Artrologie generalitati

Dr Statescu Gabriel
 Generalități

 Ființa umană se deplasează și acționează asupra mediului cu

ajutorul unui ̋ aparat de mișcare ̋ alcătuit dintr-un sistem de
pârghii rigide – oasele- legate între ele prin articulații formând
scheletul osos ( componenta pasivă a aparatului de mișcare)

 Cele peste 200 de piese osoase ale scheletului se leagă între

ele printr-un ansamblu de părți moi
 Contactul dintre două capete osoase cu sau
fără mișcare între ele împreună cu toate
elementele care le înconjoară formează o
articulație
 Articulațiile dintre două oase cu ajutorul unor
țesuturi de interpoziție se numesc Synartroze
( articulații prin continuitate)
 Articulațiile la care legătura dintre oase
include prezența unei cavități articulare, cu
contact osos limitat și intermitent se numesc
Dyartroze ( articulații prin contiguitate)
 Elementele componente ale articulatiei
 Suprafetele articulare osoase

 Interpunerea de cartilaj sau menisc

 Capsula articulara

 Ligamentele de intarire

 Sinoviala

 Vascularizatia, inervatia articulatiei

 Miscarile articulatiei
 Synartrozele
 După tipul de țesut care realizează legătura dintre cele două oase
synartrozele se împart în:
- syndesmoze
- syncondroze
- synostoze

 Synartrozele alcătuiesc marea categorie a articulațiilor fixe și

semimobile

 Diartrozele constituie articulațiile mobile ale scheletului

 Syndesmoze
 La acest tip de articulație țesutul de legătură este format din fibre de
colagen sau fibre elastice dispuse sub forma de:
 - membrană interosoasă
 - ligamentele galbene
 - suturi ( ligament sutural): sutura serrata, sutura
denticulata, sutura squamosa, sutura limbosa, sutura plana
 - schindylezis: angrenarea unei creste osoase într-un
șanț opus corespunzător
 - gomphosis: fixarea dinților în procesul alveolar
 În practica medicală acest termen este utilizat restrîns pentru
joncțiunile osoase prevăzute cu ligamente scurte
( ex. Articulația tibio-fibulară distală)
 Syncondroze
 Sunt articulații temporare sau permanente realizate între două piese
osoase formate prin osificare endocondrală unite prin țesut
cartilaginos hialin sau țesut fibrocartilaginos

 A. Cele mai numeroase syncondroze sunt reprezentate de cartilagiile

de creștere, realizează joncțiunea cartilaginoasă dintre epifize și
diafize
- ex. Syncondrozele craniene sfenooccipitală

 B. Cele care au un rol mecanic fără să fie implicate în procesul de

creștere osoasă: simfiza
- ex. Tipic simfiza pubiană
 Synostoze
 Pot fi considerate stadiul de evoluție finală a syncondrozelor și
suturilor după terminarea perioadei de creștere

 Țesutul fibros sau cartilaginos este înlocuit cu țesut osos realizând cea
mai fermă legătură între două piese osoase

 Transformarea suturilor în synostoze începe după vârsta de 45 de ani

cu o evoluție lentă dinspre interior spre exterior și dinspre median
spre lateral
 Dyartrozele
 Sunt cele mai numeroase articulații funcționînd în același timp ca
organe perfecționate de mișcare

 Prezintă o structură tipică:

- suprafețele articulare
- capsula articulară
- cavitatea articulară cu mijloace de unire și de alunecare
- anexele: ligamente, meniscuri și discuri articulare, corpuri
adipoase, labrum-ul articular, teci sinoviale și burse
Clasificarea dyartrozelor după complexitatea anatomică:
- articulație simplă
- articulație compusă
- articulație complexă
 Amfiartroza
 O categorie aparte de articulații sinoviale care realizează
mișcări de mică amplitudine datorită unor suprafețe articulare
neregulate din punct de vedere geometric dublate de un aparat
capsulo-ligamentar foarte puternic

 Exemplu: articulațiile dintre corpurile vertebrale

Articulația temporomandibulară- vedere laterală
Articulația temporomandibulară- vedere medială
Secțiune sagitală prin articulația
temporomandibulară
 Raporturile discului articular în mișcarea de
coborîre și ridicare a mandibulei ( după Gray)
 Aplicații clinice

 Mandibula se luxează spre anterior când discul articular sare

peste tuberculul articular și ajunge în fosa infratemporală

 Pacientul rămîne cu gura deschisă și nu o poate închide

 Reducerea se face prin introducerea degetelor mari în gura

pacientului și apăsarea în jos pe ultimii molari ai mandibulei
concomitent cu ridicarea mentonului
Ligamentele coloanei vertebrale cervicale
Articulațiile intervertebrale
Articulațiile sterno-costale
Articulația genunchi