Tema 3. Comportament şi societate.

Elemente de sociologie medicală

Dr Stela Spînu
Comportament şi societate. Elemente de
sociologie medicală
1. Elemente de Sociologie generală
2. Sociologia medicală - subramură a sociologiei generale
3. Teorii și curente în Sociologie
4. Curente în evoluţia sociologiei medicale
5. Metode și tehnici în cercetarea sociologică
6. Etapele investigației sociologice.
7. Modalități și metode de aplicare a studiilor sociologice în medicina
contemporană.
 1. Elemente de Sociologie generală
Definiție și obiect de studiu

• Sociologia se defineşte ca ştiinţă a societăţii, în funcţie de concepţia care

ghidează acest studiu.
• Obiectul sociologiei îl reprezintă:
a) modelele de relaţii;
b) sensurile şi căile de organizare cognitivă a lumii;
c) acţiunea socială cu sens.
 1. Elemente de Sociologie generală

• Societatea (lat. societas „întovărăşire”, „unire”, „societate”) – ansamblu

unitar, complex sistemic, organic integrat, de relaţii între oameni, istoric
determinate, condiţie şi rezultat al activităţii acestora de creare a bunurilor
materiale şi a valorilor spirituale necesare traiului lor individual şi colectiv.
• Societatea umană  reprezintă un complex sistematic de relaţii între oameni,
relaţii istoriceşte determinate, condiţie şi rezultat al activităţii acestora de
creare a bunurilor materiale şi valorilor spirituale necesare existenţei
individului singur şi în colectiv.
 1. Elemente de Sociologie generală

• Preocupări sociologice au existat din antichitate, dacă intenţionăm să luăm în

consideraţie preocupările lui Platon, Aristotel etc.
• În anul 1832, Auguste Compte propune noţiunea de sociologie.
• El considera că sociologia trebuie să studieze societăţile umane, concepute sub
raportul structurii şi funcţionării lor.
• Ca ştiinţă, sociologia se fundamentează la sf. sec. XIX- înc. sec. XX, prin operele
lui M. Weber, care s-a ocupat mai mult de studiul sociologiei religiilor, şi E.
Durkheim, fondatorul şcolii franceze de sociologie.
 1. Elemente de Sociologie generală
Procesul de transformare a sociologiei într-o știință independentă

4 perioade:
a. Preistoria sociologiei, când gândirea socială nu exista independent, iar ideile despre
om și societate s-au dezvoltat în cadrul filozofiei sociale;
b. apariția sociologiei ca știință independentă cu subiect și metodă proprii (A. Compt,
prima jumătate a secolului al XIX-lea);
c. perioada clasică a recunoașterii sociologiei ca știință independentă, când conceptele
științifice de bază au fost dezvoltate pentru a explica natura fenomenelor sociale (M.
Weber, E. Durkheim, G. Spencer la sfârșitul secolului al XIX-lea);
d. dezvoltarea modernă a sociologiei, reprezentată de următoarele școli majore din
sociologie: funcționalismul structural, teoria conflictului social, comportamentismul,
teoria schimbului social, interacționismul simbolic, sociologia fenomenologică.
 1. Elemente de Sociologie generală

a) Preistoria sociologiei

• Platon (427-347 î.H.) trasează în Republică, contururile unei societăţi

perfecte.
• Filosoful grec prezintă structurile societăţii, formele de guvernământ,
organizarea economică a acestui mod de organizare socială.
• O societate perfectă poate fiinţa numai dacă ea este condusă de filosofi,
care nu trebuie să dispună de nici o proprietate şi nici de familie pentru că
numai în acest fel, gândea Platon, se punea stavila corupţiei, mitei şi
nepotismului.
 1. Elemente de Sociologie generală
a) Preistoria sociologiei

• Aristotel  în scrierile sale „a formulat idei ce au premers demersul sociologic

modern. Filosoful grec a definit omul ca animal social .
• Conform lui Aristotel, societatea este un grup de fiinţe înzestrate cu raţiune şi
limbaj articulat. Societatea supremă este statul, ale cărui temeiuri sunt
raţionale şi morale.
• Aristotel spune că „statul este anterior familiei şi fiecăruia dintre noi”.
 1. Elemente de Sociologie generală
b) Apariția sociologiei ca știință independentă

