DA C IA P R ER O MA N Ă

EPOCA LUI BUREBISTA

 PREMISELE UNIFICĂRII POLITICE A GETO-DACILOR

ECONOMICE SOCIALE POLITICE

-DEZVOLTAREA FORȚELOR DE -RĂSPÂNDIREA PROPRIETĂȚII - CREȘTEREA IERARHIZĂRII
PRODUCȚIE, A METALURGIEI PRIVATE PARALEL CU CEA SOCIETĂȚII NU MAI
FIERULUI; COLECTIVĂ; CORESPUNDEA CU DEMOCRAȚIA
MILITARĂ. EA CEDEAZĂ LOCUL
-LĂRGIREA SCHIMBULUI (PE -SE APROFUNDEAZĂ
ORGANIZĂRII STATALE.
LÂNGĂ MONEDELE GRECEȘTI, DIFERENȚIEREA SOCIALĂ.
APAR ȘI DINARII ROMANI).
 PREMISELE UNIFICĂRII POLITICE A GETO-DACILOR

ETNICE EXTERNE SUBIECTIVE

- COMUNITATEA ETNICĂ DEVINE
TOT MAI UNITARĂ
(PROVENIENȚA, LIMBA, CULTURA
MATERIALĂ ȘI SPIRITUALĂ)
- EXPANSIUNEA ROMANĂ DIN APARIȚIA PE SCENA ISTORIEI A
PENINSULA BALCANICĂ PERSONALITĂȚILOR BUREBISTA
ȘI DECENEU, CARE VOR
- N-V – CELȚII
CONDUCE PROCESUL DE
- PERICOLUL EXTERN UNIFICARE STATALĂ ȘI DE
CONSOLIDARE A ACESTUIA.
 DECENEU
ÎNVĂȚAT CARE „UMBLASE MULTĂ VREME PRIN
EGIPT” (STRABON) ȘI S-A REÎNTORS ÎN
DACIA. S-A ALĂTURAT LUI BUREBISTA, „GEȚII
I-AU ATRIBUIT PUTERE DE ZEU” (STRABON).

- PONTIFIC (SACERDOT) SUPREM.

 BUREBISTA

„CEL DINTÂI ŞI CEL MAI

MARE REGE DIN TRACIA”
ÎNTEMEIETORUL PRIMULUI STAT DAC, OM
POLITIC, DIPLOMAT, COMANDANT DE OŞTI.
ACŢIUNEA DE UNIFICATOR ÎNCUNUNEAZĂ UN
PROCES ISTORIC, ACELA AL FORMĂRII
UNIUNILOR DE TRIBURI GETO-DACE, MENITE
SĂ APERE TERITORIUL NORD-DUNĂREAN DE
ATACURILE ALTOR NEAMURI ŞI TRIBURI.
 REFORMELE INTERNE ALE LUI BUREBISTA

• CREAREA UNUI APARAT DE STAT MILITARO-ADMINISTRATIV CU O IERARHIE BINE DETERMINATĂ;

