Tema 2.

Obiective generale ale auditorului

independent și desfășurarea unui audit în
conformitate cu standardele internaționale de audit

1. Auditul situațiilor financiare;

2. Cerințe etice cu privire la auditul unor situații
financiare;
3. Scepticismul și raţionamentul profesional;
4. Suficiente probe de audit adecvate şi riscul de audit;
5. Efectuarea unui audit în conformitate cu I.S.A.
 Literatura utilizată

1. Şevciuc, T. Audit financiar. Curs de prelegeri pentru

studenţii specialităţii 361.1 – Contabilitate. Chişinău:
Centrul editorial al UASM, 2014, 91 p., 6 c. a.

2. Legea privind activitatea de audit nr. 61 în vigoare

din 1 ianuarie 2008

3. Standardul internaţional de audit 200

1. Auditul situațiilor financiare

Auditul situaţiilor
financiare- activitatea
efectuata de auditorii
financiari in vederea
exprimarii unei opinii
asupra situatiilor financiare
sau a unor componente
ale acestora, exercitarea
altor misiuni de asigurare
si servicii profesionale
potrivit standardelor
internationale de audit. 
 Scopul unui audit este să
îmbunătățească gradul
de încredere al utilizatori­
lor vizați ai situațiilor
financiare

Acest lucru este obținut prin

exprimarea unei opinii de către
auditor cu privire la faptul dacă
situațiile financiare sunt pregătite
sub toate aspectele semnificative
în conformitate cu un cadru
general de raportare financiară
aplicabil

Un audit efectuat în
conformitate cu I.S.A. și
dispoziții etice relevante
permite auditorului să-și
formeze acea opinie
 Un audit este realizat în baza premizei că conducerea a
recunoscut o serie de responsabilități care sunt
fundamentale pentru efectuarea unui audit şi anume să
ofere auditorului:

 acces la toate informațiile pe care conducerea și acolo unde

este cazul persoanele însărcinate cu guvernanța le
consideră a fi rele­vante pentru pregătirea situațiilor
financiare, cum ar fi înregistrări, documentație și alte
aspecte;
 informații adiționale pe care auditorul le-ar putea solicita
conduce­rii și, acolo unde este cazul, persoanelor însărcinate
cu guvernanța în scopul auditării
 acces nerestricționat la persoanele din cadrul entității de la
care auditorul consideră necesar să obțină probe de audit
 Pregătirea situațiilor financiare de către conducere necesită::

 identificarea cadrului general de raportare financiară aplicabil în

contex­tul oricăror legi sau reglementări relevante;
 pregătirea situațiilor financiare în conformitate cu acel cadru
general;
 includerea unei descrieri adecvate a acelui cadru general în
situațiile fi­nanciare
În anumite cazuri, cadrul general de raportare financiară ar
putea să includă:
mediul legal și etic, inclusiv statute,
reglementări, decizii ale instanțelor
judecătorești și obligații etice
profesionale în legătură cu aspecte
con­tabile;

interpretări contabile publicate, cu un

grad de autoritate diferit, emise de
organizații de reglementare sau
profesionale care stabilesc standarde;

opinii publicate cu un grad diferit de

autoritate cu privire la problemele
contabile apărute, emise de organizații
de reglementare sau profesionale care
stabilesc standarde;

practici generale și din industrie

recunoscute în mare măsură și
preva­lente;

literatură contabilă.
 Ca bază pentru opinia auditorului
I.S.A.-urile cer ca auditorul să obțină
o asigurare rezonabilă în legătură cu
faptul că situațiile financiare ca întreg
nu conțin denaturări semnificative fie
cele datorate fraudei sau erorii. Asigu­
rarea rezonabilă reprezintă un nivel de
asigurare ridicat. Ea se obține atunci
când auditorul a obținut suficiente
probe adecvate de audit pentru a
reduce riscurile de audit la un nivel
acceptabil de scăzut (de exemplu,
riscul ca auditorul să exprime o opinie
neadecvată atunci când situațiile
financiare sunt denaturate
semnificativ).
 Conceptul de prag de semnificație
este aplicat de către auditor atât în
pla­nificarea și efectuarea auditului
cât și în evaluarea efectului
denaturărilor identificate asupra
auditului și a erorilor necorectate,
dacă este cazul, asu­pra situațiilor
financiare. În general, denaturările,
inclusiv omisiunile, sunt considerate
a fi semnificative dacă, în mod
individual sau în totalitate, ele ar
putea să genereze o așteptare
rezonabilă cum că ar putea să
influențeze deciziile economice ale
utilizatorilor luate în baza situațiilor
financiare.
 2. Cerințe etice cu privire la auditul unor situații
financiare

