ETICA ÎN

AFACERI
Partea I ETICĂ ȘI MORALĂ
Semnificația și importanța Eticii ca știință și ca parte a
filozofiei;
Evoluția eticii: concepte, relaţia cu alte științe;
Nivelul practic al eticii - etica aplicată: Etica medicală,
Bioetica, Etica mediului, Etica profesională, Etica
tehnologiei informaţiei, Etica cercetării, Etica în mass-
media;
Etica în afaceri – parte a eticii aplicative
 Etică şi morală

Etica – etimologic, provine de la grecescul antic “ethikos” –

“teoria despre virtute” sau “ethos” – caracter, obişnuinţă,
datină

Morala se referă la comportamentul uman văzut prin prisma

valorilor şi dimensiunilor opuse ale acestuia (bine – rău, drept
– nedrept, corect – greşit etc.)

Etica se referă la studiul a tot ceea ce este inclus în acest spectru

al valorilor.
 Etică şi morală

Morala
= Ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii
faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este
sancţionată întotdeauna de lege, ci de opinia publică

= formă a conştiinţei sociale care reflectă şi defineşte/stabileşte idei,

concepţii, convingeri privind comportarea individului în societate

= ansamblu de reguli de conduită care decurg dintr-o anumită concepţie

despre bine şi rău
 Etică şi morală
Etica

= ştiinţa care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane din

perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială

= totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare

= disciplină filozofică ce studiază principiile morale, originea, dezvoltarea şi conţinutul

lor

= ştiinţa care are ca obiect de studiu moralitatea cu ajutorul unor concepte specifice
(valori morale): bine, cinste, datorie, dreptate, demnitate, omenie, onoare,
conştiinţă, ideal moral etc.

= ştiinţa despre morală

 Etică şi morală

FUNCȚIILE ETICII

Funcţia cognitivă (cunoaşterea valorilor etice, a adevărurilor morale) - se manifestă

sub trei aspecte
aspectul analitico-sintetic - cel care elaborează modele teoretice ale moralei pe baza
analizei fenomenelor legate de moralitate
aspectul explicativ care relevă factorii cauzali, generatori ai moralei, factori legaţi de
geneza valorilor morale, structura acestora, progresul moral 
aspectul descriptiv -  descrie problemele explicite,
definitorii ale vieţii morale (calităţi,defecte, vicii, virtuţi, etc.)

Funcţia educativă (“învăţarea” valorilor etice, a adevărurilor morale) - legată de

transpunerea în practică a unor modele morale prin “implementarea“ unor valori în
conştiinţa colectivă sau individuală

Funcţia normativă - stabilește norme morale la care ar trebui să se raporteze indivizii

 Etică şi morală

Incursiune istorică. Cine a marcat evoluţia eticii?

Originile eticii
 sunt legate de întregul complex de factori care au determinat dezvoltarea socială şi culturală a omului
 cu mult înainte de apariţia scrisului s-au dezvoltat repere etice care au fundamentat atitudinile omului faţă de
elementele contradictorii, cum sunt Binele şi Răul
 aceste atitudini definesc un mod de a acţiona, un mod de a crede, un mod de a fi, ele definind fiinţa umană sub toate
aspectele
 formarea/evoluţia omului din perspectivă socială şi culturală este o succesiune a atitudinilor faţă de ideea de
Bine şi Rău
 Originile cele mai îndepărtate ale eticii trebuie atribuite posibilităţii de dezvoltare a mecanismelor de control asupra
egoismului individual în favoarea binelui colectiv – conştiinţa individuală integrată în conştiinţa colectivă;
apariţia omului social
 originile cele mai îndepărtate ale eticii nu sunt de ordin istoric, ci ele ţin mai mult de modelarea naturii
umane, de semnificaţia pe care omul a dat-o interesului colectiv/comun şi care nu este străină de instinctul
de conservare (protecţia se face mai bine în grup decât individual)
Etică şi morală

Recomandare de lectura
Revoluţia cognitivă
Revoluţia agricolă
Revoluţia industrială
Revoluţia digitală

