Universitatea de Stat "Bogdan

Petriceicu Hașdeu"
XI. Timpul de muncă și
timpul de odihnă

Dr. Conf.univ. Evlampie Donos

CAHUL, 2020
 2. Tematică
1. Definiția și clasificarea timpului de
muncă
2. Durata timpului de muncă
3. Formele timpului de odihnă
4. Concediul de odihnă
3. Definiția și clasificarea timpului de
muncă (1)
Noțiunea ”timp de muncă” CM RM:
Art.95: Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul, în
conformitate cu regulamentul intern al unităţii, cu contractul
individual şi cu cel colectiv de muncă, îl foloseşte pentru
îndeplinirea obligaţiilor de muncă.
Art.1 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 4.112003 privind anumite aspecte ale organizării
timpului de lucru
Prin „timp de lucru” se înțelege orice perioadă în care lucrătorul se
află la locul de muncă, la dispoziția angajatorului și își exercită
activitatea sau funcțiile, în conformitate cu legislațiile și practicile
naționale.
4. Definiția și clasificarea timpului de
muncă (2)
Noțiunea timpului de muncă (3)
Concluzie:
Noțiunea timpului de muncă dată la art.95 din
Codul muncii nu este una completă. Salariatul își
exercită activitatea sau funcțiile nu numai ” în
conformitate cu regulamentul intern al unităţii,
cu contractul individual şi cu cel colectiv de
muncă” ci și alte reglementări. Nu se face
referire în noțiune la prezența lucrătorului la
locul de muncă.
5. Definiția și clasificarea timpului de
muncă (3)
Clasificarea timpului de muncă.
Timpul de muncă poate fi împărțit în trei
categorii:
- timpul de muncă având o durată normală (8
ore pe zi și 40 ore pe săptămână);
- timpul de muncă redus (sub durata normală);
- timpul de muncă peste durata normală
(munca suplimentară).
6. Durata timpului de muncă (4)
Durata normală a timpului de muncă (1).
Art.95 CM RM. Durata normală a timpului de muncă al salariaţilor din
unităţi nu poate depăşi 40 de ore pe săptămână.
Art.2 din Convenția OIM cu privire la reducerea timpului de muncă până
la patruzeci de ore pe săptămână Nr.47 din 22.06.35
Fiecare Stat membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii care
ratifică Convenţia îşi declară acordul în legătură cu:
a) principiul săptămînii de patruzeci de ore aplicat astfel încât să
nu reducă nivelul de trai; şi
b) luarea sau facilitarea măsurilor corespunzătoare în vederea
realizării acestui scop; şi se angajează să aplice acest principiu
claselor de serviciu conform dispoziţiilor detaliate prevăzute de
Convenţii separate de tipul celei ratificate de Statul membru respectiv.
7. Durata timpului de muncă (5)
Durata normală a timpului de muncă (2).
Concluzie:
În contextul normei constituționale (art.43 alin.(3)
potrivit căreia durata săptămânii de muncă este de
cel mult 40 de ore, legiuitorul urma să determine
prin lege organică durata normală a timpului de
muncă. Inserarea prevederii constituționale în textul
art.95 alin.(2) din Codul muncii conform căruia
durata normală a timpului de muncă al salariaţilor
din unităţi nu poate depăşi 40 de ore pe săptămână,
nu rezultă că această durată este egală cu 40 de ore.
8. Durata timpului de muncă (6)
Munca suplimentată: (1)
Carta Socială Europeană Revizuită
Art.2, par.1 – Durata rezonabilă a muncii zilnice și săptămânale:
- Scopul: ”a proteja sănătatea și securitatea muncitorilor și, deci,
viața lor”;
- Statele trebuie să fixeze o durată rezonabilă a muncii
zilnice și săptămânale, fie prin legislație, reglementare, contracte
colective, fie prin orice alt mijloc de constrângere;
- Durata muncii trebuie, în orice caz, să fie inferioară numărului de
șaisprezece ore pe zi și să nu depășească șaizeci pe săptămână
pentru a fi considerată rezonabilă în sensul Cartei.
