Tumorile maligne

Curs 10
 Neoplazia
• proliferare tisulară anormală, a cărei dezvoltare o depăseste pe
cea a tesuturilor normale, este necoordonată si continuă,
independentă, autoîntretinută, chiar si după ce încetează actiunea
agentului initiator.

• Celulele neoplazice sunt celule transformate, ele continuă să se

multiplice, fară a fi influenţate de stimulii reglatori care
controlează creşterea celulelor normale.

• Neoplasmele ”concurează” cu ţesuturile normale pentru

asigurarea necesităţilor metabolice. Din acest motiv, în evoluţia
lor, neoplasmele pot determina caşexia bolnavilor.

• au un anumit grad de autonomie prin proliferarea lor continuă,

dar totuşi sunt legate de organismul gazdă prin vase ce aduc
substanţe nutritive, oxigen şi alte substanţe ce pot favoriza sau nu
tumora, autonomia tumorii nu este completă; toate neoplasmele
depind de gazdă prin nutriţie şi vascularizatie sanguină.  
• „tumoră" -iniţial aplicat unei măriri de volum a regiunii
datorită formării exudatului inflamator (tumor - umflătură).
Ulterior, termenul a fost utilizat în sensul de neoplasm. 

• Oncologia este specialitatea medicală care se ocupă cu

studiul şi tratamentul tumorilor/neoplasmelor (termen din
limba greacă oncos - tumoră).

• Un alt termen latin vechi este acela de „cancer" prin care se

înţelege totalitatea tumorilor maligne. Acest termen a fost
utilizat deoarece tumorile maligne sunt neregulate,
infiltrative şi aderente la structurile din jur, asemănătoare
unui crab (sau rac).
• Toate tumorile au două componente de bază:

1. parenchimul tumoral constituit din totalitatea celulelor transformate,

proliferate şi

2. stroma tumorii care este alcătuită din ţesut conjunctiv şi vase.

Parenchimul tumoral, atât în tumorile benigne cât şi în cele maligne, provine

dintr-o singură celulă, fiind monoclonal.
 Terminologie
Tumorile maligne cu origine epitelială
• sunt denumite carcinoame.

• exista 2 categorii principale de tumori maligne cu origine epiteliala:

1. carcinoamele cu originea în epiteliul scuamos pluristratificat

cheratinizat sau necheratinizat, în epiteliul metaplaziat scuamos
(localizare: tegument, exocol, endocol, vagin, penis, laringe, esofag,
mucoasa bronșică, vezica urinară)- carcinomul scuamos sau
spinocelular si carcinomul bazocelular;

2. Carcinoamele cu originea în epiteliile unistratificate ale

glandelor şi ale organelor parenchimatoase, având capacitatea de a forma
structuri glandulare în tumorile diferenţiate (localizări: tub digestiv - de
la esofag la rect, gl. salivare, pancreas, ficat, gl. mamară, ovar,
endometru, endocol, etc)- adenocarcinoame.

• Uneori celulele tumorale nu sunt diferenţiate, tumorile fiind denumite

carcinoame slab diferenţiate/anaplazice.
 A. Tumori formate dintr-un Maligne
singur tip celular
1. Tumori epiteliale
Epiteliu scuamos pluristratificat Carcinom cu celule
scuamoase
(scuamos/epidermoid)
Celulele stratului bazal al pielii si Carcinom bazocelular
anexelor cutanate
Epiteliul glandelor si ductelor Adenocarcinom,
Carcinom papilar,
Chistadenocarcinom
Epiteliul căilor respiratorii Carcinom bronhogenic
Melanocite Melanom
Epiteliu tubular renal Carcinom renal
Celule hepatice Carcinom hepatocelular
Uroteliu Carcinom urotelial
(epiteliu tranzitional)
Epiteliu testicular Carcinom embrionar
(celula germinală) Seminom
 A. Tumori formate dintr-un singur tip Malign
celular
2. Tumori mezenchimale
Tesut conjunctiv si derivate
 Fibroblaste Fibrosarcom
 Lipoblaste Liposarcom
 Condroblaste Condrosarcom
 Osteoblaste Osteosarcom
Endoteliu si tesuturi înrudite
Vase sangvine Angiosarcom
Vase limfatice Limfangiosarcom

Celule sangvine si înrudite

Celule hematopoietice Leucemii
Țesut limfoid Limfom malign
Celule musculare
Netede Leiomiosarcom
Striate Rabdomiosarcom
B. Tumori formate din mai multe maligne
tipuri celulare provenite din
acelaşi strat germinal - tumori
mixte
 glanda mamară Tumora phyllodes
malignă
 nefroblastem Nefroblastom
(tumora Willms)
C. Tumori formate din mai multe
tipuri celulare derivate din mai
multe straturi germinale –
teratoame
celule pluripotente din gonade sau
din resturi embrionare Teratom imatur.
 Carcinogeneza

= procesul de aparitie al unui cancer pornind de la o celulă transformată prin

mai multe mutatii;

• Leziunile genetice, care nu distrug celula, constituie punctul central al

carcinogenezei. 
• Leziunile genetice (mutaţiile) pot fi dobândite prin acţiunea agenţilor de
mediu (substanţe chimice, iradiere, virusuri) sau pot fi transmise ereditar prin
linia germinală.

•Mutatie = fenomenul biologic de aparitie al modificărilor permanente în

materialul genetic, prin care apar caractere noi, căi metabolice sau structuri noi.

•Ipoteza genetică a cancerului consideră că o masă tumorală poate sa apara

dintr-o expansiune clonală a unei singure celule progenitoare cu mutaţii ale
genelor care reglează proliferarea celulară.

•Alterările genetice sunt similare în toate celulele neoplazice ceea ce înseamnă

că tumorile sunt monoclonale.
Etapele carcinogenezei
 Etapele carcinogenezei

• Initierea – proces relativ rapid, ireversibil; afectarea ADN-ului

celular este “tăcută”, dar permanentă; o astfel de celulă poate
evolua spre o clonă malignă, dar celula “initiată” nu este o
celulă tumorală;

• Promovarea – multiplicarea (celulele initiate încep să se

dividă);

• Transformarea- prin dereglarea cresterii si diferentierii celula

suferă o serie de modificări ce-i conferă autonomie;

• Progresia – celulele devin nemuritoare, autonome, (în evolutie

pot invada local, îsi dezvoltă propria retea vasculară, pot
metastaza)
 Carcinogeneza
• Este initiată de agentii carcinogeni ce
pot fi:
- endogeni (25%)
- exogeni (75% din cazuri)
• Chimici
• Fizici
• Biologici (virusuri, bacterii,
paraziti etc);
 Agenti carcinogeni chimici

• Carcinogeneza chimică a fost sugerată de clinicieni în urmă cu peste 250

ani:
• 1761 John Hill a observat o frecventă crescuta a polipilor nazali la cei
care prizau tutun.
• Medicul german Rehn în 1895 a raportat cresterea numarului cancerelor
vezicale la muncitorii din industria colorantilor.
• în rândul bărbatilor angajaţi în productia auraminei (colorant de culoare
galbenă pe bază de cetonă, de clorură de amoniu si de zinc, folosit pentru
vopsirea materialelor textile) – au fost găsite numeroase tumori la nivelul
vezicii urinare;
• riscuri ridicate de cancer pulmonar şi de cancer de vezica urinară au fost
raportate la muncitorii care lucrează la instalatiile de reducere a
aluminiului;
• fumul de la produsele chimice pe care muncitorii îl pot inhala si
expunerea la smoala de gudron de cărbune pe perioade lungi pot cauza
cancer;
• Expunere profesională la vaporii puternici de acizi anorganici care contin
acid sulfuric - risc de cancer pulmonar.
 Agenti carcinogeni chimici

• Directi: agenti alchilanti: ciclofosfamida, clorambucil,

melphalan, etc
• Indirecti-procarcinogeni:
- Hidrocarburi aromatice: antracen,
- Amine aromatice: benzidine;
- Aflatoxina, mitomicina
- Nitrozamine, azbest, clorura de vinil, etc.
 Agenti carcinogeni fizici
• Radiatiile ionizante activează si transformă anumite protooncogene
în oncogene (produc mutatii punctiforme, translocatii cromozomiale
sau deletia unor gene supresoare tumorale);

• Radiatiile UV: produc leziuni la nivelul ADN-ului, efectele

cancerigene ale radiatiilor UV depind de mai multi factori: lungimea
de undă, doza administrată, durata si intensitatea expunerii si factori
ce tin de individ.
• Altii: iritatii mecanice cronice: calculi, materiale straine: plastic,

• Incidenta cancerelor cutanate majore (carcinoame bazocelulare, cu

celule scuamoase sau melanoame) creste pe suprafetele expuse la
soare. Riscul de cancer cutanat este mai mare la persoanele cu pielea
putin pigmentată (nordici, blonzi).
 Agenti carcinogeni biologici
- virusuri, bacterii, paraziti:
– HPV (genotipurile cu risc crescut 16 si 18) este implicat în
carcinoamele de col uterin- singurul agent etiologic dovedit al
unei tumori maligne- in carcinomul scuamos de col uterin.
Implicat si in carcinomul de vulvă, vagin, penis, anus.
– Virusul Epstein-Barr (EBV) este asociat cu un spectru larg de
afectiuni benigne si maligne: mononucleoza infectioasă, limfomul
Burkitt, sindromul limfoproliferativ posttransplant si carcinomul
nazo-faringian. Celula tintă pentru infectia EBV este limfocitul B.
– Virusurile hepatitei B (HBV) și C (HCV) constituie factori de
risc în aparitia carcinomului hepatocelular;
– Herpes virus 8 → sarcomul Kaposi;
– Retrovirusul HTLV-1 (Human T-cell lymphotropic virus)-
afectează limfocitele T; poate provoaca leucemie cu celule T
(limfocite CD4);
– Helicobacter pylori → factor de risc în aparitia cancerului gastric,
dar si a limfomului gastric.
– Fungi: aspergillus flavus-carcinoma hepatocellular.
 Agenti carcinogeni biologici
• Clonorchis sinensis, parazit care trăieste în ficatul
uman si este identificat în principal în ductul biliar
comun si în vezicula biliară. Zone endemice:
Japonia, China, Taiwan. Studii recente au
demonstrat că poate determina carcinoame hepatice
si de ducte biliare fiind considerat din anul 2009
agent biologic carcinogen.

• Opisthorchis viverrini, parazit ce atacă ductul

biliar. Infectia este dobândită când are loc ingestia
pestelui crud sau insuficient preparat. Predispune la
aparitia colangiocarcinomului;

• Schistosoma haematobium: Schistosomiaza urinară

determină dureri, infectii secundare, afectare renală
(hidronefroză) si chiar cancer de vezica urinara.
17
 Cauzele genetice ale neoplaziilor

• etiologie multifactorială: factori mosteniti/dobânditi.

• Factorii de mediu determină si o anumită predispozitie în
aparitia neoplaziei.

• Cele trei clase de gene ce reglează creşterea celulară sunt:

– protooncogenele, care favorizează proliferarea celulară;
– genele supresoare tumorale (antioncogenele);
– genele reglatoare ale morţii programate (apoptoza).

