MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI LA PRESCOLARI

CAND COMPORTAMENTUL COPIILOR

DEVINE O PROBLEMA
Programele de educatie prescolara nu au ca scop doar transferul de
informatii de la adult catre copii si dobandirea de abilitati de deprinderi la
prescolar, ci si schimbarea comportamentelor nedorite cu care copiii vin din
familie, prin respectarea de catre educatoare, a unor principii corecte de
management al acestora, pentru a maximiza performantele prescolarilor,
care, altfel, pot fi afectate de insuficienta sau incorecta utilizare a propriilor
resurse. Este necesar ca educatorii sa stapaneasca o serie de tehnici pentru a
ajuta la schimbarea comportamnetului dezadaptiv al copiiilor.
Multi copii ajung la gradinita si la scoala nepregatiti sa faca fata cerintelor
specifice din acest mediu. Diferenta dintre mediul familial si cel prescolar
presupune o ajustare a comportamentului copilului la un mediu impregnat cu
reguli si sarcini bine structurate, pentru a facilita integrarea si adaptarea cat
mai buna a acestuia.
 Comportamentele inadecvate

Comportament inseamna , simplu spus, toate activitatile pe care le facem, fie

ele adecvate (ex: a respecta reguli), fie ele inadecvate (a lovi ceilalti copii, a
sfida).

Comportamentele copilului devin problematice sau inadecvate cand

frecventa, intensitatea, durata sau latenta acestor comportamente produc
deteriorari in functionarea lui sociala, personala sau scolara si in adaptarea
lui.

Unii copii prezinta intarzieri in dezvoltarea cognitiva, deficient de atentie,

impulsivitate, hiperactivitate, in timp ce altii sunt agresivi sau opozanti; copiii
cu probleme de temperament manifesta un nivel de activare crescut si
raspunsuri la stimulare care conduc la conflicte cu cei din jur , campul lor de
atentie, iritabilitatea sunt disfunctionale.
 Sunt mai multi factori individuali care pot perturba comportamentul unui
copil printre care amintim:

- factorii ereditari;
- factorii de mediu;
- factorii contextuali

De exemplu: Starea de sanatate a unui copil poate modela raspunsul

comportamental al acestuia , la fel cum in familie existenta unor conflicte pot
determina aparitia unor comportamente agresive in situatii de interactiune cu
alti copii. ( Daca mama tipa si arunca obiecte cand se cearta, exista
posibilitatea ca si copilul sa manifeste acest tip de comportament in timpul
unor neintelegeri cu ceilalti copii).
De asemenea, cand analizam un comportament, este bine sa tinem cont de
diferentele individuale (unii copii sunt mai sensibili, altii mai toleranti). Pe de
alta parte, comportamentul unui copil este motivat, intodeauna de o nevoie,
fie ea esentiala (hrana, caldura, sanatate), sau emotionala (dragoste,
acceptare).
Un comportament inadecvat se caracterizeaza printr-un set de manifestari
care impiedica adaptarea la mediul din gradinita, care aduce atingere
functionarii copilului , dar si celorlalti colegi, manifestand si o anumita
stabilitate in timp.
 Cadrele didactice si contributia lor la identificarea
unor tulburari de comportament
Exista tulburari de comportament inadecvat care pot fi clinice, interventia in
acest caz fiind in masura sa implice parintii, cadrele didactice, consilierul
scolar, psihologul, psihiatrul, medicul pediatru etc. Din aceasta categorie fac
parte tulburari precum ADHD (Tulburarea de dificit de atentie si tulburarea
hiperkinetica), tulburarea de conduita, tulburarea de comportament
opozitionist si provocator etc.
Una din sursele de informatii, in evaluarea acestor tulburari, o constituie
investigarea mediului prescolar, deoarece este important ca simptomele
caracteristice acestor tulburari sa fie transituationale (sa se manifeste si acasa
si la grandinita sau in alte medii), pentru a le putea incadra diagnostic.
 Educatorii pot oferii informatii utile in diagnosticarea ADHD, de exemplu.
Acest fapt are la baza urmatoarele argumente:
- Timpul petrecut cu copiii este un interval semnificativ pentru acestia sa
poata cunoaste suficient de bine comportamentul si temperamentul copiiilor
- Educatorii cunosc indeajuns de bine caracteristicile de dezvoltare ale
copiiilor aflati la varsta prescolara, incat sa le poata raporta comportamentul
la etaloanele de varsta si gen
- Sarcinile structurate din gradinita, la care copiii sunt obligati sa aloce
anumite resurse (de atentie, cognitive), permit educatorilor o evaluare
corecta a acestei alocari (cat de bine este focalizata atentia, de exemplu).
- La gradinita, sarcinile sunt foarte diverse (jocuri, interactiuni cu colegii,
controlarea impulsurilor etc.), iar cadrele didactice pot observa o gama larga
de raspunsuri comportamentale ale unui copil. Datorita diversitatii sarcinilor
de la gradinita, educatorii pot observa manifestarile impulsive, lipsa atentiei,
comportamente opozante.