9. Durata timpului de muncă (7)
Munca suplimentară (2)
Directiva 2003/88 a Parlamentului European și a
Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite
aspecte ale organizării timpului de lucru (1)
Art. 1 - Directiva stabilește cerințe minime de
securitate și sănătate pentru aplicarea timpului de
lucru maxim săptămânal.
10. Durata timpului de muncă (8)
Directiva 2003/88 a Parlamentului European și a
Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte
ale organizării timpului de lucru (6)
Articolul 6
Timpul de lucru maxim săptămânal
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca, în funcție de
necesitățile de protecție a sănătății și securității lucrătorilor:
(a) timpul de lucru săptămânal să fie limitat prin acte cu
putere de lege și acte administrative sau prin convenții colective
sau acorduri încheiate între partenerii sociali;
(b) timpul mediu de lucru pentru fiecare perioadă de șapte
zile, inclusiv orele suplimentare, să nu depășească 48 de ore.
11. Durata timpului de muncă (9)
Durata maximă legală a timpului de muncă, legislația română
Art. 114 CMR:
- Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de
ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
- Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele
suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu
condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă
de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe
săptămână.
- Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv
de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă
respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu
depăşească 6 luni.
12. Durata timpului de muncă (10)
Munca suplimentară.Legislația RM (1).
Art. 104 CM RM
-Atragerea la muncă suplimentară poate fi dispusă de
angajator poate fi dispusă de angajator potrivit unor
temeiuri expres prevăzute de lege;
- Salariaţii pot presta munca în afara orelor de program
în limita a 120 de ore într-un an calendaristic. În cazuri
excepţionale, această limită, cu acordul reprezentanţilor
salariaţilor, poate fi extinsă pînă la 240 de ore.
13. Durata timpului de muncă (11)
Munca suplimentară. Legislația RM (2).
Concluzie.
Timpul de lucru maxim săptămânal urmează a fi
stabilit în funcție de necesitățile de protecție a
sănătății și securității lucrătorilor și nu în
dependență de exercitarea unor atribuții în condiții
deosebite prin decizia angajatorului. Necesitatea
instituirii acestei măsuri de protecție a sănătății și
securității lucrătorilor urmează a fi raportată la
timpul de lucru maxim săptămânal și nu la limita
anuală de 120 sau 240 ore.
14. Durata timpului de muncă (12)
Durata zilnică maximă a timpului de muncă. CM al RM
Art.100: - Durata zilnică maximă a timpului de muncă nu
poate depăşi 10 ore în limitele duratei normale a timpului de
muncă de 40 de ore pe săptămînă.
- Pentru anumite genuri de activitate, unităţi sau profesii se
poate stabili, prin convenţie colectivă, o durată zilnică a
timpului de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de
repaus de cel puţin 24 de ore.
Concluzie. Nu este specificat dacă durata de 12 ore
este instituită în limitele duratei normale a timpului
de muncă de 40 de ore pe săptămână.
15.Durata timpului de muncă (13)
Durata timpului de muncă pentru unele categorii de salariați
Art.96 alin.(3)CM: Pentru anumite categorii de salariaţi a căror
muncă implică un efort intelectual şi psiho-emoţional sporit, durata
timpului de muncă se stabileşte de Guvern şi nu poate depăşi 35
de ore pe săptămână.
Codul educației al RM nr.152/2014:
Art.55 alin.(1): Activitatea cadrelor didactice din învăţămîntul
general se realizează într-un interval zilnic de 7 ore, respectiv 35 de
ore săptămânal;
-Norma didactică de predare-învăţare-evaluare şi instruire practică în
învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal constituie 18 ore săptămânal.