• SUBORDONAREA ARMATELOR AUTORITĂȚII REGALE;
• RELIGIA UNICĂ SUB CONDUCEREA SACERDOTULUI SUPREM DECENEU;
• CODUL DE LEGI - „BELEGINES” – MODIFICA OBICEIURILE ȘI FIXA NOILE REGULI;
• PERFECȚIONAREA SISTEMULUI DEFENSIV PRIN CONSTRUCȚIA CETĂȚILOR (MUNȚII ORĂȘTIEI -
SARMIZEGETUSA).
 POLITICA EXTERNĂ A LUI BUREBISTA
I. ANII 60 Î.E.N. – LUPTE CU CELȚII, SCORDISCII, TAURISCII, BOII. ESTE NUMIT, EXAGERAT, DE AUTORII
ANTICI CELTOCTONUL – UCIGĂTORUL DE CELȚI.
II. ANII 55-52 Î.E.N. – OCUPAREA ȘI SUPUNEREA ORAȘELOR-COLONII GRECEȘTI DIN N-V MĂRII NEGRE:
TYRAS, TOMIS, CALLATIS, DIONISOPOLIS ȘI APOLLONIA – AU RECUNOSCUT PUTEREA REGELUI, DAR
OLBIA, ODESSOS, MESEMBRIA ȘI HISTRIA – AU OPUS REZISTENȚĂ.
III. ANII 48 Î.E.N. – EXPANSIUNE LA SUD DE DUNĂRE, PÂNĂ LA MUNȚII BALCANI, ESTE NUMIT
„STĂPÂNITORUL TUTUROR ȚINUTURILOR DE DINCOLO ȘI DINCOACE DE DUNĂRE.”
Întinderea hotarelor statului lui Burebista ameninţa expansiunea
romană la Dunăre. Prevăzător, Burebista îl trimite pe Acornion la Pompei
(48 î.Hr.), în momentul în care la Roma se desfăşura războiul civil dintre
acesta şi Cezar. Burebista urmărea ca în alianţa cu Pompei să oprească
expansiunea romană condusă de Cezar. Dar Pompei este înfrânt la
Pharsalos (7 iunie 48 î.Hr.) şi ucis în Egipt din ordinul lui Ptolemaios al
XIII-lea. Cezar, devenind dictator la Roma, plănuieşte cucerirea statului
dac. În urma unui complot însă (15 martie 44 î.Hr.) Cezar cade victimă
Senatului roman.
Burebista este asasinat şi el în capitala sa probabil situată la Argedava,
de către un grup al nobilimii dace care nu se împăcase deloc cu
autoritatea sa (44 î.Hr.). După moartea luiBurebista, vasta sa alcătuire
politică se destramă.
Mărci poștale din 1980 cu Burebista.
Mărcile poștale au fost emise cu
ocazia a 2.050 de ani de la crearea
statului centralizat și independent
(temă fictivă a propagandei național-
comuniste).
DA C IA P R ER O MA NĂ
EPOCA LUI DECEBAL
După ce Domiţian moare asasinat şi după scurta
perioadă de conducere a lui Nerva, urmează la
tronul imperiului unul din cei mai mari împăraţi din
istoria Romei, Marcus Ulpius Traianus (98-117 d. Hr.)
care se hotărăşte să cucerească Dacia. Motivele
hotărârii sale au fost nevoia de stabilitate pe linia
Dunării şi bogăţiile Daciei (mai ales aurul), pe lângă
spălarea ruşinii înfrângerii lui Fuscus şi a păcii
încheiate de Domiţian.
Prin urmare, Traian trebuie să fi planificat dinainte
cucerirea acestei ţări, din motive atât strategico-
militare, ca urmare a creşterii puterii dacilor,
socotiţi o ameninţare pentru Roma, cât şi de ordin
economic.
Cele două războaie de cucerire a Daciei sunt cunoscute
din: Cassius Dio, Criton şi comentariile lui Traian, din care, din
nefericire, s-a păstrat doar o frază. Mult mai edificatoare sunt
însă Columna lui Traian de la Roma şi Tropaeum Traiani de la
Adamclisi. Columna este un excelent izvor pentru cunoaşterea
completă a acestor evenimente.
RĂZBOIUL DACO-ROMAN DIN 101-102 D. HR.
• MAI ÎNTÂI, TRAIAN INSPECTEAZĂ TRUPELE DE LA DUNĂRE ŞI LE SPOREŞTE EFECTIVUL CU NOI UNITĂŢI. DUPĂ CE ÎŞI ADUCE
AICI PRINCIPALELE FORŢE, VA TRECE FLUVIUL  PE UN POD DE VASE DE LA DIERNA (ORŞOVA).