• Toate aceste gene sunt principalele ţinte ale mutaţiilor care,

dacă nu sunt reparate, pot transforma celula normală în celulă
tumorală.
 Anomaliile cromozomiale si neoplazia
- anomalii cromozomiale constitutionale asociate cu o crestere a
frecventei unor malignităti:
•Leucemia diagnosticată la 1% din pacientii cu sindrom Down
•Retinoblastomul la copiii cu deletia cromozomului 13q14
•Tumora Wilms la copii cu deletia cromozomului 11p13

- Anomalii cromozomiale dobândite apar în majoritatea tumorilor maligne

(modificările cariotipului se dezvoltă pe parcursul evolutiei neoplasmului)
• Modificări caracteristice:
– t(8:14)- majoritatea limfoamelor Burkitt
– t(9:22) - leucemia mieloidă cronică (LMC)-cromozomul
Philadelphia;

- anomalii cromozomiale asociate cu diferente în evolutia si

prognosticul tumorilor maligne:
– în leucemia mieloidă acută prezenta t(8:21) este un indicator de
prognostic bun în timp ce t(9:22) indică un prognostic rezervat
•Frecvent neoplasmele prezintă multiple anomalii cromozomiale
19
 Implicatii in tratament

• în ultimii ani s-au realizat medicamente eficace, care „tintesc

specific“ anumite oncoproteine în exces, de exemplu:

1. BCR-ABL (Imatinib, în leucemia mieloidă cronică si tumorile

gastro-intestinale stromale),
2. HER2 (Trastuzumab, în cancerul glandei mamare si în cel
gastric),
3. VEGF (Bevacizumab, în cancerul colorectal, bronho-
pulmonar, ovarian),
4. B-RAF (Vemurafenib, în melanoame).
 Genele supresoare tumorale

• Denumite antioncogene (exemple: TP53, APC, RB,

BRCA1, BRCA2 etc.)
• Gene normale care au rol în reglarea proliferării celulare; mutatiile lor
pot favoriza aparitia tumorilor.
• În cancere, ele sunt inactivate de obicei prin mutaţii recesive, succesive,
ale ambelor alele, care produc „pierderea funcţiei“ diverselor proteine
pe care le codifică, determinând accelerarea proliferării celulare si
reducerea apoptozei.
• Riscul de cancer de sân la femeile cu mutatii ale genelor BRCA 1 si/sau
BRCA 2 este de până la 80%. Acestea au un risc mai mare de a
dezvolta cancerul la vârstă mai tânără si de a avea cancer bilateral.
• De asemenea, aceste persoane au un risc crescut de a dezvolta si alte
cancere: de ovar, colon, pancreas, tiroidă sau melanom.
 Genele supresoare tumorale

• Bărbatii cu mutatii ale genei BRCA 2 au un risc crescut pentru cancer de

sân. Riscul de a dezvolta această boală până la vârsta de 80 de ani este de
8%.
• Bărbatii cu mutatii ale genei BRCA 1 au un risc usor crescut de a
dezvolta cancer de prostată.
• Cei cu mutatii ale genei BRCA 2 au un risc de 7 ori mai mare pentru
cancerul de prostată, comparativ cu cei care nu au mutatii ale acestor
gene.
• Riscul pentru cancer de piele sau de tract digestiv este mai mare la
bărbatii cu anomalii ale genelor BRCA 1 si /sau BRCA 2.
• Teste genetice pentru depistarea mutatiilor de BRCA 1 si BRCA 2: dacă
testul este +, screening începând cu varsta de 25 de ani: ex. de 2 ori/an, +
mamografie si RMN de sân efectuate anual.
Sunt de luat în considerare mastectomia bilaterală profilactică, precum si
salpingo-ovarectomia profilactică aplicată femeilor aflate în
premenopauză.
 Angiogeneza tumorală
• Tumorile nu se pot mări peste 1-2 mm în diametru dacă nu sunt vascularizate.
• Fară vascularizaţie, celulele tumorale nu ar putea da metastaze.
• Angiogeneza este funcţională şi eficientă prin factorii secretaţi.
• Factorii angiogenici asociaţi tumorilor sunt produşi de celulele tumorale şi de
celulele inflamatorii (ex. macrofagele) care infiltrează tumora.
• Cei mai importanţi sunt:
– factorul creşterii fibroblastice (bFGF - basic fibroblast growth factor)
– factorul de creştere al endoteliului vascular (VEGF- vascular endothelial
growth factor).
• De asemenea, contribuie şi TNF-α (tumor necrosis factor alpha) derivat din
macrofage
 •Neovascularizaţia are un dublu efect asupra creşterii tumorale:
- perfuzia cu substanţe nutritive şi oxigen,
- secreţia factorilor de creştere pentru celulele tumorale de către
celulele endoteliale nou formate.

 Angiogeneza nu este necesară numai pentru creşterea tumorală; ea

facilitează şi producerea metastazelor prin facilitatea oferită
celulelor tumorale de a pătrunde în vase.

 Astfel, în cancerele glandei mamare, densitatea

microvascularizaţiei a fost considerată un factor de prognostic.

 Datorită importanţei angiogenezei, există un interes actual crescut

în utilizarea inhibitorilor de angiogeneză ca terapie adjuvantă în
cancere.
 Progresia şi heterogenitatea genetică tumorală

• După o perioadă de timp de evoluţie, multe tumori maligne devin

agresive şi dobândesc un potenţial mai mare de malignitate
(progresia tumorală).

• Progresia tumorala ≠ de creşterea în volum a tumorii.

• Intensificarea malignităţii se manifestă prin proliferare accelerată,

invazivitate şi capacitatea de a da metastaze la distanţă.

• Deşi majoritatea tumorilor maligne sunt iniţial monoclonale, prin

acumularea mutaţiilor, se realizează subclone de celule tumorale cu
diferite atribute fenotipice, tumora devenind heterogenă genetic, cu
intensificarea malignităţii şi dobândirea unei rezistenţe la
chimioterapie.
 Caractere generale ale tumorilor maligne
-macroscopic-
• Cresc rapid;
• Invadeaza tesutul local cu/fara distrugerea lui;
• Marginile nu sunt delimitate, nu au capsula;
• Invadeaza vasele sangvine si limfatice;
• Disemineaza in alte tesuturi si organe: metastaze;
 Caractere generale ale tumorilor maligne
-microscopic-
• Dimensiuni crescute ale celulelor, celule monstruoase/gigante;
• Raportul nucleu/citoplasma este crescut in favoarea nucleului (>1/3);
• Nucleii: dimensiuni crescute, anizocarie (nuclei inegali), pleomorfism
(forme anormale), tahicromazie (colorabilitate crescuta), cromatina este
condensata, grunjoasa sau dispusa in gramezi;
• nucleoli in numar si dimensiuni crescute;
• Citoplasma: polimorfism celular (forme diferite), policromazie (diferite
culori),
• Mitoze atipice: fusuri de diviziune multiple/aneuploidie (nr. anormal de
cromozomi);
 CARACTERUL TUMORI BENIGNE TUMORI MALIGNE
diferenţiere, anaplazie bine diferenţiate; variate grade de diferenţiere;
structura poate fi structură histologică atipică;
similară ţesutului de uneori lipsă totală de
origine diferenţiere (anaplazie)
rata de proliferare Lentă, progresivă rapidă
încapsularea Circumscrise, frecvent Neregulate, difuze, fară capsulă
încapsulate sau cu pseudocapsulă

relaţia cu ţesuturile din jur Compresie pe Invazie şi distrugerea ţesutului

ţesuturile din jur din jur
diseminarea Totdeauna localizate Diseminare de-a lungul
seroaselor, prin vasele limfatice
şi sanguine cu formare de
metastaze ganglionare şi
viscerale
efecte Prin compresie pe Distrug ţesuturile; îndepărtarea
structuri vecine; tumorii nu este urmată de
îndepărtarea tumorii revenirea la funcţia normală
este urmată de
revenire la normal
• Criteriile generale prin care se deosebesc tumorile benigne de
cele maligne sunt:
– gradul de diferenţiere şi anaplazia,
– rata de dezvoltare a tumorii,
– invazia locală;
– metastazarea.
 Diferenţierea şi anaplazia
• „diferenţiere" şi „anaplazie" se referă numai la celulele
transformate, care constituie parenchimul tumoral.
• Stroma nu constituie un element de distincţie între neoplasmele
benigne şi cele maligne.
• Cantitatea stromei poate să definească consistenţa unei tumori.
• Diferenţierea celulelor neoplazice se referă la gradul lor de
asemănare atât morfologic, cât şi funcţional, cu corespondentele
normale.
 Displazia
• Tulburare de crestere si dezvoltare, cu modificări ale morfologiei:
forma si dimensiuni , organizării si functiei celulare.
• Leziune preneoplazica- etapa in aparitia cancerelor
• De obicei apare la nivelul epiteliiilor: scuamoase
native/metaplazice sau cubico-cilindrice-neoplazie intraepiteliala;
Aspecte microscopice:
•Pierderea polaritătii celulare;
•nuclei mari şi pleomorfi cu
raportul nucleu /citoplasmă
crescut, cu eventuale
binucleeri.
•cromatina este dispusă
neregulat sau există
hipercromazie nucleară.
•Mitoze atipice.
• În funcţie de amploarea acestor modificări leziunile
displazice pot fi usoare, moderate sau severe
Displazia col uterin/neoplazia cervicala
intraepiteliala

2/3

1/3
 Diferenţierea şi anaplazia
• Anaplazia reprezintă modificarea extremă în creşterea celulară
din spectrul proliferărilor celulare;

• tumorile maligne diferă mult în ceea ce priveşte diferenţierea: la o

extremă sunt formele anaplazice, iar la cealaltă extremă sunt
tumorile maligne bine diferenţiate, asemănătoare cu ţesutul de
origine.

• Tumorile maligne ale căror celule nu prezintă nici un aspect de

diferenţiere sunt denumite anaplazice.

• Anaplazia reprezintă lipsa totală de diferenţiere şi constituie unul

din caracterele de bază al tumorilor maligne.
• Anaplazia semnifică „întoarcerea la celulele embrionare", adică
dediferenţierea sau pierderea totală a diferenţierii structurale şi
funcţionale a celulelor normale.
 Anaplazia
• Celulele anaplazice au un pleomorfism marcat (variaţie mare a
dimensiunilor şi formelor celulare).

• Caracteristic, nucleii sunt mari şi tahicromi.

• Raportul nucleu/citoplasmă este aproape 1:1 (1:4, 1:6 în celulele
normale).

• Apar celule tumorale gigante, mononucleate/multinucleate;

• Nucleii prezintă variaţii de dimensiuni şi formă şi uneori au aspecte
bizare (pleomorfism nuclear).

• Cromatina este dispusă în grămezi mari, iar nucleolii pot avea

dimensiuni crescute.
• număr mare de mitoze, unele atipice, cu fusuri cromatiniene multiple, cu
aspect tripolar sau quadripolar.
• Celulele anaplazice pierd polaritatea fiind dispuse la întâmplare unele
faţă de celelalte.
• Celulele tumorale pot să formeze mase solide sau plaje, fară să respecte
arhitectura ţesutului de origine (de exemplu structura glandulară).
 Caracterele funcţionale ale celulelor maligne
• Celulele maligne diferenţiate vor prezenta aspecte
funcţionale similare corespondentelor normale.

Exemple:
• adenoamele şi carcinoamele tiroidiene bine diferenţiate au
capacitatea de a sintetiza hormoni tiroidieni, cu producerea
unor sindroame de hiperfuncţie tiroidiană. Şi proliferările din
alte glande endocrine se pot însoţi de secretie de hormoni;

• carcinoamele scuamoase bine diferenţiate produc keratină;

• carcinoamele hepatocelulare bine diferenţiate produc bilă.

 Caracterele funcţionale ale celulelor
canceroase

• La cealaltă extremitate a spectrului funcţional se găsesc cancerele

anaplazice în care aspectele morfologice nediferenţiate corespund
unor funcţii celulare embrionare sau în care, prin depresarea unor
gene, apar capacităţi funcţionale aberante.

• Există cancere cu origine non-endocrină, care pot sintetiza

hormoni producând sindroame paraneoplazice endocrine
ectopice.

• De exemplu, carcinoamele bronhogene pot produce hormoni

adrenocorticotropi, hormon paratiroidian-like, insulină, glucagon
etc.
 Rata de creştere
• majoritatea cancerelor au o rata rapidă de dezvoltare, cu invazie
locală şi diseminare la distanţă (metastazare) ceea ce poate
determina decesul bolnavului. 

• Rata de proliferare a tumorilor maligne se corelează cu nivelul lor

de diferenţiere, existând o mare variaţie.

• Unele tumori maligne cresc încet timp de mai mulţi ani, apoi pot
intra într-o fază de proliferare rapidă, ceea ce semnifică apariţia
unei subclone agresive de celule transformate.

• Alte tumori maligne cresc lent, iar în cazuri excepţionale pot

stagna sau chiar dispar spontan prin necroză tumorală (ex.
coriocarcinoamele gestaţionale).
• În afară de aceste exemple foarte rare, gradul de agresivitate al
cancerelor se măreşte progresiv în timp; cu cât tumora proliferează
mai rapid, cu atât este favorizată apariţia ariilor de necroză
ischemică datorate circulaţiei care devine deficitară.
 Invazia locală
• Tumorile maligne cresc prin infiltrare, invazie, distrucţie şi penetrare a
ţesuturilor înconjurătoare.
• Tumorile maligne nu sunt încapsulate, deşi unele pot să prolifereze lent,
comprimând ţesuturile din jur şi formând o pseudocapsulă. În aceste situaţii
examinarea microscopică poate evidenţia celule canceroase care penetrează
marginea leziunii şi infiltrează structurile adiacente.
• Modul infiltrativ de creştere impune excizia chirurgicală largă, cu o cantitate
mare din ţesutul normal în jur, chirurgul trebuind să cunoască potenţialul
invaziv în variate forme de cancer.
• Vulnerabilitatea tesuturilor la invazie este diferită. Astfel, în tesutul
conjunctiv fibrele elastice sunt mult mai rezistente decât fibrele de colagen.
Această diferenţă poate fi în relaţie cu raportul înalt dintre metaloproteinaze
(colagenaze) şi elastază din tumorile maligne invazive.
• Totuşi colagenul dens, compact din tendoane, membrane, capsule articulare,
rezistă la invazie mult timp.
• Arterele sunt mai rezistente decât venele şi limfaticele.
• În concluzie, metastazarea şi invazia locală cu aspect penetrant şi
distructiv sunt caracterele cele mai importante care diferenţiază tumorile
maligne de cele benigne.
 Metastazarea
• Termenul „metastază" semnifică dezvoltarea de tumori secundare, la distanţă şi
în discontinuitate faţă de tumora primară. Această capacitate este proprie
tumorilor maligne.