• August Comte este creditat drept inventatorul termenului de sociologie, el

folosind pentru prima dată acest termen în 1838.
• Potrivit lui Comte, sociologia stabilește legile dezvoltării sociale. El împarte
sociologia în:
• sociologia statică - o secțiune a științei pozitive despre societate (studiază
condițiile existenței sale stabile, compoziția specifică și interconectarea părților,
precum și principalele instituții sociale).
• sociologia dinamică - studiază legile dezvoltării societății (legile progresului,
schimbări în etapele evolutive).
• Pe baza acestei diviziuni, Comte a confirmat legătura organică dintre ordine și
progres.
 1. Elemente de Sociologie generală
c) Perioada clasică
Herbert Spencer

• Potrivit lui Spencer, societatea este asemănătoare cu un organism

biologic și poate fi reprezentată ca un întreg, constând din păr ți
interconectate și interdependente.
• Așa cum corpul uman este alcătuit din organe - rinichi, plămâni, inimă
etc., societatea este formată din diverse instituții precum familia, religia,
legea.
• Fiecare element este de neînlocuit deoarece își îndeplinește propria
funcție necesară din punct de vedere social.
 1. Elemente de Sociologie generală
c) Perioada clasică
Herbert Spencer

Într-un organism social, Spencer distinge:

• un subsistem intern, care se ocupă de conservarea organismului și de
adaptarea la condițiile de mediu;
• un subsistem extern, ale cărui funcții sunt de a regla și controla relația
organismului cu mediul extern;
• un subsistem intermediar responsabil de comunicarea între primele două.
Societatea în ansamblu, conform lui Spencer, este de natură sistemică și nu poate fi
redusă la o simplă sumă de acțiuni ale indivizilor.
 1. Elemente de Sociologie generală
c) Perioada clasică
Emile Durkheim - fondatorul școlii franceze de sociologie

3 dileme ale lui Durkheim

•A dorit să stabilească sociologia
• a fost preocupat de implicările
ca o nouă disciplină academică; practice ale cunoașterii științifice.
•a analizat modul în care
comunitățile ar putea să mențină
integritatea și coerența lor într-o În 1894 publică „Les regles de la
epocă modernă, când fondul methode sociologique“, iar în 1897,
religios și etnic comun nu mai „Le suicide“.
poate fi asumat;
 1. Elemente de Sociologie generală

Emile Durkheim - fondatorul școlii franceze de sociologie

• Din punctul său de vedere, sociologia trebuie să îndeplinească două condiţii pentru
a se constitui ca ştiinţă:
să-şi definească obiectul propriu de cercetare: faptele sociale deosebite de
obiectul altor ştiinţe.
faptele sociale trebuie observate şi explicate cu aceeaşi rigurozitate
metodologică.
• Cea dintâi problemă care o pune sociologul este de a defini faptul social, în acest
sens trebuind să aibă două caracteristici:
să fie exterior individului,
să se impună individului cu o forţă coercitivă.
 1. Elemente de Sociologie generală
c) Perioada clasică
Emile Durkheim - fondatorul școlii franceze de sociologie

• În lucrarea „Le suicide. Etude de sociologie“ (1897), Durkheim distinge două

tipuri de solidaritate:
• mecanică,
• organică.
 1. Elemente de Sociologie generală
c) Perioada clasică
Emile Durkheim - fondatorul școlii franceze de sociologie

1. Solidaritatea mecanică este, ca formă de integrare socială caracteristică

societăţilor primitive, definite de o minimă diviziune a muncii, omogenitate a
rolurilor sociale, experienţe de viaţă comună şi o conştiinţă colectivă
puternică.
2. Solidaritatea organică este specifică societăţii moderne industriale cu o
diviziune a muncii sociale complexă, care presupune prin specializare şi
interdependenţa între indivizi. Membrii societăţii sunt diferiţi, fiecare având
propria personalitate, iar conştiinţa colectivă restrangându-se în favoarea
celei individuale.
 1. Elemente de Sociologie generală
c) Perioada clasică
Max Weber

• În viziunea lui Weber, sociologia este o ştiinţă care îşi propune să înţeleagă prin
interpretare activitatea socială şi prin aceasta să explice cauzal desfăşurarea şi
efectele activităţii sociale.
• Astfel, sociologia este o ştiinţă comprehensivă şi explicativă a faptelor sociale.
• Ea are obligaţia înţelegerii acestor fapte şi apoi a explicării lor prin interpretare.
• Sarcina sociologiei este de a reduce formele cooperării umane la o activitate
comprehensibilă.
 1. Elemente de Sociologie generală
c) Perioada clasică
Max Weber