Concluzie: Neconcordanță în partea ce ține de competențe.
16. Durata timpului de muncă (14)
Durata redusă a timpului de muncă(1)
Art.96 CM: Pentru anumite categorii de salariaţi, în
funcţie de vârstă, de starea sănătăţii, de condiţiile de
muncă şi de alte circumstanţe, în conformitate cu
legislaţia în vigoare şi contractul individual de muncă, se
stabileşte durata redusă a timpului de muncă.
17. Durata timpului de muncă (15)
Durata redusă a timpului de muncă (2)
Art. 96 alin.(2) CM RM: - Durata săptămînală redusă a
timpului de muncă salariaţii în vîrstă de la 15 la 16 ani
constituie 24 ore; iar pentru salariaţii în vîrstă de la 16
la 18 ani – 35 ore;
Art. 112 alin.(2) CMR: În cazul tinerilor în vârstă de
până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore
pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.
18. Durata timpului de muncă (16)
Durata redusă a timpului de muncă (3)
Art.96 alin.(2) CM RM: Pentru salariaţii care activează în condiţii de
muncă vătămătoare, conform nomenclatorului aprobat de Guvern
durata săptămînală redusă a timpului de muncă constituie 35 ore.
Com. Nomenclatorul profesiilor şi funcţiilor cu condiţii de muncă
vătămătoare, activitatea cărora acordă dreptul la concediu de
odihnă anual suplimentar plătit şi durata zilei de muncă redusă a
personalului medico-sanitar, aprobat prin hotărârea Guvernului Nr.
1223 din 09.11.2004 conține funcții pentru care este
prevăzută săptâmâna de muncă de 40 ore.
19. Durata timpului de muncă (17)
Durata redusă a timpului de muncă (4 a)
Art.96 alin.(4) CM RM: Pentru persoanele cu dizabilităţi severe şi
accentuate (dacă aceştia nu beneficiază de înlesniri mai mari) se
stabileşte o durată redusă a timpului de muncă de 30 de ore pe
săptămînă, fără diminuarea drepturilor salariale şi a altor drepturi
prevăzute de legislaţia în vigoare.
Art.38 din Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi
nr. 60 din 30.03.2012:
Pentru persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate, în cazul în care
ele nu beneficiază de facilităţi mai mari, se stabileşte o durată redusă a
timpului de muncă, de 30 de ore pe săptămînă, cuantumul retribuirii
muncii fiind egal cu cel stabilit pentru salariaţii cu durata normală a
timpului de muncă. (vezi Comentariul)
20. Durata timpului de muncă (18)
Durata redusă a timpului de muncă (4 b):
Prevederile art.96 din CM și Legea nr.60/2012 nu
sunt corelate cu libertăţile fundamentale
consfinţite prin Constituţia Republicii Moldova și
Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu
dizabilităţi (ratificată prin Legea nr.166 din 9
iulie 2010). Persoanele cu dizabilităţi, pe lîngă
drepturi egale cu ale celorlalte persoane, au
obligaţii şi responsabilităţi egale, prevăzute de
legislaţia Republicii Moldova.
21. Durata timpului de muncă (19)
Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii
Art.98: Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de
regulă, uniformă şi constituie 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două zile de
repaus;
- La unităţile unde, ţinându-se cont de specificul muncii, introducerea
săptămânii de lucru de 5 zile este neraţională, se admite, ca excepţie,
stabilirea, prin contractul colectiv de muncă şi/sau regulamentul intern,
a săptămânii de lucru de 6 zile cu o zi de repaus.
- Repartizarea timpului de muncă se poate realiza şi în cadrul unei
săptămâni de lucru comprimate din 4 zile sau 4 zile şi jumătate, cu
condiţia ca durata săptămânală a timpului de muncă să nu depăşească
durata maximă legală prevăzută de Cod.