• Invazivitatea permite celulelor maligne să penetreze în cavităţile celomice ale

organismului (pleură, peritoneu, pericard), în vasele sanguine şi în cele
limfatice.

• Cu puţine excepţii, toate cancerele dau metastaze.

• Excepţii majore sunt tumorile sistemului nervos central şi carcinomul
bazocelular al pielii care au caracter invaziv local si foarte rar dau metastaze.
• La cealaltă extremă sunt sarcoamele osteogene care în momentul diagnosticului
au deja metastaze pulmonare.

• Aproximativ 30% din bolnavii nou diagnosticaţi prezintă metastaze în momentul

diagnosticului, la care se adaugă 20% pacienti ce au metastaze oculte.
• În general, cu cât tumora primară are dimensiuni mai mari şi este mai
anaplazică, cu atât este mai probabilă prezenţa metastazelor.
• Excepţii: cancere tiroidiene foarte mici/(oculte), pulmonare, se pot manifesta
iniţial prin metastaze, în timp ce alte cancere sunt voluminoase, dar nu au
metastaze.
 Neoplasmele maligne metastazează pe trei căi principale:
1. prin cavităţi seroase sau de-a lungul unor suprafeţe,
2. pe cale limfatică şi
3. pe cale hematogenă.
 Diseminarea prin cavităţile
seroase

• Carcinomul de colon poate invada şi penetra peretele intestinal şi

se reimplantează la distanţă, în cavitatea peritoneală.
• Similar, cancerele bronho - pulmonare pot disemina în cavitatea
pleurală, iar cancerele ovariene la nivelul seroasei peritoneale.
• Uneori mucusul secretat de carcinoamele ovariene sau de cele
intestinale umple cavitatea peritoneală sub forma unei mase
gelatinoase numită „pseudomixoma peritonei".
• Neoplasmele SNC (meduloblastomul, ependimomul) pot penetra
ventriculii cerebrali, iar celulele neoplazice pot fi vehiculate prin
LCR determinând implante pe suprafeţele meningeale ale
encefalului sau măduvei rahidiene.
 Diseminarea limfatică
• caracteristică pentru carcinoame, sarcoamele preferând calea
hematogenă.
• deoarece există numeroase conexiuni între sistemul limfatic şi cel
sanguin, în final toate formele de cancer diseminează pe ambele
căi.

• Modul de afectare al ganglionului limfatic depinde de localizarea

neoplasmului primar şi de căile limfatice de drenaj.

• Ex: carcinomul de glandă mamară localizat în cadranul supero-

extern, va afecta iniţial ganglionii axilari, în timp ce carcinomul
localizat în cadranele interne, va afecta ganglionii toracici de-a
lungul arterelor mamare interne. Ulterior vor fi afectaţi ganglionii
subclaviculari şi supraclaviculari.

• Carcinoamele bronhogene din căile aeriene principale

metastazează iniţial în ganglionii limfatici bronşici regionali, apoi
în cei perihilari, traheobronşici şi mediastinali.
 Diseminarea limfatică

• În unele cazuri, celulele maligne pot doar traversa canalele limfatice

dintr-un grup ganglionar trecând la ganglionii din staţia următoare
(metastaze prin „omisiune" sau „pe sărite").

• În final celulele canceroase din vasele limfatice vor ajunge în

compartimentul vascular pe calea ductului toracic. 

• Limfadenopatia din vecinătatea unui neoplasm primar malign este

suspectată de metastază, dar nu întotdeauna este asa.

• Produsele necrotice ale tumorii şi antigenele tumorale pot iniţia

modificări reactive în ganglionii limfatici, precum hiperplazia
foliculilor limfoizi şi acumularea histiocitelor în sinusurile
subcapsulare sau medulare (histiocitoză sinusală)
 Diseminarea hematogenă
• Diseminarea hematogenă este cea mai gravă consecinţă a unui cancer.
•Celulele canceroase invadează frecvent capilarele şi venulele, în timp
ce arteriolele şi arterele, având perete mai gros, sunt mai rezistente la
penetrarea celulelor maligne.

• Odată cu invazia venoasă, celulele neoplazice vor urma sensul fluxului

venos care drenează ţesutul în care este localizată tumora.
• Vena portă drenează sângele venos de la organele abdominale (stomac,
intestin, splină) în ficat.
• Venele cave drenează sângele în plămân.

• Astfel, neoplasmele maligne primare gastro-intestinale vor metastaza

în ficat, iar prin intermediul sistemului venos cav, tumorile localizate în
aria de drenaj ale venelor cave vor metastaza în plămân.
 Diseminarea hematogenă
• Prin poziţia sa în circulaţia sanguină, plămânul poate trimite în circulaţia
arterială celulele canceroase, determinând metastaze în orice organ sau
ţesut care acceptă proliferarea lor (ficat, os, creier, piele etc.).

• Cancerele care apar în vecinătatea coloanei vertebrale pot să embolizeze

prin plexul paravertebral, producând frecvent metastaze vertebrale
(carcinoamele de tiroidă şi de prostată).

• Unele carcinoame au tendinţa de a invada venele. Carcinomul renal cu

celule clare (tumora Grawitz) invadează vena renală, unde poate creşte
ca o masă tumorală ce se poate extinde până în vena cavă inferioară şi
chiar la nivelul cordului drept.

• Carcinoamele hepatice, prin venele suprahepatice se pot extinde până în

vena cavă inferioară.
 Diseminarea hematogenă
• Macroscopic metastazele viscerale au aspect nodular, sunt multiple,
• Plămânul, ficatul şi osul sunt cele mai frecvente localizări ale
metastazelor produse pe cale hematogenă, urmând creierul,
tegumentele şi glanda suprarenală.
• Apar rar metastaze în rinichi, organele cavitare şi în ţesuturile moi.

• Microscopic, metastaza poate fi similară tumorii primare sau poate

avea un grad de diferenţiere mai redus.
 Mecanismele de producere ale invaziei locale şi diseminării la
distantă

• Invazia şi diseminarea
celulelor maligne = procese
complexe care implică mai
multe etape.

• Cascada metastatică poate fi

subdivizată în două faze:
- invazia matricei extracelulare
şi
- diseminarea vasculară.
 Invazia matricei extracelulare (ECM)

• Celulele maligne trebuie mai întâi să distrugă membrana bazală

subiacentă, apoi să traverseze ţesutul conjunctiv interstiţial şi în final să
aibă acces la vascularizaţie prin penetrarea membranei bazale vasculare.

• Acest ciclu se repetă atunci când embolii tumorali extravazează din vas.

• Invazia ECM este un proces activ care poate fi efectuat în patru etape:
- detaşarea celulelor tumorale una de alta; E-cadherinele acţionează ca
un gel intercelular, iar când acestea dispar, creşte potenţialul
metastatic al celulelor maligne.
- ataşarea lor la componentele matricei (laminina si fibronectina);  
- degradarea ECM metaloproteinaze şi cuprind gelatinaze, colagenaze
şi stromolizine;
- migrarea celulelor tumorale- propulsează celulele tumorale prin
membranele bazale degradate .
 Mijloacele de apărare ale organismului gazdă
împotriva tumorilor. Imunitatea antitumorală

• Transformarea malignă este determinată de alterări genetice,

dintre care unele pot favoriza expresia unor proteine care
apar ca non-self pentru sistemul imun.

• Antigenele tumorale pot fi clasificate în două mari categorii:

– antigene specific tumorale (TSAs - Tumor Specific
Antigens) sunt cele prezente numai pe celulele tumorale;
– antigene asociate tumorii (TAAs - Tumor Associated
Antigens) care sunt prezente atât pe celulele tumorale, cât
şi pe unele celule normale.
 Mecanismele efectorii antitumorale
• Imunitatea mediată celular/umoral, poate avea activitate
antitumorală.
Efectorii celulari care mediază imunitatea pot fi:
• Limfocite T citotoxice.
• Celule natural-killer (NK). Acestea sunt limfocite capabile de a
distruge celulele tumorale fară o sensibilizare anterioară,
constituind prima linie de apărare antitumorală.
• Macrofagele. Macrofagele activate manifestă in vitro o
citotoxicitate selectivă împotriva celulelor tumorale.
• Celulele T, celulele NK şi macrofagele pot colabora, deoarece
interferonul y (IFN-y) secretat de celulele T şi NK, este un
activator puternic al macrofagelor.

• Mecanismele umorale pot participa la distrugerea celulei

tumorale prin două mecanisme: activarea complementului şi
inducerea ADCC (antibody-dependent cell-mediated
cytotoxicity) de către celulele NK.
 Aspecte clinice în neoplazii
Efectele tumorii asupra gazdei
• Tumorile maligne sunt mult mai nocive pentru gazdă decât tumorile
benigne.
• ambele tipuri pot să determine probleme fie prin efecte locale de
compresie, fie prin producere excesivă de hormoni, sau producere de
sângerări şi infecţii secundare atunci când tumorile ulcerează pe
suprafeţe naturale.
• cancerele pot da metastaze, caşexie şi sindroame paraneoplazice.
 
Localizarea are o deosebită importanţă în ambele tipuri de tumori.
• Un adenom de hipofiză de 1 cm poate să comprime şi să distrugă
glanda normală, asociindu-se cu sindroame de hiperfuncţie sau
hipofuncţie hipofizară;
• un leiomiom de 0,5 cm dezvoltat în peretele arterei renale poate să
determine ischemie renală cu hipertensiune severă reno-vasculară;
• un carcinom cu dimensiuni mici în ductul biliar comun poate produce
obstrucţia tractului biliar, urmată de deces.
 Efectele generale determinate de tumorile maligne
• Anemia - pierderie cronica de sânge (ex. tumori gastro-intestinale sau
genito-urinare) sau aport nutriţional deficitar, mai ales în cancerele
cavităţii orale şi în cele esofagiene sau al înlocuirii metastatice a
măduvei osoase.
• Astenie- consecinta a anemiei feriprive.

• Malnutriţia poate fi determinată şi de greaţa şi vărsăturile bolnavului

tratat prin radioterapie sau chimioterapiesa de substanţele produse de
tumora care determina anorexie sau impiedica absobtia intestinală.

• Caşexia -în stadiile terminale; pierdere progresiva a ţesutului adipos,

cu anorexie, anemie, astenie fizică. În general există o corelaţie între
dimensiunile tumorii, stadiul clinic al cancerului şi gradul de severitate
al caşexiei.

• Sindroame paraneoplazice. Aceste sindroame reprezintă un complex

de simptome care apar la bolnavii cu tumori maligne şi care nu pot fi
explicate prin extinderea locală sau la distanţă a neoplasmului sau prin
producerea de hormoni.
Sindrom clinic Tip de cancer Mecanism cauzal
Sindroame paraneoplazice carcinom bronho-pulmonar Secretia unei substante
• sdr. Cushing cu celule mici, ACTH-like
carcinom de pancreas,
tumori neurale
• hipersecreţie de ADH carcinom bronho-pulmonar hormon antidiuretic sau
cu celule mici, natriuretic atrial
tumori intracraniene

• hipercalcemie c. scuamo-celular bronho- Secretia unei substante

pulmonar, PTH-like
c. glandă mamară,
c. renal,
leucemie
limfom cu celule T adulte,
c. ovarian,
fibrosarcom,
alte sarcoame
• hipoglicemie c. hepatocelular insulină sau substante
carcinoid bronşic, similare
c. pancreas,
c. gastric.
Sindrom clinic Tip de cancer Mecanism
cauzal

•sdr. carcinoid carcinom renal, serotonină,

hemangiom bradikinină,
cerebelos, histamină
c.hepatocelular

Sindroame cu tulburări nervoase şi

musculare c. bronhogenic; imunologic
•Miastenie c. glandă mamară
•Tulburări SNC şi periferic

Tulburări osteo-articulare şi ale tesuturilor

moi c. bronhogenic necunoscut
•osteoartropatie hipertrofică cu mărirea
degetelor (”beţe de toboşar”)
 Tulburări vasculare şi hemoragice
•tromboză venoasă (fenomen Trousseau, c. pancreas c. produşi tumorali
tromboflebita migratorie) bronhogenic alte (mucină) care
tipuri de cancere activează coagularea

• endocardită trombotică ne-bacteriană cancer în stadii hipercoagulabilitate

avansate

• anemie c. tiroidiene necunoscut

Tulburări dermatologice c. gastric, c. Imunologic? Secreţie
• acantozis nigricans bronho- de factor de creştere
pulmonar, epidermală?
c. endometrial

• dermatomiozită bronhogenic, Imunologic

glandă mamară

Alte sindroame Cancere variate Antigene tumorale,

• sdr. nefrotic complexe imune
 Raportarea tumorilor maligne
Staging-ul si grading-ul tumoral (G)

Gradul de diferenţiere tumorală (grading)

• Diferenţierea se referă la proprietatea prin care celulele neoplazice se aseamănă cu
celula normală, atât morfologic cât şi funcţional, absenţa diferenţierii fiind numită
anaplazie.