• Weber este amintit ca un teoretician social prolific care s-a axat pe

economie, cultură , religie, politică și interacțiunea dintre acestea.
• Trei dintre cele mai mari contribuții ale sale la sociologie includ:
a. modul în care a teoretizat relația dintre cultură și economie;
b. teoria sa despre autoritate;
c. conceptul său de cușcă de fier al raționalității.
 1. Elemente de Sociologie generală
c) Perioada clasică
Max Weber

a) Modul în care a teoretizat relația dintre cultură și economie:

• Lucrări reprezentative: "Etica protestantă" și "Spiritul
capitalismului" .
• Ideea fundamentală: Valorile protestantismului ascetic au
favorizat natura dobânditoare a sistemului economic capitalist.
 1. Elemente de Sociologie generală
c) Perioada clasică
Max Weber

b) Teoria sa despre autoritate

3 forme de autoritate:
1. tradițională – are rădăcini în tradițiile și valorile trecutului;
2. carismatică - se bazează pe caracteristici individuale pozitive și admirabile
precum eroismul etc;
3. rațională – are rădăcini în legile statului și sunt reprezentate de cei
încredințați să le protejeze.
 1. Elemente de Sociologie generală
c) Perioada clasică
Max Weber

c) Conceptul de cușcă de fier al raționalității

• Weber a folosit expresia pentru a se referi la modul în care raționalitatea
birocratică a societăților moderne occidentale vine să limiteze și să dirijeze în
mod fundamental viața socială și viața individuală.
• Weber a explicat că birocrația modernă a fost organizată în jurul unor principii
raționale, cum ar fi rolurile ierarhice, cunoștințele și rolurile împărțite, un sistem
bazat pe merite bazat pe ocuparea forței de muncă și promovarea și
autoritatea juridică-raționalitate a statului de drept. 
1. Elemente de Sociologie generală
d) Dezvoltarea modernă a sociologiei
 1. Elemente de Sociologie generală
Talcott Parsons - cel mai influent sociolog american 

• Este principalul reprezentant al structuralismului funcţionalist din sociologia

americană.
• În viziunea sa, sistemul social constă dintr-o pluritate de actori individuali incluşi
într-un proces de interacţiune şi motivaţi de obţinerea unor satisfacţii optime.
• El a introdus şi conceptele de rol şi status social.
• Astfel, acţiunea umană este modelată de norme, valori şi simboluri sociale care
delimitează comportamentul adecvat şi permis al actorilor implicaţi în viaţa
socială.
 1. Elemente de Sociologie generală
Talcott Parsons - cel mai influent sociolog american 

• Conform lui Parsons, sistemul social se confruntă cu nevoia de integrare socială

a indivizilor şi menţinerea echilibrului funcţional, în acest scop reliefând patru
funcţii:
• funcţia de intergrare,
• de adaptare,
• de atingere a scopului,
• de păstrare a structurilor sociale şi atenuare a tensiunilor.
• Echilibrul funcţional poate fi păstrat prin socializarea valorilor şi prin controlul
social asupra indivizilor.
 1. Elemente de Sociologie generală
Sociologiile de ramură

1. Sociologii care studiază instituţii • sociologia militară

sociale:
• sociologia politică
• sociologia dreptului
• sociologia educaţiei
• sociologia religiei
• sociologia economică
• sociologia familiei
• sociologia artei
• sociologia ştiinţei
• sociologia medicinei.
2. Sociologii care studiază tipuri de
colectivităţi:
• sociologia structurii sociale
• sociologia claselor sociale
 1. Elemente de Sociologie generală
Sociologiile de ramură

• sociologia grupurilor mici 3. Sociologii care studiază fenomene

• sociologia urbană şi procese sociale:
• sociologia rurală • sociologia clinică
• sociologia organizaţiilor • sociologia controlului social
• sociologia grupurilor etnice • sociologia revoluţie
• sociologia tineretului • sociologia comportamentului
• sociologia profesiilor etc. deviant
• sociologia mass – media etc
 2. Sociologia medicală - subramură a sociologiei

