DIENCEFALUL SAU

CREIERUL INTERMEDIAR
Deriva din a doua vezicula
cerebrala anterioara secundara
care, la inceput, isi are orientati
peretii astfel: un perete dorsal,
unul ventral si doi pereti laterali
 Peretii laterali se ingroasa foarte mult si vor
forma doua mase mari nucleare numite talamus;
posterior de talamus vor da nastere corpilor
mamilari, tuber cinereum, infundibulum, chiasma
optica si lama terminala, cu mentiunea ca
ultimele doua portiuni deriva din telencefal.
 Peretele dorsal isi pastreaza caracterul sau
epitelial si va forma plafonul ependimar al
ventriculului diencefalic (III); catre partea sa
posterioara, impreuna cu partile posterioare ale
peretilor laterali, vor da ulterior epitalamusul
(glanda epifiza, trigonul habenular si comisura
posterioara)
 Prezintă mai multe roluri în fiziologie.
 Un rol este cel de staţie de coordonare a
intero- şi extero-receptorilor.
 Joacă rolul de centru coordonator al vieţii
vegetative.
 Este implicat în reglarea endocrină şi
nervoasă a funcţiilor organismului.
 Diencefalul sau creierul intermediar este regiunea
mediana impara a creierului, situata in prelungirea
trunchiului cerebral si acoperita aproape in
totalitate de telencefal, afisandu-se la suprafata
numai la baza craniului, unde se distinge fata
inferioara a acestuia.
 In general, diencefalului ii sunt descrise cinci
componente, anume epitalamusul, situat cel mai
superior, talamusul si metatalamusul, in partea
centrala, subtalamusul si hipotalamusul, in partea
cea mai inferioara.
 Prezintă o faţă dorsală, două feţe laterale
şi o faţă bazală situată în spaţiul
interpeduncular.
 Faţa bazală care este singura vizibilă este
limitată anterior de chiasma optică care se
prelungeşte pe lateralele formaţiunii, cu
tracturile optice.
 Posterior este limitată de picioarele
pedunculilor cerebrali.
 Imediat în spatele chiasmei optice se vede
tuber cinereum, continuat de infundibul şi
glanda neurohipofiză.
 Posterolateral de tuber cinereum se găsesc
cei doi corpi mamilari, sub care au originea
aprentă nervii oculomotori (III).
 Feţele laterale ale diencefalului vin în
contact cu nucleii bazali şi sunt acoperite
de emisferele cerebrale.
 Faţa dorsală vine în raport cu corpul calos
şi fornix. Dacă ridicăm aceste formaţiuni se
vede median ventriculul III.
Fata bazala
Se incadreaza intre chiasma optica, situata anterior, tracturile optice, in

partile laterale si marginile anterioare ale pedunculilor cerebrali, catre

posterior.
Chiasma optica este de fapt o lama de substanta alba de forma

patrulatera, la nivelul careia, in partea anterioara ajung nervii optici, iar

in partea posterioara se continua cu tracturile optice.
Acestea din urma inconjoara pedunculii cerebrali, descriind un traiect

catre inapoi si lateral, dupa care se bifurca in ramuri care se distribuie

corpilor geniculati corespunzatori, lateral si medial. Intre chiasma optica,
tracturile optice si pedunculii cerebrali, pe fata bazala a diencefalului se
distinge spatiul opto-peduncular, a carui portiune anterioare este ocupata
de tuber cinereum, ce participa la formarea planseului ventriculului al
treilea. Tuber cinereum se continua cu glanda pituitara, iar posterior de
acesta se intalnesc de-o parte si de alta a liniei mediane corpii mamilari,
ce delimiteaza in partea anterioara fosa interpedunculara, unde se
localizeaza substanta perforata posterioara.
 Fata dorsala
 Se distinge dupa ridicarea fornixului.
 Pe linie mediana, pe aceasta fata se observa despicatura
ventriculului al treilea, acoperita de membrana tectoria
de la acest nivel. Pe marginile acestei despicaturi se
remarca striile medulare conectate in partea anterioara la
trigonul cerebral, iar posterior se unesc constituind
extremitatea posterioara a despicaturii ventriculare sub
forma comisurii habenulare.
 Glanda pineala se fixeaza printr-o tulpina scurta de
mijlocul comisurii habenulare, venind in raport cu santul
format intre cei doi coliculi cvadrigemeni superiori, si
printr-o tulpina profunda de comisura alba posterioara,
localizata sub comisura habenulara.
 De-o parte si de alta a striilor
medulare se afla fata dorsala a
talamusului, convexa si acoperita de
stratul zonal, dispus ca o patura de
substanta alba ce diferentiaza
talamusul de nucleul caudat.
 Intre talamus si nucleul caudat se
formeaza santul optostriat, orientat
oblic, catre postero-lateral,
reprezentand locul de insertie al
lamei coroide a ventriculului al
treilea si limita laterala a
diencefalului.
 Sub lama se gaseste tenia coroidei, ce imparte fata
mediala a talamusului intr-o suprafata mediala, acoperita
de stratul zonal si panza coroidiana a ventriculului al
treilea, si o suprafata laterala, peste care se intinde lamina
affixa, parte a stratului ependimar al ventriculului lateral.
 In parte dorso-mediana, pe fiecare parte a despicaturii
ventriculului al treilea, intre stria habenulara, marginea
mediala a fetei talamice si coliculii cvadrigemeni superior
se formeaza trigonul habenulei, la nivelul caruia se
distinge tuberculul habenular.
 Fetele laterale
 Sunt acoperite de emisferele cerebrale si
delimitabile prin intermediul unui plan,
corespunzator capsulei interne, ce trece
prin santul optostriat.
 Diencefalul este împărţit în mai multe
compartimente, în funcţie de dispunerea lor
faţă de masa faţă de masa cenuşie centrală
numită talamus.
 Acestea sunt:
 talamusul,
 hipotalamusul,
 epitalamusul,
 subtalamusul şi
 metatalamusul
 TALAMUSUL:

- cea mai voluminoasa formatiune cenusie din

diencefal
- este constituit din mai multi nuclei , care
realizeaza conexiuni intre:
-nucleii bazali
-cerebel
-bulb

-maduva
-
scoarta cerebrala.
- toate fb sensibilitatii ascendente fac
sinapsa direct cu neuronii talamici de releu
(al III lea neuron al caii)
- exceptie fac fb analizatorului olfactiv, care
nu au releu talamiuc si fb sensibilitatii
viscerale care ajung in thalamus dup ace
au facut sinapsa in hipotalamus.
- contine si neuronii de asociatie cu rol in
integrarea impulsurilor de la mai multi n
talamici.
 Talamusul transmite informatii de la ganglionii bazali,
cerebel, sistemul limbic si sistemele senzoriale, cu
exceptia simtului olfactiv, acesta reprezentand o
statie de releu subcorticala. La acest nivel,
informatiile sunt procesate si integrate, dupa care
sunt transmise catre arii specifice ale cortexului
cerebral ipsilateral.
 Aceste arii corticale sunt la randul lor conectate prin
proiectii feedback, reciproce cu subnucleii talamici,
astfel incat cortexul cerebral devine sursa ce asigura
majoritatea aferentelor pentru talamus.
 Talamusul nu functioneaza doar in prelucrarea si
integrarea ulterioara a informatiilor senzoriale si
motorii, ci reprezinta si poarta principala, prin care
aceste informatii ajung la cortexul cerebral. Prin
urmare, talamusul controleaza fluxul de informatii
catre cortexul cerebral, pentru prelucrarea
suplimentara a acestora, regland, in acelasi timp,
activitatea corticala.
 Desi talamusul se proiecteaza in principal pe cortexul
cerebral, acesta furnizeaza aferente si pentru
ganglionii bazali si hipotalamus.
 Talamusul prezinta 2 poli si 4 suprafete. Limitele sale
sunt:
 anterior – foramenul interventricular (Monro);
 posterior – expansiunea posterioara a pulvinarului;
 medial – ventriculul al treilea;
 lateral – bratul posterior al capsulei interne.

 Dorsal se distinge o suprafata libera ce contribuie la

formarea planseului ventriculului lateral, iar ventral, se
remarca santul hipotalamic, pe peretele lateral al
ventriculului al treilea, ce il separa de hipotalamus.
 talamusul
 Doi nuclei , ovoidali (4 cm), situati de o
parte si de alta a vIII si stau la
extremitatea ant a pedunculilor cerebrali;
 Delimiteaza peretii laterali ai v III si au
marele ax orintat oblic (ant mai apropiat
decat posterior);
 La extremitatile lor posterioare se afla
corpii quadrigemeni si glanda epifiza.
 talamus
 Fata superioara – triunghiulara, convexa in toate
sensurile, libera, acoperita de un strat subtire de
substanta alba (stratul zonal); lateral este
separata de fata superioara a nucleului
telencefalic (caudat) printr-un sant opto-striat;
este strabatuta de un sant oblic , santul
coroidian in care se gasesc plexurile coroide a v
laterali. In afara acestui sant fata este libera si
contribuie la formarea planseului ventriculului
lateral
 talamus
 Fata inferioara se sprijina pe regiunea subtalamica
 Fata laterala este convexa in toate sensurile;
superior este separata de nucleul caudat prin
santul opto-striat, sub aceasta fata este separata
de nucleul lenticular prin capsula interna.
 Fata mediala este limitata superior de habena si in
jos de santul lui Monro, sant care pleaca de la
orificiul lui Monro si merge posterior catre
apeductul lui Sylvius
 Intre cele doua fete interne ale celor doi nuclei
se afla un cordon cenusiu numit impropriu
comisura cenusie
 In partea posterioara, fata interna corespunde
portiunii inalte a mezencefalului, comisurii albe
posterioare si corpii quadrig.
 Extremitatea anterioara este mai subtire ca cea
posterioara, este situata in concavitatea capului
nucleului caudat, pe aceasta extremitatea se duc
in jos stalpii anteriori ai trigonului cerebral
 Intre stalpul anterior si extremitatea
anterioara a nucleului talamic se
delimiteaza orificiul lui Monro
 Extremitatea post (pulvinar)
 Partea sa posterioară numită pulvinar este
mai lată ca cea anterioară care se numeşte
rostru sau tuberculul anterior al
talamusului.
 Lateral vine în raport cu o lamă de
substnţă albă numită capsula albă int.
 Lateral de capsulă se află nucleii bazali.
 Faţa inferioară are raporturi în partea
anterioară cu hipotalamusul, iar în partea
posterioară cu subtalamusul.
 Direcţia sa este oblică din spate în faţă, de
jos în sus
 •Topografic, în spatele său se găsesc
 tuberculii cvadrigemeni.
 •Lateral de el se află capsula internă, care
îl desparte de corpii striaţi.
 Sub el se află subtalamusul şi mai jos
pedunculii cerebrali.

