Maxila (Maxilla), piesa centrala a masivului facial, intercalata
intre cavitatea bucala, orbita si cavitatea nazala participand la formarea peretilor acestora si totodata la suportul arcului dentar superior. Prezita: Corpul maxilei cu 4 fețe:
canalul suborbitar, canale alveolare. CORPUL MAXILEI Are forma unei piramide triunghiulare, a carei baza priveste medial spre cavitatile nazale, iar varful trunchiat este orientat lateral, spre osul zigomatic. Impreuna cu baza dispune de cele 4 fete care imprejmuiesc sinusul maxilar. FATA ANTERIOARA este usor concava si prezinta: Marginea infraorbitala a aditusului orbitar, creasta proeminenta la circumferinta intrarii in orbita; Incizura nazala – o scobitura pe marginea mediala a fetei care contureaza apertura piriforma (nazala anterioara); Fosa incisiva – o depresiune mica deasupra alveolelor incisivilor. Eminenta canina – data de alveola bombata a caninului; Fosa canina – depresiune extinsa si adanca aflata superior de alveolele premolarilor. Gaura infraorbitala – orificiul de deschidere al canalului omonim, aflata in partea supero-mediala a fosei canine, la 5-10 mm inferior de marginea infraorbitala a aditusului orbital. Creasta zigomatico-alveolara – sau jugala reprezinta limita posterioara a fetei anterioare. Are forma unui arc solid, concav spre lateral, intins intre alveola primului molar si baza procesului zigomatic al maxilei. FATA ORBITALA priveste superior si formeaza planseul orbitei. Posterior delimiteaza impreuna cu aripa mare a osului sfenoid fisura orbitala inferioara. Prezinta: Santul infraorbital – traverseaza partea posterioara a fetei orbitale dinspre posterior spre anterior, transformandu-se apoi in canal, canalul infraorbital. C.infraorbital coboara anterior si medial si se deschide pe fata anterioara a maxilei prin orificiul infraorbital. Prelungirea axelor celor doua canale se intersecteaza la 1-2 cm. anterior de incisivii centrali superiori. Din canal se detaseaza canaliculele alveolare. FATA INFRATEMPORARA priveste posterior spre fosa pterigopalatina. Prezinta: Tuberozitatea maxilei – reprezinta partea bombata a fetei infratemporale; Orificiile alveolare in numar d 2-3 se afla in centrul fetei infratemporale, ele se continua in interiorul corpului prin canale alveolare (dentare) superioare si posteioare. FATA NAZALA orientata medial, corespunde bazei piramidei si participa la delimitarea peretelui lateral al cavitatii nazale. Prezinta urmatoarele detalii: Hiatul maxilar – reprezinta deschizatura larga a sinusului maxilar, pe osul izolat. Santul lacrimal – coboara anterior de hiatul maxilar, delimitat de doua creste osoase. Este complectat de osul lacrimal si procesul lacrimal al concai nazale inferioare in edificarea canalului nazo-lacrimal. PROCESUL FRONTAL Se inalta din partea antero-mediala a corpului maxilei la portiunea nazala a ouslui frontal. Pe fetele sale prezinta urmatoarele formatiuni:
Creasta lacrimala anterioara – coboara oblic posterior si lateral pe
fata laterala a procesului si delimiteaza santul lacrimal pe osul lacrimal.