22. Durata timpului de muncă (20)
Munca de noapte. Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării
timpului de lucru (1)
Art. 2: - Prin „timp de noapte” se înțelege orice perioadă de minimum șapte ore,
așa cum este definită de legislația națională, și care trebuie să includă, în orice caz,
intervalul cuprins între miezul nopții și ora 5 dimineața;
- Prin „lucrător de noapte” se înțelege:
(a) pe de o parte, orice lucrător care, pe timpul nopții, muncește cel puțin trei ore din
timpul de lucru zilnic normal ;
(b) pe de altă parte, orice lucrător care poate realiza noaptea o anumită parte din
timpul său de lucru anual, așa cum se definește în funcție de alegerea statului
membru în cauză:
(i)în legislația națională, după consultarea cu partenerii sociali sau
(ii)prin convenții colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali la nivel
național sau regional.
23. Durata timpului de muncă (21)
Munca de noapte. CM al RM (2).
Art.31 CM RM: - Se consideră muncă de noapte munca prestată
între orele 22.00 şi 6.00;
- Durata muncii (schimbului) de noapte se reduce cu o oră.
- Durata muncii (schimbului) de noapte nu se reduce salariaţilor
pentru care este stabilită durata redusă a timpului de muncă,
precum şi salariaţilor angajaţi special pentru munca de noapte,
dacă contractul colectiv de muncă nu prevede altfel.
- Salariații care urmează să fie transferați la munca permanentă de
noapte, înainte de transfer, sunt supuși unui examen medical din
contul angajatorului.
24. Durata timpului de muncă (22)
Munca de noapte. CM al RM (3).
Concluzie: Restricționarea reducerii duratei muncii
(schimbului) de noapte salariaţilor pentru care
este stabilită durata redusă a timpului de muncă,
precum şi salariaţilor angajaţi special pentru
munca de noapte nu este conformă cu principiile
prevăzute la art.2 din Directiva 2003/88/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 4
noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale
organizării timpului de lucru.
25.Formele timpului de odihnă (1)
Pauză de masă. Directiva 2003/88/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind
anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (1)
Art.4:
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca orice
lucrător să beneficieze, în cazul în care timpul de lucru
zilnic depășește șase ore, de un timp de pauză ale cărui
modalități, în special durata și condițiile în care se acordă,
sunt stabilite prin convenții colective sau acorduri
încheiate între partenerii sociali sau, în absența acestora,
prin legislația națională.
26.Formele timpului de odihnă (2)
Pauză de masă. CM al RM (2):
Art. 107. Pauza de masă
În cadrul programului zilnic de muncă, salariatului trebuie să
i se acorde o pauză de masă de cel puţin 30 de minute.
Concluzie: Acordarea pauzei nu este condiționată de
întrunirea unui anumit număr de ore în timpul de
lucru zilnic, nu este specificat că modalitățile, în
special durata și condițiile în care se acordă,
urmează a fi stabilite prin contracte colective sau
acorduri încheiate între partenerii sociali sau, în
absența acestora, prin legislația națională.
27.Formele timpului de odihnă (2)
Repausul zilnic. Directiva 2003/88/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind
anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (1)
Art. 3: Statele membre iau măsurile necesare pentru ca
orice lucrător să beneficieze de o perioadă minimă de
repaus de 11 ore consecutive în decursul unei perioade de
24 de ore.
Art.107 CM: Durata repausului zilnic, cuprinsă între
sfîrşitul programului de muncă într-o zi şi începutul
programului de muncă în ziua imediat următoare, nu
poate fi mai mică decît 11 ore consecutive.
28.Formele timpului de odihnă (3)
Perioada de odihnă săptămânală. Carta Socială
Europeană Revizuită
Art.2 par.5 – impune statelor o dublă obligație: aceea de a asigura
o odihnă săptămânală și aceea de a face să coincidă pe cât posibil
aceasta din urmă cu ziua din săptămână recunoscută ca zi de
odihnă prin tradiție sau uzanță a țării sau a regiunii, adică duminica
în toate statele care au ratificat Carta;
- Perioada de odihnă trebuie să fie săptămânală, dar Comitetul
consideră că această perioadă de odihnă poate fi reportată,
înțelegându-se că douăsprezece zile de muncă consecutive, înainte
de a beneficia de două zile de odihnă, sunt maximum.