 Se descriu patru feţe şi două extremităţi.
 •Faţa medială formează peretele lateral al
ventricolului III.
 Această faţă este limitată superior de tenia
talami sau stria medularis talami. Inferior,
faţa medială a talamusului este limitată de
şanţul hipotalamic al lui Monro care separă
talamusul de hipotalamus.
 Şanţul hipotalamic al lui Monro se întinde
între gaura lui Monro şi apeductul lui Silvius.
 Anterior, faţa medială a celor doi nuclei
talamici, de multe ori, se uneşte pe linia
mediană şi formează o mică punte de
materie cenuşie, denumită comisura
cenusie intertalamica.
 METATALAMUSUL:

Este format din 2 perechi de corpi

geniculati, unii fiind statie de releu a caii
vizuale (laterali), iar altii o statie de releu
pt calea acustica (mediali)
 Nucleii metatalamici includ nucleii
geniculati medial si lateral.
 Acestia se prezinta ca doua proeminente
ovalare, localizate inferior de pulvinar.
 Nucleul geniculat medial este localizat pe aspectul posterior
al talamusului, inferior de pulvinar si lateral de coliculul
superior.
 Acest nucleu primeste fibre aferente ce transmit aferente
auditive de la coliculul inferior, precum si unele proiectii de
la alti nuclei ai sistemului auditiv prin bratul coliculului
inferior si direct prin lemniscul lateral (calea principala a
sistemului auditiv).
 Nucleul geniculat medial da nastere radiatiilor auditive care
se termina in cortexul auditiv primar, localizat in girusul
temporal transvers superior al lui Heschl (ariile Broadmann
41 si 42 – reciproc conectate cu nucleul geniculat medial).
 Nucleul geniculat lateral, un nucleu de releu talamic, implicat
in procesul de vedere, este mai mare in dimensiuni comparativ
cu omologul sau medial. Majoritatea fibrelor ale tractului optic,
care aduc informatii de la ambii ochi, se termina la acest nivel.
Acest nucleu se proiecteaza prin intermediul tractului
geniculocalcarin (radiatia optica) pe cortexul vizual primar
(aria Broadmann 17), pe marginile fisurii calcarine a lobului
occipital. Corpul geniculat lateral este reciproc conectat cu
cortexul vizual primar; in plus, este interconectat cu pulvinarul
si alti subnuclei ai talamusului.
 Proiectiile talamocorticale pot juca un rol important in controlul
atentiei vizuale si in reglarea transmisiei aferentelor vizuale
catre cortexul vizual primar.
 EPITALAMUSUL

