ADEVAR SI EROARE

Karl Raimund Pooper

 1.NOTA BIOGRAFICA

Karl Popper s-a născut în Viena la 28 iulie 1902, într-o familie de

evrei convertită la protestantism, fiu al unui avocat, cu preocupări
de filozofie și cultură clasică, care a transmis fiului său interesul
pentru fenomenele sociale și politice. După absolvirea gimnaziului,
se înscrie în1918 la Universitatea din Viena, unde
studiază matematica și fizica, apoi obține și doctoratul în
psihologie (1928).
Îl interesesează Teoria relativității, respinge
însă marxismul și psihanaliza, considerându-le lipsite de fundament
științific. Din aceste confruntări cu temele cel mai mult dezbătute în
acel timp se cristalizează preocupările care vor forma centrul
activității sale ulterioare, anume metodologia critică a științei. Devine
un susținător consecvent al raționalismului critic și adversar hotărât
al neopozitivismului cunoscut si ca empirism logic dominant în
mișcarea filozofică cunoscută sub numele de "Wiener Kreis" (Cercul
vienez), ai cărui principali reprezentanti erau Moritz
Schlick si Rudolph Carnap.
În 1937, sub amenințarea infiltrării nazismului care avea să ducă la anexarea
(Anschluß) Austriei de către Germania, Popper se stabilește în Noua Zeelandă, unde
rămâne până în 1945 ca profesor la Canterbury University din Christchurch .
În 1946 se întoarce în Europa și, până la obținerea titlului de emeritus (în 1969),
Popper predă în calitate de profesor de logică și demetodologia științei la School of
Economics din Londra, care devine un renumit centru internațional de cercetări în
domeniul teoriei științelor.

În anii șaizeci, împreună cu Hans Albert, a fost principalul combatant în disputa

cu pozitivsmul reprezentat de "Școala din Frankfurt" (Frankfurter Schule). În 1965,
Karl Popper a fost înnobilat ("Knight of the British Empire"), devenind "Sir". A primit
titlul de "doctor honoris causa" de la mai multe universități din Marea Britanie, Statele
Unite ale Americii și Noua Zeelandă.
Popper a încetat din viață la 17 septembrie 1994 în Londra.
 2 . L U C R A R I R E P R E Z E N TAT I V E

Logica cercetarii

Mizeria istoricismului

Prezumptii si infirmari

Societatea deschisa si dusmanii acesteia

Viitorul este deschis

 LOGICA CERCETĂRII
În lucrarea sa principală "Logik der Forschung" ("Logica cercetării", 1934, Viena),
Karl Popper dezvoltă "Teoria falsificării" drept condiție fundamentală a cercetării
științifice. În contrast cu reprezentanții "Cercului vienez", Popper respinge
principiul inducției, considerându-l lipsit de bază științifică, pentru că, de regulă, în
special în domeniul științelor naturii, nu este niciodată posibil să se cerceteze și să se
experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natură. De aceea, niciun sistem
științific nu poate pretinde a fi în mod absolut și pentru toate timpurile valabil. Se pot
emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, în cel mai
bun caz, se formulează probabilități. Este suficientă o singură abatere pentru
infirmarea unei ipoteze, care rămâne numai atât timp adevărată, până când este
invalidată (dovedită "falsă")..
 EVOLUTIA IDEILOR IN UNIVERS

Timp de sute de ani s-a crezut ca Pamantul este plan, foarte mic,
situat in centrul unui Univers cu dimensiuni foarte reduse.
            Cu toate parerile contradictorii privind forma Pamantului,
ideea sfericitatii  Pamantului a fost acceptata si adoptata de tot mai
multi invatati  ai antichitatii. Aceasta idee a fost formulata de Scoala lui
Pitagora  (580-500 i.Cr.) de la Sybaris in sudul Italiei.
            Marele savant al antichitatii  Aristotel (384-322 i.Cr.)  a fost
primul care a dovedit forma sferica a Pamantului ( s-a vasut
la  C.3.  Forma Pamantului ).
EVOLUTIA IDEILOR IN UNIVERS

Dupa un lung sir de ganditori, care , timp de secole, au elaborat

sisteme care de care mai complicate, s-a impus invatatul Claudiu
Ptolomeu . Bazat pe un bogat material de observatie ce se
acumulase pana in secolul al II-lea, Ptolomeu a incercat sa explice
amanuntit miscarea corpurilor ceresti.. Sistemul sau presupunea ca
in jurul Pamantului imobil se invart : Luna, Soarele, planetele si
stelele cu un complex de sfere de cristal, unele concentrice, altele
nu.
 EVOLUTIA IDEILOR IN UNIVERS

          Cel care insa a reusit sa formuleze si sa aduca dovezi in sprijinul sistemului heliocentric  a fost

savantul polonez Nicolas Copernic.

Prin teoria sa heliocentrica, expusa si fundamentata in cele sase volume “Despre miscarile de revolutie
ale corpurilor ceresti”, Copernic a demonstrat ca Pamantuil si celelalte planete ale sistemului solar se
rotesc in jurul Soarelui.
  Un adept si continuator al teoriei lui Copernic a fost matematicianul si astronomul Johannes Kepler, care
a dezvoltat si completat sistemul heliocentric si a enuntat cele trei legi care au ramas celebre.
            Prima lege afirma ca planetele se misca in jurul Soarelui, descriind orbite in forma de elipsa
(Soarele aflandu-se in unul din cele doua centre ale elipsei).
            A doua lege este “legea ariilor”aria masurata in unitatea de timp de catre raza
Soarelui” . Astfel, ariile descrise de raza Soare-planeta in unitatea de timp (de exemplu, intr-o zi, intr-o
luna sau in orice unitate de timp) sunt egale.
            A treia lege a lui Kepler arata ca raportul dintre patratul perioadei T de revolutie a planetei in jurul
Soarelui si cubul semiaxei mari a elipsei este acelasi pentru toate planetele :
SCHEMA POPPERIANA A
CUNOASTERII
P1-TT-EE-P2
P1=Problema mama
TT=tentativa teoretica
EE=eliminarea erorilor
P2=problema fiica