• Sociologia medicală este o disciplină apărută relativ recent, ce debutează

odată cu publicarea lucrării lui E. Durkheim „Le suicide. Étude
de sociologie” (1897).
• Primele teorii de sociologie medicală au apărut în anii ’50 fiind elaborate de
cercetători celebri precum Parsons, Merton sau Kendall.
 2. Sociologia medicală - subramură a sociologiei

• Sociologia medicală este o sociologie de ramură, care studiază

sănătatea şi boala ca experienţe umane, instituţiile sociale din
domeniul medical, natura profesiei medicale şi relaţiile medic-
pacient.
• Sociologia medicală este analiza sociologică a organizațiilor și
instituțiilor medicale ; producerea de cunoștințe și selecția
metodelor, acțiunile și interacțiunile profesioniștilor din domeniul
sănătății și efectele sociale sau culturale ale practicii medicale.
 2. Sociologia medicală - subramură a sociologiei
Ramuri înrudite

• Medicina socială (igiena socială) – ramură a ştiinţei medicale

care are ca obiect de studiu îmbunătăţirea acţiunilor cu caracter profilactic de
masă, evaluarea necesităţilor de ocrotire a sănătăţii, determinarea
unor masuri de ameliorare a reţelei medicale.
• Sociologia în medicină – se ocupă cu structura organizatorică,
relaţiile dintre roluri, sistemul de valori ale profesiei medicale.
• Sociologia sănătăţii şi a bolii – studiază aspectele socio-economice ale sănătăţii,
boala ca problemă socială, iniţierea de politici sociale în domeniul sănătăţii.
 2. Sociologia medicală - subramură a sociologiei
Cauzele sociale ale dezvoltării sociologiei medicale

• Recunoaşterea importanţei factorilor sociali în etiologia bolilor;

• apariţia spitalului modern;
• medicalizarea societăţii;
• implementarea unor noi servicii medicale şi creşterea numărului
de medici, elaborarea unor legi privind protecţia populaţiei, precum şi
analizarea unor probleme cu conotaţii juridice şi etice ;
• schimbarea modului de finanţare în medicină;
• schimbarea rolului tradiţional al medicilor prin specializare continuă.
 2. Sociologia medicală - subramură a sociologiei
Obiective ale sociologiei medicale

• distribuirea bolilor în societate; • studiul variabilelor culturale ale

• factorii sociali şi culturali legaţi de
natura şi gravitatea bolii;
• tipul de tratament adoptat;
• elementele sociale care intervin în
procesul terapeutic;
manifestării sănătăţii şi bolii;
• relaţiile medicale şi sociale în
grupurile mici;
• bazele economice ale serviciilor
medicale;

• etiologia socială şi ecologia bolii; • influenţa industriilor medicale asupra

stării de sănătate;
• comportamentele sociale ale terapiei conexiunea dintre structura socială şi
şi readaptării; •
boală;
• medicina ca instituţie socială;
• influenţa factorilor economico-sociali
• sociologia învăţământului social; asupra stării de sănătate.
 3. Teorii și curente în Sociologia generală
Teoria interacţionistă

• Teoria interacţionistă, bazată pe modelul individualismului, desemnează toate

formele de interacţiuni dintre indivizi şi grupuri.
• Ea aparţine microsociologiei: porneşte de la punctul de vedere al individului şi
dezvolta ideea că fiecare fiinţă umană, în asociere cu altele, contribuie la a face
din societate ceea ce este.
• Ea are în vedere bogăţia trăirilor fiecărui individ, care acţionează liber şi într-un
anumit context social.
• Starea societăţii ar depinde îndeosebi de multitudinea interacţiunilor concrete
între persoane sau grupuri.
 3. Teorii și curente în Sociologia generală
Teoria interacţionistă

• Perspectiva (paradigma) interacţionistă pretinde că boala este o etichetă

atribuită unei afecţiuni.
• Astfel, definiţia bolii este negociată, validată prin confirmaresau infirmarea sa de
către alte persoane în procesul interacţiunii sociale simbolice.
• Prin larga lor răspândire, unele afecţiuni nu sunt considerate anormale, iar în alte
cazuri, medici consideră anumite afecţiuni drept boli, deşi există puţine
argumente în ceea ce priveşte existenţa unor cauze biologice certe şi totodată a
unui tratament adecvat
 3. Teorii și curente în Sociologia generală
Teoria funcționalistă