Este format din gld EPIFIZA si un

nucleu(habenular) in care se inched
reflexele-olfactivo-somatice (miscarile
capului si corpului legate de miros),
 Glanda epifiză sau pineală
 este o glandă endocrină, principalul hormon secretat fiind melatonina. Este alcătuită din două lame,
una superioară şi una inferioară şi prezintă: o faţă superioară, o faţă inferioară, un vârf şi o bază.
 Faţa superioară este ȋn raport direct cu corpul calos, delimitând cu acesta fanta mediană a lui Bichat
sau fisura cerebrală transversă.
 Faţa inferioară este localizată la nivelul celor doi coliculi cvadrigemeni superiori.
 Vârful este ȋn raport cu marginea anterioară a tentorium cerebelli.
 De la nivelul bazei pleacă 3 perechi de pedunculi ai epifizei:
 - anteriori (habena);
 - mijlocii- spre talamus;
 - posteriori- trec anterior de comisura albă posterioară, spre talamus.
 Trigonul habenular
 este delimitat astfel:
 - posterior prin pedunculul mijlociu al epifizei;
 - medial prin pedunculul anterior al epifizei;
 - lateral prin faţa superioară a talamusului.
 Comisura posterioară
 este localizată ȋntre mezencefal şi diencefal, deasupra apeductului lui Sylvius ȋn ventriculul III cerebral.
 Aparatul habenular consta din stria medulara, comisura
habenulara (posterioara) si nucleii habenulari.
 Nucleii habenulari se gasesc posterior, la nivelul aspectului
dorsomedial al talamusului, imediat profund de ependimul celui de-
al treilea ventricul, dedesubt si medial de stria medulara. Nucleul
habenular medial este o masa densa de neuroni colinergici, in timp
ce nucleul habenular lateral se prezinta mai dispersat.
 Tractul habenulo-interpeduncular sau fasciculul retroflex emerge din
marginea ventrala a nucleilor si se orienteaza ventral, inconjoara
zona inferioara a nucleul mediodorsal talamic si traverseaza
regiunea superomediala a nucleului rosu pentru a ajunge la nivelul
nucleului interpeduncular.
 Complexul nuclear habenular este limitat lateral de o lama fibroasa,
care abordeaza tractul habenulo-interpeduncular. Posterior, nucleii
din cele doua parti si lama medulara interna sunt conectati peste
linia mediana de comisura habenulara. Panza coroidiana a
ventriculului al treilea de obicei ia nastere din ependimul de la
nivelul partii superolaterale a nucleului habenular medial.
 Comisura posterioara sau habenulara este un
fascicul de dimensiuni reduse localizat in lama
pineala inferioara. Numerosi nuclei sunt asociati cu
aceasta, printre care nucleii interstitiali ai comisurii
posterioare, nucleul lui Darkschewitscz din materia
cenusie periapeductala si nucleul interstitial al lui Cajal, in
apropierea extremitatii superioare a complexului
oculomotor, aflat in stransa legatura cu fasciculul
longitudinal medial.
 Fibrele de la acesti nuclei se incruciseaza in comisura
posterioara, care mai contine si fibre de la nucleii talamici
si pretectali, coliculii superiori, impreuna cu fibrele care
conecteaza nucleii tectali si habenulari.
 Glanda pineala sau epifiza are aproximativ 8 mm
lungime si ocupa depresiunea dintre coliculii superiori.
 Se afla inferior de spleniul corpului calos, de care este
separat prin panza coroidiana a ventriculului al treilea
si venele cerebrale de la acest nivel. Baza sa,
orientata anterior, este atasata de un peduncul, care
se divide in lamele inferioara si superioara, separate
de recesul pineal al ventriculului al treilea, continand
comisura posterioara.
 Fibre comisurale aberante pot invada glanda pineala,
insa acestea nu se termina in celulele parenchimului.
 Septuri se extind in glanda pineala de la pia mater
inconjuratoare. Acestea divid glanda in lobuli si transporta
vase de sange precum si axoni simpatici amielinici.
 Arterele pineale sunt ramuri ale arterelor coroidale
posterioare mediale, care au originea in artera cerebrala
posterioara. Inauntrul glandei, ramurile arterelor ajung la
capilarele fenestrate, a caror celule endoteliale sunt
situate pe o membrana bazala subtire si uneori
incompleta. Capilarele dreneaza in numeroase vene
pineale, care se deschid in venele cerebrale interne si/sau
in vena cerebrala mare.
 Epifiza este o glanda endocrina ce influenteaza activitatea
adenohipofizei, neurohipofizei, pancreasului endocrin, paratiroidelor,
suprarenalei si gonadelor.
 Efectele sale sunt in mare parte inhibitorii. Indolamina si hormonii
polipeptidici secretati de pinealoacite reduc sinteza si eliberarea
hormonilor de pars anterior, fie prin actiune directa pe celulele
secretoare sau indirect, inhiband productia factorilor de eliberare
hipotalamici. Secretiile pineale pot ajunge la celulele tinta prin lichidul
cefalorahidian sau prin circuitul sangvin. Unele indolamine pineale,
inclusiv melatonina si enzimele implicate in biosinteza (serotonin N-
aciltransferaza) se gasesc in concentratii diferite, in functie de ritmul
circadian.
 Nivelul creste pe timpul noptii si scade in timpul zilei, cand secretia
poate fi inhibata de activitatea simpatica. De altfel, se crede ca
ritmicitatea intriseca a unui oscilator circadian endogen localizat in
nucleul suprachiasmatic a hipotalamusului guverneaza
comportamentul pineal ciclic.
 HIPOTALAMUSUL
Situate la baza diencefalului, sub thalamus
Este constituit din mai multi nuclei:
- anterior: ai caror neuroni secreta
hormone ce se depoziteaza in hipofiza
posterioara, cu rol in integrarea parasimptica
- posteriori: cu rol in integrarea
simptica
- mijlocii: care controleaza activitatea
secretorie a hipofizei anterioare, cu rol in
integrarea parasimptica
 FUNCTIILE Hipotalamusului sunt
extreme de complexe:
- este un centru important pt unele reflexe
complexe comportamentale si emotionale
aparute ca raspuns la stimuli neobisnuiti si este
si un punct nodal intervenind in reglarea
functiilor vegetativeale organelor.
- intervine in termoreglare,
- aportul de alimente si lichide
- diureza
- functii sexuale
- somn
- anumite st emotionale (frica si furia)
 Prin legatura dintre hipotalamus si
hipofiza se realizeaza controlul SN asupra
sist endocrine, intervenind astfel in
reglarea : circulatiei, respiratiei,
metabolismului energetic, echilibrul hidro-
electrolitic

Este controlat de SC
Relatiile hipotalamo - hipofizare:
1. nuclei anteriori;
2. tract hipotalamo-hipofizar;
3. ventriculul III
4.nuclei mijlocii;
5. tija hipofizara;
6. sistem porthipofizar;
7. neurohipofiza;
8. lob intermediar;
9. adenohipofiza.
 Raporturile hipotalamusului
 Anterior (dinspre superior catre inferior):
comisura anterioara, lama terminala, chiasma
optica.
 Posterior: fosa interpedunculara.
 Superior: santul hipotalamic.
 Inferior: tuber cinereum.
 Medial: ventriculul al treilea.
 Lateral: substanta nenumita, nucleul
subtalamic si capsula interna.
 Nucleii hipotalamusului
 Pentru facilitarea descrierii anatomice,
hipotalamusul este impartit sagital in zone
laterala, mediala si periventriculara.
 Doua fascicule proeminente, de fibre
intens mielinizate asociate cu
hipotalamusul, tractul mamilotalamic si
coloana fornixului constituie limita dintre
zonele mediala si laterala.
 Zona periventriculara este localizata imediat
langa linia mediana si consta din numerosi
nuclei, si mai dificil de conturat, nucleii
periventricular, arcuat si suprachiasmatic.
 Primii doi controleaza functia endocrina a
adenohipofizei. Nucleul suprachiasmatic
functioneaza in controlul ritmului circadian
si este considerat ca fiind ceasul intern al
organismului.
 Nucleii localizati in zona mediala, intr-o secventa aproximativ
antero-posterioara, sunt nucleii medial preoptic, hipotalamic anterior,
paraventricular, supraoptic, dorsomedial, ventromedial, mamilar si
hipotalamic posterior. Acesti nuclei controleaza functiile sistemului
nervos autonom si activitatea secretorie a neurohipofizei.