29.Formele timpului de odihnă (4)
Perioada de odihnă săptămânală. Directiva
2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale
organizării timpului de lucru
Art.5 - Statele membre iau măsurile necesare pentru ca orice
lucrător să beneficieze, în decursul unei perioade de șapte zile, de
o perioadă minimă de repaus neîntrerupt de 24 de ore, la care se
adaugă cele 11 ore de repaus zilnic prevăzute în Articolul 3.
În cazuri justificate datorită condițiilor obiective, tehnice sau de
organizare a muncii, se poate stabili o perioadă minimă de repaus
de 24 de ore.
30.Formele timpului de odihnă (5)
Perioada de odihnă săptămânală. CMR.
Art. 137
- Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive,
de regulă sâmbăta si duminica;
- În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi
duminică ar prejudicia interesul public
sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul
săptămânal poate fi acordat şi în alte zile
stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau
prin regulamentul intern.
31.Formele timpului de odihnă (6)
Perioada de odihnă săptămânală. CMRM.
Art.109: - Repausul săptămânal se acordă timp de 2 zile
consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.
- În cazul în care un repaus simultan pentru întregul
personal al unităţii în zilele de sâmbătă şi duminică ar
prejudicia interesul public sau ar compromite funcţionarea
normală a unităţii, repausul săptămânal poate fi acordat
şi în alte zile, stabilite prin contractul colectiv de muncă
sau prin regulamentul intern al unităţii, cu condiţia ca una
din zilele libere să fie duminica.
32.Formele timpului de odihnă (7)
Zile de sărbătoare plătite. Carta Socială
Europeană Revizuită
Art.2 par.2:
- Zilele de sărbătoare plătite pot fi prevăzute
prin lege sau prin contracte colective de muncă;
- Potrivit practicii instituite numărul zilelor de
sărbătoare variază între 6 și 17 zile pe an.
33.Formele timpului de odihnă (8)
Zile de sărbătoare plătite. CM RM.
Art.111. În Republica Moldova zile de sărbătoare nelucrătoare sunt:
a) 1 ianuarie – Anul Nou;
b) 7 şi 8 ianuarie – Naşterea lui Isus Hristos (Crăciunul pe stil vechi);
c) 8 martie – Ziua internaţională a femeii;
d) prima şi a doua zi de Paşte conform calendarului bisericesc;
e) ziua de luni la o săptămînă după Paşte ( Paştele Blajinilor);
f) 1 mai – Ziua internaţională a solidarităţii oamenilor muncii;
g) 9 mai – Ziua Victoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru independenţa Patriei;
g1) 9 mai – Ziua Europei;
h) 27 august – Ziua Independenţei;
i) 31 august – sărbătoarea „Limba noastră”;
i1) 25 decembrie – Naşterea lui Iisus Hristos (Crăciunul pe stil nou);
j) ziua Hramului bisericii din localitatea respectivă.
34.Formele timpului de odihnă (9)
Concediul de odihnă anual. Convenţia privind concediile anuale
plătite (revizuită) Nr.132 din 24.06.1970 (1)
Art.3: - Concediul în nici un caz nu poate fi mai mic
de trei săptămâni lucrătoare pentru un an de muncă;
- Fiecare stat-membru, care a ratificat Convenţia,
va notifica suplimentar, printr-o declaraţie
ulterioară adresată Directorului general al Biroului
Internaţional al Muncii, despre stabilirea unui
concediu mai îndelungat decât cel specificat la
momentul ratificării.