• O ALTĂ COLOANĂ TRECE PE LA LEDERATA, IAR CELE DOUĂ COLOANE SE VOR UNI LA TIBISCUM (JUPA). DE AICI, DUPĂ CUM NE
SPUNE, CASSIUS DIO, TRAIAN ÎNAINTEAZĂ CU PRUDENŢĂ SPRE SARMIZEGETUSA PENTRU A NU FI SURPRINS DE DECEBAL.
LA TAPAE, ARE LOC O BĂTĂLIE ÎN CARE DACII SUNT ÎNFRÂNŢI, IAR ROMANII PĂTRUND ÎN ŢARA HAŢEGULUI, UNDE SE
PREGĂTESC DE IERNAT. ÎN TIMP CE GROSUL ARMATEI ROMANE ERA AICI, DECEBAL SE ALIAZĂ CU  SARMAŢII, CU SCIŢII
ROXOLANI DIN NORDUL MĂRII NEGRE ŞI CU BASTARNII DIN MOLDOVA ŞI ÎN IARNA ANILOR 101-102 DECLANŞEAZĂ ATACUL
ASUPRA GARNIZOANELOR ROMANE DIN DOBROGEA ŞI MOESIA INFERIOARĂ. DEŞI GHEAŢA S-A RUPT ŞI O PARTE DIN
CĂLĂREŢII DACI ŞI ROXOLANI SE ÎNEACĂ, TOTUŞI ATACUL ESTE VIOLENT, PUNÂND ÎN PERICOL PROVINCIA.
RĂZBOIUL DACO-ROMAN DIN 101-102 D. HR.
• PRIN ACEST ATAC DECEBAL SPERA CA TRAIAN SĂ ÎNTOARCĂ TRUPELE DIN ŢARA HAŢEGULUI ŞI SĂ LE ADUCĂ
AICI. ÎMPĂRATUL ADUCE ÎNSĂ GARNIZOANELE DE PE DUNĂRE ŞI VETERANII, TRANSPORTAŢI ÎN PARTE CU
AJUTORUL FLOTEI FLUVIALE. CU ACEŞTI SOLDAŢI EL ANGAJEAZĂ BĂTĂLIA DE LA ADAMCLISI CU DACII ŞI
ROXOLANII, EXTREM DE SÂNGEROASĂ, DAR FOARTE IMPORTANTĂ PENTRU DESFĂŞURAREA URMĂTOARE A
RĂZBOIULUI. TRAIAN VA ARUNCA ÎN LUPTĂ ŞI VETERANII, REUŞIND SĂ-I ÎNFRÂNGĂ PE DACI ŞI PE ALIAŢII
LOR. PIERDERILE ROMANILOR AU FOST MARI, AŞA CUM REIESE DIN RUINELE ALTARULUI DESCOPERIT LA
MICĂ DISTANŢĂ DE TROPAEUM TRAIANI (ACEST MONUMENT A FOST RIDICAT PE LOCUL BĂTĂLIEI, TOCMAI
PENTRU A SUBLINIA IMPORTANŢA EI). ODATĂ PERICOLUL ÎNDEPĂRTAT, PRIMĂVARA, ÎMPĂRATUL REIA
ÎNAINTAREA SPRE CAPITALA DACĂ ŞI CUCEREŞTE CETATEA  COSTEŞTI. 
RĂZBOIUL DACO-ROMAN DIN 101-102 D. HR.
PENTRU A-ŞI MENAJA FORŢELE ŞI CAPITALA, DECEBAL CERE PACE, PE CARE TRAIAN I-O ACCEPTĂ, DAR CU CONDIŢIILE PUSE DE EL. DE
DATA ACEASTA PACEA ESTE FOARTE DURĂ PENTRU REGELE DAC:

• ŢARA HAŢEGULUI, BANATUL, OLTENIA, MUNTENIA, SUDUL MOLDOVEI ŞI SUD-ESTUL TRANSILVANIEI SUNT OCUPATE DE ROMANI;
• PREDĂ ARMELE ŞI MAŞINILE DE RĂZBO, MEŞTERII ŞI INSTRUCTORII MILITARII;
• NU MAI AVEA VOIE SĂ PRIMEASCĂ FUGARI DIN IMPERIU;
• TREBUIA SĂ DĂRÂME ZIDURILE CETĂŢILOR;
• SĂ RENUNŢE LA POLITICA EXTERNĂ;
• SĂ AIBĂ ACEIAŞI PRIETENI ŞI DUŞMANI CA ROMA.
Prin această pace Traian limita
drastic acţiunile lui Decebal, dar
bănuia că regele dac nu le va
respecta. De aceea, cu ajutorul
lui Apolodor din Damasc va
construi la Drobeta, peste Dunăre,
un pod de piatră cu suprastructură
de lemn pentru a avea o legătură
stabilă cu Dacia. Se pare că tot
acum începe colonizarea Banatului
şi Olteniei, dovadă clară că
urmărea cucerirea Daciei.
 Istoria Podului