 Zona laterala cuprinde nucleul preoptic lateral in partea anterioara,

nucleii tuberali laterali in regiunea tuberala si nucleul hipotalamic
lateral. In plus, aceasta zona contine fibre longitudinal orientate ale
fasciculului medial al creierului anterior. Zona laterala contine nuclei
care primesc informatii de la sistemul limbic si corpii mamilari, dupa
care le transmit catre alti nuclei hipotalamici sau catre trunchiul
cerebral. Aceasta zona laterala joaca un rol important in exprimarea
comportamentala a emotiilor.
 In general, nucleii hipotalamici sunt dificil de identificat,
acestia nefiind bine delimitati de nucleii adiacenti,
precum in alte partii ale sistemului nervos central
 Pentru a defini mai exact localizarea lor, pe langa
impartirea sagitala in trei zone mediolaterale,
hipotalamusul este impartit coronal in patru regiuni,
intr-o secventa rostrocaudala. Aceste patru regiuni,
localizate in apropierea a trei structuri anatomice
proeminente, vizibile pe suprafata ventrala a creierului
(chiasma optica, tuber cinereum si corpii mamilari) sunt
regiunea preoptica, regiunea supraoptica (chiasmatica
sau anterioara), regiunea tuberala (infundibulara sau
mijlocie) si regiunea mamilara (posterioara).
 Regiunea preoptica, desi localizata in partea anterioara a
lamei terminale, in telencefal, a fost acceptata in ultimii ani ca
portiune telencefalica anterioara a hipotalamusului. Se compune
din materia cenusie localizata in expansiunea cea mai anterioara
a ventriculului al treilea. Aria optica se intinde in zonele
periventriculara, mediala si laterala. Contine nucleul
periventricular in zona periventriculara, nucleul preoptic medial
in zona mediala si nucleul preoptic lateral in zona laterala.

 Regiunea preoptica controleaza eliberarea hormonilor sexuali de

catre adenohipofiza. Se evidentiaza un dimorfism sexual in
aceasta regiuni, ceea ce reflecta functia diferita pe care o
indeplineste la barbati si femei.
 Regiunea supraoptica este localizata dorsal de
chiasma optica, se continua rostral cu aria
preoptica si contine 6 nuclei. Acestia sunt, in
secventa medio-laterala, nucleii
suprachiasmatic si periventricular in zona
periventriculara, nucleii hipotalamic anterior,
paraventricular si supraoptic in zona mediala
si nucleul hipotalamic lateral in zona laterala.
 Nucleul suprachiasmatic este localizat imediat in
apropierea liniei mediane, dorsal de chiasma optica,
adiacent de ventriculul al treilea.
 Acest nucelu primeste informatii vizuale prin axonii care
iau nastere de la nivelul retinei (fibrele
retinohipotalamice) cand acestia isi urmeaza traiectul
prin chiasma optica.
 De asemenea, nucleul functioneaza in controlul ritmului
circadian, motiv pentru care este considerat ceasul
intern al organismului.
 Nucleul hipotalamic anterior este localizat dorsal de nucleul
supraoptic si este implicat in reglarea temperaturii organismului.
 Nucleii paraventricular si supraoptic sunt cei mai bogat vascularizati
nuceli de la nivelul creierului. Neuronii acestor nuclei sintetizeaza
hormonul antidiuretic si ocitocina care ajung in lobul posterior al
glandei pituitare, prin intermediul tractului supraopticohipofizar
(hipotalamohipofizar). Nucleul paraventricular controleaza echilibrul
hidric, functionand pentru conservarea apei.
 Regiunea tuberala este localizata dorsal de tuber cinereum si contine urmatorii nuclei
principali: nucleul arcuat (infundibular) in zona periventriculara, nucleii dorsomedial
si ventromedial in zona mediana si nucleul hipotalamic lateral in zona laterala.
 Nucleul arcuat este localizat in zona periventriculara, in tuber cinereum, sub aspectul
ventral al ventriculului al treilea. Celulele acestui nucleu produc hormonii eliberatori
hipotalamici, iar axonii sai formeaza tractul tuberohipofizar care transporta acesti
hormoni catre infundibul, unde trec in sistemul portal hipofizar. Sistemul portal
hipofizar la randul sau controleaza functia endocrina a adenohipofizei.
 Stimularea nucleului dorsomedial provoaca un comportament agresiv, iar nucleul
ventromedial este centrul de satietate. Acest din urma nucleu contine celule sensibile
la nivelurile glicemice si se crede ca monitorizeaza aportul caloric.
 Nucleul hipotalamic lateral este implicat in controlul apetitului. Cand este stimulat, el
induce foamea.