Inteligenţa artificială?
 Etică şi morală
LEGĂTURA CU ALTE ȘTIINȚE

Filosofia –etica este parte a acesteia (logică,

epistemologie, estetică)
Istoria - evoluția eticii este determinată de evoluția
istorică a omenirii
Psihologia – comportamentele individuale se construiesc
potrivit caracteristicilor indivizilor
Sociologia - normele morale sunt norme sociale
Științe juridice - normele morale fundamentează (ar
trebui să o facă) normele legale. Exemplu:
dezbaterea privind pedeapsa capitală?
Științe medicale – convergența între descoperirile
științifice și etică
Biologia, zoologia – bioetica, drepturile animalelor
Științele organizaționale (inclusiv managementul) –
normele morale și principiile etice sunt
fundamentele codurilor etice (responsabilitățile
etice vin în continuarea celor economice și legale)
 Etică şi morală

Etica generală:
VALORI: cinstea, dreptatea, imparţialitatea, adevărul, rigoarea, loialitatea,
toleranţa, altruismul, respectul pentru ceilalţi şi pentru munca lor
ANTIVALORI: înşelăciunea, furtul, încălcarea promisiunilor, minciuna, dorinţa de
răzbunare

Etica la locul de muncă:

VALORI: respectarea colegilor, a regulilor şi a aspectelor confidențiale ale firmei,
relaţiile ierarhice normale, cooperarea, transparenţa, spiritul de echipă, satisfacerea
clientelei
ANTIVALORI: încălcarea regulilor de drept, confidenţialităţii informaţiilor;
libertăţii celorlalţi
 Etică şi morală

Etica în management:
VALORI: ierarhia bazată pe competenţă, regulile clare, practicile echitabile,
remunerarea justă şi stimulativă a personalului, informarea, participarea
şi motivarea angajaţilor, împărţirea succesului (profitului) între
participanţi; căutarea şi promovarea competitivităţii şi a calităţii
ANTIVALORI: nepotismul şi discriminările de orice fel, abuzul de putere,
climatul despotic şi autoritar, violarea regulilor interne, conflictele de interese
 Etică şi morală

Etica descriptivă constă în studierea şi descrierea moralităţii indivizilor, culturilor

sau societăţii, în ansamblu; etica descriptivă compară diferite sisteme morale,
coduri de conduită, practici, credinţe, principii şi valori şi furnizează materialul de
bază pentru etica normativă.

Etica normativă încearcă, în mod sistematic, să ofere şi să justifice un sistem moral

coerent. Sistemul eticii normative este alcătuit atât din principiile şi valorile morale
de bază, cât şi din regulile morale specifice care guvernează comportamentul
oamenilor, recomandând acele acţiuni corecte şi morale şi blamându-le sau
interzicându-le pe cele incorecte sau imorale. Aceste reguli şi valori reprezintă
normele morale ale societăţii.

Etica aplicată – modalități de aplicare a principiilor, normelor etice în viața de zi

cu zi; cum devin ”practice” principiile teoretice?; conflicte și dileme etice?
 Etică şi morală

Etica normativă - ramura eticii preocupată să stabilească cum trebuie sau ar

trebui să fie lucrurile, cum să le evalueze, care lucruri sunt bune sau rele,
şi care acţiuni sunt drepte sau greşite 

Normă – regulă, principiu (DEX:  sumă de reguli recunoscute de majoritatea unei

colectivități ca obligatorii)

Urmăreşte să dezvolte un set de norme care ghidează comportamentul

uman, sau un set de norme de acțiune

prescrie standardele care desemnează caracteristicile bunei conduite, corecte

şi a relei conduite, greşite, putând fi privită şi ca o căutare, o construcţie a
unui mecanism ideal de testare a comportamentelor corespunzătoare
 Etică şi morală

Una dintre clasificările normelor morale (cu importanţă practică pentru etica
în afaceri) este următoarea:
 1. Norme generale sau universale – sunt prezente în toate tipurile de

comunităţi umane, au durabilitate mare în timp şi influenţează întreaga

gamă de relaţii şi activităţi umane (exemple: cinstea, demnitatea,
sinceritatea, curajul, loialitatea, generozitatea);
 2. Norme particulare – se adresează unor comunităţi umane determinate,

cu o anumită variaţie în timp şi spaţiu, şi influenţează relaţii sau activităţi

umane particulare (exemple: normele vieţii de familie şi normele morale
specifice unor activităţi profesionale);
 3. Norme speciale – se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse şi,

uneori, la ocazii speciale (exemple: normele de protocol, regulile de

etichetă în afaceri, codul manierelor elegante).
 Etică şi morală

Teorii etice normative

- consecinţionalismul (teorii orientate pe scop, consecinţe) -

utilitarismul

- Deontologice (teorii orientate pe datorii, pe ceea ce trebuie făcut in

orice imprejurare)
 Etică şi morală

Teorii etice normative - consecinţionalismul (teorii orientate pe scop,

consecinţe)