• Rata de creştere a tumorilor se corelează cu nivelul lor de diferenţiere şi, de aceea,

majoritatea tumorilor maligne cresc mai repede decât tumorile benigne.

• Grading-ul tumoral (G) este o măsură semicantitativă a diferenţierii histologice

comparativ cu a ţesuturilor normale din care provine tumora.
– G1- Tumorile bine diferenţiate G1(grad 1) se aseamănă foarte mult cu ţesutul
de origine,
– G2- cele moderat diferentiate (grad 2) au zone asemanatoare cu tesutul de
origine si zone care nu sunt;
– G3 sa G4- tumorile slab diferenţiate/nediferentiate (grad 3 sau 4) nu se
aseamănă cu tesutul de origine.
 Staging-ul tumoral (stadializarea)
• Stadializarea are ca scop stabilirea extensiei locale a bolii şi la distanţă.
• Stadializarea este independentă de grading;

• Urmăreşte precizarea localizării şi a dimensiunilor tumorii (importantă

în stadializarea tumorilor), relaţia cu ţesuturile şi organele învecinate,
afectarea ganglionară loco-regională.

• Stadializarea extensiei bolii este o etapă obligatorie şi trebuie precizată

în cadrul fiecărei investigaţii.

• Se precizează alături de tipul histologic şi alţi factori morfopatologici

cu valoare prognostică precum:
• starea ganglionilor limfatici regionali şi juxtaregionali (N), invazia
intravasculară, gradul de invazie în profunzimea tesutului (melanom,
tub digestiv, vezică urinară)
 Clasificarea TNM
T- descrierea tumorii primare
– pTx, când tumora primară nu poate fi evaluată;
– pT0 , fără evidenţa tumorii primare;
– pTis carcinomul in situ,
– pT1-pT4 în funcţie de mărime şi/sau extensia tumorii
primare,

• N- diseminarea celulelor maligne la nivelul ganglionilor

regionali
- Nx, când ganglionii limfatici nu pot fi evaluaţi histologic;
– N0 fără invazia ganglionilor limfatici;
– N1-N4, afectarea ganglionilor regionali

• M-diseminarea la distanţă
- M0, metastaze la distantă absente
– Mx, metastaze imposibil de apreciat;
– M1- prezenta metastazelor la distanta.
Tumori maligne epiteliale
 Leziunile preneoplazice

• Leziuni precursoare ale tumorilor maligne;

• Reprezinta proliferari celulare cu caractere de malignitate
lipsite de invazivitate;
• Modificarile celulare se petrec deasupra membranei bazale
fara a o depasi;
• Celulele au caractere de malignitate: hipercromazie nucleara,
pleomorfism nuclear si celular, raport N/C crescut;
• Leziuni preinvazive care pot evolua spre leziuni invazive:
• Sunt denumite: carcinom in situ, leziuni intraepiteliale,
neoplazie intraepiteliala, displazie.
 Clasificarea polipilor
intestinali

• Polipi non-neoplazici:
- Polipul hiperplazic;
- Polipii hamartomatosi;
- Agregate limfoide;
- Polipii inflamatori.
• Polipii neoplazici (adenomatosi)
-adenom tubular (0-25% arhitectura viloasa);
-adenom tubulo-vilos (25-75% arhitectura viloasa);
-adenom vilos (75-100% arhitectura viloasa).
 Polipii intestinali neoplazici
Adenoamele sunt polipi neoplazici (pot evolua spre malignitate)
• Adenomul tubular – >3-5 mm→ cm, pediculat/sesil, mai închis la
culoare decât mucoasa din jur
• Adenomul vilos – are pliuri papilare neregulate
• Adenomul tubulo-vilos
Polip adenomatos colonic
 Polipoza adenomatoasă familială

• Boală autozomal dominantă caracterizată prin aparitia a

numeroase adenoame colorectale înainte de adolescentă
• este determinată de mutatii ale genei APC (adenomatous
polyposis coli)
• Diagnostic: se identifică minim 100 polipi care microscopic sunt
identici cu adenoamele sporadice;
• Risc de a dezvolta adenocarcinom de colon înainte de 30 ani dacă
nu este tratată
• Chiar si după colectomia profilactică există riscul de a dezvolta
neoplazii extraintestinale:
– Sdr. Gardner: polipoză colonică, tumori mezenchimale
tegumentare si de părti moi, osteoame (mandibulă, craniu, oase
lungi), tumori desmoide, carcinoame tiroidiene, anomalii
dentare (dinti supranumerari)
– Sdr. Turcot: polipoză colonică asociată cu tumori ale SNC:
glioblastoame (1/3 din pacienti) si meduloblastoame (2/3)
Polipoza (polipi multipli)
 Microscopic:
• Tumora este constituită din multiple
structuri glandulare cu forme si mărimi
diferite, unele dilatate chistic si o
stromă laxă cu redus infiltrat
mononuclear.

• Adenom tubular: componenta

tubulară > 75%
• Adenom vilos: componenta viloasă
reprezintă > 75%
• Adenom tubulo-vilos: componenta
viloasă reprezintă 25-50%, restul este
reprezentat de cea tubulară
Dimensiunea adenoamelor este un element importat ce se
corelează cu riscul de malignitate.
 Microscopic:
• Prin definitie
adenoamele gastro-
intestinale sunt
compuse din epiteliu
displazic.
• Nucleii sunt măriti,
au formă de trabuc,
un raport N/C
crescut, sunt
aglomerati si îsi pierd
polaritatea.
• Scade productia de
mucus.
Adenocarcinomul colorectal
• Tumora maligna epiteliala cu punct de
plecare la nivelul mucoasei colonului;
• rectul si sigmoidul fiind localizarea de
elecţie (60-70%);
• Cele mai frecvente metastaze sunt in
ficat.
 Factori de risc
• Incidenta maximă: 60-79 ani
• < 20% înainte de 50 ani
• Polipi colorectali neoplazici- leziuni precursoare
• Antecedente heredo-colaterale de cancer de colon
• Colită ulcerativă, boala Crohn
• Dietă bogată în grăsimi animale si săracă în fibre, folati, calciu
• Fumat
 MACROSCOPIC
• Forma vegetanta
(exofitica/polipoida/conopidiforma)
• Forma ulcerata;
• Forma stenozanta;
• Forma difuz infiltrativa.

• Culoare gri-rozată;
• margini proeminente,
• prin infectarea tumorii şi prin
pătrunderea în grăsimea pericolonică
şi în ganglionii limfatici regionali, pot
să apară abcese pericolonice sau
peritonită.
 Macroscopic:
-Localizare frecventă: cec, colon
ascendent si sigmoid
-Tumorile colonului drept sunt mai
mari, exofitice (polipoide) si în
general nu produc obstructie
(exceptie – afectarea valvei ileo-
cecale)
-Tumorile maligne ale colonului
stâng sunt frecvent obstructive
(ulcero-infiltrative) si au tendinta
de a ocupa întreaga circumferintă
Macroscopic:
 MICROSCOPIC
• Tumora este formata din structuri
glandulare care invadeaza
peretele colonic;

• Dimensiuni si forme diferite,

tapetate de celule inalte, epiteliu
pluristratificat sau
pseudostratificat, citoplasma
bazofila, nucleu voluminos,
tahicromatic;

• Frecvente mitoze atipice.

 Microscopic

• Structuri glandulare
delimitate de celule
neoplazice
• Celulele pot fi stratificate,
au nuclei hipercromi, cu
dimensiuni mari, nucleoli
• Absenta celulelor
caliciforme Normal Pierderea polaritatii
• Activitate mitotică crescuta
Adenocarcinom colonic bine diferentiat – G1
Mucoasa normala, infiltrare tumorala subiacenta
Infiltrare in tunica musculara
Infiltrare tumorala la nivelul seroasei
Stadializare
Stadializare
 Gradul de diferentiere

G1-Bine diferentiat

G3-slab diferentiat
 Carcinomul mamar
carcinomul ductal invaziv-tip comun-NST
• Tumora maligna a glandei mamare
cu punct de plecare la nivelul
epiteliului ductal.
• Localizata frecvent in cadranul
supero-extern al sanului stang.
• Apare de obicei în jurul vârstei de
40-55 de ani, odată cu debutul
menopauzei.
• Rar inainte de 25 ani, de obicei
asociat cu mutatii genetice;
• Screening prin: autopalpare,
ecografie (<35 ani), mamografie.
 Factori favorizanti
• Genetici:
• mutaţii ale genei BRCA1 de pe cromozomul 17q21 asociate şi cu
dezvoltarea carcinoamelor ovariene, mutaţii ale genei BRCA2 de pe
13q21
• Sindrom Li-Fraumeni – multiple sarcoame si carcinoame (mutatii ale
p53)
• Boala Cowden (10q)

• Geografici: de 5ori mai frecvent în SUA fată de Japonia sau Taiwan

• Perioada fertilă lungă (menarha precoce, menopauza târzie)
• Paritatea (mai frecvent la nulipare)
• Vârsta primei nasteri (risc crescut> 30 ani)
• Obezitatea - cresterea riscului este atribuită sintezei de estrogeni în
depozitele adipoase
• Administrarea exogenă a estrogenilor – risc moderat crescut în cazul
tratamentului cu doze mari pentru simptomele menopauzei
• Modificări fibrochistice cu hiperplazie epitelială atipică;
• Carcinomul de glandă mamară contralaterală si carcinomul endometrial.
 MACROSCOPIC
• Nodul unic, de obicei, dar poate
fi si multiplu;
• margini neregulate, aproximativ
2 cm;
• Greu mobilizabil pe planurile
profunde;
• Pe sectiune: aspect uscat,
culoare cenusie, dura ( scartaie
la cutit-forma de schir),
• forma de “crab” datorita
benzilor conjunctive care o
strabat si o inconjoara.
• zone de necroză si mici focare
de calcificare (textură descrisă
ca “pară necoaptă” si focare
punctiforme de culoare galbenă
ce reprezintă componenta in situ
de comedocarcinom)
• In formele avansate:
-aspect de “ coaja de
portocala”- contractia
papilelor dermice
supraiacent tumorii;
- Retractie mamelonara
(mamelon ombilicat) prin
invazia periductala;
 Schirul mamar

• Este o forma de carcinom mamar in care predomina componenta

conjunctiva;
• Apare mult mai frecvent la vârste înaintate.
• Se caracterizează printr-o evolutie lent progresivă si determină
retractia tegumentelor perilezionale, ajungând până la retractia globală
a sânului.
• Macroscopic:
-noduli slab delimitati, de consistentă mult crescuta cu diametrul de 1-
2 cm, rar 4-5 cm;
-pe sectiune consistentă crescuta, aspect stelat;
-are culoare albiciosă-gălbuie cu striuri ce pleacă din centru spre
tesutul adipos din jur; tipic leziunea stelată se asociază cu fibroză
extensivă;
-în zona centrală sunt focare mici, punctiforme sau benzi alb-cretoase
necrotice si mici focare de calcificari
-Scartaie la sectionare datorita calcificarilor.
 MICROSCOPIC