 Regiunea mamilara include nucleii mamilari si nucleul hipotalamic
posterior.
 3-4 nuclei mamilari impreuna formeaza fiecare corp mamilar. Corpii
mamilari apar ca doua proeminente vizibile pe suprafata ventrala a
hipotalamusului. Spre deosebire de ceilalti nuclei hipotalamici, care
sunt asociati cu functiile sistemelor nervoase autonom si/sau
endocrin, nucleii mamilari reprezinta o zona de proiectie majora a
formatiunii hipocampice prin intermediul fornixului. In plus,
informatiile sunt transmise catre nucleii mamilari prin pedunculul
mamilar de la nucleii tegmental ventral si dorsal, precum si de la
nucleii rafeului. Nucleul mamilar transmite aferente catre nucleul
anterior al talamusului prin tractul mamilotalamic.
 Nucleul hipotalamic posterior contine celule sensibile la scaderea
temperaturii corpului, pe care o regleaza conservand caldura si
stimuland productia acesteia. Caldura este conservata de
vasoconstrictia vaselor cutanate, in timp ce productia acesteia are
loc prin cresterea activitatii tiroidei si tremur.
 SUBTALAMUSUL
 Este un complex regional de nuclei si tracturi fibroase.
Principalul grup nuclear este format din nucleul
subtalamic, nucleul reticulat, zona incerta, campul lui
Forel si nucleul pregeniculat. De asemenea, polii rostrali
ai nucleului rosu si substanta neagra se extind in aceasta
regiune.

 Principalele tracturi subtalamice sunt: portiunile superioare ale

lemniscurilor trigeminal, medial si spinal; tractul dentotalamic din
pedunculul cerebelos superior contralateral acompaniat de fibre
rubrotalamice ipsilaterale; fasciculul retroflex; fasciculul lenticular;
fasciculul subtalamic; ansa lenticulara; fasciculii din campul prerubral
(campul H al lui Forel); continuarea fasciculului lenticular (in campul
H2 al lui Forel); fasciculul talamic (campul H1 al lui Forel).
 Principalele tracturi subtalamice sunt:
 portiunile superioare ale lemniscurilor trigeminal, medial si spinal;
 tractul dentotalamic din pedunculul cerebelos superior
contralateral acompaniat de fibre rubrotalamice ipsilaterale;
 fasciculul retroflex;
 fasciculul lenticular;
 fasciculul subtalamic;
 ansa lenticulara;
 fasciculii din campul prerubral (campul H al lui Forel);
 continuarea fasciculului lenticular (in campul H2 al lui Forel);
 fasciculul talamic (campul H1 al lui Forel).
 Nucleul subtalamic

 Este un nucleu biconvex, in forma de

lentila in componenta subtalamica a
diencefalului. Se afla medial de capsula
interna, imediat rostral de nivelul la care
aceasta se continua cu piciorul
mezencefalului.
 Nucleul subtalamic detine un rol central in
functionarea normala a ganglionilor bazali si in
patofiziologia afectiunilor acestora.
 Distrugerea nucleului, care se datoreaza rar unui
atac cerebral, duce la exprimarea balismului,
caracterizat prin miscari violente, necontrolate si
involuntare ale extremitatilor. De asemenea,
nucleul subtalamic este extrem de implicat in
fiziopatologia maladiei Parkinson, reprezentand o
tinta pentru terapia neurochirurgicala a acestei
conditii.
 Zona incerta este o agregare de celule mici
situate intre partea ventrala a lamei externe a
talamusului si pedunculul cerebral. In partea
dorsolaterala este conectata cu nucleul reticulat.
Mai medial se gaseste un grup imprastiat de
celule in matricea fibrelor, cunoscut sub numele
de campul H al lui Forel. Campul H1 al lui
Forel consta din fasciculul talamic, care se afla
dorsal de zona incerta. Campul H2 al lui Forel
contine fasciculul lenticular si se gaseste ventral,
intre zona incerta si nucleul subtalamic.
 Ansa lenticulara are o origine complexa din ambele
portiuni ale globului pallidus si posibil din alte
structuri adiancente.
 Se incurbeaza medial in jurul marginii ventrale a
capsulei interne si continua dorsomedial
amestecandu-se cu alte fibre din campul prerubral.
Unele fibre din fasciculul lenticular si ansa lenticulara
fac sinapsa in nucleul subtalamic, campul prerubral si
zona incerta. Restul se continua lateral, cu alte
fascicule, in nucleii talamici, in special in nucleii
ventral anterior, ventral lateral si centromedian.
 Fasciculul talamic se intinde din campul prerubral, iar
teritoriul acestuia este denumit campul H1 al lui Forel.
Sta dorsal de zona incerta, pe care o traverseaza partial,
raspunzand dorsal nucleilor talamici ventrali. Contine
prelungirile fasciculului lenticular si ale ansei lenticulare
si fibrele dentotalamice, rubrotalamice si talamostriate.

 Fasciculul subtalamic conecteaza nucleul

subtalamusului cu globus pallidus. Acesta contine o
gama bogata de fibre bidirectionale care traverseaza
capsula interna, impletindu-se cu aceasta in unghi drept.
1. emisfera cerebrala;
2. talamus;
3. cortex;
4. substanta alba;
5. capsula interna;
6. tract optic;
7. tija pituitara;
8. hipofiza;
9. hipotalamus;
10. ventriculul III;
11. corpi striati;
12. ventricul lateral;
13. corpul calos.
GANGLIONII BAZALI
 Sunt mase de subst. cenusie situate
la baza emisferelor cerebrale, deasupra si
lateral de thalamus

Primesc aferente de la unele

campuri corticale, thalamus si
hipotalamus, precum si de la nuclei
mezencefalici (subst neagra, nucleul rosu,
subst reticulate)
 Detin roluri importante

 in reglarea motilitatii automate, stereotipe,

comandata de SC
 participa la constituirea caii
extrapiramidale.
 In conditii de repaus
-influentele inhibitoare asigura repartitia egala a
impulsurilor motorii corticale necesare mentinerii
pozitiei