35.Formele timpului de odihnă (10)
Concediul de odihnă anual. Convenţia privind
concediile anuale plătite (revizuită) Nr.132 din
24.06.1970 (2)
Art. 5: - Pentru acordarea oricărui concediu plătit se
poate cere un stagiu minim.
- Durata oricărei astfel de perioade calificative se va
stabili de o autoritate competentă sau conform
mecanismelor stabilite ale ţării,dar nu poate depăşi
şase luni.
36.Formele timpului de odihnă (11)
Concediul de odihnă anual. Convenţia privind concediile
anuale plătite (revizuită) Nr.132 din 24.06.1970 (3)
Art.7: - Fiecare persoană, care îşi ia concediul stabilit de
Convenţie, urmează să primească pentru toată perioada
acestui concediu cel puţin un salariu lunar sau un salariu
mediu (inclusiv echivalentul în numerar al oricărei părţi a
acestei remunerări, care este achitată în natură şi care nu
este un venit permanent şi continuu, chiar dacă persoana
vizată este sau nu în concediu) calculat conform
metodei stabilite de autoritatea competentă sau prin
intermediul mecanismelor naţionale corespunzătoare.
37.Formele timpului de odihnă (12)
Concediul de odihnă anual. Convenţia privind concediile
anuale plătite (revizuită) Nr.132 din 24.06.1970 (4)
Art.8: - Divizarea concediului anual plătit în părţi poate fi
autorizată de autoritatea competentă sau prin intermediul
mecanismelor naţionale corespunzătoare.
Dacă în acordul dintre patron şi salariat nu se
stabileşte altfel şi cu condiţia că stagiul îi permite
salariatului acest lucru, o parte din concediu va constitui
cel puţin două săptămîni lucrătoare
neîntrerupte.
38.Formele timpului de odihnă (13)
Concediul de odihnă anual. Carta Socială Europeană
Revizuită.
Art.2 par.3:
- Să asigure acordarea unui concediu anual plătit de
minimum 4 săptămâni;
- Concediul anual nu poate fi înlocuit cu o indemnizație
financiară și un salariat nu trebuie să poată renunța la
concediul său anual.
39.Formele timpului de odihnă (14)
Concediul de odihnă anual. Directiva 2003/88/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003
privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru
Art.7: - Statele membre iau măsurile necesare pentru ca
orice lucrător să beneficieze de un concediu anual plătit de
cel puțin patru săptămâni în conformitate cu condițiile de
obținere și de acordare a concediilor prevăzute de legislațiile
și practicile naționale;
Perioada minimă de concediu anual plătit nu poate fi înlocuită
cu o indemnizație financiară, cu excepția cazului în care
relația de muncă încetează.
40.Formele timpului de odihnă (15)
Concediul de odihnă anual. CMR.
Art. 145: - Durata minimă a concediului de odihnă anual
este de 20 de zile lucrătoare.
- Durata efectiva a concediului de odihna anual se
stabilește in contractul individual de munca, cu respectarea
legii si a contractelor colective de munca aplicabile.
- Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum şi zilele
libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă
aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă
anual.
41.Formele timpului de odihnă (16)
Concediul de odihnă anual. CM RM.
Art.113: - Tuturor salariaţilor li se acordă anual un concediu de
odihnă plătit, cu o durată minimă de 28 de zile calendaristice, cu
excepţia zilelor de sărbătoare nelucrătoare.
- Pentru salariaţii din unele ramuri ale economiei naţionale
(învăţămînt, ocrotirea sănătăţii, serviciul public etc.), prin lege
organică, se poate stabili o altă durată a concediului de odihnă
anual (calculată în zile calendaristice).
Com. Acordarea concediilor în zile calendaristice nu este
conformă cu actele internaționale ratificate de Republica
Moldova.
42.Formele timpului de odihnă (17)
Concediul de odihnă anual. CM RM.