• SCHIRUL: putine celule

neoplazice de forma
poligonala, stelata, fusiforme,
tahicromatice, atipice;
• Dispuse in cordoane, cuiburi,
tubi;
• Separate si comprimate de
fibre de colagen, tesutul fibros
reprezentand respunsul la
prezenta celulelor tumorale;
• La periferie celulele
neoplazice invadeaza tesutul
adipos vecin.
Aspect stelat, infiltrativ
Aspect infiltrativ si reactie stromala desmoplazica
• Celule tumorale Microscopic:
dispuse în grupuri,
cuiburi, cordoane,
plaje solide, celule
neoplazice izolate
• Structurile
glandulare/tubulare
nu prezintă stratul de
celule mioepiteliale
• Tumorile bine diferentiate, compuse din celule cu nuclei mici,
rotunzi, uniformi, lipsiti de nucleoli, care formează tubi sau
glande; activitate mitotică redusă/absentă
• Tumorile slab diferentiate au nuclei mari, pleomorfi, cu
nucleoli proeminenti si mitoze frecvente; predomină patternul
solid; formare redusă de tubi.
 Microscopic
• Infiltrat limfo-plasmocitar peritumoral dens în 20% din cazuri;
• Invazie vasculară (sanguină si limfatică) sau perineurală este
frecventă;
• Leziuni in situ în zonele adiacente;
• Gradul histologic este stabilit în functie de:
– Formarea de tubi
– Pleomorfismul nuclear
– Activitatea mitotică
 Gradul histologic
Formare de tubi:
• 1 punct > 75% din tumoră;
• 2 puncte: 10-75% din tumoră;
• 3 puncte: < 10% din tumoră

Numărul mitozelor pe 10 HPF (din cea mai activă arie) Scor: 3-5→ G1
• 1-3 puncte Scor: 6-7→ G2
Scor: 8-9→ G3
Pleomorfism nuclear
• 1 punct: nuclei mici, regulati, uniformi, de < 1,5 ori
mărimea celor din ductele normale;
• 2 puncte: moderată variabilitate de formă si mărime
(1, 5 -2 ori mărimea celor din ductele normale)
• 3 puncte: marcată variabilitate de formă si mărime
(>2 ori), predominat veziculosi cu nucleoli vizibili
Stabilirea gradului histologic în functie de aspectele
arhitecturale si citologice
Pleomorfism celular si mitoze frecvente
 Carcinomul in situ

• Leziunea precursoare noninvaziva a carcinomului mamar

ductal de tip comun-carcinomul intraductal-in situ (
• sunt prezente celule mioepiteliale in periferia ductelor
Carcinomul tubular
Carcinom mucinos

-rar; la vârstnice; crestere lentă

- macroscopic:consistentă moale, aspect
gelatinos, masă tumorală destul de bine
delimitată, culoare cenusiu-albăstruie
- microscopic: lacuri de mucus palid colorat în
interiorul cărora sunt prezente mici insule de
celule si celule maligne izolate.
 Carcinom medular
-plaje solide cu celule mari cu aspect sincitial,
-cu nuclei veziculosi,
-cu mitoze frecvente;
-infiltrat inflamator limfocitar între plajele tumorale
Prognostic bun; mai frecvent la femeile BRCA1 +
 Carcinom lobular invaziv (CLI)
• Formă distinctă de carcinom mamar cu originea în ductele
terminale ale lobulului glandei mamare;
• Prezintă 2 caracteristici importante:
-bilateral- apare la ambii sani mult mai frecvent decât carcinomul
ductal;
-Multicentric-mai multe tumori în aceeasi glandă mamară

•Microscopic:
-cordoane/siruri de celule tumorale,
-dispersate într-o stromă fibroasă;
-celule mici, relativ uniforme,
-uneori dispuse în cuiburi si plaje neregulate;
-dispozitie concentrică în jurul ductelor normale.
 Carcinom lobular invaziv
-aspect de siruri de celule (dispozitie in sir indian)-
Carcinom lobular invaziv-celulele sunt discoezive-
 Carcinomul lobular in situ-leziunea precursoare,
preinvaziva a CLI-sunt prezente cellule mioepiteliale
in periferie
 Factori de prognostic in carcinoamele mamare

• Statusul limfo-ganglionar;
• Dimensiunea tumorii;
• Gradul histologic;
• Tipul histologic;
• Indicele de proliferare: Ki67
• Statusul receptorilor hormonali-receptori de estrogen,
receptori pentru progesteron –indicatie pentru terapia
antihormonala-Tamoxifen;
• Statusul c-erbB-2 (amplificarea genei HER-2/neu)-indicatie
pentru terapia cu Herceptin
ER, 10x
CDI - IHC PgR, 10x

C-erbB2, 40x PCNA, 40x

 Carcinomul mamar invaziv-teste de hibridizare in
situpentru amplificarea genei her-2/neu

Cromatina, DAPI, 100x FITC, Ce17p, 100x

Texas RED, 100x DAPI – FITC - TR

 Carcinom bazocelular
(Epiteliom bazocelular)
 Carcinomul bazocelular

• Proliferare malignă epiteliala cu originea in stratul bazal al

epidermului si al anexelor cutanate (teaca foliculului pilos)
• apare la persoane vârstnice;
• Predilectie pentru pielea expusă la soare (fată, mâini)
• Unele tumori contin pigment melanic si sunt confundate
macroscopic cu nevii melanocitari sau cu melanomul.
• Tumora invaziva local dar nu metastazeaza;
• Este curabila prin excizie completa dar daca nu este excizata
in totalitate apar de obicei recurente locale;
 Macroscopic:
• Leziune mică, fermă, bine
circumscrisă, perlată
alcatuita din noduli mici-
“perle bazaliomatoase”,
rotunzi, translucizi cu
telangiectazii pe suprafata;
• Stadiu avansat: nodulii
conflueaza rezultand o
formatiune tumorala cu
margine perlata, cu centrul
deprimat, ulcerat, acoperit
de o crusta hematica;
poate invada si distruge
structurile profunde (oase,
sinusurile fetei)
 Variante carcinom bazocelular

• Tumorile neglijate ani

de zile pot duce la
distructie tisulara
considerabila a
tesuturilor din jur cu
ulceratie profunda-
ulcus rhodens.
• Ulcus terebrans-
ulceratia si distructia
tesuturilor moi din jur.
Pot fi invadate oasele
(fetei, craniul si chiar
meningele)
Variante carcinom bazocelular
• CHISTICA: unul/mai multi noduli
semisferici moi cu zona chistica
centrala mai intens pigmentata;
• PLAN-CICATRICEALA: placa
cicatriceala cu ulceratii acoperite de
cruste hematice iar la periferie un
burelet perlat;
• SUPERFICIALA(pagetoida/
eczematoida): placa eritemato-
scuamoasa cu marginile perlate si
ulceratii pe suprafata;
• PIGMENTARA: tumora de culoare
maroniu-negricioasa datorita
melanocitelor;
• SCLERODERMIFORMA/
MORFEIFORMA: placa tumorala
de consistenta crescuta, suprafata
neteda, supra sau subdenivelata;
 MICROSCOPIC
-forma clasica-nodulara-
• In derm numeroase insule
tumorale cu dimensiuni si
forme diferite, dens celulare ce
pornesc din stratul bazal al
epidermului;
• Uneori cordoane/ siraguri
ramificate;
• La periferia insulelor, celulele
palisadeaza- aranjament
ordonat;
• In interior: celulele sunt
orientate in diferite incidente;
• Celulele sunt uniforme,
bazofile, nucleul este mare,
ocupa cea mai mare parte a
citoplasmei;
• Mitoze rare;
 Microscopic:
• Caracteristic apare o
zonă de retractie între
celulele periferice ale
insulelor tumorale,
dispuse în palisadă si
stromă;

• Limita profundă este

netedă, fapt ce ne indică
o capacitate infiltrativă
redusă.
 Alte forme histopatologice

• Adenoid ;
• Keratozic;
• Chistic;
Alte forme histopatologice
• Sclerodermiform-
cordoane subtiri de celule
bazale dispuse intr-o
stroma fibroasa densa;

• Superficial- inmuguriri si
prelungiri mici ale stratului
de celule bazale ce patrund
putin in derm (multifocal);

• Pigmentar;

• Carcinomul bazoscuamos
(metatipic)- focare de
carcinom scuamos;mai
agresiv si poate metastaza;
 Sindromul nevoid bazocelular:
- Boala autozomal dominanta;
- Pacienti tineri cu multiple carcinoame bazocelulare (cu mare
variatie histopatologica alte tipuri decat varianta clasica:
superficial si multicentric, adesea cu osteoid),
- adancituri palmare, hipertelorism, calcificari durale, chisturi
keratozice articulare, anomalii scheletale, anomalii SNC, alte
tumori: meduloblastom, fibroame ovariene, lipoame, etc;
 CARCINOMUL SPINOCELULAR
-carcinomul scuamocelular- carcinomul scuamos-
carcinomul epidermoid
• Tumora maligna epiteliala cu originea in celulele stratului
spinos al epidermului sau a epiteliilor cu metaplazie
scuamoasa (col uterin, bronsic);
• Rata de crestere rapida;
• Invazivitate tisulara locala;
• Capacitate de metastazare;
• Tipic apare la nivelul zonelor expuse la soare: partea superioară
a fetei, urechi, buza inferioară, fața dorsală a mâinilor
• pe mucoase: buze, mucoasa orala/genitala.
• factorii favorizanţi: expunerea la UV, carcinogenele
industriale, ulcere cronice, cicatrici vechi post combustie,
consumatori de tutun (cavitatea bucală).
 Leziuni predispozante displazice intraepidermice
• Keratoza actinica-solara: celule
atipice situate in ½ inferioara a
epidermului;
• Carcinomul intraepidermic:
carcinomul in situ: celule atipice
situate in toate straturile epiteliului
fara a depasi membrana bazala;
 MACROSCOPIC -
forma cutanata
• nodul mic/placa superficiala
eritematoasa, acoperita de
scuame cenusiu-galbui,
aderente;
• Placa este infiltranta si
indurata;
• Tesutul perilezional este
eritematos;
• Dupa cateva luni devine
proieminenta, nodulara,
sangeranda, ulcerata, cu baza
ulceratiei acoperita de exudat
purulent sau de o crusta pio-
hematica;
• La inceput tumora este mobila
pe planurile subiacente, apoi
devine fixata.
 MACROSCOPIC-forma mucoasa

• Fisura, eroziune/ ulceratie

persistenta care sangereaza
usor.
• Buzele sunt uscate, fisurate,
keratozice, initial o indurare
discreta, apoi devine nodulara;
• Dezvoltare exofitica/
endofitica cu distructie
tisulara;
• Cavitate orala/ genitala:
leziuni mari, conopidiforme
suprainfectate.
 MICROSCOPIC
• Mase de celule tumorale care
pornesc de la nivelul epidermului
si invadeaza dermul sub diverse
incidente;
• Epidermul supraiacent prezinta
atipii citonucleare in toate
straturile;
• Celule plimorfe: dimensiuni si
forme variate fara punti
intercelulare;
• Nucleu voluminos, tahicromatic;
• Atipii celulare si
nucleare ,mitoze atipice;
• Reactie inflamatorie bogata in
stroma;
• Celule tumorale individual
keratinizate si perle
keratozice:
1. ortokeratoza (keratinizare
completa- celule eozinofile
cu lipsa nucleului)
2. parakeratoza (keratinizare
incompleta cu pastrarea
nucleului sau resturi
nucleare);
Celule keratinizata individual-diskeratocit

Mitoza atipica
 Microscopic- Clasificarea Broders :

• Se realizeaza în functie de gradul de diferentiere al tumorii:

– G1: >75% din celule sunt diferentiate; există numeroase

perle de keratină; cu cât sunt mai multe perle de keratină cu
atât agresivitatea tumorală este mai scazuta;
– G2: >50% din celule sunt diferentiate, mai putine perle
de keratină;
– G3: >25% din celule sunt diferentiate, există keratinizări
individuale;
– G4: <25% din celule sunt diferentiate.
Carcinomul scuamos bine diferentiat, G1
Melanomul
 Melanomul

-Tumoră malignă melanocitară care ia nastere la nivelul pielii, dar si

la nivelul suprafetei mucoasei orale si anogenitale, esofagului,
meningelui si globului ocular.

