EXAMINAREA IS SEMIOLOGIA

SISTEMULUI NERVOS

Vasiliu Ilie
Vleju Daniela
Nicolae VapniȘen
V-2021
 EXAMENUL FUNCŢIONAL AL
SISTEMULUI NERVOS

Examenul functional al sistemului

nervos:
Include examinarea comportamentului, a
sensibilităţii, excitabilității neuro-
musculare is a motilității sau motricității.
Examinarea sistemului nervos incepe cu
examenul fizic al craniului is coloanei
vertebrale is continuă cu examenul
funcțional.
 INSPECȚIA, PALPAȚIA,
PERCUȚIA CRANIULUI,
COLOANEI VERTEBRALE
Inspecția, palpația, percuția craniului,
coloanei vertebrale:
Pun în evidenţă deformări, creşteri de volum,
asimetria craniului, atitudini cum ar fi
torticolisul, opistotonusul, starea de
lumbago, scăde rea consistenței, reducerea
mobilității coloanei vetebrale, modificarea
temperaturii bucale, însoțite sau nu de
schimbarea cunoştinţei sau semne senzitivo-
motorii, aspecte care apar în encefalopatii is
medulopatii.
 EXAMINAREA SENSIBILITĂŢII

Se examinează sensibilitatea superficiala, profundă, viscerală is senzorială.

