina /
fosfomicina.
 Antibiograma
• Antibioticele utilizate pentru testarea sensibilitatii la chimioterapice antiinfectioase:
- beta-lactamine: penicilina (pentru identificarea tulpinilor producatoare de beta-lactamaza)
ssi cefoxitinul (marker) pentru identificarea tulpinilor meticilino-rezistente (MRSA, MRSE
etc.);
- glicopeptide: vancomicina, teicoplanina (antibiotice de rezerva in cazul tulpinilor MRSA);
- macrolide: eritromicina, clindamicina;
- aminoglicozide: gentamicina;
- trimetoprim/sulfametoxazol;
- fluoroquinolone: ciprofloxacin, moxifloxacin
- linezolid (antibiotic de rezerva în cazul tulpinilor MRSA);
- rifampicina;
- tetracicline (opțional).
 Antibiograma
• Metoda difuzimetrica:

- Mediu Mueller-Hinton solid;

- Apreciere calitativa.
 Antibiograma
• E-test:
 Antibiograma
• VITEK 2 compact:

! EUCAST
 Antibiograma
• MCN:
 Tratament
• MSSA: bata-lactami;

• MRSA, MRSCN:
- glicopeptide (vancomicina);
- cefalosporine generatia a V-a (antiMRSA): ceftobiprol, ceftarolin;
• Rifampicina (efect sinergic cu antibioticele care actioneaza pe perete bacterian:
beta-lactami, vancomicina):
- patrunde in biofilm.
Bibliografie:
• Prof.univ.dr. Alexandru Rafila – Curs microbiologie (2011-2012);
• As.univ.dr. Ioana Badicut – Lucrari practice microbiologie (2011-2012);
• Dumitru Buiuc, Marian Negut – Tratat de microbiologie clinica, editia a II-a,
Editura Medicala, Bucuresti, 2008;
• Monica Licker – Curs de microbiologie speciala pentru studentii Facultatii de
Medicina (vol. I – Bacteriologie), Editura “Victor Babes”, Timisoara, 2020;
• Monica Licker – Microbiologie speciala – Indreptar de lucrari practice, Editura
“Victor Babes”, Timisoara, 2019;
• Olga-Mihaela Dorobat – Bacteriologie medicala, Editura Universitatii “Titu
Maiorescu”, Bucuresti, 2006;
• Koneman’s Color Atlas & Textbook of Diagnostic Microbiology, Seventh edition,
Wolters Kluwer, 2017.
Va multumesc!