- Incidenta in crestere, 1,6% din toate cancerele;

- Incidenta variaza in functie de varsta, sex, arie georgrafica, rasa, tip
histologic:
•varsta: <40 ani la femei si >40 ani la barbati;
•Sex: diferente legate cel mai probabil de expunerea la UV nu hormon-
dependente;
•Apare la rasa alba;
•Tip histologic: melanomul extensiv in suprafata are incidenta cea mai mare;
•Arie georgafica; incidenta cea mai mare in Australia si Noua Zeelanda-
expunere mare la ultraviolete;
• Factori implicati in aparitia melanomului: familiali si de mediu;
- Factori familiali: tipul de piele, numar de nevi, nevii displazici sau istoric
familial de cancer cutanat;
- Factori de mediu: Expunerea la UV; Status socio-economic ridicat;
Reducerea stratului de ozon cu reducerea protectiei la razele UV.
• Tumoră malignă cu crestere radială si verticală.
-Cresterea radială– tendinta de a creste orizontal în epiderm
-Cresterea pe verticală – tumora se dezvoltă în adâncime spre straturile
dermice profunde (aparitia unui nodul într-o leziune initial plană)
• Natura si gradul extensiei în faza de crestere pe verticală determină
comportamentul biologic al melanoamelor.
• Aspectul celulelor tumorale este similar în fazele de crestere radială si
verticală.
 Melanomul- caracteristici clinice
• evoluează în timp de la leziuni cutanate localizate, la tumori
agresive care metastazează si pot fi rezistente la terapie,
• Important: detectia si excizia precoce;
• de obicei este asimptomatic;
• pruritul si durerea pot fi primele manifestări.
• Majoritatea sunt >10 mm în diametru in momentul diagnosticului.
• Cele mai importante semne clinice sunt modificările de culoare,
mărime sau formă ale leziunii pigmentate;
• Spre deosebire de nevi, melanoamele prezintă coloratie variată, -
nuante de negru, maro, rosu, albastru închis si cenusiu; ocazional
zone hipopigmentate, albe sau de culoarea pielii, datorită regresiei
focale a tumorii.
• Limite neregulate (nu netede, rotunde si uniforme ca în nevii
melanocitari)
• Alte caracteristici ale leziunilor pigmentate care ar trebui să
constituie motive de îngrijorare sunt diametrul mai mare de 6
mm; orice schimbare a aspectului precum si aparitia pruritului sau
durerii reprezintă semne de alarmă.
Macroscopic:
regula “ABCD”
-Criteriile pentru
diagnosticul clinic al
melanomului:
-A- asimetrie;
-B- margini;
-C-culoare neuniforma;
-D-diametrul>6 mm.
 Microscopic:
• Celulele sunt mai mari decât celulele
nevice,
• au nuclei veziculosi, cu contur neregulat,
• cromatina densă, dispusă la periferia
membranei nucleare si
• nucleoli eozinofili evidenti.
• Pleomorfism nuclear;
• Atipii citonucleare;
• Mitoze atipice;
• Celule dispuse in cuiburi;
• Pigment melanic;
 Melanomul extensiv in suprafata (30-65%)
• Apare la orice varsta;
• Ariile expuse la soare;
• Mai frecvent pe trunchi-
barbati si pe picioare la
femei;
• Cuiburi de melanocite
care se raspandesc
pagetoid in epiderm;
• Celule izolate atipice si
cuiburi de melanocite in
toate nivelurile
epidermului;
• Infiltrat inflamator cu
limfocite
• Cuiburi jonctionale;
 Melanomul nodular (15–35%)
Orice localizare, mai frecvent pe trunchi, pielea capului gat si membrele inferioare;
Macroscopic: noduli bruni, albastru inchis, leziuni nodulare, polipoide sau
pedunculate; posibil ulcerat.
Microscopic: noduli coezivi in derm
compusi din melanocite atipice cu pattern de
crestere expansil sau de tip “pushing”;
Fara extensie intraepidermica (<3 rete
ridges)
 Lentigo malign (10–40%)
Varstnici;
Cap si gat;
Macroscopic: leziune plana, larga,
pigmentata variabil cu margini neregulate,
slab delimitate;
Microscopic:
-proliferare jonctionala de melanocite
atipice care se extinde in stratul bazal al
foliculului pilos -se asociaza cu elastoza
solara;
- Apar melanocite multinucleate;
 Lentigo malign acral (5–10%)
• Palme, plante, subunghial;
• Mai frecvent la rasa neagra si asiatici;
Macroscopic: placi sau noduli pigmentati,
adesea ulcerati,
Microscopic: acantoza marcata, ingrosarea
stratului spinos, elongarea rete ridges,
proliferare lentiginoasa a melanocitelor
atipice de-a lungul epidermului bazal.
Imunomarcaj HMB 45 este pozitiv în Melanom
 Faza de crestere radială

• Reprezinta diseminarea orizontală a melanomului în epiderm si

uneori în dermul papilar; în timpul stadiului initial, celulelor
tumorale pare să le lipsească capacitatea de metastazare.

• Forme:
- Lentigo malign, de obicei apare ca o leziune indolentă pe fata
bărbatilor în vârstă, putând rămâne în faza de crestere radială
pentru câteva decade;
- Melanom extensiv în suprafată, cel mai frecvent tip de melanom, de
obicei implicând pielea expusă la soare;
- Melanomul lentiginos acral/mucos, care nu este in legătură cu
expunerea la soare.
 Faza de crestere verticală

• Leziunile care
afecteaza dermul
papilar si au directie
verticala in derm;
• frecvent marcată de
aparitia unui nodul si
se corelează cu
aparitia unei clone de
celule cu potential
metastatic.
• Probabilitatea de
metastazare în aceste
leziuni este corelată cu
profunzimea invaziei.
 Factori de progostic
• Dupa excizie, o serie de caracteristici clinice si patologice sunt
utilizate pentru evaluarea probabilitatii de diseminare mestatatică si
prognosticului.

• Un model de evaluare al prognosticului se bazează pe următoarele

variabile:
– profunzimea tumorii (grosimea Breslow si nivelul de invazie
Clark)
– numărul de mitoze/mm2;
– evidenta regresiei tumorale (probabil datorită răspunsului imun al
gazdei);
– prezenta ulceratiei;
– prezenta si cantitatea de limfocite ce infiltrează tumora (TILs);
– genul;
– localizarea tumorii (centrul corpului sau extremităti)
– Prezenta de emboli neoplazici;
– infiltrarea perineurală.
 Nivel de invazie Clark – extensia melanomului în
profunzime

- C 1 → melanom ”in situ” –

limitat la epiderm;
- C 2 → invazie în portiunea
dermul papilar;
- C 3 →invazia limitei dintre
dermul papilar si reticular;
- C 4 → extensie în dermul
reticular;
- C 5 → melanom extins în
hipoderm.
 Indicele Breslow (IB)-grosimea tumorii
• Reprezinta distanta masurata in mm de la
stratul granular (portiunea superioara) al
epidermului pana la cea mai profunda parte a
tumorii;
• Se coreleaza cu supravietuirea;
 Factori de prognostic
-Ulceratia-
• Parametru de prognostic negativ;
• >3mm, indica un prognostic negativ;
• Exista o corelatie statistica semnificativa intre ulceratie si prezenta
metastazelor in limfoganglionul santinela si supravietuire;
• Se noteaza Ta – fără ulceratie; Tb- cu ulceratie
 Factori de prognostic
Metastazele limfoganglionare si la distanta.
• Prognosticul depinde de numarul limfoganglionilor afectati si de prezenta
metastazelor micro sau macroscopice;
• 1 lgg pozitiv (N1) este stadiul III, cu supravietuire la 5 ani de 40–70% iar
stadiul IV – o supravietuire la 1 an de 40-60%.
 Factori de prognostic
-rata mitotica-
 Se cuantifica numarul de mitoze/mm2;
 Factori de prognostic
-Marginea de rezectie-
• In functie de profunzimea
invaziei-indicele Breslow (IB):
- Melanom in situ: 0,5-1 cm;
- IB<1mm: 1 cm margini;
- IB=1,01-2mm: 1-2 cm margini;
- IB>2 mm: 2 cm margini.

• Invazia limfovasculara si perineurala-

factor de prognostic pentru metastazele
limfoganglionare, recurente si
suprevietuire fiind considerata un semn
de agresivitate tumorala.
Embol neoplazic
• prognostic favorabil:
– profunzimea tumorii (Breslow < 0,7 mm; Clark I sau II)
– mitoze absente
– răspuns rapid al TIL (numeroase limfocite infiltrante
tumoral)
– absenta regresiei
– absenta ulceratiei, a embolilor neoplazici, a infiltrării
perineurale
– sexul feminin
– localizarea la extremităti.
Nev normal- formatiune mica,rotunda, plata sau Carcinomul bazocelular-cel mai frecvent cancer
elevata care apare in primele decade de viata cutanat, nu duce la deces, nodul lucios, roz, sau o
arie cicatriceala, o rana care nu se vindeca cu
usurinta.

Carcinom spinocelular- sangerare persistenta, placi verucoase, Melanomul- forma mortala de cancer cutanat, formatiune
cornoase, rareori este mortal. multicolora, cu modificare de forma si dimensiuni.
Margini neregulate si asimetrie.
Tumorile ţesuturilor mezenchimale
Tumori ale ţesutului conjunctiv
 Fibrosarcomul
• Tumora maligna compusa din fibroblasti cu productie
variabila de colagen;
• Diagnostic de excludere;
• <1% din sarcoamele adultului;
• Clinic : masă unică, palpabilă, cu creştere lentă, rar dureroasă,
dimensiune = 3-8 cm;
• vârsta între 30-50 ani;
• Localizare :
– la nivelul coapsei şi genunchiului, trunchiului, extremităţii
distale (antebraţ şi gambă), cap si gat;
– tumoră profundă, rar subcutanată (excepţie: fibrosarcomul
după arsuri, iradieri sau pe cicatrici cutanate)
• Evoluţie:
- recidive locale frecvente
- metastaze (plămân, os)
 Fibrosarcomul
Macroscopic 

• tumoră fermă, rotundă

sau lobulată,
• culoare albicioasă spre
gălbuie,
• Aspect de carne de
peste;
• bine limitată şi pseudo-
încapsulată (în special
tumorile cu dimensiuni
mici)
 Microscopic:

• aspect monomorf, fascicule

lungi, dense, omogene,
• celule dispuse în pattern de
“oase de peşte”,
• celule uniforme, cu nucleu
oval, cu extremităţi ascuţite,
citoplasma puţină şi limite
imprecise,
• mitoze numeroase,
• fibre de colagen cu dispoziţie
paralelă,
• focare de necroză şi
hemoragie
Fibrosarcomul
 Microscopic:

Tumora poate prezenta

diferite grade de
diferentiere:
- Grad scăzut
(diferenţiată),
- Grad intermediar şi
- Grad înalt
(anaplazic).

Prezenta vaselor de
sânge imature (vasele
sarcomatoase lipsite
de celule endoteliale)
favorizează
metastazarea pe cale
hematogenă
 Sarcomul nediferenţiat

Tumorile slab
diferenţiate sunt
constituite din:
• celule pleomorfe,
celule gigante,
multinucleate,
•prezintă numeroase
mitoze atipice şi
•producţie redusă de
colagen.
Tumori ale ţesutului muscular
 Leiomiosarcomul

• Tumora maligna a muschiului neted cu atipii citonucleare

si urmatoarele:

- activitate mitotica,
- necroza tumorala si
- dimensiuni de >10 cm;

• 10% din sarcoamele adultului;

• Femei>barbati;
• Localizare: retroperitoneu si tesuturile moi profunde ale
membrelor, peretele vascular;
• Rareori in uter;
 Macroscopic

• Masa tumorala mare, moale

cu necroza, hemoragie si
uneori degenerare chistica.
 Microscopic
• Celule dispuse in fascicule intersectate oblic in
diferite incidente;
• Caracterele celulelor tumorale:
- Celule fuziforme cu citoplasma fibrilara;
- vacuole citoplasmatice la ambele capete ale
nucleilor;
- Nuclei in forma de trabuc cu capetele rotunjite
cu atipii variabile;
- Frecvente figuri mitotice; Indexul mitotic este
cel mai bun criteriu de prognostic:
• tumorile retroperitoneale: 1-4 mitoze/10 HPF
indică un potential benign în timp ce > 4
mitoze/10 HPF indică o tumoră malignă
• tumori cutanate : > 2 mitoze/10 HPF indică o
tumoră malignă
- Pot exista: modificari mixiode, celule gigante
multinucleate;
- infiltreaza in tesuturile adiacente.
Leiomiosarcom
 Leiomiosarcom
Nuclei cu extremități rotunjite "în trabuc" şi vacuole citoplasmatice
Leiomiosarcomul mixoid
Leiomiom
Leiomiosarcom
 Leiomiosarcomul

Evoluţie:
Prognosticul depinde de localizarea tumorii: 3 categorii
topografice

1. retroperitoneale si intra-abdominale: frecvent nerezecabile în

totalitate, prognostic rezervat, recidive locale şi metastaze
frecvente

2. cutanate şi subcutanate: prognostic bun, riscul de recidive locale

depinde de calitatea exciziei; formele subcutanate pot da
metastaze (1/3 cazuri)