Crestele orizontala de pe fata mediala a procesului, una superioara
– creasta etmoidala pentru fixarea concai nazale mijlocii si alta inferioara – creasta concala pentru conca nazala inferioara PROCESUL ZIGOMATIC Scurt si dintat ia nastere din varful corpului maxilei, orientat lateral, se sutureaza cu procesul maxilar al osului zigomatic. PROCESUL PALATIN Implantat pe fata nazala a corpului, dispus orizontal, participa la separarea cavitatii nazale de cea bucala. Partea anterioara a procesului palatin impreuna cu alveolele incisivilor superiori constituie “premaxila” care persista ca os independent – osul incisiv. Procesul palatin are doua fete si este strabatut de canalul incisiv. Fata superioara, usor concava, formeaza cele 2/3 anterioare ale planseului cavitatii nazale. Impreuna cu procesul de partea opusa, pe linia mediana formeaza: Creasta nazala- pentru suportul vomerului, Creasta incisiva-partea anterioara a crestei precedente elevata, fixeaza septul nazal cartilaginos, Spina nazala anterioara-este un varf osos ascutit la nivelul aperturii piriforme. Fata inferioara – rugoasa, participa la formarea palatului dur. Prezinta: Torusul palatin – proeminenta mediana, simetrica in partea de mijloc a palatului dur de forma si marime variata (alungit longitudinal sau rotunjit mai mult sau mai putin reliefat) Santurile palatine, oblice, in numar de 2-3 pentru vasele si nervii palatini. Canalul incisiv sau nazopalatin strabate procesul palatin posterior de incisivii centrali. Are forma literei “Y” sau “V” si este alcatuit din doua canale secundare care converg spre cavitatea bucala. Orificiile nazale – se afla de-o parte si de alta a crestei incisive; Orificiul bucal – gaura incisiva sau gaura palatina anterioara, aflat pe linia mediana a palatului dur, posterior de incisivii superiori constituie odeschizatura comuna a canalelor secundare reunite; Orificiile lui Scarpa anterior si posterior de circumferinta gaurii incisive, corespund cu deschizatura bucala separata a celor doua canale secundare. PROCESUL ALVEOLAR Ia nastere din partea inferioara a corpului, are o forma curba si impreuna cu procesul similar de pe partea opussa formeaza arcul alveolar, suportul osos al radacinilor dintilor superiori. Prezinta: Tuberculul alveolar – proeminenta mica a arcului alveolar posterior de ultimul molar, marcheaza capatul posterior al acestuia la baza tuberozitatii maxilare; Lama alveolara externa – formeaza versantul extern convex al arcului alveolar, se continua cu fata anterioara si infratemporala a maxilei. Lama alveolara interna – corespunde versantului intern concav al arcului alveolar, continuat in procesul palatin; Alveolele dentare – in numar de 8 pe ficare hemiarcada, se formeaza prin diviziunea santului adanc dintre cele doua lame alveolare, de septurile intralaveolare sau interdentare. Forma si marimea lor este determinata de numarul si aspectul radacinii dintilor pe care le contin. Ele sunt fie uniloculare, fie multiloculare. Compartimentarea are loc prin septurile interradiculare. Eminentele alveolare – sunt reliefurile alveolelor dentare, pe versantul extern al arcului alveolar. SINUSUL MAXILAR Cavitate larga, de forma piramidala in interiorul corpului maxilei, delimitat de fetele acestuia. Prezinta: Peretele superior formează parţial podeaua orbitei si conţine în grosimea lui şanţul, canalul şi mănunchiul vasculonervos infraorbitar. Peretele inferior sau podeaua sinusală este format din osul alveolar corespunzător alveolelor molarilor şi premolarilor, uneori extinzându-se până la nivelul caninului. La adult în 70 % din cazuri podeaua sinusală este situată la aproximativ 4-5 mm sub nivelul planseului foselor nazale iar în absenţa dinţilor laterali extinderea sinusului poate ajunge până la nivelul crestei alveolare reziduale. Peretele anterior corespunde fosei canine, este subţire şi străbătut de canalele dentare superioare şi anterioare. Reprezintă alături de peretele inferior, locul de elecţie în abordarea chirurgicală. Peretele posterior este cel mai gros şi corespunde tuberozităţii maxilare. Prin intermediul său, sinusul maxilar vine în raport cu fosa pterigomaxilară. Peretele medial corespunde peretelui lateral al foselor nazale şi conţine ostiumul sau hiatul semilunar, orificiu de comunicare între sinus şi cavitatea nazală care se deschide la nivelul meatului nazal mijlociu, asigurând astfel drenajul fiziologic al secreţiilor sinusale în cavitatea nazală. Traumatologie maxilo-faciala cu interesarea osului maxilar