Cu toate acestea, exista limite privind contributia educatorilor la evaluarea

unor comportamente cu caracter clinic ale copiilor. Observatiile educatorilor
sunt oferite specialistilor, singurii care pot realiza o valuare de specialitate si
un diagnostic diferential.
 Managementul problmelor comportamentale

Intrucat educatorii se confrunta adesea cu problemele comportamentale

ale copiiilor, precum agresivitatea, nerespectarea regulilor, este necesara
abordarea acestor probleme din urmatoarele motive: pentru a ajuta
copilul in cauza, pentru a preveni afectarea comportamentelor celorlati
copii sau perturbarea activitatii de la grupa.
Educatorii nu pot interveni intotdeauna suficient de eficient in prevenirea
sau inlaturarea problemelor comoportamentale ale copiilor, intrucat este
necesar sa stie care metoda de disciplinare se preteaza cel mai bine
pentru a fi aplicata in conditiile activitatii/interactiunii in grup, specifice
gradinitei. In cadrul grupului de langa gradinita sau in alte contexte (in
familie, de exemplu), copiii cu probleme comportamentale trebuie
protejati de etichetari, desconsiderari sau marginalizari datorate
comportamentelor manifestate. De aceea, este indicata colaborarea
intensa, atat cu consilierul scolar, cat si cu parintii acestor copii, intrucat,
doar prin colaborare, se pot obtine rezultatele dorite in abordarea
problemelor de comportament inadecvat.
 Comunicarea cu copilul

Pentru a avea o buna relationare cu copilul, in general, sau cu cel cu

probleme comportamentale, un element esential este comunicarea cu
acesta intr-o maniera care sa evidentieze acceptarea lui neconditionata,
fara insa a fi de acord cu comportamentele inadecvate. Este foarte
important ca acesti copii sa se simta respectati ca oameni, sa stie ca
parerea lor conteaza si ca cineva empatizeaza cu ei.
Comunicarea presupune atat ascultarea activa, cat si construirea si
transmiterea de mesaje adecvate. A asculta activ inseamna a intelege nu
doar ceea ce vrea copilul, ci si ceea ce simte, reflectand aceasta intelegere
printr-un raspuns obiectiv, orientat pe aceste aspecte, nu pe judecarea
copilului, chiar in situatia in care manifesta comportamente inadecvate.
Raspunsurile educatorilor pot avea in vedere nu doar mesajele verbale ale
copiiilor (de ex. Expresii: “Ma deranjeaza ceilalti”) ci si cele non-verbale (ex:
gesturi de amenintare, refuzul copilului de a se juca, etc). Acest aspect este
important mai ales ca la varsta prescolara, limbajul emotional este destul
de putin nuantat (ex: copilul spune ca se simte rau si cand este trist si cand
este speriat, desi este vorba de emotii diferite), iar exprimarea starilor
emotionale se realizeaza, adesea, prin gesturi sau comportamente.
Exista unele situatii cand nu se recomanda aplicarea ascultarii active. De
exemplu, cand copilul vrea sa monopilizeze atentia adultului sau sa abata
atentia de la o sarcina primita, reflectarea empatica poate deveni o
recompensa pentru comportamente indezirabile/inadecvate ale copiilor. De
exemplu, copilul poate considera atentia acordata si intelegerea manifestata
de educatori ca niste elemente gratificatoare pe care le va solicita insistent in
viitor. In cazul in care educatorii observa aceasta functie a comunicarii cu
copilul, atunci, se poate apela la o abordare directa: “am mai vorbit despre
aceasta si stii cum poti rezolva problema”, fie prin schimbarea subiectului sau
printr-o diminuare a reflectarii empatice.
A construi mesaje adecvate pentru copii, atunci cand manifesta
comportamente inadecvate, nu este acelasi lucru cu a le da sfaturi, pentru ca,
acestea din urma ii fac dependenti de adult. De cele mai multe ori, copiii au
tendinta de a refuza sa urmeze sfaturile, considerandu-le niste ordine (ex: Sa
nu indraznesti sa te mai bati niciodata cu copiii). Un mesaj corect formulat va
exprima sentimentele de nemultumire fata de ceea ce a facut copilul,
educatorul va identifica si exprima faptul ca ceea ce il deranjeaza este efectul
acestui comportament, nu copilul insusi. Cu alte cuvinte, este necesara
diferentierea intre comportamentul copilului si copilul ca persoana, iar
mesajele transmise trebuie sa afecteze comportamentul, nu persoana
copilului (ex: am fost nemultumit ca l-ai lovit pe A…, pentru ca stiu ca tu ai fi
putut gasi si alte rezolvari la faptul ca ti-a luat jucaria).
Pentru a se exprima un mod de comunicare eficient este necesar ca
educatorii sa descrie comportamentul pe care copilul il manifesta, si care
interfereaza cu activitatea grupei, sa exprime ceea ce simt ceilalti copii
cand acest comportament apare, si ceea ce simt ei referitor la acest
comportament. De asemenea, educatorii trebuie sa descrie si ce
consecinte are acest comportament inadecvat ( ex: Cand alergi in sala de
grupa, ceilalti copii sunt dezamagiti si furiosi pentru ca strici ceea ce
lucreaza ei pe covor)

