C Ă

I
IM
CH
E A
R AR
S T
CA
 Castrarea chimică a apărut în 1944. În acel an, câțiva oameni de știință din SUA au
administrat bărbaților cu patologie sexuală un compusul pe bază de progesteron numit
dietilstilbestrol, pentru a reduce producția de testosteron. Teoria spune că oprirea
producției de testosteron scade impulsul sexual al bărbatului, limitând astfel actele
sexuale compulsive.

Castrarea chimică presupune administrarea – prin injecție sau chiar tablete, zilnic,

săptămânal și lunar pentru restul vieții – de medicamente bazate pe compuși chimici
sau de hormoni sintetici pentru a îndepărta interesul sexual și pentru a face imposibil
actul sexual.
 Castrarea chimică a devenit măsură legală împotriva violatorilor și pedofililor
în urmă cu peste 20 de ani, dar aplicarea ei este un subiect controversat, întors pe
toate părțile, de fiecare dată când un stat ia în considerare acest lucru. 
A fost utilizată, de-a lungul anilor, sub diferite forme (
fie ca pedeapsă, fie ca o modalitate pentru ca infractorii să-și reducă timpul de în
chisoare)
 în țări de pe toate continentele, printre care Argentina, Australia, Estonia, Israel,
Noua Zeelandă, Polonia, Rusia, chiar și Kazakhstan.
 Faimosul matematician și informatician Alan Turing , tată al
informaticii teoretice, a fost supus (la alegerea sa, ca alternativă
la închisoare) la castrare chimică după ce a fost condamnat, în 
1952 , pentru homosexualitate . Timp de peste un an a suferit
tratamente care au dus la scăderea libidoului și a dezvoltării
sânilor ( ginecomastie ). Depresia legată de tratament și umilința
suferită a fost, în opinia multor istorici, motivul care l-a condus,
la 7 iunie 1954 , la sinucidere .