Art.115: - Concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă
salariaţilor după expirarea a 6 luni de muncă la unitatea respectivă.
- Înainte de expirarea a 6 luni de muncă la unitate, concediul de
odihnă pentru primul an de muncă se acordă, în baza unei cereri
scrise, următoarelor categorii de salariaţi:
a) femeilor – înainte de concediul de maternitate sau imediat după el;
b) salariaţilor în vîrstă de pînă la 18 ani;
c) altor salariaţi, conform legislaţiei în vigoare.
- Concediul de odihnă pentru primul an de muncă poate fi acordat
salariatului şi înainte de expirarea a 6 luni de muncă la unitate.
43.Formele timpului de odihnă (18)
Concedii de odihnă suplimentare. CM RM.
Art.121: - Salariaţii care lucrează în condiţii vătămătoare,
persoanele cu dizabilităţi de vedere severe şi tinerii în
vîrstă de pînă la 18 ani beneficiază de un concediu de
odihnă anual suplimentar plătit cu durata de cel puţin 4
zile calendaristice.
- Pentru salariaţii care lucrează în condiţii vătămătoare,
durata concretă a concediului de odihnă anual suplimentar
plătit este stabilită prin contractul colectiv de muncă, în
baza nomenclatorului respectiv aprobat de Guvern.
44.Formele timpului de odihnă (19)
Concedii fără plată. CM RM.
Art.120: - Din motive familiale şi din alte motive întemeiate, în baza
unei cereri scrise, salariatului i se poate acorda, cu consimţămîntul
angajatorului, un concediu neplătit cu o durată de pînă la 120 de zile
calendaristice, în care scop se emite un ordin (dispoziţie, decizie,
hotărîre).
- Unuia dintre părinţii care au 2 şi mai mulţi copii în vîrstă de pînă la
14 ani (sau un copil cu dizabilităţi), părinţilor singuri necăsătoriţi care
au un copil de aceeaşi vîrstă li se acordă anual, în baza unei cereri
scrise, un concediu neplătit cu o durată de cel puţin 14 zile
calendaristice. Acest concediu poate fi alipit la concediul de odihnă
anual sau poate fi folosit aparte (în întregime sau divizat) în
perioadele stabilite de comun acord cu angajatorul.
45.Formele timpului de odihnă (20)
Alte tipuri de concedii. CM RM.
- Concediul medical (art.123);
- Concediul de maternitate şi concediul parţial plătit
pentru îngrijirea copilului (art.124);
- Concediul paternal (art.124);
- Concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea
copilului în vîrstă de la 3 la 4 ani (art.126);
- Concediile pentru salariaţii care au adoptat copii nou-
născuţi sau i-au luat sub tutelă (art.127).
46. Bibliografie (1)
1.Declarația Universală a Drepturilor Omului (adoptată în 1948);
2. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice
(adoptata în 1966, ratificat de Republica Moldova în 1990);
3. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi
culturale (adoptata în 1976, ratificat de Republica Moldova în
1990);
4. Carta Socială Europeană Revizuită din 1996, ratificată de
Republica Moldova în anul 2001;
5. Codul muncii al Republicii Moldova din 28 martie 2003
(Monitorul Oficial al RM nr. 159-162 din 29.07.2003);
47. Bibliografie (2)
6. Donos Evlampie. Dreptul muncii. Vol.I şi II. –
Chişinău: Editura ASEM, 2005;
7. Negru Teodor, Scorțescu Cătălina ”Dreptul muncii”,
Chișinău, Editura ”LABIRINT”, 2010;
8. Romandaş Nicolae. Dreptul colectiv şi individual al
muncii. - Chişinău, 2003;
9. Țiclea Alexandru, ”Tratat de dreptul Muncii”, Editura
”ROSSETI”, București, 2006;
10. Voiculescu Nicolae, ”Drept comunitar al muncii”,
Editura ”ROSSETI”, București, 2005.