Tulburările sensibilităţii poartă numele de disestezii.
1.Sensibilitatea superficială - sensibilitatea pielii is a mucoaselor, este
exprimată sub forma sensibilitaţii tactile, dureroase is termice.
-Hipoestezia - este generalizată în stările de inhibiţie corticală. Sînt hipoestezii
false, determinate de un mod de reacţie modificată de vârsta, foame, oboseală,
frica, alţi factori.
1.Hipoestezia pe o jumătate de corp, se numeşte hemihipoestezie sau
hemianestezie cînd sensibilitatea lipseşte total.
-Hiperestezia, hiperalgia se traduce prin reacţii exagerate la excitanţii obişnuiţi.
Durerea poate fi locală, proiectată, iradiată.
-Parestezia este alterarea sensibilităţii, se manifistă printr-un prurit intens,
biopsiant, fără ca locul pruritului să existe leziuni. Apare în turbare.
2. Sensibilitatea profundă - prin această sensibilitate, SNC este informat
în permanenţă de poziţia pe care o au diferite segmente corporale, direcţia
mişcarii, forţa de contracţie musculară.
3. Sensibilitatea viscerală - este crescută din cursul evoluţiei tulburărilor
topografice, circulatorii sînt percepute de către SNC sub formă de dureri -
algii viscerale. Se manifestă adesea difuz, cu localizări neprecise.
4. Sensibilitatea senzorială - se verifică diferit, îpn funcţie de specia
animalului.
-Amauroza apare în leziuni totale ale nervului optic is se manifestă prin
midriaza is lipsa de reacţie pupilară.
-Cecitatea reprezintă lipsa capacităţii vizuale. În stări de excitaţie
corticală se produce hiperacuzia, iar surditatea se numeşte cophoza. Poate
fi uni - sau bilaterală.
 EXAMINAREA EXCITABILITĂŢII
NEURO-MUSCULARE
Examinarea excitabilităţii neuro-musculare.
Se apreciază prin verificarea reflexelor superficiale is profunde, excitarea mecanică sau electrică
a trunchiurilor is nervilor superficiali sau lovirea directă cu palma a maselor musculare.
-Reflexele superficiale la rândul lor sînt cutanate is ale mucoaselor:
-Reflexele superficiale cutanate sînt:reflexul greabănului, dorsal, codal, abdominal, anal,
perineal, etc.
-Reflexele mucoaselor - strănut, tuse, vomitare, de deglutiţie, de masticaţie.
Exageraea reflexilor tendinoase (rotulian sau patelar is reflexul achilean) constă in paralizii
progresive, dar is bruşte, după o ecoluţie de 3-4 zile.
Reducerea sau abolirea reflexelor tendinoase apare în paralizii periferice is în prima fază a bolilor
acute ale encefalului.
Motilitatea sau motricitatea depinde de starea tonusului muscular, de contractibilitatea musculară,
care la rândul lor sînt în legatură cu buna funcţionare a centrilor is căilor nervoase.
1. Hiperchineziile reprezintă creşterea contracţiilor musculare. SE cunosc mai multe
aspecte:
-crampa musculară
-contractura
-miocloniile
-convulsiile clonice
2. Hipochineziile sînt:
a)pareza - reducerea capacităţii de contracţie musculară.
b) paralizia - lipsa de contracţie a unui muşchi determinată de lipsa influxului nervos.
Parapareza is paraplegia - cînd sunt interesate membrele perechi.
După sediul leziunilor, se împarte în: centrale is periferice. Primele sunt mai frecvent
de tip monoplegic, reflexele motorii medulare sunt uşor crescute, reflexele tendinoase
is iniţial denumite apoi crescute is cînd procesul se dezvoltă lent, sunt de til spastic.
Cele periferice sînt de tip radicular sau troncular, false, reflexele osteotendinoase
abolite cu reflexele idiomusculare conservate is amiotrofie.
 TULBURĂRILE ÎN
COORDONAREA MIȘCĂRILOR
VOLUNTARE
Tulburările în coordonarea mișcărilor voluntare –poartă numele de ataxie: în stațiune - astazie și în mers ataxie
propriu-zisă.
Se manifestă prin nesiguranță , oscilații laterale sau longitudionale ale corpului,tonusul muscular fiind normal , alte
semne .Sânt de natură corticală , când evoluează cu modificări ale cunoștinței și de natură cerebeloasă , labirintică ,
medulară.Pentru diagnosticul bolilor neurologice se examinează și lichidul cefalorahidian-maroscopic, biochimic ,
microscopic și bacteriologic .Prezintă modificări importante în meningo-encifalite.
● Examinarea modificărilor morfologice
a) Examenul craniului se practică prin inspecție, palpație prin apăsare și percuție, cu care ocazie se urmărește
volumul craniului (mărit în hidrocefalie) , deformări asimetrice (meningoencefalitele,periostice , exostoze,înfundări).
Prin palpație se poate descoperi sensibilitatea difuză în meningită sau localizată în tumori ,contuzii, cenuroză . La
micile rumegătoare palpația prin presiune poate pune în evidență înmuierea osului la nivelul de localizarea a cenurului.
b) Examenul coloanei vertebrale se realizează prin aceleași metode, când se poate depista existența durerii ,
deformării , poziții anormale ( încurbări,contracții) devieri de direcție , cu aspect de cocoșare (cifoză) de înșeuare
(lordoză), curbare laterală (scolioză) cauzate de diferite boli a oaselor.
Comportamentul:
reprezintă modul de comportare a animalului față de mediul
ambiant. persoane, alte animale is orientarea în spațiu. Se
apreciază după facies, temperament, atitudini. Animalele cu
comporta ment nemodificat răspund la chemäri, cunosc
stăpânul, locul în adăpost, între celelalte animale pot executa
mişcări complexe: mersul înapoi, în cerc, întoarcerea ,,în
scurt", cele dresate execută perfect comenzile.
Bolile neurologice cu localizare la creier, modifică activitatea nervoasă superficială, funcțiile de
relație și apar modificări ale compor tamentului. Modificările de comportament se produc înspre
inhibiție și înspre excitație:
a) Stările de inhibiție ale comportamentului apar în stările depresi unii corticale din
encefaloze, encefalite, congestie cerebrală etc:
- apatia, abaterea sau obnubilația se traduc printr-o moliciune is în cetinire a tuturor mişcărilor,
facies trist, lipsit de expresivitate, indiferen ță la ceea ce se petrece în jur:
- torpoarea sau indolenta se caracterizează printr-un grad mare de indiferență. Privirea este
pierdută, ochii semiînchişi, sprijinirea botului pe obiectele înconjurătoare. Se mai numeşte aspect
tific
- somnolența - indiferența față de mediul înconjurător- ochii aproape închişi, facies complet lipsit
de expresie. Răspunde la excitanţi puternici
- coma se caracterizează prin pierderea progresivă is de durată a cu noştinţei, sensibilității,
motilității is reflexelor, cu excepția reflexului oculo-palpebral. Marile funcțiuni sunt depresate,
temperatura tinde către hipotermie. Poate dura zile, săptămîni, luni, ani;
- sincopa - pierderea bruscă a cunoştinţei, sensibilităţii, motricităţii is
reflexelor - ca o consecință a prăbuşirii tensiunii arteriale;
- ictusul apoplectic - pierderea bruscă a cunoştinţei, sensibilităţii,
motricităţii is reflexelor, cu păstrarea circulației is respirației, ca rezultat
al hemoragiilor cerebrale. După 15 minute - 1/2 - 1 oră, funcțiile abolite
se reiau, mai puțin cele dependente strict de zona hemoragică. Stări
prelungite de inhibiție: stupoarea is imobilitatea.
b) Stările de excitație ale comportamentului sunt:
- halucinațiile corespunde modificărilor profunde ale diferiților analizor
is se manifestă prin răspunsuri exagerate din partea fiecărui or gan de
simț. Deci, se deosebesc halucinații vizuale, auditive, olfactive is
gustative;
- accesele rabiforme - sunt determinate de excitații puternice cortica le
is subcorticale. Animalele devin agresive, caută să muşte, să zgârie;
- răutatea is retivitatea, fobia, starea isterică - formă sunt alte forme
de manifestări de excitație ale comportamentului. Pot fi rezultatul unor
boli prin care a trecut animalul, boli ale sistemului nervos, dar și unei
utilizări sau unui dresaj inadecvat.