In conditii de miscare
-asigura repartitia adecvata a impulsurilor pt
musculature
EMISFERELE CEREBRALE
 Reprezinta cea mai voluminoasa parte a SNC-
ului.
Sunt separate de fisura
interemisferica si legate in partea bazala
prin formatiuni de subst alba: corpul calos,
trigonul cerebral, comisurile albe
anterioara si posterioara.
Fiecare Emisfera cerebrala are 3 fete:
-convexa-externa
- mediala-interna
- bazala
 Fetele sunt brazdate de santuri;
- unele adanci (lateral-
Sylvius, central-Ronaldo, care delimiteaza
lobii-frontali, parietali, temporali,occipitali)
- unele superficiale -care
delimiteaza girusuri sau circumvolutiuni
cerebrale(precentral, postcentral,
hipocampic, Etc)
 STRUCTURAL:
Sunt alcatuite din:
- substanta cenusie - la exterior
-formand scoarta cerebrala
- substanta alba - la interior -
alcatuita din fb. de asociatie, comisurale si
de proiectie
 SCOARTA CEREBRALA:

Este segmental cel mai dezvoltat al SNC

la om.
La acest nivel ajung toate informatiile si
pleaca toate comenzile pt activitatea motorie
SC reprezinta segmental superior de
integrare al organismului ca un tot unitar in
echilibru dinamic cu mediul inconjurator.
Pe baza dezvoltarii filogenetice se imparte
in: - paleocortex si neocortex
 PALEOCORTEXUL (lobul sau
sistemul limbic)
- este portiunea mai veche, constituit
din 2 str celulare-receptoare si efectoare.

Este constituit dintr-un inel de tesut

nervos care inconjoara hilul fiecarei
emisfere cerebrale.
ROLURILE PALEOCORTEXULUI:
1. zona de proiectie primara si de integrare a
aferentelor olfactive
2.centru de reglare a activitatii vegetative in
stransa corelatie cu hipotalamusul, cu care
constituie o unitate functionala
3.centrul unor miscari somatice legate de actul
alimentatiei:
- masticatie
- supt
- deglutitie

4. reglarea aportului alimentar, prin controlul

centrilor hipotalamici ai foamei si satietatii
 5. reglarea activitatii sexuale
6. mentinerea atentiei
7. coordonarea functiilor emotionale si a
comportamentului instinctual (frica, furie)
8. centrul unor reflexe conditionate mai simple
(de aparare la stimuli durerosi)
 NEOCORTEXUL
Este portiunea cea mai recenta
aparuta filogenetic, reprezinta restul de
tesut cortical (fara sistem limbic)
Este f. dezvoltat la om, are 6 straturi
celulare.
 S-a observat ca
- unele zone
corticale receptioneaza aferente senzitivo-
senzoriale - Neocortexul receptor
- altele controleaza
activitatea motorie voluntara-
Neocortexul motor
- altele asociaza
aceste functii-Neocortexul de asociatie
 Neocortexul receptor
In girusul postcentral din lobul parietal se
afla aria somestezica I -se afla in zona in care
se proiecteaza fb talamice care conduc
impulsurile sensibilitatii cutanate si
proprioceptive constiente.
Proiectia senzitiva reprezinta un fel de om-
HOMUNCULUS SENZITIV-care are
componentele deformate din cauza ca
reprezentarea dif parti ale corpului nu este
proportionala cu suprafata ci cu importanta lor;
cele mai intinse reprezentari au zonele cu
sensibilitatea cea mai mare: buzele, limba,
mana, Etc.
 Aria somestezica I este conectata
functional cu aria motorize invecinata,
astfel ca stimulrea ei produce in 20% din
cazuri rasp motorii, si invers

In peretele superior la santului lateral

s-a descris aria somestezica
secundara(II), unde se face proiectia
sensibilitatii protopatice
 Sensibilitatile speciale se proiecteaza
astfel:
Sensibilitatea vizuala- in lobul occipital
Aria auditiva-in lobul temporal
Aria gustative-in aproprierea proiectiei
somestezice a fetei
Aria olfactiva-pe fata mediala a EC
Echilibrul-in partea posterioara a primei
circumvolutiuni temporale
Sensibilitatea viscerala –pe toata aria
somestezica
 Neocortexul motor
Cuprinde ariile corticale de unde pornesc
axonii cailor motorii piramidale si unii axoni ai
cailor extrapiramidale
Aria motorize principala - se afla in
peretele anterior la santului central si portiunea
adiacenta a girului precentral, aici au originea
aprox ¼ din fb piramidale.
- controleaza
motilitatea voluntara rapida, precisa si
coordonata a musculaturii scheletice din partea
opusa a corpului.
 Reprezentarea corticala a ariei
motorii pp este HOMUNCULUS MOTOR - la
nivelul caruia musculature implicate in
efectuarea unor miscari mai fine
(musculatura mainii, etc) este mult mai
larg reprezentata comparative cu
musculature altor regiuni (trunchi, mb
inferior)
 Neocortexul de asociatie
Este constituit din zone mai nou aparute
filogenetic, a caror excitare nu produce
manifestari sensitive sau motorii.
Exista 3 asemenea zone in creierul uman:
- prefrontala-cu functie vegetativa
- temporala
- parietooccipitala
 PROCESELE
CORTICALE
FUNDAMENTALE
 Viata psihica umana este considerate a fi
rezultatul a 3 compartimente:
1.COMPARTIMENTUL DE CUNOASTERE:
- gandirea
- atentia
-
orientarea
- invatarea
-
memoria, etc
Cu ajutorul ac compartiment omul cunoaste
realitatea
2.COMPARTIMENTUL AFECTIV:
- trairile
- sentimentele
- emotiile
- pasiunile
3. COMPARTIMENTUL VOLITIONAL:
cuprinde totalitatea hotararilor:

- deciziilor

- perseverenta indeplinirii
lor
 La baza activitatii corticale stau
reflexele conditionate, datorita carora
omul se adapteaza permanent si adecvat
la conditiile mediului extern si intern.
 REFELXELE CONDITIONATE –
STUDIATE DE PAVLOV
- reprezinta un important proces de invatare
- mecanismul elabirarii reflexului conditionat
ar consta in stabilirea unor conexiuni
functionale intre focare de excitatie
corticala corespunzatoare , excitantul
iradiind spre focarul mai puternic
 SOMNUL;
Este starea fiziologica , periodica ,
reversibila, crt prin inactivitate somatica si
abolirea temporara a constientei, care poate fi
insa restabilita rapid si complet prin stimuli
adecvati.
Are durata variabila : in medie 7-8 ore /zi
pt adulti si 9-10ore/zi pt copii,
Alterneaza cu starea de veghe-realizand
ritmul nictemeral-controlat de arii
hipotalamice
Somnul fiziologic nu este un fenomen
pasiv, ci este o inhibitie active a SC
 In timpul somnului se produc o serie de
modificari, astfel:
Scade frecventa cardiaca
Scade TA
Scade frecventa respiratiilor
Scade ventilatia pulmonara
Scade activitatea renala
Scade peristaltismul intestinal
Scade tonusul muscular
Scade secretia de adrenalina si
glucocorticoizi
 Somnul este necesar pt mentinera
activitatii normale a SNC
 INVATAREA SI MEMORIA

Reprezinta crt fundamentale ale SNC

 INVATAREA:
MECANISMELE INVATARII SUNT:-conditionarea
clasica pavlovista -avand la baza un RC, este
tipul cel mai simplu si general de invatare
-conditionarea
operanta-cand printr-o activitate se obtine o
recompense sau se evita o pedeapsa
Substratul morphologic al invatarii nu este
inca stabilit
 MEMORIA:
Este capacitatea SN de fixare, conservare,
recunoastere si evocare a experientei
umane.
Este un proces de reflectare selective,
active si inteligenta a experientei acumulata
anterior
S-a dovedit ca lobii frontali si temporali au
un rol important in proc. memoriei
 Se diferentiaza 3 tipuri de memorie:
1. de retinere momentana - memoria are
durata de sec. sau minute (retinerea unui nr. de
telefon pana la formarea lui)
2. memoria de scurta durata: persista
minute sau ore
3. memoria de lunga durata –poate persista
toata viata
Mecanismele memoriei sunt insuficient explicate
 MOTIVATIA;
 Detine un rol important in memorarea,
repetarea si fixarea datelor
 Centrii motivatiei sunt in sistemul limbic si
hipotalamus
 SISTEMUL VEGETATIV
Este acea parte a SNC care
coordoneaza activitatea viscerala,
inconstienta.
Este format din 2 portiuni: - simpatic
- parasimpatic
 SNV SIMPATIC:
Intervine permanent in mentinerea
tonusului arteriolar si al altor activitati
vegetative.
Rolul sau important se evidentiaza in
speciale, in situtaii neobisnuite, periculoese,
cand pune in conditii optime pt “fuga sau lupta”
Extirparea totala a lantului simpatico
permite supravietuirea doar in conditiile unui
mediu cu constante putin variabile, dar nu mai
poate fi realizata adaptarea la conditii variabile,
in special la frig
 SISTEMUL PARASIMPATIC;
Exercita actiuni mai discrete decat
sipmaticul, intervenind in reglarea
activitatii vegetative in conditii obisnuite
de viata
 Pp efecte exercitate de SNV
Nr crt ORGANUL INERVAT SIMPATIC PARASIMPATIC

1 M. radiari ai irisului Contractie urmata de dilatare  

2 M. circulari ai irisului   Contractie

3 M ciliari Contractie-pt vedere la distanta Contractie-pt vederea de aproape

Vsc
4 Gld. lacrimale Vsd si secretie
Diminuarea secretiei

Vsc Vsd
5 Gld salivare
Secretie de saliva vascoasa Secretie apoasa abundenta

6 Bronhii Bronhodilatator Bronhoconstrictor

Cardioaccelerator Cardiomederator
7 Cord si vase
Vsd coronarelor Vsc corinarelor

Scade tonusul si motilitatea Creste tonusul si motilitatea

8 Stomac si intestine Constrictia sfgincterelor Relaxarea sfgincterelor
Inhibitia secretiei Stimularea secretiei

9 Pancreas   Creste secretiei endocrine si exocrine

Relaxeaza m vezical Contracta m vezical

10 Vezica urinara
Contractia sfincterului vezical intern Relaxarea sfincterului vezical intern

11 Vasele din tegument Vsc periferica Vsc

Vsd
13 Termoreglare Termoliza
Termogeneza