Ceea ce este important in construirea mesajelor este ca acestea sa nu

blameze copilul, ci sa il ajute sa inteleaga unde a gresit si ce consecinte
are comportamentul sau asupra celorlalti copii.
 Situatiile conflictuale
Conflicul este o parte fireasca a procesului de comunicare cu cei din jur.
Situatiile conflictuale intre copiii de la gradinita genereaza multa furie si
frustrare acestora. Medierea unor astfel de situatii presupune ascultarea
copiilor implicati in situatiile conflictuale respective si clarificarea
emotiilor simtite in astfel de situatii dificile. Inainte de a alege solutia
adecvata pentru rezolvarea conflictelor, educatorii trebuie sa ii lase pe
copii sa exprime variante de solutionare, chiar daca sunt inacceptabile,
apoi sa le elimine in urma analizarii. A-i lasa pe copii sa exploreze, sa
caute solutii alternative pentru a solutiona o problema si sa le discute,
constituie un pas important, atat in relationarea acestora cu educatorii,
cat si in dezvoltarea controlului asupra propriului comportament.
In rezolvarea conflictelor, prescolarii pot aborda mai multe posibilitati:
copiii care se joaca mai mult timp impreuna cu ceilalti, pot invata, prin
incercare si eroare, ce functioneaza si ce nu in rezolvarea acestor
neintelegeri. De asemenea, acesti copii ajung sa-si dea seama de modul
cum ceilalti copii pot solutiona conflictul.
Educatorii trebuie sa inteleaga cauzele diverse ale comportamentelor
nedorite, pentru a aborda strategii adecvate de prevenire a conflictelor
dintre copii. Astfel, educatorii pot utiliza doar metode pozitive de
disciplinare, fara a se recurge la comportamentele violente sau etichetari.
Se pot intreprinde masuri de preventie pentru a evita aparitia
comportamentelor nedorite si, in consecinta, a conflictelor intre copii, la
nivel de grupa.
Pentru un copil care intra frecvent in conflict verbal cu ceilalti, educatorii
pot folosi un joc de rol cu doua jucarii care redau acel tip de interactiune
ineficienta, punand in scena una dintre situatiile conflictuale. In
momentul in care cele doua personaje ajung sa se certe, jocul se
intrerupe. Acest tip de activitati poate fi realizat si cu un grup de 2-3
copii, dar se recomanda ca acei copii care se comporta agresiv sa fie
spectatori, pentru a avea ocazia sa se inteleaga mai bine
comportamentele personajelor si consecintele pe care aceste
comportamente le au.