Independenţa în aparenţă – evitarea

faptelor şi împrejurărilor care sunt atât de
Independenţa în gândire – atitudine în
semnificative, încât o terţă parte rezonabilă şi
gândire care permite emiterea unei asigurări
informată, care dispu ne de toate informaţiile
neafectate de influenţe care compromit
relevante, inclusiv privind orice măsură de
raţionamentul profesional, permiţând unei
protecţie aplicată, ar ajunge în mod rezonabil
persoane să acţioneze cu integritate, să
la concluzia că au fost compromise
exercite obiectivitatea şi scepticismul
integritatea, obiectivitatea sau scepticismul
profesional;
profesional ale societăţii de audit sau ale unui
membru al echipei misiunii.
 Partea A al codului I.F.A.C. (Federația Internațională a
Contabililor) stabilește principiile fundamentale ale eticii
profesionale şi anume:

Integritatea

Comportamentul
Obiectivitatea
profesional

Competența
Confidențialitatea profesională și
atenția cuvenită
 3. Scepticismul și raţionamentul profesional
informații care pun la
îndoială fiabilitatea
documentelor și
răspunsurile la intervievări
care vor fi folosite ca
dovezi de audit

Scepticismul
profesional – atitudine
care include o gândire
rezervată, fiind atent la
probe de audit care
contrazic alte probe de condiţii care ar putea condiții care ar putea
audit obținute indica o posibilă indica o posibilă fraudă
denaturare datorată
fraudei sau erorii şi o
evaluare critică a
probelor de audit

circumstanțe care
sugerează nevoia
efectuării de proceduri de
audit adiționale fața de
cele impuse de I.S.A.-uri
 Scepticismul profesional este
necesar pentru o evaluare critică a
probelor de audit. Acesta include
punerea la îndoială a probelor de audit
contradic­torii și fiabilitatea
documentelor și a răspunsurilor la
intervievări și alte informații obținute
de la conducere și persoanele
însărcinate cu guvernanța. Acesta mai
include și luarea în considerare a
suficienței și a gradului de adecvare a
probelor de audit obținute în
circumstanțele date, de exemplu în
cazul în care au existat factori de risc
de fraudă și un singur document, de o
natură care îl face a fi susceptibil de
fraudă, este singura dovadă care stă la
baza unei sume semnificative la nivelul
situațiilor financiare.
 Raţionamentul profesional – aplicarea
pregătirii relevante, a cunoştinţelor şi a experienţei
în contextul dat de audit, contabilitate şi standarde
etice, pentru a lua decizii în cunoştinţă de cauză în
legătură cu procedura adecvată în contextul
circumstanţelor misiunii de audit.
 Raționamentul profesional este necesar în special în
legătură cu decizii legate de:

pragul de semnificație și riscul de audit

natura, momentul și întinderea procedurilor de audit

folosite pentru a îndeplini dispozițiile I.S.A.- urilor și a
strânge probe de audit

evaluarea măsurii în care au fost obținute suficiente

probe de audit adec­vate, și a măsurii în care mai trebuie
făcut ceva pentru a atinge obiecti­vele ISA-urilor și prin
acestea, obiectivele generale ale auditorului

evaluarea raționamentelor conducerii în aplicarea

cadrului general de raportare financiară aplicabil
4. Suficiente probe de audit adecvate şi riscul
de audit

Probele de audit sunt necesare

pentru a susține opinia auditorului și
rapor­tul. Acestea sunt cumulative ca
natură și sunt obținute în principal ca
urmare a procedurilor de audit
efectuate pe parcursul auditului. Ele
ar putea totuși să includă și informații
obținute din alte surse, ca de exemplu
auditurile precedente (cu condiția că
auditorul să fi determinat măsura în
care au avut loc schimbări de la
auditul precedent care ar putea afecta
relevanța acestora pentru auditul
curent) sau procedurile de control al
calității ale societăţii de audit pen­tru
acceptarea și continuitatea clienților
 Relaţia de cauzalitate între riscurile de denaturare şi nr. de
probe necesare
100%

90%

80%

70%

60%

50%
-
40%

30%

20%

10%

0%
N nr. probe N+1 nr. probe N+2 nr. probe N+3 nr. probe
 Riscul de audit

Riscul de
Riscul de
denaturare
detectare
semnificativă
 Riscul de
denaturare
semnificativă

Riscul de control Riscul inerent

 5. Efectuarea unui audit în conformitate cu
I.S.A.

a) să identifice și să evalueze riscurile de denaturare semnificativă,

fie ele datorate fraudei sau erorii, pe baza înțelegerii entității și a
mediului său, inclusiv controlul intern al entității;
b) să obțină suficiente probe de audit adecvate cu privire la faptul
dacă denaturările semnificative există, prin proiectarea și
implementarea unor răspunsuri adecvate la riscurile evaluate;
c) să își formeze o opinie cu privire la situațiile financiare bazată pe
con­cluziile trase în baza probelor de audit obținute.
 Materialul introductiv ar putea include,
în funcție de necesitate, următoare­le
aspecte ca explicație la:

 scopul și domeniul de aplicare al I.S.A.- ului,

inclusiv modul în care un ISA este legat de alte
I.S.A-uri;
obiectul I.S.A;
 responsabilitățile auditorului și a altora în
legătură cu obiectul I.S.A.;
 contextul în care I.S.A. este stabilit.