3. vasculare: -metastaze frecvente

 Rabdomiosarcomul
• Tumora maligma mezenchimala cu diferentiere de muschi striat;
• Apare la copii si adultii tineri;
• Se caracterizează prin proliferarea unor celule numite rabdomioblaşti:
celule rotund ovale, cu nucleul alungit, cu citoplasmă eozinofilă, cu
miofibrile (striaţii) abundente, alungite, ca o “coadă” = celulă
mormoloc (tad-pole cell).
• tipuri histologice :
1. tipul embrionar (sarcom botrioid) alcătuit din plaje de celule mici,
rotunde, uniforme; localizare frecventă în vezica urinară sau vagin;
are evoluţie favorabilă comparativ cu alte tipuri
2. tipul alveolar, cu celule dispuse în cuiburi, separate de septuri
conjunctive dense
3. tipul pleomorf, cu celule nediferenţiate, localizat frecvent la coapsă
(~ 75%)
• Histochimic celulele sunt PAS (+).
• IHC sunt pozitive: mioglobina citoplasmatic, desmina (sensibilitate
mare), Myo-D1 şi miogenina nuclear (specificitate mare), actina.
 Rhabdomiosarcomul

Tumora cu necroza si hemoragie

 testis mioglobina (+)

rabdomioblaste
 Rabdomiosarcom botrioid (embrionar)
• Cel mai frecvent;
• Copii si adolescenti;
• Localizare: cap si gat,
sistemul genito-urinar;
• Macroscopic: masa
circumscrisa, palida,
carnoasa;
• Se gasesc la nivelul
viscerelor tapetate de
epitelii: vezica urinara,
tract biliar, faringe,
conjunctiva, canalul
auditiv, vagin;
• Aspect polipoid;
Rabdomiosarcom botrioid (embrionar)
Rabdomiosarcom
botrioid vaginal
 Rhabdomiosarcom alveolar
• Meoplasm malign, dens celular, compus dintr-o populatie de celule
monomorfe de celule primitive cu nuclei rotunzi cu pattern alveolar si solid;
• Adolescenti si adulti tineri;
• Localizare: muschii profunzi ai membrelor, regiunile paraspinale si
perineala;
• Macroscopic: masa tumorala expansila, cu crestere rapida, carnoasa, cenusie.
Rozete perivasculare

Nuclei ovali, citoplasma putina eozinofila

 Microscopic
• Pattern de crestere alveolar-
asemanator alveolelor pulmonare
• Celule mici, albastre, rotunde
(lymphocyte-like): care tapeteaza
septuri fibroase fine cu aspect de
penaj la nivelul celulelor periferice
si discoezive, plutitoare la nivelul
celulelor centrale;
• Citoplasma eozinofila si ocazional
celule gigante multinucleate-
aspect diagnostic;
• Rabdomioblaste cu striatii
citoplasmatice-1/4 din cazuri;
Rhabdomiosarcom alveolar
 Rhabdomiosarcom pleomorf
• Sarcom de grad inalt cu celule rotunde
sau fuziforme, cu forme bizare cu
diferentiere de muschi striat;
• Fara componenta embrionara sau
alveolara;
• Adulti, cel mai frecvent in decada 6-7,
mai frecvent la barbati;
• Localizare: tesuturile moi profunde cel
mai frecvent la nivelul extremitatilor
inferioare;
• Masa tumorala cu crestere rapida,
adesea dureroasa;
• Macroscopic: masa mare, 5-15 cm, cu
pseudocapsula, albicioasa, carnoasa
adesea cu necroza;
• Microscopic: cordoane de celule mari,
atipice frecvente celule poligonale
multinucleate cu citoplasma eozinofila
sau nediferentiate rotunde/fuziforme.
Rabdomiosarcom pleomorf
Tumori maligne ale ţesutului adipos
 Liposarcomul

- Al doilea cel mai frecvent sarcom la adulti (40-60 ani), rar la

copii;
- De obicei apare in tesuturile moi profunde ale extremitatilor
proximale si in retroperitoneu;

Tipuri histologice:
- Tumora lipomatoasa atipica/ sarcomul bine diferentiat cu
subtipurile: adipocitic, sclerozant, inflamator;
- Liposarcomul dediferentiat;
- Liposarcomul mixoid: liposarcomul cu celule rotunde;
- Liposarcomul pleomorf.
 Liposarcomul

- In sarcomul bine diferentiat, celulele

tumorale pot fi cu usurinta recunoscute ca
adipocite;
-Celelalte variante, majoritatea celulelor
tumorale nu sunt evident cu diferentiere
adipoasa dar exista cateva celule cu aspect de
diferentiere adipocitara- lipoblaste:

•Lipoblastele:
-Mimeaza celulele adipoase fetale;
-Contin una sau mai multe vacuole
citoplasmatice clare incarcate cu lipide care
dau forma vacuolata a nucleului,
-Exista forme mononucleate sau multinucleate;
-Nucleul poate fi impins la periferie de o
singura vacuola lipidica mare sau poate fi
central cu mici indentatii care duc la aparitia de
multiple vacuole mici.
 Liposarcomul bine diferenţiat/
tumora lipomatoasa atipica
• Epidemiologie : 40-45%, mai frecvent la adulţii
cu vârstă medie, în decada a VI-a. Extrem de rar
la copii.
• Localizare : în ţesuturile moi profunde ale
membrelor (în special coapse), retroperitoneu,
cordon spermatic, arie paratesticulară, mediastin,
mai rar subcutanat.
• Terminologie in functie de localizare si
rezecabilitate:
- Tumora lipomatoasa atipica/ lipom atipic:
localizari abordabile chirurgical: membre si
trunchi;
- Liposarcomul bine diferentiat: localizari dificil
de abordat chirurgical retroperitoneu sau
mediastin unde este imposibila rezectia completa
si adesea recidiveaza.

• Clinic : masă tumorală cu creştere lentă.

• Microscopic : 4 variante 
– adipocitară (lipoma-like)
– sclerozantă
– inflamatorie
• Uneori pot fi intâlnite aspecte intricate, mai ales
în tumorile retroperitoneale.
Macroscopic:
•formatiune tumorala lobulata, mare, bine
circumscrisa,
•rareori infiltrativa sau ca mase discontiune
in retroperitoneu;
•Galbui sau albicioasa, consistenta in
functie de proportia componentei adipoase,
fibroase sau ariile mixoide
•Frecvent apare necroza grasa.
 Microscopic
• 3 forme histopatologice:
- adipocitic;
- sclerozant – retroperitoneal, paratesticular-
apar celule stromale bizare;
- inflamator cu infiltrat inflamator cronic;
• Adipocite relativ mature cu variatii celulare
si atipii nucleare focale si hipercromazie;
• Celule multinucleate rare;
• Numar variat de lipoblaste nevacuolate sau
vacuolate.
 Liposarcomul cu celule rotunde
• Reprezintă o formă slab diferenţiată a
liposarcomului mixoid;
• frecvent între 40-60 ani
Localizare: tumoră profundă, membre
(coapse), trunchi
Macroscopic: tumoră polipoidă, bine
delimitată; consistenţă moale cu zone
necrotice, hemoragice şi chistice.
Microscopic:
• proliferare de celule mici
rotunde sau ovale, cu limite
nete, talie uniformă şi nuclei
veziculoşi
• rar, celule de talie mare, cu
citoplasma abundentă, fin
vacuolată, sau eozinofilă şi
granuloasă
• vascularizaţia seamană cu
cea din tipul mixoid
• lipoblaştii sunt mai puţin
numeroşi şi mai puţin
evidenţi; se găsesc la
periferia nodulilor tumorali
 Liposarcomul dediferentiat

• tumora lipomatoasa atipica cu

progresie la sarcom de obicei non-
lipogenic cu grade variate de
diferentiere de obicei de grad inalt;

• Componenta dediferentiata:
- Poate fi prezenta in momentul
exciziei initiale;
- Mai frecvent apare in tumora
recurenta sau in focarele metastatice;
- Mai frecvent in tumorile
retroperitoneale.

- Aspect asemanator cu fibrosarcomul;

- Poate prezenta elemente heterologe:
vase, muschi scheletic, cartilaj.
 Liposarcomul mixoid
- Afecteaza adultii tineri, cu un
maxim de incidenta in jurul decadei 4-
5;
- Macroscopic: tumora
intramusculara multinodulara, bine
circumscrisa, pe suprafata de sectiune
cu aspect gelatinos, sau carnos;
-Microscopic: tumora maligna
compusa din celule non-lipogenice
uniforme, ovale
- numar variat de lipoblaste cu spect
de inel in pecete dispuse intr-o stroma
mixoida cu pattern vascular ramificat
caracteristic;
- Necroza tumorala este rara;
 Liposarcomul pleomorf
• Cel mai rar subtip (5%);
• Decada 7, mai frecvent la barbati;
• Masa tumorala care creste rapid,
nedureroasa (3-6);
• Localizare frecventa la nivelul
extremitatilor;
• Margini infiltrative;
• Este o tumora de grad inalt;
• Numar variabil de lipoblasti pleomorfi;
• Nu sunt prezente arii de tumora bine
diferentiata;
• Prezenta lipoblastilor este necesara
pentru diagnostic.
 Liposarcomul

Lipoblaste dispuse in stroma mixoida

Capilare ramificate

S-100 (+) in celulele tumorale CD34 (+) in capilare

Tumori maligne ale vaselor sanguine
 Sarcoamele vasculare:
angiosarcomul si sarcomul Kaposi
• Tumora maligna a vaselor sangvine;
• Localizare:
– superficială (pielea capului) sau
profundă
– partea distală a membrelor (în special
inferioare)
– plurifocală (formele cutanate,
ganglionare, viscerale)
• Unele circumstanţe particulare pot
favoriza dezvoltarea unui:
– angiosarcom: limfedemul preexistent,
apariţia în zone anterior iradiate
– sarcom Kaposi: forma clasică sau
cronică la adultul de 50-70 ani,
endemică la populaţia africană de sex
masculin, pe teren imunodeprimat,
epidemică asociată cu SIDA.
Macroscopic:
• papulă sau nodul albastru-violaceu la nivel
tegumentar
Microscopic:
- tumoră cu celule fuziforme în care diferențierea vasculară trebuie căutată
cu atenţie în special la periferia leziunii;
- fante anastomozate şi neregulate, uneori cu conţinut hematic,
- vacuole citoplasmatice corespunzatoare unei diferenţieri vasculare
elementare
- hematii extravazate şi siderofage
Tumori maligne ale ţesutului osos
 Osteosarcomul
- Tumoră malignă primară osoasă caracterizată prin producţia de tesut osos
imatur sau osteoid de către celulele neoplazice.
- origine in celulele mezenchimale transformate care diferentiaza in osteoblaste
si productia de osteoid.
- cea mai frecventă tumora maligna primară osoasă; al doilea tip de tumora
osoasa dupa mielom;
- incidenta: distribuţia bimodală, primul vârf (10-20 ani), iar al II-lea la >40-50
ani; 60% dintre pacienţi <25 ani; mai frecvent barbati.

- Osteoidul:
- substanţă eozinofilă sticloasă având contur neregulat
- reprezintă precursorul organic, nemineralizat al matricei osoase
- este înconjurat de osteoblaste
- prezent în cantităţi variabile
- alcătuit din: colagen tip I, mucopolizaharde acide (condroitinsulfat,
proteine non-colagene-osteopontina, osteocalcina - proteina non-
colagenoasă prezentă în os şi dentină), proteina morfogenică a osului care
are rol în iniţierea procesului ce începe cu formarea de cartilaj şi se termină
cu formarea osului.
-
 Osteosarcoamele secundare

-dezvoltate de obicei peste 40 ani,

- apar în condiţii predispozante: boala Paget,
osteogenesis imperfecta, infarct osos, osteomielita
cronică, displazie fibroasă, tumora cu celule gigante,
osteoblastom, sarcom postiradiere etc.
-osteosarcoame dezvoltate la persoane cu risc genetic:
pacienţi cu retinoblastom sau cu sindrom Li-Fraumeni.
 Osteosarcomul
• Localizare: metafizele (91%) sau diafizele (9%) oaselor lungi
(femur distal, tibie proximal, humerus proximal); rar intracortical;
rar oase late (oasele pelviene, mandibula, craniu, vertebre).
• În grupul osteosarcoamelor dezvoltate la suprafaţa osului sunt
incluse: OS paraosteal (juxtaccortical), periosteal şi de suprafaţă cu
grad înalt.
• Tumora creste rapid, metastazeaza pe vale vasculara cu aparitia
metastazelor pulmonare;
• Supravietuire redusa 5-10 % la 5 ani;
• Fosfataza alcalina serica si LHD sunt crescute in ser.