Utilitarismul - consideră că o acţiune este dreaptă/corectă dacă ea conduce la cel mai

mult bine pentru cel mai mare număr de oameni ("fericire" aici este definită ca
maximizare plăcerii şi minimizarea durerii)

o acțiune este morală dacă are ca consecință realizarea preferințelor, scopurilor

personale sau a intereselor câtor mai mulți oameni.

Originile utilitarismului: Epicur, filosofii liberali moderni Jeremy Bentham, John Stuart
Mill – ”Utilitarismul”

valoarea morală a conduitei unei persoane poate fi determinată numai prin consecinţele
(efectele) comportamentului acesteia, respectiv beneficiile şi satisfacţiile pe care
aceasta le poate genera
 Etică şi morală

Utilitatea reprezintă măsura în care un obiect O îi este de ajutor

unui individ X; cu alte cuvinte, este vorba de valoarea asociată
acestui obiectului de către X; utilitatea asociată unui obiect
poate diferi de la individ la individ, în funcţie de valorile acestuia,
de contextul social în care evoluează şi de resursele pe care le
controlează
finalitatea utilitarismului este să asigure maximum de bine pentru
maximum de persoane (şi să minimizeze daunele sau
suferinţele, pe termen lung)
Aplicaţii în economie: analiza cost – beneficiu (exemplu: o
autostradă este utilă pentru toţi?)
 Etică şi morală

Teorii etice normative – deontologia (teorii orientate pe datorii)

Privesc morala ca fiind bazată pe principiile fundamental specifice ale obligaţiei. “deon” – obligaţie,
datorie

studiază natura fundamentală a obligaţiilor sau datoriilor

mai sunt denumite teorii ne-consecinţionaliste (nonconsequentialist) întrucât principiile obligaţiei sunt
obligatorii, independente de consecinţele care decurg din respectarea lor (de exemplu, este greşit să
nu ne îngrijim cât mai bine copiii, chiar dacă o asemenea opţiune poate genera economii financiare)

este o abordare a eticii care se concentrează pe corectitudinea sau incorectitudinea acţiunilor însăși
(propriilor acţiuni ale indivizilor), spre deosebire de corectitudinea sau incorectitudinea consecințelor
acestor acțiuni

o acţiune este morală doar când este făcută din raţiuni morale şi bune intenţii; datoria unui individ este
să facă ceea ce este corect din punct de vedere moral şi să evite ceea ce nu este corect din punct de
vedere moral, indiferent de consecinţele acţiunilor sale.
 Etică şi morală

Teorii etice normative – deontologia (teorii orientate pe datorii)

Variante

Teoria drepturilor morale (aşa cum este adoptată de Thomas Hobbes și John Locke), care
susține că oamenii au, în mod absolut, drepturi prin naştere

Acestea sunt
naturale, ele nefiind inventate sau create de guverne, ci dobândite prin însăsi existenţa
umană
universale, neputând fi modificate de la o ţară sau epocă istorică la alta
egale, în sensul identităţii lor pentru toţi oamenii, indiferent de sex, rasă, religie sau
existenţa unor abilităţi ori dizabilităţi
inalienabile, ceea ce înseamnă cinva nu poate fi deposedat de ele împotriva voinţei lui şi a
legii

Aceasta teorie s-a dezvoltat în cele din urmă în ceea ce astăzi numim drepturile omului. 
 Etică şi morală

Teorii etice normative – deontologia (teorii orientate

pe datorii)

Kant – imperativul categoric

Două formulări specifice:

I. Formula universalizării – indivizii ar trebui să acționeze numai conform acelor

principii pe care le pot dori totodată ca legi universale

Regula de aur: Comportă-te cu ceilalți așa cum ai vrea să se comporte ei cu tine

II. Formula scopului în sine – oameni trebuie priviţi ca scopuri în sine, niciodată
ca mijloace în vederea unui scop