• Funcţionalismul susţine că societatea funcţionează ca un sistem, un ansamblu

de elemente legate între ele în cadrul unei formaţiuni mai complexe şi relativ
stabile.Instituţii că: familia, economia, statul, religia sunt părţi fundamentale
ale societăţii, iar fiecare instituţie îndeplineşte funcţii clare.
• Această teorie a apărut în secolul al XX-lea și a fost influențată de noțiunile lui
Durkheim și Spencer.
 3. Teorii și curente în Sociologia generală
Teoria funcționalistă

• Potrivit lui Malinowski, oamenii au un interes în modificarea și controlul

contextelor lor, pentru a răspunde propriilor nevoi biologice.
• În acest sens, stabilește că acele procese sociale care aparent nu sunt
conduse de rațiune, sunt.
• Acest lucru se întâmplă deoarece aceste reacții sunt întotdeauna legate
direct de nevoile psihologice și sociale ale indivizilor; prin urmare, ele sunt
raționale.
 3. Teorii și curente în Sociologia generală
Demersul critic 

• Demersul critic oferă o perspectivă diferită asupra societăţii şi raportului său cu

individul.
• Curentul dominant în demersul critic este, fără îndoială, marxismul.
• Marxismul dezaproba integral structurile societăţilor capitaliste.
• Karl Marx a descris modul în care societatea engleză a secolului al XIX-lea a fost
organizată în vederea satisfacerii intereselor unei minorităţi care poseda şi
gestiona bogăţiile, în defavoarea majorităţii populaţiei.
 3. Teorii și curente în Sociologia generală
Demersul critic 

• Aceasta exercitare a puterii de către clasa avută ia forma exploatării

economice a clasei muncitoare.
• Aceasta din urmă este deposedată de mijloacele de muncă şi pierde roadele
muncii sale în favoarea capitaliştilor, a profiturilor acestora.
• Marx constata existenta a două clase sociale antagoniste: burghezia, care
poseda mijloacele de producţie şi bogăţiile dintr-o societate,
şi proletariatul, care nu dispune decât de forţă sa de muncă, pe care o vinde
pentru a-şi satisface trebuinţele.
 3. Teorii și curente în Sociologia generală
Demersul critic 

• Interesele celei dintâi sunt de a spori continuu productivitatea, profiturile,

bogăţia.
• Interesele celei de-a două sunt de a-şi spori salariile şi de a-şi ameliora
condiţiile de muncă şi calitatea vieţii.
• Antagonismul fundamental între interesele acestor două clase conduce
la lupta de clasă.
 3. Teorii și curente în Sociologia generală
Teoria feministă

• Teoria feministă este una dintre teoriile sociologice contemporane majore,

care analizează statutul femeilor și bărbaților în societate cu scopul de a
utiliza aceste cunoștințe pentru o viață mai bună a femeilor. 
• Teoria feministă se preocupă cel mai mult de a da voce femeilor și de a
evidenția diferitele moduri în care femeile au contribuit la societate.
 3. Teorii și curente în Sociologia generală
Teoria etichetării

• Teoria etichetării este una dintre cele mai importante abordări pentru
înțelegerea comportamentului deviant și criminal. 
• Începe cu presupunerea că nici o faptă nu este intrinsec criminală.
•  Definițiile criminalității sunt stabilite de cei de la putere prin formularea
legilor și interpretarea acestor legi de către poliție, instanțe și instituții
corecționale.
 4. Curente în evoluţia sociologiei medicale

În sociologia medicală actuală există trei curente majore, ilustrate prin trei
perspective teoretico-metodologice:
a. Perspectiva (paradigma) funcţionalistă;
b. Perspectiva (paradigma) conflictualistă;
c. Perspectiva (paradigma) interacţionistă.
 4. Curente în evoluţia sociologiei medicale
a) Perspectiva (paradigma) funcţionalistă

Reprezentanţi: Durkheim, Weber, Parsons şi Merton.