• Clinic:
– durere,
– tumefacţie,
– limitarea mişcării membrului afectat
– tegumentul supraiacent regiunii afectate este cald şi are o
vascularizaţie accentuată
Osteosarcomul
• Tumora are origine in cavitatea
medulara in apropierea metafizei,
se extinde in cavitatea medulara,
erodeaza prin placa corticala,
sparge cortexul osos si se extinde
in tesuturile moi;

• Microscopic: osteoblastele
maligne produc cantitati variabile
de osteiod unele devenind
mineralizate;

• Subtipuri microscopice:
- Osteoblastic;
- Condroblastic;
- Fibroblastic;
- Telangiectatic.
 Macroscopic
• Tipic tumora este localizată la nivelul metafizei
oaselor lungi
• Pe secţiune aspect neomogen dpdv al culorii,
consistenţei şi gradului de osificare
• 25% din tumori au o cantitate importantă de
cartilaj
• Când tumora creşte la suprafaţa osului, periostul
ridicat de ţesutul tumoral formează un triunghi
(triunghiul Codman)- aspect identificat
radiologic
 Macroscopic
• leziune intramedulară cu
distrugere corticală şi invazie
în părţile moi;
• dimensiune mare (> 5 cm),
• culoare albicioasă,
• uneori aspect cartilaginos;
• consistenţă variabilă - de la
fermă, osoasă, la consistenţă
moale.
• Uneori pot exista pe acelaşi os
leziuni tumorale secundare
(skip lesions) separate de
maduva osoasă cu aspect
normal.
 Microscopic
• sarcom cu grad înalt de malignitate, cu
producţie de osteoid cu grade variate de
mineralizare.
• Ţesutul osteoid se diferenţiază uneori cu
dificultate de alte materiale eozinofile
extracelulare (colagen, amiloid).
• Osteoidul are tendinţa de depunere
lângă lamelele osoase normale iar uneori
se observă fenomenul de “normalizare”
al tumorii caracterizat prin înglobarea de
osteoblaşti mici, cu atipii minore, în
matricea osteoidă mineralizată
neregulat.

• Osteoblaştii neoplazici au pleomorfism

nuclear marcat, cromatina cu dispunere
heterogenă, nucleoli proeminenţi şi
mitoze frecvente, unele atipice.
 Microscopic

• Osteosarcomul convenţional, intramedular, are tendinţa de a produce,

alături de osteoid, cantităţi variate de ţesut fibros şi cartilaginos.
• Matricea extracelulară poate fi: osteoblastică (50%), fibroblastică (25%)
şi condroblastică (25%)
• Diferenţierea cartilaginoasă poate să fie extensivă, dar producţia de
osteoid este prezentă
• Diferenţierea fibroblastică- aspect de fibrosarcom cu celule pleomorfe şi
mitoze frecvente

• Din punct de vedere histopatologic poate fi împărţit în 3 tipuri:

– osteoblastic - predomină matricea osteoidă şi osoasă
– condroblastic- predomină matricea condroidă de tip hialin, cu grad
înalt de malignitate
– fibroblastic- aspect asemănător fibrosarcomului cu o cantitate mică
de osteoid
Osteosarcom osteoblastic
Osteosarcom condroblastic

Osteosarcom fibroblastic
Tumori maligne ale ţesutului cartilaginos
 Condrosarcomul
• Definiţie: Tumoră malignă cu producţie de matrice condroidă
hialină în care pot sa apara modificări mixoide, osificare
secundară sau calcificare.
• grup de leziuni cu aspecte clinice şi morfologice diferite, 90% din
aceste leziuni sunt condrosarcoame centrale primitive.
• Localizare: oasele pelvine (ileon frecvent), femur, humerus,
coaste; rar oasele mâinii şi piciorului (1%), craniu şi vertebre.
• In functie de localizare:
-Central;
-Periferic;
-Juxtacortical (periosteal);
• Tipuri histologice particulare:

-Cu celule clare;

-Dediferentiat;
-Mezenchimal.
 Macroscopic

- Pe suprafaţa de secţiune: lobuli

cu aspect cartilaginos normal, cu
mineralizare periferică;
- Focal arii de hemoragie ±
necroză
- Cortex frecvent erodat sau
distrus, extensie în ţesutul adipos
adiacent
• Macroscopic: masa lobulara,
translucida, bleu-gri sau
albicioasa.
• Arii de material mucoid, mixoid
sau chistice.
 Microscopic:

• tumora produce matrice cartilaginoasă în cantitate variabilă,

cu aspect lobulat.
• Lobulii sunt separaţi de benzi conjunctive avasculare sau
vascularizate.
• Uneori zone mixoide sau necrotice.
• Condrosarcoamele sunt hipercelulare în comparaţie cu
encondroamele iar celularitatea este crescută la periferia
lobulilor.
• Condrocitele au variaţii de formă şi mărime, conţin nuclei
măriti, hipercromi, uneori sunt celule binucleate.
• Importanţa pentru diferenţierea de un encondrom este
observarea invaziei tumorale la nivelul osului cortical şi
medular, cu înglobarea lamelelor osoase.
• Mitozele sunt rare şi apar în condrosarcoamele de grad înalt.
 Microscopic
- Lobuli neregulati de cartilaj cu forma si talie variabila;
- lobulii pot fi separati de septuri fibroase sau trabecule osoase;
- Celularitate crescuta;
- Condrocitele sunt atipice cu varatii de talie si forma, si nuclei mari,
hipercromi;
-Modificari mixoide
-Gradul tumoral (G) are importanţă prognostică, se bazeaza pe talia
nucleara, hipercromazie si celularitate.
Condrosarcom G1: tumoră cu celularitate moderată; condrocite cu nuclei
hipercromi, uniformi; ocazional celule binucleate. Stromă condroidă; arii
mixoide mici sau absente.
Condrosarcom G2: tumoră cu celularitate crescută, în special la periferia
lobulilor; condrocite cu atipii nucleare mai mari decât în gradul l; mitoze rare;
stromă frecvent mixoidă; arii necrotice prezente.
Condrosarcom G3: celularitatea şi pleomorfismul nuclear sunt mai
crescute decât în gradul ll. Stroma condroidă este redusă, cu zone mari de
necroză, atipii nucleare proeminente, mitoze multiple (>1/mitoză pe HPF)
 Condrosarcomul central
-apare cu localizare intramedulara de obicei
in oasele late sau lungi.
-poate fi primar central sau secundar- apare
pe leziuni precursoare-encondrom;
- 20% din tumorile osoase;
-A treia tumora osoasa dupa mielom si
osteosarcom;
-Majoritatea pacientilor>50 ani;
-localizare: pelvis, femur proximal, femur
distal, coaste-cel mai frecvent, trunchi si
humerus;
 Condrosarcomul secundar periferic: suprapus pe un
osteocondrom
• Riscul de transformare secundara intr-un chondrosarcom secundar
periferic este de 1% pentru osteocondroamele solitare si de 5% pentru
cele multiple;
• Localizare: orice portiune a scheletului, mai frecvent oasele pelvisului
si oasele centurii scapulare;
Condrosarcom periosteal
 Condrosarcomul dediferentiat

- Tumora bifazica
compusa din
condrosarcom
conventional de obicei
de grad G1 si un
sarcom de grad inalt.

- Tumora cu o zone
centrala bleu pal de
cartilaj hialin iar la
periferie o componenta
carnoasa moale cu
necroza si hemoragie.

- Histologic, cele doua

componente sunt bine
demarcate;
Condrosarcomul cu celule clare
- Tumori neuroectodermale care iau
nastere in SNC din astrocite, Gliomul
oligodendrocite, celule ependimare , etc.
- Tumora slab delimitata, infiltrativa;
- metastazele sistemice sunt extrem de
rare;
- Distorsioneaza arhitectura creierului;
- Complicatii: hipertensiune intracraniana
cu varsaturi, dureri de cap, edem papilar
si deces datorita cresterii presiunii
intracraniene.

• Histopatologic: celule cu dispozitie

radiara a nucleilor sub forma de:
- rozete: celule grupate radial in jurul unui
lumen non-vascular;
- Pseudo-rozete: dispozitie radiara a Glioblastom multiform
nucleilor in jurul unui spatiu vascular.
- Tipuri: astrocitom, glioblastom,
oligodendrogliom.
Tumorile limfoide
 LIMFOMUL HODGKIN
• Limfogranulomatoza;
• Implica frecvent ggl, de obicei cervicali;
• Adulti tineri;
• 30% din limfoame;

• Clasificare:
1. LH cu predominanta limfocitara forma nodulara;
2. LH clasic:
a. LH cu scleroza nodulara,
b. LH cu celularitate mixta,
c. LH bogat limfocitar si
d. LH cu depletie limfocitara.

• Diferite dpdv clinic, pattern de crestere, fibroza, caracteristicile

celulelor tumorale, frecventa infectiei cu V.Ebstein Barr.
 MACROSCOPIC
• Ggl mariti de volum,
• Incapsulati, consistenta elastica;
• Pe sectiune: culoare gri-albicioasa;
• Fin nodular, bensi albicioase si capsula
ingrosata-forma cu scleroza nodulara;
 MICROSCOPIC
• Arhitectura ggl. stearsa de o proliferare difuza heterogena;
• Fibroza interstitiala/benzi groase in forma cu scleroza nodulara.
• Celulele implicate în limfomul Hodgkin pot fi :
–Celule comune în toate tipurile histologice :
•celula Reed-Sternberg clasică-este caracteristica pentru LH;
•Eozinofile, macrofage, neutrofile, plasmocite.

–Celule particulare în diferite subtipuri histologice (sunt variante

de celule Reed-Sternberg) :
•celula Hodgkin -mononucleara- în forma cu celularitate mixtă;
•celula lacunară - în forma cu scleroză nodulară;
•celula pleomorfă - în forma cu depleţie limfocitară;
•celula “pop-corn” - în forma cu predominanţă limfocitară, forma
nodulară.
• Celula Reed-Sternberg
clasică are talie mare (15 –
20 m) este rotund -
ovalară, cu citoplasma
eozinofilă, abundenta;

• nucleu bilobat înmugurit

(aspect de “imagine în
oglindă”, “ochi de
bufnita”), cu nucleol
eozinofil, proeminent.

• Imunohistochimic este
pozitivă la CD15 şi CD30.
CD15 Limfom Hodgkin - IHC CD30
 Limfomul Hodgkin
Clinic, limfomul Hodgkin se stadializează după clasificarea Ann Arbor,
1975 (actualizată) :
•Stadiul I - Localizare într-un singur grup ganglionar sau un singur organ
extralimfatic;
•Stadiul II - Localizare în 2 sau mai multe grupe ganglionare de aceeaşi parte a
diafragmului ;
•Stadiul III - Localizare în grupe ganglionare de o parte şi de alta a diafragmului,
+/- localizare splenică
•Stadiul IV - Localizare difuză sau diseminată în organe extralimfatice (ficat,
măduva osoasă)
Fiecare stadiu este subîmpărţit în:
– tipul A - absenţa simptomelor ;
– tipul B - prezenţa simptomelor: febra ondulantă > 38 0 C (Pel - Epstein),
scădere în greutate > 10% G corp în 6 luni, transpiraţii nocturne.

•Alte simptome clinice pot fi: limfadenopatie cervicală bilaterală (“gât

proconsular”) şi dureri ganglionare la ingestia de alcool.
 Limfomul non-Hodgkin
– Proliferare neoplazica difuza sau
nodulara cu celule mari sau mici;
– Cu celule B sau T;
• CD20+ in cel B,
• CD3 & CD45RO in celulele T
– Localizare:
1. LNH limfoganglionare: doar la niveliul
ganglionilor;
2. Extraganglionare: apar si in alte organe
limfoide: timus, splina, maduva osoasa;
3. Descarca in circulatie celule blastice
ducand la leucemie acuta limfoblastica
sau leucemie limfatica cronica;

– Tipuri mai frecvente:

Limfomul foliciular;
Limfomul cu celule de manta;
Limfomul cu celula mare B;
Limfomul de tip MALT extraganglionar;
Plasmocitomul;
Limfomul Burkitt.
CD 20
 Tumorile neuroendocrine

• Tumori ale celulelor neuroendocrine ale sistemului APUD- tumori

carcinoide;

• Malignitate variabila:
- Tumori bine diferentiate- carcinoid tipic;
- Tumori moderat diferentiate- carcinoid atipic;
-Tumori slab diferentiate- carcinoamele cu celule mici si carcinoamele cu
aspecte neuroendocrine;

• Clinic: tumorile produc serotonina ceea ce duce la apritia sindromului

carcinoid: flush, eritem facial, diaree, colica si bronhospasm;

• Metastazele sunt exceptional de rare;

 Microscopic :
- celule mici, rotunde dspuse in insule;
- Nucleii cu cromatina condensate in gramezi cu aspect caracteristic
“sare si piper”
- Exprima cromogranina si sinaptofizina;
- Cele localizate pe ileon si bronhii sunt de obicei de tip carcinoid si
sunt mai frecvente decat cele apendiculare, sunt tumori de grad
scazut;
Bafta!