Dio Cassius consideră că Împăratul Hadrianus (117-138) este

responsabil de distrugerea parțială a podului pentru a proteja
sudul Dunării de invazia triburilor roxolane și iazyge.
Abandonul și distrugerea totală a podului sunt însă legate de
abandonarea definitivă a Daciei (275 d.C). În timpul Renașterii,
când interesul pentru operele de geniu ale Antichitățiierau o
pasiune în Occident, regele Francisc I al Franței i-a cerut
Sultanului Soliman Magnificul (care va distruge Cetatea
Severinului) să-i permită demolarea unui pilon al podului
pentru a afla secretul compoziției cimentului folosit.
Ruinele podului au fost studiate amănunțit în perioada
modernă în 1689 de către ofițerul de geniu austriac Luigi
Ferdinando, conte de Marsigli, care, ținând seama de
expansiunea Imperiului Habsburgic, dorea (fără să reușească)
construirea unui alt pod alături de rămășițele podului lui
Traian.
Placa memorială romană
„Tabula Traiana”, 4 metri
lungime și 1,75 metri înălțime,
ce comemorează finalizarea
drumului militar roman al lui
Traian, este amplasată pe
partea sârbească cu fața spre
malul românesc.
La rândul său, Decebal nu putea respecta prevederile
sinucigaşe ale tratatului de pace şi drept urmare nu va
dărâma zidurile cetăţilor, îşi va reface armata, va primi
dezertori de la romani, dar nu va mai reuşi să refacă
vechile sale alianţe. Mai mult , îi va ataca pe iagizii din
nord-vestul Banatului, care erau aliaţi ai romanilor,
oferindu-i pretextul lui Traian pentru o nouă intervenţie,
care oricum era inevitabilă.
RĂZBOIUL DACO-ROMAN DIN 105-106 D. HR. 

DE ACEASTĂ DATĂ TRAIAN ARE UN AVANTAJ CLAR ASUPRA LUI DECEBAL. ROMANII TREC PE PODUL DE LA
DROBETA ŞI SE ÎNDREAPTĂ SPRE SARMIZEGETUSA DIN CINCI DIRECŢII (TRAIAN A CONDUS COLOANA DE
PE VALEA OLTULUI). COLOANELE ROMANE ÎNAINTEAZĂ PRIN BANAT, PE CERNA, JIU, OLT ŞI PRIN SUD-ESTUL
TRANSILVANIEI. SUNT CUCERITE ŞI DISTRUSE CETĂŢILE DE LA COSTEŞTI, BLIDARU ŞI PIATRA ROŞIE,
IAR SARMIZEGETUSA REGIA ESTE PRACTIC ÎNCONJURATĂ. ÎN VARA LUI 105, CAPITALA DACILOR CADE ÎN
MÂINILE ROMANILOR ŞI VA FI DISTRUSĂ. DECEBAL ÎNCEARCĂ SĂ SE RETRAGĂ ÎN MUNŢI, DAR ESTE AJUNS
DIN URMĂ DE UN CORP DE CAVALERIE ROMAN, CONDUS DE TIBERIUS CLAUDIUS MAXIMUS ŞI SE SINUCIDE.
Acest episod al sinuciderii regelui dac este incizat într-o scenă de pe
columna lui Traian.
Ultimele rezistenţe ale dacilor vor fi înfrânte  de romani în vara anului 106, iar în august acelaşi an ,,o diplomă militară”
de la Porolissum menţionează Dacia ca provincie romană. Din acest moment procesul de formare a poporului român şi a
limbii române capătă o direcţie clară, iar romanizarea devine ireversibilă.