• Ei susţineau că sănătatea este esenţială pentru perpetuarea speciei umane şi viaţa
socială organizată.
• Pentru a funcţiona în parametri optimi, societatea trebuie să asigure exitenţa unor
persoane productive care să efetueze sarcinile vitale.
• În caz contrar, se produc disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte bunul mers al vieţii
sociale, al bunăstării populaţiei etc.
 4. Curente în evoluţia sociologiei medicale
a) Perspectiva (paradigma) funcţionalistă

• Conform funcţionaliştilor, instituţiile medicale îşi au rolul bine definit de a

diagnostica, a trata şi a încerca să vindece o afecţiune, de asemenea trebuie
să prevină apariţia bolii folosind programele de asistenţă primară şi să
activeze în cercetarea ştiinţifică în scopul eficientizării actului medical.
• Totodată ele devin şi instituţii de control social, prin abilitatea de a defini
comportamentele umane drept normale ori deviante.
 4. Curente în evoluţia sociologiei medicale
b) Perspectiva (paradigma) conflictualistă

• Reprezentanţi: Marx, Mills, Waitzkin şi Therborn.

• Se porneşte de la presupoziţia că serviciile de îngrijire medicală nu sunt
accesibile pentru toţi membrii societăţii, fără dicriminare.
• Astfel, serviciile de sănătate sunt condiţionate şi de capacitatea financiară a
individului, existând şi aici o stratificare socială generatoare de inechităţi.
• Ei acuză reţele private de instituţii medicale, orientate spre profit, pentru faptul
că nu acordă îngrijiri şi celor de nu îşi pot permite financiar aceste servicii.
 4. Curente în evoluţia sociologiei medicale
b) Perspectiva (paradigma) interacţionistă

• Reprezentanţi: Mead, Cole, Goffman, Schutz şi Garfinkel.

• Se pretinde că boala este o etichetă atribuită unei afecţiuni. Astfel, definiţia
bolii este negociată, validată prin confirmare sau infirmarea sa de către alte
persoane în procesul interacţiunii sociale simbolice .
• Din perspectiva interacţionistă, reglementările sociale îi îndeamnă pe
oameni să se conformeze normelor sociale, să gândească, să acţioneze şi să
perceapă lucrurile în modalităţi acceptabile în cadrul unei culturi.
 5. Metode de cercetare sociologică. Etape și tehnici în cercetarea sociologică

• Metoda reprezintă un ansamblu de modalități, reguli şi mijloace de

cercetare adecvate conştient în vederea rezolvării unor probleme
determinate care constituie scopul cercetării.
• Exemple: sondaj, observația, experimentul, studiul de caz etc.
 5. Metode și tehnici în cercetarea sociologică

• După criteriul temporal: transversale (observația, ancheta, sociometria),

longitudinale (biografia socială, studiul de caz, panelul);
• după gradul de reactivitate: experimentale (experimentul sociologic);
cvasiexperimentale (ancheta, biografia socială provocată); de observație
(studiul documentelor, observația cercetătorului);
 5. Metode și tehnici în cercetarea sociologică

• după numărul unităților sociale luate în studiu: statistice (analiza statistică,

ancheta prin sondaj); cazuistice (studiul de caz, biografia, studiul grupului
mic);
• după locul ocupat în procesul investigației: de culegere a informațiilor
(ancheta, studiul documentelor, analiza documentară); de prelucrare a
informațiilor (cantitativă și calitativă); de interpretare a datelor cercetării
(comparativă, monografică).
 5. Metode și tehnici în cercetarea sociologică

• Tehnica de cercetare – este un ansamblu de prescripții referitoare la

modul de abordare a fenomenelor în vederea obținerii unor cunoştințe
cât mai valide.
• Tehnicile prin care se poate realiza un sondaj de opinie :
- faţă în faţă;
- prin poştă;
- telefonic;
- electronic;
- chestionarul auto-administrat.
 6. Etapele investigației sociologice

1. Stabilirea temei, precizarea scopului și a obiectivelor urmărite.

2. Documentarea.
3. Construirea ipotezelor.
4. Eșantionarea – determinarea populației supuse investigației sociologice.
5. Stabilirea metodologiei cercetării.
6. Recoltarea informațiilor (cercetarea de teren propriu-zisă).
7. Prelucrarea informațiilor.
8. Analiza cantitativă și calitativă a informațiilor.
9. Verificarea ipotezelor – confirmarea sau infirmarea lor în cercetare.
10.Întocmirea raportului de cercetare și prezentarea acestuia beneficiarului.